Sunteți pe pagina 1din 23

MOTOR

2. MAŞINI MECANOENERGETICE.
GENERALITĂŢI ŞI CLASIFICARE ENERGIE ENERGIE
OARECARE GENERATOR MECANICĂ

Maşinile în care o energie neelectrică se transformă în sau


din lucru mecanic se numesc maşini mecanoenergetice. Astfel de
maşini sunt întâlnite în centralele electrice şi întreprinderile TRANSFORMATOR
industriale sub formele: turbine hidraulice, instalaţii de abur, instalaţii
de turbine cu gaze, motoare cu ardere internă, pompe, ventilatoare,
compresoare etc. Fig. 2.1. Clasificarea maşinilor energetice după sensul transformării
energetice
Maşina este un ansamblu de corpuri dintre care unele cu
mişcări bine determinate, iar altele în repaus, în care se transformă Maşinile energetice se pot clasifica la rândul lor din diferite
energia în scop util. Deci o caracteristică esenţială a maşinii este puncte de vedere:
existenţa mişcării. Un transformator energetic lipsit de piese în
• după energia transformată, deosebim: maşini hidraulice,
mişcare este aparat şi nu maşină, de exemplu, reşoul sau becul
pneumatice, eoliene, termice, electrice etc.;
electric, cazanul etc.
• după sensul transformării energetice, conform fig.1
După scopul urmărit, maşinile se împart în trei grupe deosebim:
principale: - motoare, în care o anumită formă de energie primară se
transformă în energie mecanică;
• Maşini energetice sau maşini de forţă care urmăresc obţinerea - generatoare, în care energia mecanică se transformă într-o
unei energii în stare brută, adică a unei energii care pentru a fi altă energie;
utilă mai trebuie să sufere transformări. - transformatoare, în care o energie de anumită formă se
• Maşini de lucru, care-şi exercită acţiunea asupra diferitelor transformă în energie de aceeaşi formă, dar cu alte
corpuri pentru a le mări valoarea de întrebuinţare. caracteristici; de fapt majoritatea transformatoarelor sunt
aparate şi nu maşini.
• Maşini de ridicat şi de transportat care servesc pentru
deplasarea pe verticală sau pe orizontală a corpurilor. • după felul mişcării organului activ, se deosebesc maşini
rotative şi maşini alternative, obişnuit cu piston.

MH-1
La maşinile rotative organul activ este un rotor, de obicei La maşinile alternative organul activ este pistonul, care are o
paletat, care se învârte continuu. Existenţa mişcării continue conduce mişcare de du-te-vino, transformată obişnuit în sau din mişcare de
la curgerea continuă a fluidului şi la o transformare energetică rotaţie printr-un sistem bielă-manivelă.
continuă, deci la o mare capacitate de curgere şi de transformare Mişcarea variată, cu opriri la capetele cursei, conduce la o
energetică. Astfel maşinile rotative sunt indicate pentru debite mari şi transformare energetică intermitentă, respectiv la o curgere
pentru puteri mari. intermitentă a fluidului, deci la o mică capacitate de transformare şi
Transformarea energiei de presiune a fluidului în lucru de curgere. Astfel maşinile cu piston sunt capabile de puteri mici,
respectiv de debite mici de fluid. Pentru uniformizarea funcţionării se
mecanic se face la aceste maşini în două etape, prin mijlocirea recurge la diferite paleative:
energiei cinetice a fluidului, respectiv a mişcării de vârtej a fluidului. - maşina are mai multe feţe active de piston, adică se folosesc
Paletajul are însă o capacitate limitată de a schimba mişcarea de mai multe pistoane cu mişcări defazate sau eventual se fac
vârtej cu fluidul, deci treapta de maşină rotativă are un raport de active ambele feţe ale pistonului (dublă acţiune);
compresie limitat; pentru rapoarte mari sunt necesare maşini în mai - se foloseşte acumularea excedentului din faza activă, cu
multe trepte. restituire în faza inactivă, în speţă: la motoare cu piston se
Mişcarea continuă a organului activ conduce la absenţa foloseşte un volant, care acumulează energie cinetică; la
forţelor de inerţie, deci la o funcţionare liniştită. Singurele forţe pompe se foloseşte un rezervor cu o pernă de aer care
dinamice sunt forţele centrifuge, care pot produce solicitări foarte acumulează energie elastică (hidrofor); la compresoare se
mari în palete şi discuri. Pe ansamblu forţele centrifuge ar trebui prevede un rezervor tampon.
teoretic să se echilibreze: în realitate o echilibrare absolut perfectă nu Forţa este produsă prin interacţiunea directă a fluidului cu
este posibilă, rămânând o forţă centrifugă rezultantă care se învârte
pistonul, de aceea se pot utiliza sau realiza rapoarte de compresie (π)
odată cu rotorul, producând vibrarea maşinii.
mari.
Punctele de frecare sunt puţine, numai în lagăre, rezultând o
Mişcarea intermitentă conduce la forţe de inerţie mari, cu
uzură redusă, un consum minim de ulei şi un randament mecanic
maxime la capetele cursei. De aici probleme dificile de echilibrare a
foarte bun, adesea depăşind 99 %. Totuşi curgerea rapidă a fluidului
maselor în mişcare. Apar vibraţii relativ mari, necesitatea unor
produce uzura părţii de curgere, care devine foarte accentuată în
fundaţii grele sau eventual sprijinire elastică. Materialul este supus la
cazul fluidelor cu suspensii mecanice (apă cu nisip, nămol, gaze cu
oboseală, deci o durată de viaţă mai scurtă.
cenuşă etc.).

MH-2
Tabelul 2.1. Clasificarea maşinilor mecanoenergetice
După sensul
transfor-
În domeniul producerii energiei electrice, crearea sistemelor
mării energetice interconectate permite concentrarea producerii energiei în
Motoare Generatoare Transfor-
matoare
centrale de mare putere, unde îşi găsesc locul exclusiv motoarele
După
energia
rotative - turbine hidraulice, cu abur sau cu gaze. Doar în punctele
transformată izolate cum ar fi cabanele montane, unele şantiere, precum şi ca
Roţi de apă. Pompe volumice rotative: Grupuri grupuri de rezervă la căderea sistemului se folosesc motoare cu
Turbine hidraulice: - cu un rotor, turbină-
- tangenţiale, - cu două rotoare. pompă. ardere internă.
Rota- - radiale, Pompe cu rotor paletat Cuplaje Este de amintit însă că în domeniul transporturilor terestre şi
Maşini tive - diagonale, (dinamice): hidraulice.
hidra- - elicoidale (axiale). - radiale, navale, motoarele cu ardere internă sunt cele mai răspândite. În
ulice - diagonale, aviaţie instalaţiile de turbine cu gaze au înlocuit aproape în totalitate
- axiale.
Pompe cu piston. Prese motoarele cu piston, date fiind puterile mari impuse de viteza mare de
Alter-
native
Cilindri cu piston Pompe cu membrană. hidraulice. zbor şi de capacităţile de transport mereu sporite.
Pompe cu clapetă oscilantă. Servomotoare
Ventilatoare: Maşinile generatoare - pompe şi compresoare - sunt întâlnite
Maşini Rota-
eoliene tive
Motorul eolian. - radiale, atât în centrale, cât şi în industrie. În majoritatea cazurilor se folosesc
- axiale.
Turbine cu abur. Compresoare volumice
maşini rotative, dar se întâlnesc şi maşini cu piston.
Turbine cu gaze. rotative: Turbomaşinile, adică maşinile cu rotor paletat, sunt
Motoare Wankel. - cu un rotor,
Rota- - cu două rotoare.
caracterizate de curgerea continuă a fluidului. La baza studiului lor
tive Compresoare cu rotor stau legile din mecanica fluidelor şi din termotehnică referitoare la
paletat (turbocompresoare):
- centrifuge,
procesele cu curgere continuă: debit şi ecuaţia de debit, ecuaţia
- axiale, continuităţii, ecuaţia energiei, legea impulsului, legea momentului
Maşini - combinate.
termice Maşina cu abur. Compresoare cu piston.
cinetic.
Motoare cu ardere
Alter- internă:
native - cu aprindere prin
scânteie (MAS),
- cu aprindere prin
compresie (MAC,
Diesel).

