Sunteți pe pagina 1din 20

AL

CI
PE
Ajută-ți copilul
TS
OR

să scrie corect!
P
RA

107 cuvinte cu cratimă exprimate pe înțelesul lui!


mi-a
să-l de-a

să-mi

www.portalinvatamant.ro
Ajută-ți copilul să scrie corect! 107 cuvinte cu cratimă explicate pe înțelesul lui!

© Portal Învățământ
Part of RENTROP & STRATON Group

Manager de proiect: Raluca Enescu


Manager Divizie Editorială: Răzvan Tănase
Director Creaţie: Cristina Straton
Manager DTP: Mirela Vasilescu
Corectură: Elvira Panaitescu
Manager Producție: Simona Morărescu

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din acest material nu poate fi reprodusă, arhivată
sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace, mecanice sau electronice,
fotocopiere, înregistrare audio sau video, fără permisiunea în scris din partea editorului.
Autorii sau editorii nu sunt responsabili pentru nicio pierdere provocată vreunei persoane
fizice sau juridice care acţionează sau se abţine de la acţiuni ca urmare a citirii materialelor
publicate în această lucrare.

Serviciul Clienţi – Tel.: 021.209.45.45; Fax: 021.408.28.99; E-mail: info@rs.ro

Puteţi consulta şi alte lucrări editate de RENTROP & STRATON la www.rs.ro

RENTROP & STRATON


București, 2017
CRATIMA
Cratima este semnul ortografic cu cele mai multe funcții.

Utilizările cratimei:
1. Are caracter:
– permanent (dă-l, s-a dus, ți-l dă, du-o etc.)
– accidental (de-abia, de abia; n-am, nu am )

2. Se folosește:
– între cuvinte;
– în interiorul cuvintelor;
– în interiorul unor abrevieri.

3. Leagă:
– cuvinte pronunțate fără pauză;
– unele interjecții identice repetate accidental;
– anumite prefixe pe baza derivatului;
– prefixele: ne- și re-, prep. de, de la baza cuvântului care începe cu î-, atunci când se produce
căderea acestuia;
– componentele compuselor cu un grad mediu de sudură. Ale unor locuțiuni și ale structurilor
cu anumite substantive + adjective posesive;
– articolul hotărât enclitic sau desinența de unele cuvinte greu flexionabile;
– formatul final al numerelor ordinale, fracționare, de numeralul cardinal corespunzător scris
cu cifre;
– componentele unor abrevieri.

4. Desparte:
– silabele unui cuvânt pronunțat sacadat;
– segmentele unui cuvânt în cazul despărțirii acestuia la capăt de rând.

Cratima nu este precedată sau urmată de blanc [ ]


,,Uneori, una și aceeași cratimă poate cumula mai multe funcții; de exemplu pe lângă
marcarea calității de compus poate nota și atașarea unui element gramatical sau/și producerea
unor fenomene fonetice (la sfântu-așteaptă, ucigă-l-crucea)”
(Precizări în DOOM 2).

Cratima se folosește la:


a) scrierea cuvintelor compuse: drum-de-fier, floarea-soarelui, argint-viu,
Gura-Humorului, Roșiorii-de-Vede

b) scrierea pronumelui personal forma neaccentuată: (mă, mi, te, ți, vă, vi, -i, i-, le, li, ne, ni)
când se rostește împreună cu altă parte de vorbire (verb, substantiv, adjectiv, adverb etc.)
Acesta poate fi scris:
– înaintea unui cuvânt: i-am dat, l-am văzut, te-ai dus, iată-mă etc.
– intercalat: datu-i-ați, ad-o-ncoace, dându-mi-se, jucatu-v-ați etc.
– la sfârșitul unui cuvânt: spune-mi, cheamă-i, luând-o, aduceți-vă aminte etc.

www.portalinvatamant.ro
c) scrierea pronumelui reflexiv ale cărui forme sunt identice cu cele ale pronumelui personal
cu deosebirea că acțiunea verbului se răsfrânge asupra subiectului: (mi (îmi), ți (îți), ne, vă,
mă, te) și forme proprii accentuate: sie, sieși, sine,
și ne ac centuate: și, își, se. Exemple: du-te, încheie-ți, plângându-și, s-a ivit,
se-mpletesc, legănându-se, mă-ntâlnesc, ș-arătat, să-și termine etc.

