O Licitatie Neobisnuita PDF

KATE DOUGLAS
O licita]ie
neobi[nuit`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:
CORNEL ROMO{AN
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Helena, Montana, Ianuarie 1889
Valerie Steward fu prima care-l v`zu când intr` \n salonul

de muzic`. F`cu ochii mari. Trey Braddock-Black s` asiste la
un recital de pian… era o noutate..
Tres`rirea ei de surprindere declan[` o reac]ie \n lan]: ca
\ntr-un balet bine pus la punct, capetele se \ntoarser` unul
dup` altul [i Erik Satie, ultima descoperire a Estherei
Peabody, nu mai fu pentru o clip` \n aten]ia auditoriului.
Celibatarul cel mai râvnit din Montana se sprijini cu
spatele de perete, cu bra]ele \ncruci[ate la piept [i un
zâmbet lene[ pe buze. Era obi[nuit s` se uite toat` lumea la
6 KATE DOUGLAS
el… Din cauza scandaloasei lui reputa]ii, a farmecului sù

de metis sau poate a averii considerabile a familiei, Trey
Braddock-Black atr`gea aten]ia tuturor.
|n chip de salut al adun`rii, fiul lui Hazard Black abia
cl`tin` din cap, cu p`rul negru [i lung fluturându-i pe
umeri. Dup` câteva clipe, parc` trezindu-se la realitate,
capetele auditorilor se \ntoarser` spre tân`rul cu barb` [i
pince-nez, care cânta la pianul cu coad` ultima sa lucrare. |n
urm`toarele dou`zeci de minute, invita]ii Esterei evitar`
privirile lui Trey, care trecea \n revist` toate femeile
prezente. F`r` \ndoial`, apari]ia lui nea[teptat` se datora
uneia dintre ele.
Salonul de muzic` al Estherei era spa]ios, pere]ii albi
acoperi]i cu frize delicate; parchetul elegant fusese montat
de ni[te artizani italieni care redecoraser` palatul ]arului.
Banchete delicate acoperite cu m`tase galben` ornat` cu
trandafiri erau r`spândite peste tot.
Nenum`rate tinere elegante, superb \mbr`cate de
mamele lor din banii ta]ilor, st`teau pe banchete, cu jupele
lungi formând pliuri multicolore, cu bonete cu panglici [i
dantele. |n timp ce \n \nc`pere r`suna muzica delicat` a lui
Satie, aceea[i \ntrebare fr`mânta min]ile tuturor: pe cine
venise s` vad` Trey?
Astfel \ncât, dup` ce Satie se opri, dup` ce aplauzele de
conjunctur` \ncetar`, fiecare a[tept` s` vad` cine era fericita
O LICITA}IE NEOBI{NUIT~ 7
aleas`.
|n momentul acela, Valerie Steward, \mbr`cat` cu o
rochie superb` de velur lila [i purtând pe cap o bonet` de
m`tase, se apropie de Trey.
– Bun` ziua, dragul meu. Pari a fi…
|i privi cu insolen]` provocatoare trupul \nalt, bine f`cut,
\mbr`cat de cel mai bun croitor de la Saville Row.
– … \n cea mai bun` form`, \ncheie cu glas mângâietor.
– Mul]umesc, \i r`spunse, zâmbitor. E[ti \ncânt`toare ca
totdeauna, Valerie. }i-a pl`cut compozi]ia lui Erik?
Cu mâna \nm`nu[at`, ea schi]` un gest dispre]uitor.
– Toate sunt la fel, nu?
Pentru Valerie, arta \nsemna s` fie v`zut` la recep]iile
muzicale [i a-i fi recunoscut` valoarea unei bijuterii.
– Nu, draga mea, replic` Trey cu glas profund. Piesele au
fost cât se poate de diferite.
Femeia \[i l`s` capul \n jos [i, acoperindu-[i pe jum`tate
ochii cu genele lungi, \l privi cu interes deosebit… Se
\ntoarse la subiectul ei de discu]ie preferat: ea \ns`[i.
– Mi-ai sim]it lipsa? \i [opti, seduc`toare.
– Bine\n]eles…
Sprijinindu-se de perete, Trey contempla mul]imea de
bonete care-l \nconjurau pe Satie la pian.
– Când am s` te mai v`d, dragul meu?
Se apropiase [i mai mult de el.
8 KATE DOUGLAS
– Curând… r`spunse Trey, evaziv.

Venise aici s`-[i vad` prietenul, nu s` flirteze. |ncerc`
s`-i dea ocol, dar Valerie \i bar` trecerea cu evantaiul.
– Cât de curând? insist` ea cu o expresie plin` de
sub\n]elesuri.
– Valerie, draga mea, ai o mutri]` foarte frumoas` când
glume[ti, dar am venit s`-l v`d pe Erik. Vino cu mine,
adùg` politicos. O s` i te prezint.
– Nu e decât un pianist de duzin` care cânt` \n barurile
din Paris, replic` femeia cu dispre]. Un boem pletos… De
ce-a[ vrea s`-i fiu prezentat`?
– Este de asemenea [i un mare compozitor. Acum, te rog
s` m` ier]i…
Se \ndep`rt` discret.
***
Trey \l \ntâlnise pe Erik Satie la Chat Noir, la Paris, anul

trecut. Dup` ce-i spusese c` era \ncântat de virtuozitatea lui,
cei doi b`rba]i descoperiser` c` aveau multe lucruri \n
comun. N`scu]i la o diferen]` de câteva luni, amândoi
adorau pianul, \l detestau pe Wagner, \l iubeau pe Chopin
[i nu erau de acord cu metodele clasice de \nv`]are. Pianist
autodidact, Trey fusese imediat atras de tân`rul muzician