MH-3
Generatoarele hidraulice vehiculează lichide sau amestecuri
3. MAŞINI HIDRAULICE. de lichide şi substanţe solide şi sunt încadrate în categoria pompe;
GENERALITĂŢI ŞI CLASIFICARE domeniul lor de utilizare se extinde în industria chimică şi alimentară,
în irigaţii şi desecări, în alimentările cu apă, în centralele termice şi
atomoelectrice, în transportul hidraulic etc.
Maşinile hidraulice sunt sisteme tehnice alcătuite din organe
rigide cu mişcări relative determinate, care transformă energia Motoarele hidraulice cuprind toate tipurile de turbine
hidraulică în energie mecanică, denumite şi motoare hidraulice, sau hidraulice, turbine de foraj şi motoare hidrostatice; ele se utilizează în
energie mecanică în energie hidraulică, caz în care sunt numite centralele hidroelectrice şi termice, în forarea sondelor, în domeniul
generatoare hidraulice sau pompe. acţionărilor etc.
Maşinile în care energia mecanică primită la arborele primar
se transformă în energie hidraulică, iar aceasta din nou în energie Transformatoarele hidraulice sunt de două categorii:
mecanică la un arbore secundar, se numesc transformatoare - în circuit închis, care transmit prin intermediul unui lichid
hidrodinamice. vehiculat în circuit închis puteri, eforturi sau mişcări de la un
În cazul în care maşina permite o dublă funcţionare, atât ca arbore primar la un arbore secundar, realizând următoarea
motor (turbină) cât şi ca generator (pompă), ea este denumită maşină succesiune de transformări energetice: mecanică - hidraulică -
hidraulică reversibilă. mecanică (sunt parte integrantă a acţionărilor şi se utilizează
Maşinile hidraulice şi pneumatice fac parte din familia pe locomotivele Diesel hidraulice, pe maşinile şi utilajele
generală a maşinilor fluidice: miniere, în industria chimică şi constructoare de maşini, în
- în cazul maşinilor hidraulice transformarea energiei se face componenţa maşinilor unelte, a navelor, utilajelor de
prin intermediul unui lichid (apă, ulei), principalele fiind construcţii, automobilelor etc.);
turbinele hidraulice, pompele, turbotransmisiile şi motoarele - în circuit deschis, scopul lor fiind acela de a transforma
hidrostatice; energia hidraulică disponibilă, caracterizată prin anumiţi
- în cazul maşinilor pneumatice, în care transformarea energiei parametri, în energie mecanică şi apoi din nou în energie
se face prin intermediul unui gaz (aer, gaz oarecare),
principalele sunt ventilatoarele, compresoa-rele şi suflantele, hidraulică cu parametrii diferiţi de cei iniţiali (se folosesc în
iar dacă fluidul pneumatic poate fi considerat incompresibil se irigaţii).
studiază în cadrul maşinilor hidraulice. Având în vedere faptul Maşinile reversibile se folosesc în centralele hidroelec-trice
că presiunea la ieşirea dintr-un ventilator nu depăşeşte cu mai cu acumulare prin pompaj, unde în orele de disponibilitate (când nu
mult de 10 % presiunea de la intrare se acceptă ipoteza
este necesară debitarea energiei electrice în reţea) funcţionează ca
incompresibilităţii gazului, în timp ce la suflante, unde
presiunea de la ieşire poate fi de până la 4 ori mai mare, iar la pompe, vehiculând apa din acumularea aval de centrală în
compresoare de peste 4 ori presiunea de la intrare, se impune acumularea amonte, aceeaşi maşină funcţionând apoi ca turbină în
luarea în calcul a compresibilităţii gazului şi cedarea de orele de vârf când centrala trebuie să alimenteze reţeaua.
căldură rezultată din comprimarea acestuia.

MH-4
În funcţie de modul în care lichidul se deplasează în interiorul În funcţie de forma energiei specifice Y poate fi făcută atunci
maşinii, se disting două categorii de maşini: următoarea clasificare:
• maşini volumice, la care deplasarea lichidului între secţiunile • maşini hidraulice simple, care transformă numai energia
de intrare şi de ieşire se face periodic, în volume bine potenţială de poziţie şi la care c1 = c2 ≈ 0 şi p1 = p2 = pat ,
determinate (pompe şi motoare rotative cu angrenaje, cu rezultând Y = g (z1 − z 2 ) : aceste maşini sunt roţile de apă
palete şi cu pistoane, motoare liniare etc.); folosite la mori, elevatoarele (ex. şurubul lui Arhimede),
precum şi transformatoarele obţinute prin cuplarea unei roţi de
• turbomaşini, la care transferul de energie are la bază apă cu un elevator şi folosite pe vremuri la irigaţii;
interacţiunea dintre lichid şi un rotor prevăzut cu palete, în
condiţiile unei deplasări continue a lichidului între intrare şi • maşini volumice (hidrostatice) care transformă în mod
ieşire (pompe centrifuge şi axiale, turbine Francis, turbine preponderent energia potenţială de presiune, respectiv,
Kaplan etc.). Y ≈ e p = (p1 − p 2 ) ρ : în această categorie sunt cuprinse

O altă clasificare poate fi făcută după forma energiei pompele şi motoarele hidrostatice. Ponderea energiei de
hidraulice preponderente în desfăşurarea transformării energe-tice din presiune ep din întreaga energie e transformată în maşină este
maşină. Conform relaţiei lui Bernoulli, energia specifică Y schimbată indicată de gradul de reacţiune, denumit şi gradul de
în maşina hidraulică este: suprapresiune:
e p p1 − p 2 p1 − p 2
⎛ c12 p1 ⎞ ⎛ c 22 p 2 ⎞ ℜ= = = . (3.3)
Y = e1 − e 2 = ⎜ + + g ⋅ z1 ⎟⎟ − ⎜⎜ +
⎜ + g ⋅ z 2 ⎟⎟ , (3.1) Y ρ⋅Y ρ⋅g⋅H
⎝ 2 ρ ⎠ ⎝ 2 ρ ⎠ Se observă că pentru maşinile hidrostatice ℜ = 1;
în care împărţind cu acceleraţia gravitaţională g se obţine sarcina • turbomaşinile, care transformă atât energia potenţială de
hidrodinamică: c 2 − c 22 p1 − p 2
presiune cât şi energia cinetică, adică Y = 1 + :
⎛ c12 p1 ⎞ ⎛ c 22 p 2 ⎞ 2 ρ
= − =
H H1 H 2 ⎜⎜ + + z ⎟ ⎜ +
1⎟−⎜ + z 2 ⎟⎟ , (3.2) în această categorie intră turbinele cu reacţiune (Francis,
⎝ 2g ρ ⋅ g ⎠ ⎝ 2 ρ⋅g ⎠ Kaplan, bulb, Deriaz), turbopompele, ventilatoarele şi
unde indicele 1 corespunde unui punct al secţiunii de intrare în turbotransmisiile, adică maşini în care transformarea energiei
maşină, indicele 2 corespunde unui punct al secţiunii de ieşire din o realizează un rotor. La turbomaşini 0 < ℜ < 1;
maşină, c este viteza absolută a lichidului, p- presiunea şi z- cota • motoarele (turbinele) cu acţiune, care transformă numai
energia cinetică, adică Y ≈ e c = (c12 − c 22 ) 2 şi la care ℜ = 0
punctelor considerate pe cele două secţiuni.
În relaţia (3.1) termenii au următoarele semnificaţii: c2/2-
pentru că p1 = p2 : în această categorie intră turbinele Pelton şi
energie specifică cinetică ; p/ρ- energie specifică de presiune; g·z-
Banki.
energie specifică de poziţie (ultimele două energii au caracter
potenţial).