d) scrierea formelor scurte ale verbului a fi :-s, s-, -i, i-. Exemple: totu-i alb, nu-s silitori, tare-
s supărat, s-au dus, gândindu-s-au

e) scrierea formelor inversate ale timpurilor compuse: plecat-au de dimineață, pleca-vom toți,
duce-m-aș și eu

f) contopirea într-o silabă a două cuvinte dintre care:


– pronume personal + pronume personal: Ea-i spune mamei sale.
– pronume demonstrativ + pronume personal: Aceasta-mi place.
– pronume interogativ + pronume personal: Cine-mi spune adevărul?
– pronume nehotărât + verb: Toate-s corecte.
– adverb + pronume personal: Unde-l duc?
– Prepoziție + articol nehotărât: Amintirile de-o vară.
– conjuncție + pronume personal: Vino că-ți voi da.

Cratima leagă:
a) adjective posesive de substantive determinând grade de rudenie sau de relație socială:
maică-mea, vecină-ta, bunică-mii, taică-tău, maică-mii, bătrânu-său, nevesti-mii;

b) se pune cratimă între conjuncția și și cuvintele care încep cu: a, î, o, u (se pierde astfel o
silabă):
Exemple: Am un caiet și o carte.
Și-mprejur se auzeau zgomote.
Și-atunci au pornit la drum.
A fost în excursie și-un prieten.
Și-ncepe să cânte.

c) între cuvântul nu (pronume negativ) și cuvinte cu care se rostește împreună:


Exemple: n-aud / nu aud
nu-i trebuie / nu îi trebuie
nu-ncepe / nu începe
n-ați citit / nu ați citit
n-are / nu are
n-am / nu am
n-ai / nu ai
n-aveți / nu aveți

d) între cuvântul că și alte cuvinte cu care se rostește împreună sau cuvinte ca pronumele: îți,
își, îmi:
Exemple: c-am ajuns / Spune-i că am ajuns.
c-aș încerca / Poate că aș încerca.
că-ți arată / Crezi că îți arată?
că-mi trebuie / Spune-i că îmi trebuie.
că-și amintește / Auzi că își amintește.

www.portalinvatamant.ro
e) între cuvântul să și alt cuvânt din care s-a omis vocala e sau ă din să:
Exemple: să-l păcălească / Vrea să-l păcălească.
s-ajungi / Vrei să ajungi acasă?
să-mparți / Vrei să împarți cu el?
s-o văd / Doresc să o văd.

f) cuvinte care încep cu î sau cu prepoziția în și se rostesc împreună cu cuvântul precedat:


Exemple: A fost odată ca-n povești.
Mircea însuși mână-n luptă.
Vijelia-ngrozitoare. (M. Eminescu, Scrisoarea III)

Cratima se mai folosește:


1. În propoziție, când un cuvânt repetat formează o unitate.
Exemple: Gânduri-gânduri trec prin mintea mea.
Încet-încet a părăsit ședința.
Cete-cete de copii au plecat cu colinda.

2. În interorul unor expresii formate din două cuvinte.


Exemple: În pădure se auzi dintr-o dată trosc-pleosc!
Ici-acolo se zărește un ochi de pământ.
Nitam-nisam s-a supărat pe mine.

3. Între două numerale care arată un număr aproximativ.


Exemple: Am așteptat trenu-n gară două-trei ore.
I-am oferit mamei trei-patru panseluțe.
Suntem în grup vreo patru-cinci copii.

4. În cuvinte care arată limitele unei distanțe.


Exemple: Șoseaua Râmnicu Vâlcea-Pitești este asfaltată.
Pe distanța Craiova-Timișoara circulă tren electric.

5. În cuvinte care arată un interval de timp.


Exemple: Vacanța mare este în perioada 15 iunie-15 septembrie.
În perioada 1 iulie-1 august sunt plecată în străinătate.
Observație!
Fac excepție expresiile: între orele 14 și 15, 12 și 13. Formularea 14-15, 12-13 este greșită.

6. Legarea unor cuvinte care se repetă identic sau cu unele modificări: doar-doar, încet-încet,
prea-prea, poate-poate, încet-încetișor, singur-singurel.