excentric, care se \mbr`ca boem. De fiecare dat` când se
\ntâlneau la Paris, colindau \mpreun` prin cluburi, unde-i
apuca diminea]a, ame]i]i de coniac sau absint. Datorit`
insisten]ei entuziaste a lui Trey, Esther Peabody, regina
ne\ncoronat` de la Helena, \l invitase pe tân`rul
compozitor.
|nalt` [i ne\nduplecat`, Esther se exprima \ntr-un stil
telegrafic prin fraze seci, mu[c`toare, dar era \ndr`gostit`
de muzic` [i era prietena lui Trey din copil`rie.
– Ah, ai sc`pat \n sfâr[it din ghearele ei! mormì când
veni s-o salute. Ai \ntârziat.
– Sunt deja dou` repro[uri, remarc` el ca un adolescent
mali]ios. La care trebuie s` r`spund mai \ntâi?
– Niciunuia, veni imediat replica. N-o suport pe Valerie,
nu-mi plac cei care \ntârzie [i nu-mi plac deloc scuzele. Nu
\ncerca s` m` duci cu zâmbetul tù fermec`tor…
P`streaz`-l pentru miss Steward. E bun, spuse deodat`
cl`tinând din cap, ca [i cum s-ar fi preg`tit s`-l cumpere pe
Satie la licita]ie. Al naibii de bun.
– Doar ]i-am spus, declar` el, amuzat.
Esther fusese la \nceput re]inut`, când i-l propusese pe
Satie pentru recitalul anual, g`sindu-l un personaj prea
libertin.
– Poate [tii ceva despre muzic`, pu[tiule, dar \nc` ai ca[
10 KATE DOUGLAS
la gur`…
– {tiu destul ca s` nu-mi plac` Wagner, r`spunse
interlocutorul, lini[tit.
Ca de fiecare dat` când aducea vorba despre Wagner,
Esther devenea palid` de furie.
– De unde ]i se trage interesul pentru Erik? Lucr`rile lui
sunt foarte interesante… Surprinz`tor cât este de simplu…
[i \ndr`zne], remarc` ea. Ascultând disonan]ele astea, ai
impresia c` ai fost transportat \ntr-un alt timp. Cum i se
\ntâmpl`?
– |n primul rând, datorit` absintului, r`spunse Trey,
pozna[.
|l lovi \n joac` peste mân` cu evantaiul, \nainte de a
continua:
– Ar trebui s` termini odat` cu via]a asta destr`b`lat`.
Ochii mari, c`prui [i severi erau plini de afec]iune.
– Am s-o fac, \ncepând chiar de mâine. Vino, vreau s`-i
spui tu c` cele ce ai auzit merit` din plin cinci mii de dolari
\n plus.
– |l pl`tesc deja mai mult ca pe Liapunov, protest` Esther
\n timp ce-i evitau pe guvernator [i pe so]ia lui, cu un
zâmbet curtenitor.
– N-ar accepta nimic de la mine. De altfel, frumoasa mea,
doar n-o s` iei banii cu tine \n paradis, nu-i a[a?
Deloc ofensat` de aceast` remarc`, \[i privi tân`rul
\nso]itor, [tiind deja c`-i va accepta cererea.

– Fir-ai s` fii, e[ti prea dr`gu]… Femeile nu pot s`-]i
reziste. La fel ca taic`-tu'. L-am cunoscut \nainte de a se
\ntâlni cu maic`-ta, [tii bine. La vremea aceea, habotnicele
din Virginia hot`râser` c` era de bonton s` invi]i la cin` un
indian.
– |l invitau pentru c` era frumos [i bogat.
– Exact asta spuneam: era ca tine.
– Esther, draga mea, ai vrea s` te m`ri]i cu mine? {tiu
bine c` l-ai prefera pe tata, dar din p`cate…
– Nu râde de o mâr]oag` b`trân` ca mine. |ntr-o zi, o s`
\ntâlne[ti una cu care \ntr-adev`r, o s` vrei s` te \nsori.
Trey ridic` din umeri, aparent nep`s`tor. C`s`toria era
ultimul lucru la care se gândea.
***
– |l v`d cât de curând, o anun]` Valerie Steward pe

Cyrilla Shoreham luând o can` cu ceai.
– Chiar te duci la el?! exclam` Cyrilla, fascinat`.
– El m-a invitat. Suntem cât se poate de apropia]i,
adùg`, ar`tându-[i din]ii perfec]i. Credeam c` [tii. De
fapt… f`cu o pauz` teatral`… cred c` nu va \ntârzia s`-mi
12 KATE DOUGLAS
cear` mâna.
– Nu se poate! exclam` Cyrilla cu glas strident.
Mai multe capete se \ntoarser` spre ele.
– Nu te cred! repet` ea.
Acum, cuvintele nu mai exprimau doar \ndoiala [i
invidia, dar [i o adev`rat` stupefac]ie.
– Ar trebui, [opti Valerie \n`l]ându-[i delicat umerii. E
nebun dup` mine.
Obiectul acestei conversa]ii fu profund dezorientat
atunci când, intrând \n apartamentul lui din ora[ \mpreun`
cu Erik Satie câteva minute mai târziu, o g`si acolo pe
Valerie.
– Cum ai intrat? \ntreb` Trey cu un calm care nu
prevestea nimic bun pentru portar.
– Mul]umit` lui Harris.
Zâmbetul gra]ios, poza studiat`, totul p`rea s` arate c`
Valerie ajungea \n fiecare zi pe divanul confortabil al lui
Trey. De fapt, f`cuse asta foarte des … \n pielea goal`… \n
mintea ei.
Dar Trey nu umbla mult timp cu aceea[i femeie,
temându-se de tendin]ele posesive pe care le atribuia
genului.
– Erik, \mi dai voie s` ]i-o prezint pe Valerie Steward?
spuse el mieros. Valerie, Erik Satie.
Nimic din glasul lui nu tr`da iritarea de a-[i vedea violat
spa]iul intim.
Satie se \nclin`. Valerie \i adres` o vag` \nclinare din cap,
care contrasta cu zâmbetul provocator pe care i-l oferi dup`
aceea lui Trey.
– Stai mult? \ntreb` femeia.
Pentru o clip`, Trey vru s` dea dovad` de aceea[i
grosol`nie, dar se ab]inu.
– Dac` aveai alte planuri… \ncepu Erik.
– Nu, r`spunse imediat prietenul sù. |i ar`t` dulapul
din perete cu bùturi. E ni[te absint \nùntru. Putem s`
vorbim \ntre patru ochi? continu` el oferindu-i bra]ul
Valeriei.
Discu]ia lor din anticamer` nu dur` mult.
– Erik nu r`mâne decât o zi, dou`.
– Dar mi-ai spus c` o s` ne vedem!
– |mi pare rù, dar n-ai \n]eles bine. O s` studiem una
dintre noile lui piese.
– Când o s` te mai v`d?
Parc` sim]ea nevoia… s-o… trimit` la naiba.
– Ce-ar fi dac` te-ai duce s`-]i iei ceva de la Westcott, care
s`-]i \ndulceasc` a[teptarea? \i propuse, totu[i.
Westcott era unul dintre cei mai faimo[i bijutieri din
ora[. Ochii Valeriei se luminar` [i Trey oft` u[urat. Nu-i
pl`ceau deloc scenele.
Gândindu-se deja la partiturile care-i a[teptau, o mângâie
14 KATE DOUGLAS
cu un deget pe obraz.
– Alege-]i ce vrei. Am s`-l sun pe Westcott, s`-l anun].
Ridicându-se pe vârfuri, femeia \i fur` un s`rut.
– E[ti un dr`gu], spuse, dându-se \napoi, fericit`.
– Mul]umesc.
***
Dup` trei zile, Erik plecase, iar Trey [i cei doi veri ai lui
st`teau a[eza]i confortabil \n budoarul de la Lily, cea mai
luxoas` cas` de rendez-vous a Helenei. Trei dame frumoase
[i o a doua sticl` de coniac le ]ineau companie, \n timp ce
afar` se \ngr`m`deau nori grei pe cer.
– Vântul s-a schimbat, remarc` Blue. O s` fie furtun`. Ar
fi bine s` plec`m.
– De ce s` nu r`mânem aici? propuse Trey, mai luând un
pahar.
Blue [i Fox se uitar` unul la altul. {tiau de ce v`rul lor
nici nu se gândea s` se \ntoarc` acas`. Printre invita]ii la
serata dat` de p`rin]i, era [i Arabella McGinnis, o alt` femeie
care vroia s` pun` gheara pe el. ~sta era motivul pentru care
se aflau acum la Lily.
– Chiar vre]i s` petrece]i seara dansând cu ni[te tinere pe
cât de fermec`toare pe atât de plictisitoare? Hai, fi]i sinceri,