MH-5
4. TURBINE HIDRAULICE

4.1. AMENAJĂRI HIDROENERGETICE

Scopul amenajărilor hidroelectrice este de a înlătura într-o


măsură cât mai mare pierderile de energie şi de a concentra căderile
disponibile pe sectoare scurte, în vederea producerii de energie
electrică.
Crearea unei căderi concentrate pe un curs de apă se poate
realiza pe mai multe căi:
- prin construirea unui baraj care ridică nivelul apei şi măreşte
secţiunea de curgere pe o anumită distanţă în amonte (fig.
4.1,a);
- prin derivarea apei din albia cursului de apă într-o aducţiune
cu pantă redusă, care asigură condiţii de curgere mai
favorabile (fig. 4.1,b);
- printr-o dispoziţie mixtă de ridicare a nivelului şi derivare a
apei (fig. 4.1,c şi d).
Ţinând seama de posibilităţile de concentrare a căderii, se
deosebesc trei tipuri principale de amenajări hidroelectrice:
- amenajări uzină-baraj, (fig. 4.1,a), când centrala este dispusă
în imediata apropiere a barajului şi întreaga cădere este
realizată numai prin intermediul acestuia;
- amenajări de derivaţie (fig. 4.1,b) când centrala este dispusă la
capătul aval al unei derivaţii şi foloseşte căderea obţinută prin
reducerea pantei de curgere prin această derivaţie;
- amenajări mixte, cu baraj şi derivaţie, când centrala foloseşte
căderea obţinută atât prin construcţia barajului cât şi prin
aceea a derivaţiei; schema din fig. 4.1,c reprezintă o soluţie
clasică, cu centrala situată la zi, iar schema din fig. 4.1,d
reprezintă o soluţie cu centrala situată în subteran.
Fig.4.1. Scheme de amenajări: a- uzină-baraj; b- uzină de derivaţie;
c- uzină mixtă, cu baraj şi derivaţie; d- uzină mixtă, subterană.

MH-6
Caracteristicile schemei de amenajare şi în special căderea
De remarcat că prin denumirea de uzină hidroelectrică amenajată impun de obicei în mod univoc timpul turbinei folosite,
(prescurtat U.H.) se înţelege totalitatea lucrărilor constructive şi a dar există căderi la care pot folosi mai multe tipuri de turbine.
echipamentelor care alcătuiesc o amenajare hidroelectrică, de la Mărimea care dă indicaţii asupra tipului de turbină recomandat este
captare şi până la punctul de restituţie a apelor turbinate. rapiditatea sau turaţia specifică în funcţie de putere (parametru
Prin centrală hidroelectrică (C.H.) se înţelege construcţia dimensional) :
care în principal adăposteşte vanele de admisie, turbinele,
generatoarele, gospodăriile anexe, camera de comandă etc. P
ns = n , (4.1)
Pentru amenajările hidroelectrice de pompare se deosebesc H5
trei tipuri principale:
- uzine de pompare pure, la care acumularea se realizează prin în care n este turaţia turbinei [rot/min], H- căderea turbinei [m] iar P-
pomparea apei într-un rezervor superior, fără un aport natural puterea turbinei [kW].
de debit; După cum s-a menţionat, centrala hidroelectrică reprezintă
- uzine de pompare mixte, la care acumularea prin pompare este ansamblul de clădiri şi echipamente electromecanice din cadrul unei
combinată cu amenajarea hidroelectrică a unui curs de apă; uzine hidroelectrice în care se realizează succesiv transformarea
- staţii de pompare pentru captarea şi introducerea în schemă a energiei potenţiale şi cinetice a apei în energie mecanică şi apoi în
debitelor unor cursuri de apă, situate la un nivel inferior celui energie electrică.
corespunzător captării principale. Centralele hidroelectrice pot fi clasificate după mai multe
În general, amenajarea hidroenergetică se compune, conform criterii:
fig. 4.1,c, din următoarele elemente: barajul 1 care creează lacul de • în funcţie de tipul de energie hidraulică amenajată, pot fi
acumulare 2; priza de apă 3 permite accesul apei din lacul de gravitaţionale, de pompaj şi mareomotorice;
acumulare în aducţiunea 4 care transportă apa spre castelul de • în funcţie de tipul uzinei hidroelectrice, pot fi centrale la
echilibru 5 (acesta are rolul de a atenua şocul hidraulic produs de uzine-baraj sau centrala la uzine de derivaţie;
pornirea sau oprirea bruscă a turbinei); casa vanelor 6 adăposteşte • în funcţie de amplasare, pot fi la suprafaţa solului sau
două vane cu închidere rapidă, care opresc apa în cazul spargerii subterane;
conductei forţate; conducta forţată 7 face legătura cu centrala şi • în funcţie de căderea uzinei, pot fi:
asigură transformarea energiei potenţiale de poziţie a apei în energie ¾ centrale de joasă cădere (căderea uzinei H < 15 m), la care
cinetică şi de presiune, care este prelucrată de turbine; clădirea întreaga cădere se realizează în interiorul construc-ţiei
centralei – fig. 4.2, a (turbina 4 de tip Kaplan);
centralei 8 conţine turbinele hidraulice, generatoarele electrice şi ¾ centrale de cădere mijlocie (15 m < H < 50 m), la care există
instalaţiile aferente; canalul (galeria) de fugă 9 restituie apa în râu. În o conductă forţată sau un puţ forţat care face corp comun cu
general, schemele de amenajare sunt foarte variate, iar unele din infrastructura centralei – fig. 4.2,b (turbina 4 de tip Francis);
elementele schemei prezentate pot lipsi. ¾ centrale de mare cădere (H > 50 m), la care conducta forţată
este independentă de construcţia centralei – fig. 4.2,c (turbina
4 de tip Pelton).

MH-7
4.2. GENERALITĂŢI ASUPRA TURBINELOR HIDRAULICE

Turbina hidraulică transformă în energie mecanică (livrată la


cuplajul rotorului)energia disponibilă a apelor captate prin amenajări
şi instalaţii hidrotehnice (baraje, prize, canale, conducte forţate,
castele de apă etc.). Energia cinetică, respectiv puterea mecanică
obţinută la arborele turbinei se foloseşte de obicei pentru antrenarea
unui generator electric şi rareori pentru acţionarea directă a unei
maşini de lucru.
Turbina hidraulică este un ansamblu care are următoarea
componenţă:
• sistemul de aducţie a apei (la stator);
• statorul sau distribuitorul - poate fi echipat cu unul sau mai
multe injectoare dispuse tangenţial sau cu o coroană inelară de
pale sau palete directoare concentrice sau frontal-coaxiale cu
rotorul;
• rotorul;
• tubulatura de evacuare;
• sistemul de reglare.
În stator energia potenţială a apei e transformată total (la
turbinele cu acţiune) sau parţial (la turbinele cu reacţiune) în energie
cinetică; în cuplele sau palele rotorului, prin folosirea energiei
cinetice a vânelor de apă şi prin transformarea directă în energie
mecanică a fracţiunii din căderea netă netransformată în stator, se
obţine cuplul motor la arborele turbinei.
Reglarea turbinei hidraulice trebuie să ţină seama de
particularităţile întregii instalaţii hidroelectrice, de la priza de apă
până la maşinile de forţă. Mărimea reglată e de obicei turaţia turbinei Fig. 4.2. Tipuri de centrale hidroelectrice: a- de cădere joasă;
şi rareori frecvenţa generatorului sincron antrenat. b- de cădere mijlocie; c- de cădere mare; 1- grătar; 2- nişă de
În tehnica modernă s-au impus trei tipuri principale de batardou; 3- cameră spirală; 4- turbină; 5- generator electric;
turbine: Kaplan, Francis şi Pelton; din acestea au derivat turbinele 6- pod rulant; 7- aspirator; 8- nişă batardou aval; 9- conductă
bulb, (turbine Kaplan fără cameră în spirală) şi turbinele Deriaz- de beton; 10- vană de admisie; 11- conductă forţată îngropată;
Kviatkovski (turbine Francis cu palete rotorice reglabile). În 12- conductă forţată aeriană; 13- masiv de ancoraj.
diagrama din fig. 4.3 pot fi identificate domeniile de utilizare ale
principalelor tipuri de turbine, pe lângă cele trei menţionate
regăsindu-se şi turbinele Turgo (Pelton modificată) şi Crossflow
(Banki).
MH-8
Turbina hidraulică e formată din trei organe principale:
¾ un distribuitor fix care imprimă particulelor de apă o viteză de
mărime şi direcţie convenabile pentru atacul rotorului în
condiţiile dorite, cu minimum de pierderi de sarcină;
¾ un rotor prevăzut cu pale sau cupe, care are rolul de a
transforma energia hidraulică în energie mecanică;
¾ un aspirator (difuzor) al cărui rol este de a recupera, sub
formă de energie de presiune, energia cinetică pe care o poate
avea apa la ieşirea din rotor şi de a evacua apa în bieful aval.
Acest organ nu există la turbinele cu acţiune.
Dacă presiunea p1 la intrarea în rotor şi presiunea p2 la ieşirea
din rotor sunt egale (p1 = p2), turbinele se numesc cu acţiune, de
egală presiune sau în vână liberă. Transformarea energiei este bazată
pe forţa de impuls (de acţiune) a unui jet asupra unor cupe sau pale
dispuse pe un disc (rotor). Din această categorie fac parte turbinele
Pelton şi Banki. La ieşirea din distribuitor, energia pe care o are la
dispoziţie turbina, caracterizată prin căderea netă H n = Yn / g , este în
întregime sub formă de energie cinetică: viteza apei la ieşirea din
distribuitor este c 0 = k c 0 2gH , unde k c 0 = 0,96 K 0,98 .
Dacă p1 > p2 , turbinele se numesc cu reacţiune sau cu
suprapresiune. Şi în acest caz se poate scrie c 0 = k c 0 2gH , dar de
astă dată k c 0 variază între 0,2 şi 0,8 în funcţie de căderea, rapiditatea
şi deci şi de gradul de reacţiune al turbinei. Energia apei la ieşirea din
distribuitor este atât sub formă de energie cinetică, cât şi sub formă
de energie potenţială de presiune. Turbinele Francis, Deriaz, precum
şi turbinele axiale sunt turbine cu reacţiune.
Fig. 4.3. Domeniul de utilizare a turbinelor hidraulice.

