Organizarea spatiala

Majoritatea templelor egiptene erau construite dupa un model anume, avand in comun 3
componente importante:

- O curte exterioara
- O camera central publica
- Camere private

Un alt aspect al templelor egiptene este forma telescopica, astfel cantitatea de lumina se
diminueaza pe masura ce se inainteaza catre altar. Aceasta tehnica a fost folosita special pentru
a uimi vizitatorii, pornind de la lumina zilei de la intrare ce se diminueaza pe masure ce acestia
se apropie de altar.

Templul lui Horus din Edfu

Patrunzand in templu, de-a lungul uni traseu impus de planul edificiului, omul traieste la propriu
trecerea din lumea exterioara in lumea divina.

Orientarea constructiei de la est la vest dupa traseul solar.

Se patrunde in templu printr-o alee marginita de sfincsi, pazitori ai intrarii.

Doua obeliscuri ( pietre monolite inalte) indreapta privirea spre cer

Pilonii constituie intrarea in templu. Un portal monumental apara intrarea in sanctuar.

O curte imensa inconjurata de o galerie marginita de coloane (portic) este rezervata credinciosilor.

O panta lina duce la hipostil, acest spatiu imens invadat de un ansamblu de coloane enorme, care sustin
un plafon inalt. Deschizaturile din claustre permit patrunderea luminii spre traveea centrala.

Terenul continua sa urce pentru a ingadui accesul in sanctuar camera inchisa, in care se afla zeul. Statuia
acestuia este inchisa in interiorul unui naos. Inaltimea salilor descreste progresiv si intunericul se face
din ce in ce mai adanc.
Temple funerare

Cristalizarea conceptiei de nemurire si a divintatii faraonului a generat in mod major programele funerare is
programele destinate cultului, programe care au reflectat fundamentul teocratic egiptean.
Evolutia acestor programe au oferit informatii despre echilibrul puterii in stat in diferite perioade intre faraoni si preoti.
Complexitatea si maretia constructiilor monumentale proclamau puterea absoluta a faraonului iar
durabilitatea lor, evocau dorinta sa de a supravietui timpului. Aceste constructii impunatoare aveau rolul de a asigura
o legatura puternica dintre egipteni si zeii lor protectori.
Tehinica taierii, prelucrarii si punerii in opera a blocurilor d epiatra atinsese un inalt nivel de maiestrie. Alaturi
de piatra erau utilizate: calcarul granitul, dioritul, gresia, cuartitul si alabastru.
Arhitectura egipteana a fost dominata de spatiul rectangular inchis, precis limitat, in care compozitiile
spatiale au urmarit crarea anumitor efecte. In cazul edificiilor monumentale s-a renuntat la scara umana, proportiile
acestora fiind impresionante. Alaturi de acestea, tehnicile de constructie, proportiile si precizia volumelor au constituit
elemente stabile in arhitectura egipteana
Arhitectii egipteni, in constructia nsamblurilor monumentale, au elaborat o serie de procedee de compozitie
privind atat structura generala de plan a ansamblului, cat si aspectele particulare ale compozitiei, cum ar fi crearea
impresiei de stabilitate maxima si de vesnicie a monumentului. Reprezentarea artistica a unor puternice eforturi
mecanice, metodele de realizare ale unei scari grandioaze pentru anumite forme, dispunerea unor siruri ritmice pe
distante mari, tratare artistica variata a coloanelor.
Piramida era centrul unui intreg complex, unde faraonul divinizat constituia obiectivul unii cult destinat
perpetuarii corpului si atributelor nemateriale ale omului. Aceste ritualuri aveau loc, in principal, in templul funerar al
piramidei si in partile vizibile are mormintelor inaltilor dregatori care inconjurau piramida. Decorul avea un rol marjor:
semne reprezentari, totul avea o functie.

Noul Regat adduce o modificare privind conceptual arhitecturii funerare. Odata cu stingerea celei de-a XVII-
a dinastii tebane se renunta la constructia de piramide si se produce despartirea dintre mormant si templul de cult
funerar.

Coloane + capiteluri + obelisc

Coloanele egiptene aveau diferite tipuri de capiteluri:

- de inspiratie vegetala: palmiforma( frunze care se deschid spre inalt la nivelul capitelului) lotiforma ( frunze in chip
de potir care se inchid in interior si papiriforma ( capitel inchis);
-cu reprezentari antropomorfe(hatorice).
Exista si un sistem de decoratiuni parietale, de inspiratie naturalista, care relua si intepreta motivul trunchilui si al
rogojinii din papirus sau pe cel al serpilor sacri.

Obeliscul, monument comemorativ original egiptean( in limba greaca: obeliskos - frigaruie, tepusa) era monolitic, de
forma patrata si avea forma unui stalp inalt cu muchii drepte si cu varf piramidal , putand depasi 40 de metri inaltime),
fiind acoperit cu basoreliefuri si hieroglife sapate in piatra.
Obeliscul era simbolul regelui soare Ra si se spune ca ar fi o raza de soare pietrificata in care isi are lacasul spiritul
acestei zeitati. Pentru realizarea lui, obeliscul era mai intai taiat in cariera si decorat pe trei laturi, apoi era desprins
din roca si se finisa pe latura a patra.
Circa 30 de obeliscuri au fost transportate in Occident, incepand cu domnia imparatuli Augustus si doar cate au
ramas pe locul initial de amplasament.
Arhitectii egipteni au rezolvat in mod original: utilitatea arhitecturala a formelor geometrice abstracte, prelucrarea
artistica a formelor din lumea organica si realizarea unei sinteze a artelor( utlizand sculptura, basolrelieful si pictura),
menite sa sublinieze anumite efecte de atmosfera.
Suprafetele netede, opace, decorate adesea cu basoreliefuri sau picture, se putea observa cu clarite in conditiile unei
luminozitati intensa. In artele plastice au fost impuse anumite canoane gemoetrice, atat privind reprezentarea
figurilor, a corpului uman dar si in pictura. Simbolurile au fost larg raspandite; inscriptiile erau uneori imbinate cu
scene figurative, regasindu-se pe toata suprafata peretilor, pe statui si obelsicuri.ultimele reprezentand scene din
viata cotidiana si religioasa. In stilistica lor, datorita sintezei organizarii compozitionale si acapacitatii expresive,
statuile au respectat trei principii: verticalitatea, frontalitatea si simetria.
Plastica de mici dimensiule( Statuetele si busturile) au redact in mod uimitor realismul modelului. O prezenta
caracteristica a fost cea a sfinxului: statuia unui animal fabulos din mitologia antica, inchipuit cu corop de leu si cu
cap de om.
Pictura mormintelor egiptene a avut un rol religios si decorativ pentru a evoca trei spatii: viata pamantea,
reprezentarea riturilor funerare indeplinite pentru cel disparut si viata de dincolo
Pictura a evoluat de la simple figuri lupestre la forme stilizate si conventionale, apoi la ample tablouri realiste cu
cromatica vie, care au atins perfectiunea artistica prin rafinament si finetea executiei. Pictura evoca cu lux de
amanunte, pe peretii camerelor mortuare si ai sarcofagilor, vieti si intamplari, percepte morale si credinte, intr-o
cromatica bogata.
Spre deosebire de alte civilizatii antice( mespopotamia, mPersia), unde a inflorit una sau alta dintre componelte artei
in Egipt au ajuns a stadii inalte de perfectiune artistica, pictura si artele aplicate, sculptura si arhitectura, deopotriva