mama nu-i acolo.
– Atunci, mâine o s` ne oferi o scuz`, spuse Blue.
– Nicio problem`. Mama [tie cât de insuportabil` poate
fi Arabella… [i n-a[ putea suporta avansurile idioatei `steia.
– Credeam c` blondele trupe[e \]i plac.
– Da, dar dac` au [i ceva \n cap.
– De când? replicar` ceilal]i la unison.
Trey \[i ridic` sprâncenele. {tia ce reputa]ie avea [i nu-i
era ru[ine. Iubea femeile… care-i ofereau cea mai mare
pl`cere a vie]ii. {i, \n jocul `sta, inteligen]a nu folosea la
nimic.
– A]i marcat un punct, accept` el. Schimb`m subiectul?
– Se spune c` Arabella se \ntâlne[te cu judec`torul
Renquist.
Trey zâmbi. {i cu el? {tia, [i sim]ise pe pielea lui, c`
blonda voluptuoas` avea destul` energia cât s` fac` fa]`
unui batalion. S` fi renun]at la planurile matrimoniale cu el?
– E mar]i, [i afar` e o cea]` s-o tai cu cu]itul, spuse ca s`
schimbe subiectul discu]iei.
Cum se f`cea c` la Lily erau atâ]ia bog`ta[i b`trâni?
– Ast`-sear` or s` se vând` dou` chinezoaice, anun]`
Blue.
– Iat` de ce este atâta lume, cu tot timpul neprielnic.
– Ai asistat la vreo asemenea licita]ie?
16 KATE DOUGLAS
– Nu. Dar tu?

– Nici eu.
– Vrei s` faci o ofert`, Trey, dragul meu? \ntreb` bruneta
frumoas`, strâns lipit` de el.
– Bine\n]eles c` nu, r`spunse luând o \nghi]itur`
zdrav`n` de coniac.
– Ah, [tiam eu c` nu-]i plac asiaticele, mieun` femeia.
B`rbatul pufni \n râs, privindu-[i \nso]itoarea.
– Nu cu mine trebuie s` vorbe[ti despre culoarea pielii,
draga mea Flo.
Trey era mândru de str`bunii lui, indieni absaroke. Nu
cu mult timp \n urm`, Montana apar]inea poporului sù.
Mai aveau \nc` o mare parte din prima min` a tat`lui [i
recent descoperitele rezerve de cupru. Pe de alt` parte, era
averea mamei, [i clanul absaroke, "familia" lui, care putea,
dac` era nevoie, s` se transforme \ntr-o gheril` privat`…
Toate astea contribuiau s`-i confere tân`rului o oarecare
arogan]`. Dup` cinci ani de studiu la o universitate celebr`
de pe coasta de est, se \ntorsese s` preia frâiele acestui
imperiu…
Dup`-amiaza se desf`[ur` lini[tit, cu discu]ii \nso]ite de
câteva sticle cu coniac fran]uzesc. Stabilimentul lui Lily
punea la dispozi]ia b`rba]ilor foarte boga]i pl`cerile cele
mai nebune[ti. Era un loc confortabil, decorat cu mobil`
rococo veritabil` [i petale de trandafiri… nu chiar atât de
rafinat ca micul "Trianon" al doamnei de Pompadour,

bine\n]eles, dar pentru câmpiile din Montana, copia era
acceptabil`.
Instalat confortabil, lui Trey nici nu-i p`sa ce se-ntâmpla
\n jurul lui. De[i era metis, avea frumuse]ea clasic` a tat`lui
sù de indian adev`rat; un nas fin [i drept, un chip aspru,
care l-ar fi f`cut pe Michelangelo s` [i-l doreasc` model,
ni[te sprâncene negre arcuite deasupra ochilor, remarcabili
prin culoarea [i sclipirea lor argintie. Cu toat` elegan]a,
silueta lui d`dea o impresie formidabil` de putere.
B`rbatul acesta frumos – prea frumos, spuneau
unii– ap`rea uneori \n lumea bun` [i tinerele femei \l
vedeau \n el pe F`t-Frumos. Avea o putere de seduc]ie de
care [tia s` se foloseasc`, \ns` Trey ajungea \n prea multe
dormitoare ca s` plac` ta]ilor domni[oarelor. Cât despre
mame, ele \l g`seau pe gustul lor. Ginerii milionari sunt \n
general bine v`zu]i…
El prefera compania de la Lily \n locul cercurilor
mondene. Aprecia prietenia ei f`r` fasoane [i, cu
frumuse]ea lui sumbr`, \ndr`zneala, \ndemânarea [i poten]a
lui, era favoritul femeilor de moravuri u[oare.
– Fir-ar s` fie, Lily! s`ri deodat` \n sus un b`rbat \n vârst`,
un cresc`tor bogat de vite. Ai spus c` vânzarea va \ncepe la
unsprezece. E deja unsprezece [i jum`tate…
– Fii calm, Jess, replic` Lily aranjându-[i lini[tit`
18 KATE DOUGLAS
diamantul pe care-l purta \n ureche. E o mic` \ntârziere,