MH-9
4.3. TURBINA KAPLAN

Turbina axială (cu elice) este o turbină cu reacţiune,


caracterizată prin faptul că apa are în rotor o curgere axială; există
două tipuri constructive: Turbina Kaplan şi turbina bulb.
Turbinele Kaplan (concepute de austriacul Victor Kaplan în
1913) şi cele elicoidale sunt utilizate cu eficienţă maximă în zona
căderilor mici, H = 10 – 50 (70) m şi debitelor foarte mari, care ajung
până la valori de 700 – 800 m3/s; turaţia specifică are valori ns = 300
– 900. Puterile unităţilor de acest tip au crescut în ultima vreme din
ce în ce mai mult şi cu acestea au crescut şi dimensiunile. În tabelul
4.1 sunt trecute caracteristicile unor centralele hidroelectrice echipate
cu turbine Kaplan, cu puteri utile superioare valorii de 100 MW.
Tabelul 4.1. CHE echipate cu turbine hidraulice Kaplan
Parametrii
Localizare Ţara Putere Cădere, Diametru
utilă, [m] caracteristic
[MW] [m]
Otori Japonia 100 51 6,15
Jupea Brazilia 102 20 8,4
Solbergfoss Norvegia 107 20 8,3
Rocky Reach Columbia 118 29 7,3
Volgograd Rusia 125 22 9,3
Porţile de Fier I România + 178 27 9,5
Iugoslavia

În etapa actuală s-a ajuns, se pare, la o plafonare a căderii la H


= 40 – 50 m din motive de cavitaţie şi înălţime de aspiraţie. În urma
studiilor efectuate s-a reuşit ca acest tip de turbină să funcţioneze cu
randamente foarte ridicate, ηmax = 93 – 93,5 %, într-un domeniu larg
de variaţie a puterilor şi debitelor, facilitat prin variaţia simultană a
înclinării paletelor aparatului director şi a celor rotorice; valorile
greutăţilor specifice ale turbinelor Kaplan au ajuns la 75 – 140 N/kW. Fig. 4.4. Structura unei turbine Kaplan

MH-10
Structura unei turbine Kaplan poate fi urmărită în fig. 4.4,
semnificaţia reperelor fiind următoarea: GE- generator electric; 2-
rotor; 21- ogivă; 22- butuc; 3- aparatul director; 4- stator; 5- camera
spirală; 6- pale rotorice; 61- stea de reglare; 62- pârghie; 63- cercel;
64- tijă; 7- difuzor (tub de aspiraţie); 8- arbore antrenare GE; 10-
sistem de etanşare; 11- capacul turbinei; 12- carcasa turbinei; 13-
puţul turbinei; 14- suporţi profilaţi; 17- servomotorul aparatului
director; 18- servomotorul rotorului. Principalele componente au
următoarele funcţiuni:
- camera spirală 5 creează cuplul hidraulic necesar pentru
transformarea energie hidraulice în energie mecanică;
- aparatul director 3 asigură unghiul de atac al palelor rotorice,
reglează debitul şi închide admisia apei în turbină;
- rotorul 2 organul principal al turbinei, transformă energia
hidraulică în energie mecanică;
- difuzorul 7 conduce apa în bieful aval, asigură schimbarea
direcţiei de curgere a apei şi recuperează o parte din energia Fig. 4.5. Principiul de funcţionare al turbinelor Kaplan.
cinetică a apei de la ieşirea din rotor;
- arborele turbinei 8 transmite momentul motor la generatorul
electric;
- sistemele de reglaj 17 asigură schimbarea poziţiei palelor
aparatului director, în vederea reglării debitului şi închiderii
admisiei, iar 18 + 61 … 63 modifică înclinarea palelor rotorice
6.
Se observă că rotorul vertical al turbinelor Kaplan este un
butuc paletat, palele rotorice fiind reglabile în timpul funcţionării,
ceea ce asigură acestor turbine un randament ce variază puţin cu
sarcina. La căderi sub 40 m, camera spirală a turbinei Kaplan nu este
metalică, ci din beton armat şi are secţiunea trapezoidală.
În figurile 4.5 şi 4.6 sunt prezentate principiul de funcţionare
şi domeniul de lucru al turbinelor Kaplan.

Fig. 4.6. Domeniul de lucru al turbinelor Kaplan.

MH-11
4.4. TURBINA BULB

Această turbină, derivată a turbinei Kaplan, este dispusă


orizontal, îi lipseşte camera în spirală, iar tubul de aspiraţie este drept,
ceea ce conduce la un curent axial în planul meridian. Generatorul a
fost dispus la început în exteriorul turbinei, ulterior adoptându-se
soluţia cu generator capsulat în interiorul bulbului. Ea este
caracterizată de o construcţie foarte compactă, având caracteristici
optime de funcţionare în domeniul căderilor joase H = 0,5 – 15 m,
corespunzătoare unor turaţii specifice ridicate ns = 700 – 1400 şi unor
debite foarte mari.
Curgerea axială comportă numeroase avantaje: repartiţia mai
bună a vitezelor la alimentarea rotorului permite o creştere a debitului
specific, reducându-se diametrul rotorului şi dimensiunile maşinii în
general, cu 2 – 7 % faţă de turbinele Kaplan; reducerea pierderilor
hidraulice la intrare şi în tubul de aspiraţie asigură o creştere a
randamentului (cu 1 – 2 %); investiţiile totale se reduc cu 15 – 25 % Fig. 4.7. Structura unei turbine bulb:
faţă de soluţia cu turbine Kaplan. GE- generator electric; 2- rotor; 3- aparatul director; 4- stator; 5- intra-
Tabelul 4.2. CHE echipate cu turbine hidraulice bulb rea în turbină; 6- pale rotorice; 7- difuzor (tub de aspiraţie); 8- arbore
Parametrii antrenare GE; 9- sistem lagăre; 10- sistem de etanşare; 11- puţul turbi-
Localizare Ţara Putere Cădere, Diametru nei; 12- carcasa turbinei; 13- corpul de beton; 14- fundaţie; 141- picior
utilă, [m] caracteristic de sprijin; 15- bulbul turbinei; 17- servomotorul aparatului director.
[MW] [m]
Saint-Malo Franţa 9 3,4 5,80
La Race Franţa 10 5,5 - 11 5,35
Pierre Benite Franţa 20 8 - 11 6,10
Sakuma 2 Japonia 16,8 12,3 4,49
Alternworth Austria 38,9 14 6,0
Seratov Fosta URSS 47,3 10,6 - 15 7,5
În România:
• CHE Slatina-Olt (1982): P = 13,7 MW; D = 5,0 m; H = 9,5 m;
• CHE Ipoteşti-Olt: 4 grupuri cu P = 13,97 MW; H = 12,8 m; D =
4,5 m;
• CHE Porţile de Fier II, în colaborare cu Iugoslavia: 2x8 grupuri
cu P = 28 MW; H = 7,4 m; D=7,5 m.
Fig. 4.8. Domeniul de lucru al turbinelor bulb.

