Gena Ceruloplasmina

Gena CP oferă instrucțiuni despre sinteza unei proteine numite ceruloplasmina. Aceasta ajută la
transportarea fierului de la organe și țesuturi prin intermediul eliberării Cu din celulă. Proteina respectivă
pregătește fierul de a fi încorporat într-o moleculă numită transferina, participă la metabolismul ferului în
organism.
Locus

Localizare citogenetică 3q25.1

Localizare moleculară: START 149,162,410 bp END 149,222,055 bp
Funcții:
• La nivel molecular : codifică inforația pentru sinteza proteinei CERULOPLASMIN (CP);
• La nivel celular: trasportarea în exterior a Cu, transportul ionilor de Fe prin membrana celulară;
• La nivel de organism: Oxidarea ionilor de Fe.
Structură 10 Enhanceri
• Promotor : S721704 • SIT +1
Boxe specifice: • 22 exoni, 21 introni
TBP, AP-1, c-Jun, ATF-2, XBP-1, Pax-2 , Pax-2a
• Terminator cu situs Poly(A)
Etapele expresiei. Particularități.
• Identificarea și Transcripția: TBP, AP-1, c-Jun, ATF-2, XBP-1, Pax-2 , Pax-
2a, GR, GR-alpha, GR-beta, NF-kappaB, NF-
Factori de transcripție
kappaB1, SRY, TFIID
ARN-polimeraza II
NTP-uri
• Processing-ul: Poly-adenilarea 3’ Poly(A)-
polimeraza+ATP
CAP-area 5’ G-tranferaza + GTP;
GAIT element - gamma interferon inhibitor of
translation element
Numele bp Exoni Exoni Proteina
codanți
Splicing Ribozinele U1-U6
CP-201 4676 19 19 1064 aa *În urma splicing-ului - 14 ARNm, doar 4 codifică pentru
proteina Ceruloplasmina
CP-213 2806 18 16 852 aa

TRansferul în citoplasmă – exportinele

CP-209 1150 6 5 225 aa

Translație - GAIT element - gamma interferon inhibitor of

CP-202 571 4 4 178 aa
translation element
CP-210 3411 18 17 964 aa Inhibitorul gamma interferon al elementului de translație este un
element ARN care acționează în cis localizat în 3'-UTR al mARN-ului
ceruloplasmin (Cp).
Elementul GAIT formează o structură secundară în buclă. Elementul GAIT este implicat în tăcerea translațională
selectivă a transcriptei Cp în celulele monocite, dar nu și în celulele hepatice. Cp este o glicoproteină
multifuncțională, conținând cupru, produsă de ficat și secretizată în plasmă pentru rolul său în homeostaza de cupru
și fier. Ceruloplasmina este, de asemenea, o proteină în fază acută produsă de monocite și concentrația sa în plasmă
se poate dubla în condiții multiple inflamatorii prin creșterea producției de Cp de către celulele monocite după
stimularea cu IFN-gamma, pH-ul puroiului este acid.

Proteina CERULOPLASMINA

• Structură: • Masa moleculară: Cofactor: Numele - Cu cation

1065 aminoacizi; 122205 Da

Localizare în celulă
Compartiment Confidence Cp- trasportatoare de Cu în experiorul celulei
Extracelular 5
Translația – ribozomii de pe REr, Maturizarea – AG , este o glicoproteină care se
Reticul endoplasmatic 5
asociază cu ionul de Cu.
Lizozomi 5
Expresia genei
Mitocondrii 2

Citosol 2 Această gena este supraexprimată în ser (17,3), fluid sinovial (14,3), plasmă (11,2) și
umor vitric (lichidul aflat în spatele lentilei în globul ocular) (6,9).
Aparatul Golgi 2

Realizat de Hepatocte - produsă apoi Normal(ppm) Organ Cancer(ppm)

Membrana plasmatică 1
eliberată în sânge și Monocite 14 Creier 0,49
Nucleu 1
102 Ficat 3
Ppm-părți pe milion 268 Plămâni 2
99 Pancreas 435
314 Ovare 17
Ceruloplasmina (sau caeruloplasmina) este o enzimă ferroxidază care la om este codificată de către gena CP.

Ceruloplasmina este principala proteină care transportă cupru în sânge și, în plus, joacă un rol în metabolismul
fierului. A fost descris pentru prima dată în 1948. [8] O alta proteina, hephaestina, este recunoscuta pentru omologia
sa cu ceruloplasmina si participa, de asemenea, la metabolizarea fierului si probabil a cuprului.