atâta tot… O s` vin`. De altfel, iubi]elule, este un serviciu
pe care-l fac doar ca s`-mi mul]umesc clien]ii. Nu câ[tig
nimic din asta, [i am`nuntele nu m` intereseaz`.
Vânzarea tinerelor chinezoaice era un lucru obi[nuit pe
Aleea Chinezeasc`. Asemenea licita]ii erau \ng`duite [i
\ncurajate de vechea lor tradi]ie. Cu toate astea, Lily nu
accepta de multe ori a[a ceva. Fusese nevoie de insisten]ele
câtorva clien]i influen]i ca s-o conving`.
Trey auzise vorbindu-se despre asemenea vânz`ri, dar nu
participase niciodat` la a[a ceva. Nu-l tentau deloc.
|n seara asta, \ntâmplarea \i oferea ocazia s` asiste pentru
prima oar`.
Câteva minute mai târziu, u[ile largi se deschiser` [i Trey
v`zu dou` chinezoaice intrând \n salonul ar`tos. Erau
scunde, delicate, \mbr`cate \n m`tase [i st`teau cu ochii
pironi]i \n p`mânt.
Vânzarea \ncepu repede, cu \nsufle]ire.
Trey sim]i o repulsie, cu toate c` alcoolul \i toropea
ra]iunea. Pe urm` ridic` din umeri; \n definitiv, via]a la
ranchul lui Jess Alveen sau \n locuin]a splendid` a lui Stuart
Langly ar fi fost mult mai u[oar` decât pe str`du]ele sordide
din cartierul chinezesc.
Cu toate astea, nu reu[i s`-[i alunge stânjeneala. |n
momentul \n care se desf`[ura efectiv plata, o ridic` pe Flo,
a[ezat` \n bra]ele lui [i plec` de pe sofa, spunând:

– M` \ntorc imediat.
Trecând pe lâng` masa unde se g`seau cei doi oameni
de afaceri, se duse \n sufrageria al`turat`. Verii lui \l
urm`rir` cu privirile. Blue [i Fox nu erau doar rude [i
prieteni, erau de asemenea [i g`rzile lui de corp. Hazard
Black avea mul]i du[mani, pe care fiul lui \i mo[tenise. Mul]i
oameni influen]i \l invidiau pentru puterea [i autoritatea de
care se bucura \n Montana [i cei mai mul]i n-ar fi v`zut cu
ochi rì dispari]ia lui Trey. Cu condi]ia s` se \ntâmple… f`r`
martori. Pentru el, era o stânjeneal`. Pentru mama lui, o
necesitate, pentru c` Trey era singurul copil care
supravie]uise, ceilal]i odihnindu-se acum \n cimitirul
familiei.
Se uita pe fereastr` la fulgii mari de z`pad` care c`deau
ne\ncetat din cerul plumburiu, \n vreme ce Chu, Alveen [i
Langly se ocupau de afacerea lor. Dup` ce se termin`
negocierea, \[i scutur` capul \ncercând s` risipeasc` aburii
coniacului. Se \ntoarse \n salon.
O auzi \nainte s-o vad`. Vorbea \n fraze scurte [i reci, [i
glasul ei avea un u[or accent, care nu era chinezesc.
– Vreau s` fie clar de la bun \nceput... Doar trei
s`pt`mâni... Un fel de contract temporar... Nimic mai mult.
Dup` ce f`cu aceast` declara]ie stranie, \i privi pe cei care
erau de fa]`, hot`rât`, inflexibil`. Trey \naint` s-o vad` pe
20 KATE DOUGLAS
tân`ra care-i trezise curiozitatea.

Avea suple]ea [i sub]irimea unei s`lcii [i era \mbr`cat` ca
un b`rbat, cu ni[te pantaloni de lân`, o c`ma[` de flanel` [i
ghete uzate. Avea o coam` de leu [i ochi verzi ca prim`vara.
P`rea foarte tân`r`. Dac` ar fi avut p`rul prins cu o panglic`,
nu i-ar fi dat mai mult de paisprezece ani. |n ciuda ]inutei
de cow-boy, avea ceva foarte atr`g`tor.
– Ne-am \n]eles? adùg` ea, ridicând b`rbia.
Trey sim]i exaltarea care cuprindea asisten]a. Niciodat`
nu se mai vânduse o femeie alb` la licita]ie. Chiar aici \n
Montana, unde lucrurile erau privite cu mai mult`
\ng`duin]`, ar fi p`rut indecent. Dar s` instalezi o femeie
frumoas` pentru trei s`pt`mâni \ntr-un hotel discret… Ei
bine, \n definitiv, nu avea de ce s`-i par` rù.
Blue, v`rul lui, veni lâng` Trey.
– Ce zici de asta? \ntreb` el ar`tând spre tân`ra
necunoscut`.
– Foarte dr`gu]`, r`spunse lini[tit Trey, f`r` s-o scape din
ochi..
– E uimitoare.
– … [i licita]ia va fi la fel, remarc` el privind asisten]a.
To]i p`reau s` fi descoperit a opta minune a lumii.
Era disperat`, de asta se afla aici, \n acest lupanar de lux,
sub privirile atâtor b`rba]i, cu inima b`tându-i ca o tob`.
Rezervele de mâncare nu ajunseser` decât [ase luni dup`
moartea p`rin]ilor [i trebuia s` asigure traiul fra]ilor [i

surorilor mai mici. |i l`sase singuri, cu trei zile \n urm`,
promi]ându-le s` se \ntoarc` acas` cu provizii [i cu bani.
Fiind cea mai mare, trebuia s` aib` grij` de ei. Venise deci la
Helena s` vând` singurul lucru de valoare pe care-l avea: pe
ea \ns`[i.
Iat` de ce era acolo, sperând s` câ[tige destui bani ca
s`-[i hr`neasc` fra]ii [i surorile pân` \n var`. Avea de
a[teptat câteva luni… |[i strânse pumnii ca s` alunge teama.
Doamne, te rog, f` \n a[a fel \ncât s` m` vrea…
Jess Alveen, aparent foarte binevoitor, \ncepu licita]ia cu
cinci mii de dolari… de dou` ori mai mult decât pl`tise
pentru chinezoaic`.
|n picioare \n mijlocul unei mici platforme, fata f`cu
ochii mari, dar \[i st`pâni imediat surprinderea, astfel \ncât
Trey se \ntreb` dac` nu-[i \nchipuise.
Ofertele urcar` cu câte o mie de dolari pân` când Jess
Alveen [i Jake Poltrain se trezir` singurii ofertan]i. Pân` la
urm`, Jake Poltrain f`cu o ofert` extravagant` [i Jess se
retrase. O t`cere stânjenitoare cuprinse \nc`perea, pentru
c` toat` lumea [tia cum se purta Jake cu femeile. Se spunea
c` alcoolul [i opiul \l f`cuser` impotent [i doar cruzimea \i
trezea ardoarea.
Privirea scrut`toare a lui Chu se plimba peste asisten]`.
– Dou`zeci [i cinci de mii de dolari, domnilor. O dat`…
22 KATE DOUGLAS
A[tept` câteva secunde.