MH-12
• CHE Mărişelu: 3 grupuri cu P = 85 MW, H = 470 m, D = 2,25 m;
4.5. TURBINA FRANCIS • CHE Râul Mare-Retezat este echipată cu grupuri având
caracteristicile P = 175 MW, H = 535 m, D = 2,85 m.
Turbina, concepută de englezul emigrat în SUA James B. Turbinele Francis sunt turbine cu reacţiune şi acoperă
Francis în 1849, se comportă optim în domeniul căderilor mijlocii, H domeniul de căderi şi debite cel mai frecvent întâlnit în prezent în
= (50)70 – 450 (500) m şi debitelor mijlocii Q = 5 – 100 m3/s, având amenajările hidroelectrice şi din această cauză sunt cele mai
turaţia specifică ns = 60 – 350. Există CHE echipate cu turbine răspândite. Aceste turbine se mai numesc turbine radial-axiale,
Francis de foarte înaltă cădere, precum CHE Ferrara – Italia cu Hmax deoarece apa intră radial în rotor, îşi schimbă direcţia şi iese axial:
= 522 m sau CHE Râul Mare-Retezat – România cu H = 535 m. datorită acestei schimbări de direcţie rotorul este pus în mişcare. O
Puterile pe unitate au crescut din ce în ce mai mult, ajungând la turbină Francis (fig. 4.9) se compune din aceleaşi organe principale
turbinele care echipează CHE Krasnoyarsk – Federaţia Rusă la P = ca şi turbina Kaplan: camera spirală 5 care este o construcţie metalică
500 MW, iar la cele din CHE Itaipu – Brazilia + Paraguay la P = 740 cu secţiune circulară; aparatul director 3; rotorul 2; arborele turbinei
MW. Ca dimensiuni, rotoarele au diametrele situate în domeniul 0,36 8; difuzorul 7; sistemele de reglaj 17 ce asigură numai schimbarea
– 8,00 m, iar ca greutate specifică s-a ajuns la 35 – 70 N/kW. poziţiei palelor aparatului director, în vederea reglării debitului şi
Randamentele maxime ating valorile ηmax = 93,5 – 94 %. închiderii admisiei.
Tabelul 4.3. CH echipate cu turbine hidraulice Francis Conform principiului constructiv-funcţional (fig. 4.10), dintr-
Parametrii un canal de aducţiune inelar apa intră în distribuitor (aparatul
Localizare Ţara Putere Cădere, Diametru director), acesta imprimând jetului de apă curgerea optimă; jetul de
utilă, [m] caracteristic apă e distribuit uniform pe întreaga periferie a rotorului, palele
[MW] [m] directoare realizând astfel transformarea energiei apei în principal în
Assuan Egipt 180 57,7 6,30 energie de rotaţie, evitând consumul acesteia prin vârtejuri şi alţi
Churchill Falls Canada 483 312 4,34
Cabora Bassa Mozambic 485,3 113,5 6,96
curenţi de curgere.
Sajansk Federaţia Rusă 600 230 Turbinele Francis pentru căderi mari şi mijlocii se construiesc
Guri II Venezuela 630 146 7,17 cu arborele vertical. Puterea turbinelor Francis a crescut foarte mult;
Grand Coulee Columbia, SUA 700 87 ele atingând puteri de circa 700 MW şi deţinând astfel recordul în
Itaipu Brazilia + 740 126,7 8,10 cadrul turbinelor hidraulice. Şi căderile utilizate de turbinele Francis
Paraguay cresc continuu, acestea împingând turbinele Pelton către căderi din ce
În România: în ce mai mari. Cea mai mare cădere utilizată de o turbină Francis are
• CHE Stejaru (Bicaz): 4 turbine cu H = 110 – 148 m, Q = 23 m3/s, 610 m.
P = 25 MW, n = 428,6 rot/min şi 2 turbine cu H = 110 – 149 m, Q
= 50 m3/s, P = 50 MW, n = 428,6 rot/min;
• CHE de la Argeş – Corbeni, centrală subterană: 3 grupuri cu H =
250 m, Q = 20 m3/s, P = 50 MW, n = 428,6 rot/min, D = 2,4 m;

MH-13
Fig. 4.10. Principiul constructiv-funcţional al turbinelor Francis.

Fig. 4.9. Structura unei turbine Francis:


GE- generator electric; 2- rotor; 21- palele rotorul; 22- inelul rotorului;
23- coroana rotorului; 3- aparatul director; 31- palele ap. director; 32-
pârghia ap. director; 33- cercel ap. director; 34- inel de reglare; 35- tija
sistemului de comandă; 4- stator; 5- camera spirală; 6- ventilul sincron;
7- difuzor (tub de aspiraţie); 8- arbore antrenare GE; 9- sistem lagăre;
10- sistem de etanşare; 11- capacul turbinei; 12- carcasa turbinei; 13-
puţul turbinei; 14- fundaţia turbinei şi canalul de evacuare; 15- conducta
forţată; 16- vană sferică; 17- servomotorul ap. director;18- servomotorul
ventilului sincron.
Fig. 4.11. Domeniul de lucru al turbinelor Francis.

MH-14
4.6. TURBINA PELTON

Acest tip de turbină, conceput de americanul Lester A. Pelton


în anul 1879, este utilizat de preferinţă în domeniul căderilor mari H
= 300 – 2000 m şi debitelor mici, având turaţia specifică ns = 3 – 36,
cu randamente maxime de 92 – 92,5 % şi greutăţi specifice Gsp = 31
N/kW.
Tabelul 4.4. CHE echipate cu turbine hidraulice Pelton
Parametrii
Localizare Ţara Putere Cădere, Diametru
utilă, [m] caracteristic
[MW] [m]
Roseland Franţa 83 1201 6
Idikki India 134,4 660 3
Villarodin Franţa 200 870 6
Silz Austria 264,8 1238 2
Sy Sima Norvegia 350 885 3

În România:
• CHE Văliug: 2 rotoare pe acelaşi ax: rotorul I- H = 434 m, Q =
0,5 m3/s, n = 750 rot/min, P = 1,85 MW, iar rotorul II- H = 323
m, Q = 0,4 m3/s, n = 750 rot/min, P = 1,10 MW.
• CHE Lotru-Ciunget: 3 turbine cu H = 800/743/685 m, Q = 26,6
m3/s, n = 375 rot/min, P = 172 MW.
Turbina Pelton este o turbină cu acţiune (cu egală presiune)
care prelucrează căderile cele mai mari (Hmax = 1765 m), iar din
punctul de vedere al rapidităţii sunt turbinele cele mai lente. Conform
fig. 4.12, o turbină Pelton este compusă din următoarele organe
principale:
- rotorul, format dintr-un disc cu cupe duble fixat pe un arbore ;
are rolul de a transforma energia hidraulică (mai precis,
energia cinetică a apei) în energie mecanică;
- injectoarele, formate dintr-un ajutaj cu un ac de reglare ; au
rolul de a transforma întreaga energie de presiune a apei în Fig. 4.12. Principiul constructiv-funcţional al turbinelor Pelton.
energie cinetică ce urmează a fi prelucrată de rotor;
MH-15
- deflectoarele sunt lame dispuse în faţa injectorului şi care, la
oprirea turbinei, deviază jetul către carcasa maşinii, permiţând 4.7. TURBINA DERIAZ-KVIATKOVSKI
acului să închidă admisia într-un timp suficient de lung pentru
a nu se produce şoc hidraulic ; Acest tip de turbină este derivat din turbinele Francis şi
- arborele transmite cuplul motor către generatorul electric ; Kaplan, deoarece are elemente constructive specifice acestora. Palele
- injectorul de frână are rolul de a trimite un jet de apă pe rotorului sunt mobile, asigurându-se o dublă reglare şi deci o
spatele cupelor, pentru a opri turbina într-un timp scurt ; funcţionare la randamente ridicate în domenii extinse de debite şi
- carcasa maşinii are rol de protecţie. puteri. Funcţionează bine pentru turaţii specifice ns = 120 – 300.
La căderi mari H = 100 – 150 (200) m forma palelor este ca a
turbinelor Francis lente şi se construieşte maşina tip Kviatkovski.
Pentru căderi mijlocii, H= 15 – 150 m, forma palelor este o
combinaţie între Francis rapid şi Kaplan, construindu-se turbina
Deriaz.
Este tot o turbină cu reacţiune, utilizată pentru căderi mai mici
decât turbinele Francis, şi deoarece viteza apei în rotor are o
componentă radială şi o componentă axială, această turbină se mai
numeşte turbină diagonală. Structura unei turbine Deriaz este
prezentată în fig. 4.14, funcţiile componentelor fiind aceleaşi ca şi în
cazul turbinei Francis.
Datorită faptului că palele rotorice sunt reglabile, turbina
Deriaz poate funcţiona în regim de pompă, ceea ce o face adecvată
pentru uzinele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj : în aceste
centrale, aceeaşi maşină funcţionează atât în regim de turbinare cât şi
în regim de pompare.