Funcția

Ceruloplasmina este o enzimă (EC 1.16.3.1) sintetizată în ficat conținând 6 atomi de cupru în structura sa.
Ceruloplasminul transportă mai mult de 95% din cuprul total în plasmă umană sănătoasă. Restul este reprezentat de
macroglobuline. Ceruloplasmina prezintă o activitate oxidază dependentă de cupru, care este asociată cu o
eventuală oxidare a Fe2 + (fier feros) în Fe3 + (fier feric), contribuind astfel la transportul său în plasmă în asociere cu
transferin, care poate transporta fier numai în stare ferică . Greutatea moleculară a ceruloplasminului uman este
raportată a fi de 151 kDa.

Interacțiuni

CP – LTF – MPO – interacționează în procese inflamatorii

ATP7A – proteină ce reglează metabolismul Cu, absentă în ficat, pe când CP este prezentă în ficat.

HIF1A - Funcționează ca regulator principal al transcripției răspunsului adaptiv la hipoxie. În condiții hipoxice,
activează transcripția a peste 40 de gene. CP transformând Fe2+ în Fe3+ cantitatea de oxigen de Fe3+ transportată
va fi redusă, din acest considerent HIF1A va stopa producerea CP.

FXN – participă în amamblarea hemoglobinei, desprectiv poate inhiba producerea de CP, deoarece în componența
Hb intră Fe2+ - deoarece poatetransporta mai mult O2, pe când Fe3+ transportă o cantitate mai mică de O2.

Rol biologic
Ataxia cerebelară (aceruloplasminemia) este o tulburare a metabolismului fierului. această tulburare determină
formarea de fier în organism. semnele și simptomele încep la vârsta adultă. persoanele cu această tulburare au
tendința de a dezvolta anemie și diabet în anii '20. pe măsură ce starea progresează, problemele de mișcare sunt
frecvente, cum ar fi tremurul, coreea, ataxia, deranjarea pleoapelor și grimasa. unii experimentează probleme
psihiatrice și demență în anii '40 și '50. examinarea oculară poate dezvălui modificări ale retinei, însă aceste
modificări nu afectează în mod obișnuit vederea. aceruloplasminemia este cauzată de mutații în gena cp și este
moștenită într-un mod autosomal recesiv.

Boala Wilson (WD) este o tulburare rară mostenită a metabolismului de cupru în care cantități excesive de cupru se
acumulează în organism. Acumularea de cupru duce la deteriorarea ficatului, a creierului și a ochilor. Deși
acumularea de cupru începe la naștere, simptomele tulburării apar doar mai târziu în viață. Cel mai caracteristic
semn al WD este inelul Kayser-Fleisher - un inel maroniu ruginit în jurul corneei ochiului, care poate fi văzut cel mai
bine folosind o lampă de oftalmologie cu fantă. Consecința primară pentru majoritatea persoanelor cu WD este
boala hepatică, apărută la sfârșitul copilariei sau adolescenta timpurie ca hepatită acută, insuficiență hepatică sau
boală hepatică progresivă, sub formă de hepatită cronică activă sau ciroză hepatică. În altele, primele simptome sunt
neurologice, apar mai târziu la vârsta adultă și includ, în mod obișnuit, discursuri nesigure (disartrie), dificultăți la
înghițire (disfagie) și slăbire. Alte simptome pot include tremurături ale capului, brațelor sau picioarelor; tulburări de
tonus muscular și contracții musculare susținute care produc posturi anormale, răsuciri și mișcări repetitive
(distonie); și încetinirea mișcărilor (bradykinesia). Persoanele fizice pot avea, de asemenea, stomacitate (ataxie) și
pierderea abilităților motorii fine. O treime dintre persoanele cu WD vor avea, de asemenea, simptome psihiatrice,
cum ar fi o schimbare abruptă a personalității, comportament bizar și inadecvat, depresie însoțită de gânduri
suicidare, nevroze sau psihoze. WD este diagnosticat cu teste care măsoară cantitatea de cupru din sânge, urină și
ficat.

Menkes boala este cauzata de o gena defect numit ATPTA1 care reglementeaza metabolismul de cupru in organism.
Boala afectează în primul rând sugari masculi. Cuprul se acumulează la niveluri anormal de scăzute în ficat și în
creier, dar la niveluri mai mari decât cele normale din rinichi și mucoasa intestinală. Copiii afectați se pot naște
prematur, dar par sănătos la naștere și se dezvoltă în mod normal timp de 6 până la 8 săptămâni. Apoi începe
simptomele, inclusiv tonusul muscular al flopului, crizele convulsive și eșecul de a înflori. Boala Menkes este, de
asemenea, caracterizată de o temperatură a corpului subnormală și un păr deosebit de ciudat, care este pervers,
incolor sau de culoare oțel, și se rupe cu ușurință. Există adesea neurodegenerare extensivă în materia cenușie a
creierului. Arterele din creier pot fi răsucite cu pereți interiori destrămați și despicați. Aceasta poate duce la ruperea
sau blocarea arterelor. Oasele slabe (osteoporoza) pot duce la fracturi.