7. Atașarea unor prefixe sau sufixe: ex-ministru, ex-prim-ministru, ex-președinte.

8. La scrierea cuvintelor: x-ul, x-urile, al XI-lea, a 11-a, lt-major, N-V, S-E, locotenent-major,
nord-vest, sud-vest, cel de-al X-lea Congres, cea de-a zecea,
nevoie (absența vo in ței), pre-text (ceea ce precedă un text), a re-crea (a crea
din nou).

Observație!
Se scriu într-un cuvânt: nevoie (necesitate), pretext (pretins motiv), a recrea (a se destinde).

www.portalinvatamant.ro
Se mai scriu cu cratimă:
1. Adjectiv + adjectiv: bun-platnic, instructiv-educativ, literar-artistic, rău-platnic, albi-
argintii (globuri), dulci-acrișoare (mere), alb-negru (televizoare),
galben-închis.

2. Adjectiv + vocala de legătură ,,o” + adjectiv: economico-financiar,


greco-catolic, româno-american, ruso-român.

3. Adverb + adjectiv: bine-crescut (cuviincios), bine-cunoscut (celebru), bine-venit (oportun,


agreat), nou-născut, propriu-zis, sus-numit, așa-zis, sus-pus, așa-numit.

4. Substantiv denumind un punct cardinal + adjectiv: est-european, nord-american, nord-


vestic, sud-dunărean.

5. Adverbe compuse: azi-mâine, azi-noapte, astă-iarnă, alalteieri-dimineață,


dis-de-dimineață, dintr-adins, dintr-acolo, dintr-odată, după-amiază, după-masă, într-adins,
într-adevăr, într-acolo.

6. Interjecțiile compuse: cioc-boc, haida-de, hodoronc-tronc, tranca-fleanca,


hop-așa, hopa-țopa, tura-vura, tic-tac.

7. Prepoziția compusă ,,de-a” din locuțiunile: de-a berbeleaca, de-a baba-oarba,


de-a latul.

8. Adjectiv + substantiv: bună-credință (onestitate), bună-cuviință (politețe),


bun-gust (simț estetic), bun-plac, bun-ră mas (adio), bun-simț (decență),
rea-credință, rea-voință, dublu-casetofon, triplu-sec, dublu-decalitru,
triplu-voal.
Observație!
Se scrie într-un cuvânt: bunăstare (prosperitate).
Se scrie separat: bună creștere (bună dezvoltare).
Se scrie sudat: triplu salt.
Se scrie separat: dublu ve, triplu exemplar.

9. Pronume + substantiv: prim-balerin, prim-ministru, prim-plan, prim-procuror, prim-


secretar, prim-solist, prim-viceprim-ministru.
Observație!
Se scriu separat: primul nostru ministru, primul nostru procuror.

10. Substantiv + adjectiv: argint-viu (mercur), coate-goale (persoană săracă),


făt-frumos (tânăr frumos), gură-spartă (persoană care vorbește mult), mama-mare (bunica),
sânge-rece (calm), vorbă-lungă (persoană care vorbește mult).

11. Prepoziția ,,după” + substantiv: după-masă, după-amiază.

12. Substantiv + prepoziție + substantiv: arbore-de-cacao, câine-de-mare,


drum-de-fier, floare-de-colț, piatră-de-var.

13. Substantiv + substantiv în nominativ: an-lumină (unitate de lungime),

www.portalinvatamant.ro
bloc-turn, cal-putere (unitate de măsură), câine-lup, contabil-șef, cuvânt-cheie, mașină-
capcană, pasăre-muscă, zi-muncă, zi-lumină.

14. Substantiv articulat + substantiv în genitiv: calul-dracului (libelulă),


ciuboțica-cucului (plantă), ochiul-boului (plantă), raza-vânturilor (reprezentare grafică),
floarea-soarelui (plantă), cerul-gurii (palatul bucal).

15. Izolări de propoziții, majoritatea epitete: gură-cască (persoană distrată),


ducă-se-pe-pustii (dracul), fie-iertatul (răposatul), fluieră-vânt (haimana), papă-lapte
(nătăfleață), soare-apune (punct cardinal), soare-răsare (punct cardinal),
ucigă-l crucea (dracul), ucigă-l toaca (dracul), zgârie-brânză (persoană zgârcită), zgârie-nori
(construcție foarte înaltă).