Fig. 4.13. Domeniul de lucru al turbinelor Pelton Tabelul 4.5. Centrale hdroelectrictrice echipate cu turbine hidraulice
Deriaz-Kviatkovski
Localizare Ţara Parametrii
Putere utilă, Cădere,
[MW] [m]
Sir Adam Beck Niagara, Canada 33 13 - 28
Amagase Japonia 50 57
Bukhtarma URSS 78 60
Valdecanas Spania 80 50 - 76
Ajaure Suedia 93 44 - 60

MH-16
4.8. TURBINA MICHELL-BANKI

Fig. 4.14. Secţiune printr-o turbină Deriaz.

Fig. 4.16. Structura unei turbine Michell-Banki:


GE- generator electric; 2- rotor; 21- paletă; 22- disc; 3- aparatul direc-
tor; 4- clapetă mobilă; 5- acţionarea clapetei; 6- aducţiune; 7- evacuare;
8- arbore antrenare GE; 9- sistem lagăre; 10- sistem de etanşare.

Pentru amenajările locale de mică importanţă, se foloseşte un


alt tip de turbină hidraulică, şi anume turbina Michell-Banki (numită
şi turbina Ossberger sau Crosssflow) ; principiul ei de funcţionare
combină atât conceptul turbinelor cu impuls, cât şi al celor cu
reacţiune.
Turbina Michell-Banki se foloseşte pentru debite mici şi
căderi până la 100 m. După cum se observă în fig. 4.16, rotorul 2 este
compus din două coroane circulare paralele, între care se găsesc
Fig. 4.15. Structura unei turbine Deriaz-Kviatkovski: palele 21 ; admisia apei în turbină poate fi variată cu ajutorul clapetei
GE- generator electric; 2- rotor; 3- aparatul director; 4- stator; 5- ca- 4. Este singurul tip de turbină la care apa trece de două ori printre
mera spirală; 6- pale rotorice; 7- difuzor (tub de aspiraţie); 8- arbore
antrenare GE; 9- sistem de etanşare; 10- sistem lagăre; 17- servomotorul pale.
aparatului director; 18- servomotorul circular al rotorului:
MH-17
4.9. FUNDAMENTE PRIVIND REGLAREA TURBINELOR constante, condiţie necesară funcţionării receptorilor de energie
HIDRAULICE electrică, turaţia trebuie să rămână constantă.
Aşadar în componenţa agregatului trebuie să existe un organ
În mod obişnuit, turbinele hidraulice sunt destinate antrenării care să modifice în permanenţă cuplul motor în conformitate cu
generatoarelor electrice ce furnizează energia necesară unei anumite variaţia cuplului rezistent. Acest organ se numeşte regulator automat
reţele. Consumatorii branşaţi în reţea vor cupla sau scoate din funcţie de viteză şi acţionează în sensul modificării cuplului motor. Variaţia
diferite receptoare de curent, în conformitate cu nevoile lor acestuia se poate face numai prin micşorarea sau mărirea debitului,
individuale. Aşadar, puterea generatorului electric se modifică în ceea ce presupune acţionarea asupra aparatului director.
permanenţă, în timp ce puterea hidraulică disponibilă rămâne Evident, în funcţie de puterea hidraulică disponibilă există un
aproximativ aceeaşi. Dacă energia hidraulică disponibilă este mai cuplu motor maxim posibil. Dacă Cr depăşeşte valoarea acestuia,
mare decât cea necesară la generatorul electric, turaţia întregului grup consumul din reţea nu mai poate fi asigurat cu grupul respectiv.
creşte. Într-adevăr, din dinamică se ştie că pentru masele în mişcare Pentru satisfacerea consumului trebuie pornit un alt agregat. Dacă
de rotaţie perfect echilibrate static şi dinamic, rezultanta forţelor centrala nu mai dispune de nici un agregat liber, trebuie branşată la
centrifuge este nulă iar momentul forţelor de inerţie tangenţiale reţea o altă centrală electrică.
trebuie să fie egal cu suma cuplurilor aplicate: Pentru aceeaşi valoare a diferenţei Cm – Cr , variaţia turaţiei
este cu atât mai mică cu cât momentul de inerţie I este mai mare.