– De dou` ori…
Se preg`tea s` spun` vândut, Jake Poltrain se preg`tea
deja s` se apropie… \ns` Trey trecu pragul \nc`perii [i
spuse:
– Cincizeci de mii!
R`sun` o exclama]ie general` de surprindere. To]i
\ntoarser` privirile spre fiul lui Hazard Black. Trey avea
reputa]ia de extravagant, dar interven]ia asta dep`[ea cu
mult toate a[tept`rile.
A[tepta, cât se poate de lini[tit. To]i b`rba]ii de acolo,
care-l cuno[teau din copil`rie, recunoscur` sângele-rece al
str`mo[ilor lui… [i arogan]a.
– Am o ofert` de cincizeci de mii de dolari, anun]` Chu
cu un zâmbet mul]umit. Domnule Poltrain, vre]i s`
supralicita]i?
O t`cere grea de amenin]are [i sfidare plana \n \nc`pere.
Poltrain \ncerca s`-[i st`pâneasc` furia. {tia bine c` nu se
putea pune cu fiul lui Hazard Black. Era mai bine s` a[tepte:
r`zbunarea este un fel de mâncare ce se serve[te rece…
Ridic` din umeri [i spuse scurt:
– Nu…
– Foarte bine, relu` Chu, ca [i cum i s-ar fi \ntâmplat \n
fiecare zi s` fac` o asemenea vânzare. Fata e a
dumneavoastr` domnule Braddock-Black, pentru cincizeci
de mii de dolari.
Stânjeneala disp`ruse acum, dup` ce Jake Poltrain se
declarase \nvins. Nimeni n-ar fi vrut s-o vad` pe nefericit`
c`zând \n mâinile lui, chiar dac` numai pentru trei
s`pt`mâni. Pe urm`, gândurile tuturor se \ndreptar` spre
partea pl`cut` a situa]iei: cu o asemenea sum`, Trey \[i
putea permite orice pl`cere. To]i \[i \nchipuiau ce-ar fi f`cut
ei, [i unii nu se putur` st`pâni s`-[i exprime pl`cerea cu
voce tare:
– Trey, s-ar zice c` o s` fii foarte ocupat \n urm`toarele
trei s`pt`mâni! Dac` ai nevoie de ajutor, d`-mi de veste!
– Nu uita s` mai [i dormi din când \n când, dac` vrei s`
faci fa]`!
– Pare destul de pl`pând`…
– Pare mai degrab` un \ngera[! replic` Jess Alveen cu o
emfaz` care fu aprobat` de to]i.
Trey se \ncontrase instinctiv cu Jake Poltrain. V`zând-o
acum, \ncepea s`-[i pun` \ntreb`ri… de exemplu, dac` era
" experimentat` ". Deodat`, \i veni \n minte s` pun` cap`t
glumelor care continuau s` curg`.
– V` mul]umesc, domnilor, spuse râzând sardonic, dar
cred c-am s` fac fa]` situa]iei f`r` ajutorul vostru…
Abia atunci ajunse s-o priveasc` \n ochi: o privire cald`,
\n doi ochi incredibil de verzi.
– Nu sunt atât de sigur, mormì printre din]i, dar ochii
24 KATE DOUGLAS
lui cenu[ii sclipir` amuza]i.

Trey Braddock-Black avea motive serioase s` cread` c`
era \n stare s` seduc` orice femeie, chiar una \mbr`cat` ca
un b`rbat.
– Ce-ar fi s` trecem \n sufragerie, ca s` punem lucrurile
la punct? propuse Chu.
– De acord, r`spunse Trey.
Imediat dup` ce se a[ezar` la mas`, chinezul lu`
cuvântul:
– Nu-i vorba despre o vânzare obi[nuit`. Doamna mi-a
cerut s-o servesc, cum s` spun… s` fiu intermediar.
Coeficientul meu este de dou`zeci la sut`. Restul sumei este
al ei.
Trey ceru ceva de scris [i Virginie \l observ` \n timp ce
completa cecul cerut de Chu. Era prima dat` când \l vedea
pe \nsu[i Trey Braddock-Black, [i prima impresie era c`
vedea cel mai frumos b`rbat. Nu numai c` era frumos, dar
avea [i mult farmec. Via]a l-a r`sf`]at, se gândi ciupindu-se
de obraz.
Dup` vreo zece minute, treaba fiind terminat`, Chu se
\nclin` politicos, gata s` plece.
Virginie se \ncord`, a[teptând s` vad` ce avea s` urmeze.
Nu scosese nicio vorb` cât durase tranzac]ia,
supraveghindu-l cu imen[ii ei ochi verzi. Trey o \ntreb` ce
socoteli \[i f`cea. |i d`du r`spunsul dup` plecarea lui Chu:
-Vreau partea mea, \n bani ghea]`.