16. Tipuri izolate: ca-la-Breaza (dans), cuvânt-înainte (prefață),


mai-mult-ca-perfect (timp verbal), terchea-berchea (persoană de nimic) etc.

1. ai / a-i
 ai
 art. m. (ai mei)
 interj. (Ai! ai! ce frig e!)
 subst. m., usturoi, mamifer (Am folosit ai pentru
prepararea fripturii.)
 vb. pred. (Tu ai două cărţi interesante.)
 vb. aux. (Ai reuşit să termini desenul.)
 a-i, prep. + pr. (A-i da dreptate este foarte important pentru el.)
2. al / a-l
 al, art. m. (Caietul este al meu.)
 a-l, prep. + pr. (Copilul doreşte a-l păstra.)

3. aşi /a-şi
 aşi, subst. m. (El are doi aşi în mână.)
 a-şi, prep. + pr. refl. (A-şi aminti de copilărie e minunat.)
4. aţi / a-ţi
 aţi, vb. aux. „a avea”, indicativ, perfect compus (Aţi ajuns târziu
acasă.)

www.portalinvatamant.ro
 a-ţi, prep. + pr. (A plecat pentru a-ţi cumpăra un cadou.)

5. bine-crescut, adj. m. și f., cuviincios


6. bine-venit, adj. m. și f., oportun
7. bună-creștere, subst. f., politețe
8. bună-credință, subst. f., onestitate
9. bună-cuviință subst. f., politețe
10. bun-gust, adj., simț estetic
11. bun-plac, subst. n., arbitrar
12. bun-platnic, adj. m.
13. bunică-mea, substantiv + pronume posesiv/adj. pron.posesiv, Bunică-mea se
cunoaște cu bunică-ta
14. bunică-ta din tinerețe, substantiv + pronume posesiv/adj. pron.posesiv

15. ca / c-a
 ca
 adv., la fel ca (Procedează la fel ca tatăl său.)
 conj., ca...să (A plecat ca să cumpere pâine.)
 prep., ca şi, decât, în calitate de (A vorbit ca şi un
medic.)
 c-a, conj. + vb. aux. „a avea”, indicativ, perfect compus (Profesorul a
observat c-a lipsit de la ore.)
16. cai / c-ai
 cai, subst. m., animal (Bunicii mei au foarte mulţi cai.)
 c-ai
 conj. + vb. aux. „a avea”, indicativ, perfect compus (Am
observat c-ai dispărut de la masă.)

www.portalinvatamant.ro
 prep. + art. genit. (Hainele lui sunt ca-i acestuia.)
17. cal / c-al
 cal, subst. m., animal (Am pus şaua pe cal.)
 c-al, prep. + art. genit. (Răspunsul la problemă e c-al tău.)
18. cam / c-am
 cam, adv., aproximativ (A călătorit cam două ore.)
 c-am, conj. + vb. aux. „a avea”, indicativ, perfect compus (Cred c-am
înţeles greşit întrebarea.)
19. care / c-are
 care
 pr. inter. m. şi f., sg. şi pl. (Care a sosit primul? Nu ştiu
care a intrat la facultate.)

 adj. pr. m. şi f., sg. şi pl. (Eu observ care copil e atent la
lecţie.)
 vb. „a căra”, conjunctiv, prezent (Trebuie să care toţi
sacii.)
 subst. n. (În depărtare se văd mai multe care.)
 c-are
 conj. + vb. „a avea”, indicativ, prezent (Eu cred c-are
foarte mult curaj.)
 conj. + vb. aux. „a vrea”, indicativ, viitor popular (Simt
c-are să plângă.)