I = Cm − Cr , (4.2) Pentru a mări momentul de inerţie, în anumite situaţii, agregatul se
dt completează cu un volant. În practică volantul este caracterizat prin
unde: I este momentul de inerţie al maselor în rotaţie; produsul GD2, unde G este greutatea iar D este diametrul de giraţie.
ω- viteza unghiulară; Legătura cu momentul de inerţie este dată de expresia:
Cm- cuplul motor, determinat de puterea hidraulică
GD 2
disponibilă; I= . (4.3)
Cr- cuplul rezistent, determinat de puterea cerută de 4g
consumatori. Existenţa unui moment de inerţie mare în cazul turbinelor
dω hidraulice este deosebit de importantă, deoarece reducerea debitului
Când Cm = Cr , = 0 , adică ω = const., ceea ce înseamnă
dt (în vederea micşorării cuplului motor) nu se poate face brusc. O
funcţionare la turaţie constantă. reducere rapidă a debitului poate provoca suprapresiuni dăunătoare,
Dacă dintr-un motiv oarecare cuplul rezistent creşte la mai ales atunci când există conducte lungi şi viteze mari. Volantul are
dω aşadar rolul de a întârzia variaţia de turaţie, permiţând intervenţia
valoarea C r' în timp ce cuplul motor rămâne constant, < 0 şi
dt lentă a regulatorului în vederea restabilirii noului echilibru.
turaţia agregatului scade. În general se pot imagina regulatoare cu acţiune directă,
dω constituite dintr-un organ ce sesizează variaţia turaţiei (denumit
Dimpotrivă, când C r' este mai mic decât Cm , > 0 şi turaţia îndeobşte tahometru) şi acţionează printr-un mecanism de comandă
dt
asupra vanei de distribuţie a fluidului care intră în rotor.
agregatului creşte. Pentru ca tensiunea şi frecvenţa în reţea să rămână
MH-18
La turbinele hidraulice, unde sunt necesare forţe mari pentru 4.9.1. REGLAREA TURBINELOR PELTON
închiderea aparatului director, trebuie aplicate regulatoare cu acţiune
indirectă. Aceste regulatoare se compun de asemenea dintr-un Reglarea debitului unei turbine Pelton se realizează prin
tahometru şi un organ de comandă, care însă pun în funcţiune un închiderea sau deschiderea orificiului injectorului prin deplasarea
organ de execuţie special, denumit servomotor, ce acţionează asupra acului acestuia. Deoarece închiderea bruscă a injectorului poate
aparatului director. Prin introducerea servomotorului, forţa necesară provoca suprapresiuni deosebit de periculoase, turbinele Pelton sunt
şi mai ales viteza cu care se face închiderea este independentă de prevăzute în partea din faţă a injectorului cu un organ ce poartă
viteza de mişcare şi forţa dezvoltată de către tahometru. numele de deflector. În fig. 4.17 sunt prezentate trei soluţii
În compunerea regulatorului cu acţiune indirectă, mai există constructive pentru realizarea deflectorului. Când puterea cerută de
de obicei: generatorul electric scade brusc, deflectorul, comandat de către
• sistemul de readucere, cu misiunea de a amortiza oscilaţiile ce regulator, intră în jetul de apă producând o deviere parţială sau totală,
se produc în cazul intrării regulatorului în funcţiune în în scopul de a reduce debitul ce acţionează asupra rotorului, respectiv
vederea anihilării unei perturbaţii; puterea turbinei. Această manevră se produce în timp scurt (1 … 2 s
• sistemul de compensare, al cărui scop este de a face ca turaţia pentru reducerea debitului de la valoarea maximă până la zero).
după perturbaţie să revină la valoarea iniţială; Deoarece nu se obturează secţiunea de trecere a fluidului, nu există
• instalaţiile auxiliare: gospodărie de ulei, aparate de măsură, pericolul loviturii de berbec. După aceasta se începe deplasarea lentă
dispozitiv de manevră manuală etc. a acului în sensul închiderii, pentru a reduce progresiv debitul care
Regulatoarele de viteză pot fi izodrome, la care după trece prin stator; durata obturării complete este uneori mai mare de
efectuarea reglajului turaţia revine exact la valoarea nominală, sau zece secunde ceea ce evită lovitura de berbec. Concomitent cu
neizodrome, la care după înlăturarea perturbării turaţia nu coincide cu închiderea injectorului deflectorul se retrage din vână, astfel încât în
valoarea nominală. La uzinele hidroelectrice care funcţionează în noua poziţie de funcţionare să fie complet scos din vână, însă în
paralel pe o reţea a unui sistem energetic, fără a avea rolul de a regla imediata apropiere a acesteia. Aşadar, regulatorul de viteză al
frecvenţa curentului în jurul celei de regim (f = 50 Hz), acest rol fiind turbinelor Pelton trebuie să acţioneze atât asupra deflectorului cât şi
rezervat altor uzine electrice, pot fi folosite regulatoare neizodrome. asupra acului, efectuând un reglaj dublu.
Aceste regulatoare sunt mai ieftine şi mai uşor de întreţinut decât cele
izodrome.
În cele ce urmează sunt prezentate scheme de principiu pentru
regulatoare neizodrome cu acţiune indirectă, aplicate turbinelor
hidraulice.

Fig. 4.17. Turbine Pelton: tipuri de deflectoare

MH-19
În fig. 4.18 este prezentată schema de principiu a unui astfel mişcând în acelaşi sens sertarul h. Uleiul sub presiune livrat de
de regulator. Dacă la un moment dat puterea cerută de generatorul pompa g ajunge în spatele pistonului k. Spaţiul din faţa acestui piston
dω fiind pus în comunicare cu atmosfera, pistonul servomotorului se va
electric scade, vom avea Cr < Cm şi > 0 , adică o tendinţă de deplasa către stânga, în sensul închiderii injectorului.
dt
creştere a turaţiei. Forţa centrifugă dezvoltată de greutăţile a Poziţia punctului 1 fiind determinată de noua turaţie a
crescând, acestea se vor îndepărta de axa de rotaţie ridicând agregatului, în timpul deplasării în sus a pistonului b acest punct va
concomitent punctul 1. Cum în acest moment presiunea uleiului pe rămâne nemişcat. Ridicarea articulaţiei 2 atrage după sine ridicarea
ambele feţe ale pistonului b este aceeaşi, articulaţia 2 rămâne lui 3 şi închiderea cu ajutorul sertarului a orificiilor d şi e, oprind în
nemişcată iar 3 este silit să coboare, deplasând în jos sertarul c. Uleiul poziţia cuvenită pistonul b. Lucrurile se petrec în acelaşi mod şi
sub presiune, livrat de pompa f, pătrunde prin orificiul e sub pistonul pentru pistonul k. Pentru oricare regim de încărcare, după anihilarea
servomotorului deflectorului. Simultan spaţiul de deasupra pistonului perturbaţiei, sertarul trebuie să ocupe aceeaşi poziţie, pentru care
b este pus în comunicare cu evacuarea prin orificiul d. Aşadar, orificiile e şi d sunt închise. Aşadar în regim permanent punctul 3 va
presiunea din acest spaţiu va fi aproximativ egală cu cea atmosferică. ocupa întotdeauna aceeaşi poziţie. Acul, deflectorul şi pistoanele b şi
Diferenţa de presiune va deplasa pistonul în sus, rotind deflectorul în k pot ocupa orice poziţie între închis complet şi total deschis. Deci, în
jurul punctului fix 5. O parte din vâna de apă va fi deviată de către timp ce 3 rămâne mereu în aceeaşi poziţie, articulaţia 2 poate ocupa
deflector, nemaiajungând pe rotor. Simultan cu mişcarea orice punct în limita cursei pistonului servomotorului, ceea ce atrage
deflectorului, punctele 6 şi 7 se deplasează spre stânga, ceea ce după sine modificarea poziţiei punctului 1. Poziţia lui 1 trebuie să fie
roteşte cama 8 în sens antiorar. Rola 9 se va deplasa către stânga, iar însă în acord cu turaţia aparatului, ceea ce înseamnă că pentru fiecare
articulaţia 10 fiind momentan fixă, 11 se va deplasa către dreapta, regim de încărcare există o turaţie deosebită de funcţionare a
agregatului (regulator proporţional). În vederea respectării condiţiei
de eliminare a erorii statice, schema trebuie astfel modificată încât în
regimuri permanente, indiferent de poziţia punctului 2, atât 3 cât şi 1
să ocupe întotdeauna aceeaşi poziţie.
Mişcarea acului şi a deflectorului sunt astfel corelate între ele
încât în momentul restabilirii echilibrului între cuplul motor şi cel
rezistent, deflectorul este complet ieşit din jet, pentru a nu afecta
randamentul turbinei; trebuie însă să fie neîncetat pe punctul de a
atinge jetul, pentru a putea intra neîntârziat în acţiune, dacă se
produce o nouă perturbaţie. Funcţionarea schemei s-a descris în cazul
unei descărcări. Dacă perturbarea constă dintr-o creştere a încărcării
generatorului, toate mişcă-rile descrise se inversează, însă principiul
rămâne acelaşi.

Fig. 4.18. Regulator cu acţiune indirectă pentru turbine Pelton

MH-20
4.9.2. REGLAREA TURBINELOR KAPLAN ŞI În fig. 4.21 este prezentată schema unui astfel de regulator.
FRANCIS Dacă turaţia creşte, prin intermediul unei pârghii tahometrul
deplasează articulaţia 1 în poziţia 1’. Cum punctul 2 rămâne pe loc,
Turbinele Kaplan au atât paletele rotorului cât şi cele ale articulaţia 3 se va deplasa în 3’ mişcând către dreapta sertarul a: se
aparatului director mobile, asigurându-se astfel pentru orice valoare a admite astfel ulei sub presiune pe faţa din dreapta a servomotorului
debitului un randament ridicat: curba η = f (P ) , pentru o anumită aparatului director, faţa din stânga fiind pusă aproximativ sub
poziţie a paletelor rotorice, are forma unei parabole şi admite un presiune atmosferică. Pistonul b se va deplasa spre stânga, efectuând
maxim (fig. 4.19). Aceasta înseamnă că pe ramura stângă cu cât închiderea aparatului director. Simultan se va deplasa spre stânga şi
deschiderea paletelor directoare este mai mare, cu atât randamentul punctul 4, ceea ce mişcă spre dreapta cama, rola 7 ridicându-se.
este mai bun (evident pentru o deschidere mai mare a paletelor Punctele 9 şi 10 vor coborî iar 12 şi 13 se vor deplasa spre dreapta.
directoare, debitul şi puterea sunt mai mari). Creşterea de randament Articulaţia 15 va coborî, acţionând asupra sertarului de admisie a
are loc până la deschiderea α5, unde randamentul atinge un maxim. În uleiului la pistonul servomotorului paletelor rotorice, în sensul
acest punct, paleta directoare are o astfel de poziţie faţă de paleta închiderii acestora. Corelarea poziţiei paletelor directoare cu cele
rotorului încât pierderile hidraulice sunt minime. Dacă se deschid în rotorice este asigurată prin profilarea corespunzătoare a camei de sub
continuare paletele aparatului director, pierderile hidraulice cresc iar rola 7, denumită în mod curent cama combinatorului.
randamentul scade. Trasând curbele η = f (P ) pentru valori Pentru reglarea turbinelor Francis se pot aplica regulatoare de
acelaşi tip, la care însă dispare cama combinatorului şi întregul
parametrice ale unghiului β de aşezare a paletelor rotorului, se obţine mecanism necesar deplasării sertarului de comandă al servomotorului
familia de curbe prezentată în fig. 4.20. Funcţionarea optimă a rotoric.
turbinei se face după curba înfăşurătoare reprezentată cu linie
întreruptă. Aceasta înseamnă că dacă paletele directoare au fost
deschise la valoarea α5 , paletele rotorului trebuie să se afle în poziţia
β1 , lui α6 corespunzându-i β3 ş.a.m.d.