B`rbatul r`mase mut pentru o clip`. S` g`seasc` atâ]ia
bani la ora asta din noapte, trebuia s` se gândeasc` bine, cu
toate c` bùse destul coniac.
– Ascult`, scumpete… \ncepu el.
– Nu sunt scumpetea ta…
Trey tres`ri, cuprins deodat` de un interes nea[teptat.
Mai trecur` câteva momente de t`cere, gândindu-se c` la
banii pe care i-i d`duse, putea s`-i spun` cum vroia.
– Scuz`-m`, \ncepu cu o not` ironic`. Ai deci un nume?
– Bine\n]eles, r`spunse ea cu acela[i glas autoritar pe
care-l folosise de când intrase.
O a[tept` r`bd`tor, examinând-o pe \ndelete. Tân`ra asta
nu p`rea dispus` s` piard` timpul \n dormitor. Parc` o [i
vedea f`când dragoste ca o leoaic`. Imaginea asta \i stârni
dorin]a. |n cursul numeroaselor experien]e, niciodat` nu-i
rezistase vreo femeie.
T`cerea se prelungea. La fel [i examinarea lui. |n cele din
urm`, ea rupse t`cerea :
– Virginie Jordan.
Mica frumuse]e era de bun` seam` plin` de surprize. |[i
rostise numele cu un accent fran]uzesc… aproape
aristocratic.
– Ei bine, Virginie, relu` el f`r` grab`, b`ncile sunt
\nchise la ora asta [i Lily nu are aici atâ]ia bani lichizi. Dar
26 KATE DOUGLAS
dac` prime[ti cecul meu ast`-sear`, mâine diminea]` la

prima or` mergem la banc` [i rezolv`m lucrurile. De acord?
Sunt perfect solvabil, po]i fi lini[tit`.
– Foarte bine… Accept cecul pân` mâine diminea]`.
– Mul]umesc, scumpete, pentru \ncrederea pe care mi-o
ar`]i…
De data asta, nu-l mai dojeni.
– Atunci, uite-l… spuse pu]in dup` aceea, \ntinzându-i
cecul.
Remarc` surprins` c` palmele lui erau b`t`torite ca ale
unui cow-boy.
Deodat`, el puse mâna pe mas` [i d`du s` se ridice.
– E[ti de acord? o \ntreb`, ar`tând scara care ducea la
etaj.
– Mda… da, foarte bine.
Cu un gest gr`bit, lu` cecul de pe mas` [i-l vâr\ \n
buzunarul de la piept.
Trey \nconjur` masa ca s`-i dea scaunul la o parte.
Deodat`, fata avu impresia c` era imens. El \i oferi bra]ul.
Cl`tinând din cap, ea \ntoarse privirea. Atunci, plin de tact,
propuse:
– De bun` seam` c` vrei s` urci singur`. E a doua u[` pe
partea dreapt`. O s`-]i trimit o femeie s`-]i preg`teasc` baia.
– O baie? \ntreb` Virginie \ncet.
|i sim]ea for]a prezen]ei, energia controlat`… [i nici
m`car n-o atinsese \nc`!

– {i o rochie... }inuta asta nu mi se pare potrivit`.
Virginie se ridic`, gata s`-i explice ce p`rere avea despre
]inuta proprie, dar se r`zgândi. Pân` la urm`, o pl`tise, [i
banii `[tia aveau s`-i salveze familia, restul nu mai conta.
– |ntârzii mult? \l \ntreb`, \ncercând s`-[i ascund`
nesiguran]a [i temerile.
– Nu-]i face griji, r`spunse tìos. N-am s` te fac s` a[tep]i.
Capitolul 2
B`tu o singur` dat` la u[` \nainte de a intra \n camer`, cu

non[alan]`.
Abia ie[it` din cad`, Virginie se \nf`[ur` \ntr-un prosop
mare, pe care i-l ]inea camerista. Fl`c`rile din [emineu \i
puneau \n eviden]` silueta [i-i aruncau mii de reflexe aurii
\n p`r. Lui Trey i se tìase r`suflarea. }es`tura alb` se lipea
de trupul sub]ire cu sâni voluptuo[i, de rotunjimile
provocatoare, de pielea m`t`soas`. Parc` era Venus ie[ind
din mare… Trey se considera pe bun` dreptate un b`rbat
cu experien]`, dar atâta perfec]iune \l \nm`rmurea.
Cu un gest, o trimise la plimbare pe camerist` f`r` s-o
scape o clip` din ochi pe tân`ra aproape dezbr`cat`, a c`rei
nevinov`]ie \l fermecase deja. |n ciuda coniacului, femeia
asta \l f`cea s` se gândeasc` la o copil`. Totu[i, trupul ei

n-avea nimic copil`resc \n el. |n realitate, era o femeie
des`vâr[it` [i… teribil de provocatoare. Nu, hot`r\ \n cele
din urm`. Ochii ei erau prea m`ri]i [i prea speria]i. Atunci
spuse f`r` s` se mai gândeasc`:
– Nu-]i fie fric`… N-am acelea[i gusturi ca Jake Poltrain.
Aceast` declara]ie n-o lini[tea deloc, \n]elese el imediat
v`zându-i degetele tremurând, \ns` ridic` b`rbia, hot`rât`.
Trey nu se \n[ela: [tia s` recunoasc` curajul acolo unde-l
vedea.
– N-am s`-]i fac niciun rù, spuse cu blânde]e. Nu ri[ti
nimic.
Ea lu` un prosop care era ag`]at lâng` [emineu.
– Totul depinde de ce se \n]elege prin acest "ri[ti",
domnule Braddock-Black… Dar sunt curat` [i stau la
c`ldur`.
|nclinându-[i capul, \ncepu s` se [tearg`.
Str`b`tând din trei pa[i distan]a care-i separa, Trey \i lu`
prosopul.
– N-am s`-]i fac niciun rù… sunt sincer când spun asta.
Era atât de \nalt, \ncât trebui s`-[i suceasc` gâtul ca s`-l
priveasc` \n ochi.
– {i ce-o s`-mi faci, domnule Braddock-Brad?
– Trey, o corect`.
– De fapt, ce-o s`-mi faci, Trey? repet` tân`ra cu o not`
30 KATE DOUGLAS
de arogan]`.
|i r`spunse pe un ton mali]ios:
– Tot ce-o s`-]i plac`, Virginie… scumpete.
O domina, \mbr`cat [i \nc`l]at, sumbru ca un Lucifer, [i
era perfect con[tient` de for]a [i de puterea lui.
– Tu o s` ]ii ritmul, continu` el mângâind-o cu un deget
pe um`rul gol. Dar nu te gr`bi.
Mâna lui \i ajunse pe ceaf` [i vocea \i cobor\ cu o octav`.
– Avem trei s`pt`mâni \n fa]`…
Pentru prima dat`, se bucura dinainte c` va petrece trei
s`pt`mâni cu o femeie, cu una singur`. Puse imediat
st`pânire pe gura ei. Instinctiv, ea se d`du \napoi, dar era
deja prea târziu: erau amândoi pe jar. Era \n acela[i timp
straniu [i minunat.
Bravo! \[i spuse Trey. Cât` subtilitate! La \nceput, gestul
de recul [i acum r`spunsul acesta firesc… Totul era mai
excitant ca gesturile provocatoare ale celei mai dibace
metrese. {i totu[i, interpreta un rol, la fel de eficient ca pe
scena mic` de jos, ca s`-i fac` pe b`rba]i s` m`reasc` miza
licita]iei.
|n orice caz, chemarea mâinilor calde a[ezate pe umerii
ei f`cea a[teptarea insuportabil`.
– Virginie, cred c` de data asta, tu o s` stabile[ti ritmul…
Cu o u[urin]` de ne\nchipuit, o lu` pe sus [i o duse \n
pat. O a[ez` pe cuvertura ro[ie de catifea, o scoase din
prosopul de baie [i o contempl`. |ntr-un abandon total,