20. căi / că-i


 căi
 subst. f. (În viaţa lui a mers pe mai multe căi greşite.)
 vb. „a se căi”, indicativ, prezent (El se căi că nu a
învăţat suficient.)
 că-i
 conj. + vb. „a fi”, indicativ, prezent (Ştiu că-i supărat.)
 conj. + pr. pers. (Ştiu că-i convine să se uite la
televizor.)

www.portalinvatamant.ro
21. cea / ce-a
 cea, art. demonstrativ (Ea e fata cea frumoasă.)
 ce-a, pr. rel./inter. + vb. aux. „a avea”, indicativ, perfect compus (Mi-a
spus ce-a scris.)
22. ceai / ce-ai
 ceai, subst. n., băutură (Azi am băut un ceai fierbinte.)
 ce-ai, pr. rel./inter. + vb. aux. „a avea”, condiţional-optativ, prezent,
indicativ, prezent (Ce-ai cumpăra?, Ce-ai mâncat?)
23. cei / ce-i
 cei
 articol demonstrativ (Copiii cei cuminţi sunt ai mei.)
 pr. demonstrativ (Cei de acolo se joacă.)
 adj. pr. demonstrativ (Trebuie să asculţi de cei bătrâni.)
 ce-i
 pr. rel./inter. + vb. „a fi”, indicativ, prezent, (Ce-i
acolo?)
 pr. rel./inter. + pr. pers., pers. a III-a (Banii ce-i dă sunt
foarte mulţi.)

D
24. dai / da-i
 dai, vb. indicativ, conjunctiv (Ce-mi dai? Ce să-mi dai?)
 da-i, conj. + vb. „a fi” indicativ, prezent (Copilul e mic, da-i puternic.)
25. dea / de-a
 dea, vb. „a da”, conjunctiv, prezent (Să dea o mână de ajutor!)
 de-a, prep. + prep. / articol genitival (E un fel de-a spune. / E o
prietenă de-a mea.)
26. deal / de-al / de-a-l
 deal, subst. n. (Urc un deal.)
 de-al, prep. + articol genitival (E un prieten de-al nostru.)
 de-a-l (Plăcerea de-a-l asculta cântând e mare.)
27. de-abia (loc. adverbială)

www.portalinvatamant.ro
28. de-a ascunselea (loc. adverbială)
29. de-a azvârlita (loc. adverbială)
30. de-a baba-oarba (loc. adverbială)
31. de-a berbeleacu
32. de-abia (tempo rapid), (loc. adverbială)
33. de-a binelea (loc. adverbială)
34. de-acolo (loc. adverbială)
35. de-adevăratelea (loc. adverbială)
36. de-a dreapta (loc. adverbială)
37. de-a dreptul (loc. adverbială)
38. de-a dura (loc. adverbială)
39. de-a face (a avea)
40. de-a fir-a păr (loc. adverbială)
41. de-a latul (loc. adverbială)
42. de-ajuns (tempo rapid), (loc. adverbială)
43. des / de-s
 des
 adj. (Are un păr des.)
 adv. (Vine des la noi.)
 de-s, conj. + vb. „a fi”, indicativ, prezent (De-s cuminţi vor primi o
prăjitură.)

E
44. email / e-mail
 email, subst. n., substanţă, obiecte (Cada a fost acoperită cu email.)
 e-mail, subst. n., mesaje (Am trimis ieri un e-mail profesorului.)
45. e-n, vb. prep. (omisă vocala ,,î”), Sora mea e-n parc. Ea e-n casă.
46. est-european, adj. subst. (nume de puncte cardinale)
47. este-n, vb. prep. (în), Fratele meu este-n bibliotecă. Cine este-n casă?

48. față-n-față (loc. adv.)

www.portalinvatamant.ro
49. fă-mi vb. ,,a face” pron. Fă-mi legătura cu el., fă-ți (pron. refl.) Fă-ți temele!, fă-i
(pron. pers.) Fă-i o bucurie., fă-le (pron. pers.) Fă-le copiilor o surpriză.

G
50. gata-i, adv. + vb. Gata-i masa?; gata-s, adv. + vb. Gata-s de plecare?; gata-mi-s,
adv. pr. vb., Gata-mi-s hainele?