Fig. 4.19 Fig. 4.20


Fig. 4.21. Regulator cu acţiune indirectă pentru turbine Kaplan
MH-21
4.10. PARAMETRII FUNDAMENTALI AI TURBINELOR p Am − p Av v 2 − v 2Av
Yb = YAm − YAv = + g(z Am − z Av ) + Am (4.7)
ρ 2
4.10.1. DEBITUL TURBINEI
Este definit prin cantitatea de apă ce intră în maşină în unitate dar: pAm = pAv = pat , vAm ≅ vAv ≅ 0, rezultă: Hb = zAm – zAv ; Yb =
• g(zAm – zAv). Deci, căderea brută este diferenţa pe verticală dintre
de timp. Debitul se exprimă în unităţi de volum (Q), de greutate ( G ) luciul apei din lacul de acumulare şi din canalul de fugă al centralei.

sau de masă ( m ), raportate la unitatea de timp.
4.10.2.2. CĂDEREA TURBINEI, H
Considerând secţiunea de la intrarea în turbină cea notată cu i
4.10.2. CĂDEREA TURBINEI
Se defineşte pornind de la noţiunea de energie specifică a şi ieşirea cu e, căderea turbinei se exprimă sub forma H = e i − e e ,
lichidului, care se poate exprima ca energie totală E raportată la deci:
greutatea fluidului G sau la masa m. Astfel: pi − pe v i2 − v e2
H= + zi − ze + sau (4.8)
E p v2 γ 2g
e= = +z+ , [m col. apă] şi (4.4)
G γ pi − pe v i2 − v e2
2g Y= + g(z i − z e ) + , (4.9)
E p v2 ρ 2
Y = = + gz + , [J/kg]. (4.5)
m ρ 2 şi este mai mică decât căderea brută Hb . Astfel:
Fiecare din termenii de mai sus exprimă una din formele H = H b − ∑ h pad − ∑ h pe . (4.10)
cunoscute ale energiei specifice a lichidului:
p p Particularizând expresia căderii pentru diferitele tipuri de
¾ sau - energia specifică de presiune (potenţială); turbină, se obţine pentru:
γ ρ
¾ z sau z⋅g- energia specifică de poziţie (potenţială); • turbina Kaplan (fig. 4.2,a):
v2 v2 * * v i2 − v e2
¾ sau - energia specifică cinetică. H = zi − ze + , (4.11)
2g 2 2g
unde zi* − z e* este diferenţa pe verticală dintre luciul apei din lacul
4.10.2.1. CĂDEREA BRUTĂ A AMENAJĂRII, Hb de acumulare şi luciul apei din avalul centralei;
Căderea brută se defineşte ca fiind diferenţa dintre energia
specifică a fluidului din lacul de acumulare (amonte Am) şi din • turbina Kaplan şi Francis (fig. 4.2,b):
canalul de fugă (avalul centralei Av):
p − p Av v 2 − v 2Av
(
H = zi + a i − z *e ) +
p mi v i2 − v e2
γ
+
2g
, (4.12)
H b = e Am − e Av = Am + z Am − z Av + Am , (4.6)
γ 2g

MH-22
unde zi este cota axei camerei spirale (fig. 4.9) a turbinei faţă de 4.10.3. PUTEREA TURBINEI
un plan de referinţă arbitrar şi ai- diferenţa de nivel dintre Într-o conductă sau canal, de secţiune şi pantă constante, ce
manometrul conectat pe axa conductei forţate în punctul i şi axa constituie aducţiunea unei centrale hidroelectrice, dacă un volum de
camerei spirală; apă V, de greutate G = ρ ⋅ g ⋅ V , se deplasează dintr-o poziţie i într-o
poziţie e, în aşa fel încât distanţa dintre centrele de greutate este
• turbina Pelton (fig. 4.2,c): H = z i − z e , se efectuează un lucru mecanic:
p mi v i2 L = G⋅H = ρ⋅g⋅V⋅H = γ ⋅V⋅H ,
¾ cu un injector: H = (z i + a i − z e ) + + , (4.13) (4.16)
γ 2g
obţinându-se puterea: P = γ ⋅Q⋅H . (4.17)
¾ cu două injectoare: relaţia (4.14)
2
În funcţie de tipul căderii, puterea poate fi exprimată ca:
H=
QI
(z i + a i − z eI ) + Q I (z i + a i − z eII ) + p mi + v i
Q I + Q II Q I + Q II γ 2g • puterea amenajării: Pam = γ ⋅ Q ⋅ H b = ρ ⋅ Q ⋅ Yb , (4.18)
unde pmi reprezintă presiunea manometrică, respectiv indicaţia
manometrului în punctul i; zi- cota axei conductei forţate a • puterea hidraulică sau puterea absorbită de turbină:
turbinei faţă de un plan de referinţă arbitrar; ai- diferenţa de nivel Pa = Ph = γ ⋅ Q ⋅ H = ρ ⋅ Q ⋅ Y , (4.19)
dată de amplasarea manometrului conectat pe axa conductei
forţate în punctul i; ze- cota de nivel a punctului de acţiune a • puterea utilă (mecanică) obţinută la arborele turbinei:
injectorului; Q- debitul pe injector; I- injectorul inferior; II-
injectorul superior. P = γ ⋅ Q ⋅ H u = ρ ⋅ Q ⋅ Yu . (4.20)

4.10.2.3. CĂDEREA UTILĂ SAU EFECTIVĂ, Hu (Hef) 4.10.4. TURAŢIA TURBINEI


Căderea utilă sau efectivă reprezintă energia specifică utilă Se defineşte turaţia turbinei ca fiind numărul de rotaţii în
furnizată de turbină la arbore, după ce o parte din căderea turbinei s-a unitatea de timp. Se notează cu n (rot/min) sau ω (rad/s).
cheltuit pentru acoperirea pierderilor energetice din maşină. La
trecerea apei prin turbină apar pierderi hidraulice importante 4.10.5. RANDAMENTUL TURBINEI
Prin randament sau eficienţă se înţelege, în general, raportul
( ∑ h pT ), astfel că numai o parte, H u = H ef , din căderea H este
dintre energia utilă Eu , furnizată de un sistem şi energia Ea absorbită
preluată de rotor: H u = H − ∑ h pT . Cu cât aceste pierderi sunt mai de acesta. La turbinele hidraulice:
mici, cu atât turbina funcţionează mai eficient, fapt ce se exprimă cu P M⋅ω
ajutorul indicelui de eficienţă sau a gradului de transformare, η= = , (4.21)
Pa γ ⋅ Q ⋅ H
respectiv a randamentului hidraulic:
unde M este momentul motor la arborele turbinei. Randamentul este
H − ∑ h pT Hu o măsură a pierderilor energetice totale din turbină, pierderi
ηh = = . (4.15)
H H reprezentate de diferenţa Pa – P.

MH-23