asemenea unei nimfe, \l privi la rândul ei. Când ridic`
bra]ele spre el, b`rbatul nu fu \n stare s` se controleze. Nu
mai era deta[at, jucù[, subtil, cum era de obicei când f`cea
dragoste. Se apropie de ea descheindu-se la pantaloni cu
degetele tremurând. Tân`ra tres`ri când catarama lui aurie
o atinse pe pântece, dar el o s`rut` s`-[i cear` iertare,
obsedat de ideea de a-i poseda trupul splendid. Deschise [i
ultimul nasture... |i desf`cu picioarele, dar ea gemu,
speriat`. |nnebunit de dorin]`, el se avânt` din nou. De data
asta, o auzi ]ipând.
– O Doamne, murmur`, uluit. Nu se poate! E[ti virgin`!
Evita virginele… De ani de zile nu mai avusese de-a face
cu a[a ceva.
– N-are nicio importan]`, r`spunse ea repede
\ncordându-se sub el.
– N-are nicio importan]`… repet` b`rbatul \ncet,
sim]indu-[i tâmplele zvâcnind…
Mai \ncerc` o dat`. }ip`tul ei gâtuit \l \mpietri, \n timp ce
se apleca s-o s`rute.
– Ah…
Sc`p` o \njur`tur` [i se retrase. Rezemat \n coate, r`mase
nemi[cat s-o priveasc`, nesigur.
– N-am s` mai ]ip, [opti fata, \ns` chipul ei tulburat \i
dezmin]ea vorbele. Te rog… \mi trebuie banii `[tia.
32 KATE DOUGLAS
Era ceva prea ciudat, prea brusc, prea nelalocul lui.

Fir-ar s` fie… s` necinsteasc` o virgin`, s-o fac` s` plâng` de
fric` [i de durere! Era o dilem` de care nu mai avusese parte
[i la care era nevoie s` g`seasc` un r`spuns imediat… [i nu
avea mintea prea limpede.
– Fir-ar s` fie…
|i trecu prin minte un gând de bun-sim].
– P`streaz` banii. Nu vreau… Se \ntrerupse, zâmbind. E
clar c` nu e cuvântul cel mai potrivit, dar nu vreau s`
necinstesc o fecioar`, spuse \n cele din urm`.
|n perioada care urmase dup` moartea p`rin]ilor,
Virginie descoperise c` avea ni[te resurse neb`nuite.
– Nu e vorba de moral`, ci despre o tranzac]ie
comercial`! replic` fata. |mi asum toate responsabilit`]ile!
|n fa]a acestui protest nea[teptat, el pufni \n râs.
– Iat`-m` refuzând s` fac dragoste cu o femeie– o virgin`
– care insist` s` fie a mea. Sunt nebun.
B`rbatul se l`s` pe spate [i strig`:
– Flo!
– Nu! exclam` Virginie aruncându-se asupra lui, \nainte
de a o l`sa singur`.
Era \nspìmântat` la gândul c` diminea]`, cu mintea
limpede, trezindu-se \n bra]ele lui Flo, ar putea s` se
r`zgândeasc`. Patruzeci de mii de dolari erau o sum` prea
important` ca s-o piard` din cauza unui simplu capriciu sau
a unor scrupule ap`rute la momentul nepotrivit. Nu avea de

ales: trebuia s`-l conving` s` r`mân` cu ea ca s` p`streze
banii. Sau m`car s` \ncerce s`-i câ[tige.
F`r` s`-[i dea seama ce f`cea, Virginie \[i \nnod` mâinile
\n jurul gâtului lui Trey. Inima \i b`tea asemenea tobei unui
r`zboinic indian. Strecurându-[i degetele prin p`rul lui
lung, \i murmur` la ureche:
– Te rog, r`mâi cu mine...
Era o rug`minte simpl`. Pentru ea, era ultima [ans` de
a-[i salva familia.
– Spune-mi c` e[ti de acord. Spune-mi c` pot s`
r`mân…
Cum s` r`spund` unei asemenea solicit`ri timide? se
\ntreba Trey. De ce insista oare? |n momentul acela, \l
strânse \n bra]e \ntr-un gest instinctiv [i senzual. Era atât de
pl`cut la atingere, \ncât, asemenea unui copil care
descoper` o juc`rie nou`, \l mângâie \ncet. Trey sim]i un
nod \n gât. Acum nu mai vroia s` plece. Dup` câteva clipe,
când Flo b`tu la u[` [i-l chem`, Virginie ]ip`:
– Pleac` de-aici!
Flo insist` totu[i [i atunci se auzi glasul lui Trey :
– Cobor imediat.
Nu era mereu a[a de hot`rât! Virginie \[i aminti reac]ia
lui când \l s`rutase mai devreme. Era ferm hot`rât` s`-[i
foloseasc` aptitudinile lamentabile. Avea nevoie de banii
34 KATE DOUGLAS
`[tia. {i dac` asta trebuia s` asigure salvarea [i viitorul