51. ia / i-a
 ia, vb. „a lua”, indicativ, prezent (El ia cartea de pe birou.)
 i-a, pr. + vb. auxiliar „a avea” , indicativ, perfect compus (I-a spus să
fie mai atent.)
52. ia-i / i-ai
 ia-i, vb. „a lua”, imperativ + pr. (Ia-i cărţile şi lasă-i caietele!)
 i-ai, pr. + vb. auxiliar „a avea” indicativ, perfect compus (I-ai cerut
puţină discreţie.)
53. iar /i-ar
 iar,
 conj. (Profesorul predă lecţia, iar elevii sunt atenţi.)
 adv. (Iar ai întârziat?)
 i-ar, pr. + vb. auxiliar „a avea”, condiţional-optativ (I-ar fi dat mai
multe informaţii dacă ar fi cerut.)
54. i-aţi / ia-ţi
 i-aţi, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (I-aţi spus
că nu va merge în excursie?)
 ia-ţi, vb. „a lua”, imperativ + pr. (Ia-ţi caietele de pe jos!)
55. iau / i-au
 iau, vb. „a lua”, indicativ sau conjunctiv (Eu iau două cărţi de la
bibliotecă. Mi-a spus să iau doar note bune.)
 i-au, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (I-au spus
să înveţe mai mult.)

www.portalinvatamant.ro
56. ie / i-e
 ie, subst. f., bluză femeiască (Mi-am cumpărat o ie foarte frumoasă.)
 i-e, pr. + vb. „a fi”, indicativ (Nu ştiu dacă i-e milă de noi.)

57. întruna / într-una


 întruna, adv., mereu (Vorbeşte întruna.)
 într-una, prep. + num., în una (Ne va vizita într-una din zilele
următoare.)
58. într-adevăr (adv.)
59. înainte-mergător
60. încet-încet (interj.)
61. într-o dimineață, prep. art./adj. pr./num.

L
62. la / l-a
 la
 prep. (Merg la bibiliotecă.)
 subst. m. („La” este o notă muzicală.)
 l-a, pr. + vb. auxiliar „a avea” indicativ, perfect compus (L-a întâlnit
anul trecut la mare.)
63. lai / l-ai
 lai, adj. m., pl. laie, negru sau negru amestecat cu alb (Părul lui nu e
lai.)
 l-ai, pr. + vb. auxiliar „a avea” indicativ, perfect compus; condiţional-
optativ (Tu l-ai chemat. Tu l-ai aprecia dacă ar merita.)
64. lar / l-ar
 lar, subst. m., divinitate din mitologia romană
 l-ar, pr. + vb. auxiliar „a avea”, condiţional-optativ (Dacă s-ar uita
mai atent l-ar observa.)

www.portalinvatamant.ro
65. lasă-mă-să-te-las (adv. compus = persoană îndoielnică)
66. laş / l-aş
 laş
 subst., lipsit de curaj (S-a comportat ca un laş.)
 adj. (Omul laş e deplorabil.)
 l-aş, pr. + vb. auxiliar „a avea”, condiţional-optativ (L-aş aprecia dacă
ar merita.)
67. laţi / l-aţi
 laţi, adj. m. pl., largi (El e un om cu umeri laţi.)
 l-aţi, pr. + vb. auxiliar „a avea” indicativ, perfect compus; condiţional-
optativ (L-aţi văzut trecând pe stradă? L-aţi vizita acasă?)
68. lei / le-i
 lei, subst. m, unitate monetară, animal (Am cheltuit mulţi lei azi.
Emisiunea despre viaţa unor lei mi s-a părut foarte educativă.)
 le-i, pr. + vb. auxiliar „a vrea”, indicativ, viitor popular (Dacă vrei să îi
ajuţi le-i dărui multe jucării.)
69. lor / l-or
 lor, pr. (Opiniile lor m-au impresionat.)
 l-or, pr. + vb. auxiliar „a vrea”, indicativ, viitor popular (L-or auzi
dacă îi va striga?)

70. mai / m-ai


 mai
 adv. (Să mai citeşti şi azi!)
 subst. m. (În luna mai înfloresc cireşii.)
 m-ai, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus,
condiţional-optativ (M-ai văzut în parc. M-ai ajuta dacă aş avea
nevoie?)
71. mau / m-au
 mau, subst. n, avânt (I-a luat maul.)

www.portalinvatamant.ro
 m-au, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (M-au
văzut şi ieri şi azi la bibliotecă.)
72. mia / mi-a
 mia
 subst. comun f. (Mia este puiul oii.)
 subst. propriu (Mia este sora mea.)
 num. (Am cheltuit mia pe care mi-ai împrumutat-o.)
 mi-a, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Mi-a dat o
mână de ajutor.)
73. miar / mi-ar
 miar, subst. n. (Am împrumutat-o cu un miar.)
 mi-ar, pr. + vb. auxiliar „a avea”, condiţional-optativ (Mi-ar spune
totul dacă ar avea curaj.)
74. miau / mi-au
 miau, interj. (Se aude miau! din grădină.)
 mi-au, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ perfect compus (Mi-au
spus numai minciuni.)
75. mie / mi-e
 mie
 pron. (Spune-mi şi mie o poveste frumoasă!)
 num. (Totul costă mai mult de o mie de lei.)
 mi-e, pr. + vb. „a fi”, indicativ, prezent (Mi-e ruşine de faptele lui.)
76. mii / mi-i
 mii, num. (A primit două mii de lei de la bunici.)
 mi-i
 pr. + vb. „a fi”, indicativ prezent (Mi-i teamă că nu va
reuşi la examen.)
 pr. + vb. aux. „a vrea”, indicativ, viitor popular (Mi-i
cunoaşte mai bine peste puţin timp.)
77. mila / mi l-a
 mila, subst. f, sentiment, unitate de măsură (A ajuns la mila satului.)
 mi l-a, pr. + pr. + vb. aux. „a avea”, indicativ, perfect compus (Caietul
mi l-a dat ieri la şcoală.)

www.portalinvatamant.ro
78. moi / m-oi
 moi
 adj. (Cornurile sunt foarte moi.)
 vb. (Trebuie să moi biscuiţii cu lapte.)
 m-oi, pr. + vb. aux. „ a vrea”, indicativ, viitor popular (M-oi duce
mâine în târg.)
79. mor / m-or
 mor
 vb. (Mor de dorul tău.)
 interj. (Mor! Mor! Se aude din pădure.)
 m-or, pr. + vb. aux. „a vrea”, indicativ, viitor popular (M-or chema şi
pe mine la joacă?)
80. moţi / m-oţi
 moţi, subst. m., român din Munţii Apuseni, (Reportajul despre moţi m-
a impresionat.)
 m-oţi, pr. + vb. aux. „a vrea”, indicativ, viitor popular (Ar fi bine dacă
m-oţi ajuta la cărat.)

81. na / n-a
 na, interj. (Na banii!)
 n-a, adv. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Elevul n-a
fost atent la ore.)
82. nai / n-ai
 nai, subst. n., instrument (A cântat foarte frumos la nai.)
 n-ai
 adv. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, prezent (Tu n-ai
dreptate niciodată.)
 adv. + vb. auxiliar „a avea”, conditional-optativ (N-ai
vrea să mâncăm o îngheţată?)
83. naş / n-aş

www.portalinvatamant.ro
 naş, subst. m., persoană care ţine pruncul în timpul botezului (Am
găsit un naş potrivit pentru băieţelul meu.)
 n-aş, adv. + vb. auxiliar „a avea”, condițional-optativ (N-aş vrea să te
superi pe mine.)
84. n-aţi / na-ţi
 n-aţi, adv. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus şi
condițional-optativ (N-aţi fost la spectacol? N-aţi desena un peisaj
acum?)
 na-ţi, interj. + pr. (Na-ţi înapoi ce mi-ai dat!)
85. nea / ne-a
 nea, subst. f., zăpadă (S-a aşezat un strat de nea.)
 ne-a, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Bunicul ne-
a povestit o întâmplare din tinereţea lui.)
86. neam / ne-am
 neam, subst. n., rudă (Am un neam care locuieşte în altă ţară.)
 ne-am, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus;
condițional-optativ (Ieri ne-am dus la film. Ne-am dori să ajungem la
munte.)
87. neom / ne-om
 neom, subst. m., lipsit de omenie (A fost neom cu noi.)
 ne-om, pr. + vb. auxiliar „a vrea”, indicativ, viitor popular (Ne-om
duce şi noi la mare anul acesta.)
88. no / n-o
 no
 subst. n., dramă lirică japoneză (A avut şansa să joace
într-un no.)
 interj. (No! Ce l-a apucat?)
 n-o
 adv. + pr. (El n-o cunoaşte prea bine.)
 adv. + vb. auxiliar „a vrea”, indicativ, viitor popular (N-
o veni nici mâine.)
89. noi / n-oi
 noi, pr. (Să mai vii pe la noi!)

www.portalinvatamant.ro
 n-oi, adv. + vb. auxiliar „a vrea”, indicativ, viitor popular (N-oi desena
nimic dacă n-oi avea inspiraţie.)
90. nor / n-or
 nor, subst. m. (Pe cer se vede un nor plumburiu.)
 n-or, adv. + vb. auxiliar „a vrea”, indicativ, viitor popular (Oamenii n-
or spune nimic dacă n-or fi întrebaţi.)
91. nuia / nu i-a
 nuia, subst. f., vergea (L-a atins cu o nuia.)
 nu i-a, adv. + pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Nu
i-a spus nimic.)
92. nul / nu-l
 nul, adj. m., redus la zero (Am obţinut un rezultat nul.)
 nu-l, adv. + pr. (Nu-l cunosc prea bine.)

93. o- Înaintea unui cuvânt (verb), o-mping, o-nchid (omisă vocala ,,î ”), o-ndoi
94. -o La sfârșitul unui cuvânt (verb), du-o, citește-o, leag-o
95. -o- Între două cuvinte, pune-o-n, închide-o-n

96. pe-un, pe-o, prep. art. nehot./adj./num., Pe-un ram au sosit două veverițe. / "Pe-un
picior de plai/Pe-o gură de rai.”

97. sa / s-a
 sa, pron. (Cartea sa e pe bancă.)
 s-a, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (S-a dus la
piaţă.)

www.portalinvatamant.ro
98. sar / s-ar
 sar, vb. (Eu sar gardul.)
 s-ar, pr. + vb. auxiliar „a avea”, condiţional-optativ (S-ar duce în
parc.)
99. sau / s-au
 sau, conj., ori (Vii sau pleci?)
 s-au, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Copiii s-au
dus la ştrand.)
100. săi / să-i
 săi, pr. (Părinţii săi l-au sprijinit foarte mult.)
 să-i, conj. + pr. (Să-i dai şi lui o prăjitură.)

101. şa / ş-a
 şa, subst. f., piesă de harnaşament care se fixează pe spinarea calului
(Să nu cazi de pe şa!)
 ş-a, conj. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (E cartea
mea ş-a colegului de bancă.)

102. tei / te-i


 tei, subst. m. (Mă odihnesc la umbra unor tei bătrâni.)
 te-i, pr. + vb. auxiliar „a vrea”, indicativ, viitor popular (Dacă te-i
duce la mare te vei relaxa.)

103. ţie / ţi-e


 ţie

www.portalinvatamant.ro
 pron., (Ţie îţi dau şi partea mea.)
 vb. „a ţine”, conjunctiv, forma populară (I-a spus să ţie
de sac.)
 ţi-e, pr. + vb. „a fi”, indicativ (Ţi-e teamă de mine?)
104. ţii / ţi-i
 ţii, vb. „a ţine”, indicativ, conjunctiv (Ţii minte ce ne-am distrat de
ziua mea?)
 ţi-i
 pr. + vb. „a fi”, indicativ (Ţi-i foame?)
 pr. + pr. (Dacă doreşti ţi-i dau pe toţi.)

105. va / v-a
 va, vb. auxiliar „a vrea”, indicativ, viitor (Prietenul meu va participa
la un concurs.)
 v-a, pr. + vb. auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (V-a spus că
nu va veni la întâlnire.)
106. var / v-ar
 var, subst. n. (Am dat casa cu var.)
 v-ar, pr. + vb. auxiliar „a avea”, condițional-optativ (Bunica mi-a spus
că v-ar duce la cofetărie.)
107. vie / vi-e
 vie
 subst. f. (Am cules toţi strugurii din vie.)
 adj. f. (Lumea vie a animalelor mă fascinează şi acum.)
 vb. „a veni”, conjunctiv, forma populară (I-am spus să
vie la mine acum.)
 vi-e, pr. + vb. „a fi”, indicativ, prezent (Vi-e teamă de șerpi?)

www.portalinvatamant.ro