\ntregii familii, virginitatea ei, nu era o mare pierdere \n
schimb.
– Bine, s` \ncepem din nou, [opti ea.
– Oh, nu…
– Spune-mi, dac` nu fac ce trebuie.
– Scumpete… murmur` b`rbatul f`când un efort
supraomenesc s` se st`pâneasc` \n timp ce o sim]ea
agitându-se \n mâinile lui. Faci exact ce trebuie.
– Trebuie s` m` \nve]i.
Cerule! Trey r`spunse cu pruden]`:
– Poate nu…
– Mai bine cu tine decât cu Jake… cum \l cheam`?
– Poltrain, r`spunse el oftând. E[ti hot`rât` deci?
Tân`ra femeie cl`tin` din cap [i p`rul ei \l mângâie pe
piept. O mângâie pe pielea m`t`soas` de pe spate.
– Po]i s`-mi ceri s` m` opresc oricând vrei, spuse el.
– Nu vreau s` te opre[ti din cauza mea…
B`rbatul trase adânc aer \n piept.
– |n cazul `sta, s`lbatic` mic`, ar fi mai bine s` m`
dezbrac. Lec]ia o s` dureze ceva.
– Las`-m` pe mine.
|i zâmbea, recunosc`toare. El \[i ridic` sprâncenele cu o
expresie \ntreb`toare. Nu \n]elesese bine?
– Las`-m` s` te dezbrac, explic` ea.
La urma urmei, se gândea Trey, era un joc nou pentru ea

[i putea s` fie ne\ndemânatic`.
– N-am s`-]i fac nimic rù, \i promise ea.
B`rbatul pufni \n râs.
– |n definitiv, de ce nu ? spuse amuzat.
|ns` nu era nici ne\ndemânatic`, nici timid`, [i din clipa
\n care mâinile ei apucar` centura, dorin]a lui se \nte]i
brutal. Se ridic` pu]in, ca s-o ajute. A[tept` urmarea, curios
[i ner`bd`tor. |ncepând s`-i descheie nasturii de la c`ma[`,
Virginie \i descoperi legat la gât un mic animal sculptat.
Parc` era o pum`… Nu-i era prea clar…
– O pum`? \ntreb` cu voce tare.
– E talismanul meu.
Ridic` ochii spre el.
– E minunat.
– La fel ca ce am eu \n fa]a ochilor, draga mea, murmur`
Trey.
Virginie se \nro[i \n fa]a unui asemenea compliment, \n
fa]a dorin]ei care se citea \n ochii lui cenu[ii. Nesigur`, reu[i
s`-i descheie pân` la urm` c`ma[a. Str`duindu-se s` r`sufle
calm, \[i aduse aminte motivul pentru care se g`sea aici,
sacrificiul pe care-l consim]ise [i ce era pe cale s` se
\ntâmple. |l dezbr`c` de c`ma[a de lân` [i-i scoase la iveal`
pectoralii superbi.
– E[ti foarte puternic.
36 KATE DOUGLAS
– {i tu e[ti foarte… |nghi]i cuvântul pe care se preg`tea

s`-l spun`… \nzestrat`. Nimeni nu m-a dezbr`cat vreodat`
a[a bine ca tine, adùg` cu un zâmbet lene[.
– Am un fr`]ior cu care m` antrenez, replic` fata pe un
ton ironic.
M`rturisirea \l nùci o clip`. A[adar, fata avea o cas` [i o
familie? Greu de \nchipuit…
– Ai fra]i ? \ntreb` ea.
St`tea \ngenuncheat`, \n pielea goal` \n fa]a lui… [i-l
\ntreba dac` avea fra]i!
– Nu.
– Surori?
– Nici.
– Eu am [i fra]i [i surori… \]i place a[a?
O privea, neputând s`-[i dea seama dac` \[i b`tea joc de
el sau dac` era atât de nevinovat`.
– |mi place, \ncuviin]` el r`gu[it. Acum, vino aici, micu]`
Virginie, [i s` vedem ce-]i place [i ]ie.
Mâna lui o pipì pe un sân \nainte s-o ia delicat \n bra]e
ca s-o apropie de el, apoi o s`rut`… cu delicate]e [i \n
acela[i timp cu patim`. |i remarc` respira]ia accelerându-se.
– E bine a[a? murmur` fata când buzele lui \i d`dur`
ocazia.
– O s` fie [i mai bine… |]i garantez.
Obi[nuia s` le fac` pl`cere femeilor [i [tia exact ce
trebuia s` fac`.
– E[ti \ntotdeauna la fel de sigur pe dumneata, domnule
Braddock-Black?
– Trey, o corect` delicat. {i r`spunsul este… da.
Avea palma lipit` de [oldul ei. Trebuia s` nu uite s-o ia
cu u[urelul pentru ca mai târziu s`-[i aduc` aminte cu
pl`cere de prima experien]`, nu cu durere.
– Cât` modestie!
– Da, aprob` el cu un zâmbet dezarmant. Sunt la fel de
modest cum e[ti tu de pudic`.
Era surprins; goliciunea n-o stânjenea deloc. Dar, \n
definitiv, nu [ovìse s`-[i vând` propriul trup.
– Ai vrea s` fiu pudic`? \ntreb` Virginie cât se poate de
firesc. De fapt, nu prea [tiu ce s` fac. A[ putea s`-mi pun
rochia pe mine [i s` sting lumina.
Trey râse din nou.
– Lec]ia num`rul unu, micu]o: pudoarea n-are ce cùta
\ntr-un dormitor.
– Ah, cu atât mai bine! Atunci, pot s` te s`rut \n
continuare?
Rostise cuvintele astea asemenea unui copil.
– Las`-m` mai \ntâi s`-mi scot pantalonii [i pantofii [i
po]i s` faci ce vrei.
– Nu [tiu ce s` fac.
A[ezat pe marginea patului, Trey \[i scoase pantofii.
38 KATE DOUGLAS
– Mâine diminea]`, o s` [tii.

|ncepu s-o s`rute f`r` grab`, din aproape \n aproape,
pl`cându-i foarte mult pielea delicat`. Dup` ce o s`rut` pe
tot corpul, fata avea impresia c` plute[te \n aer, asemenea
unui fum de ]igar`. Trey o mai s`rut` o dat` pe buze.
– Mi-e cald, murmur` Virginie.
– Cu atât mai bine, r`spunse el.
Mergea \nainte treptat, cu mult` aten]ie, con[tient de
responsabilitatea pe care o avea, impresionat de inocen]a
ei. Dragostea fusese totdeauna un joc pentru el, un joc pe
care-l f`cea f`r` grij`. Ast`-sear`, era altceva: se sim]ea…
r`spunz`tor, [i poate mai mult decât atât. Era impresionat
de curajul [i de generozitatea ei. Dintr-o dat`, jocul era cu
totul altul.
– E foarte… mare, [opti fata \n timp ce degetele-i
coborau pe pieptul lui . O s` doar` ?
Ridic` ochii spre el [i, pre] de o clip`, Trey nu g`si
cuvintele potrivite.
– Nu, r`spunse \n cele din urm`, \ntrebându-se dac` mai
târziu nu-i va repro[a minciuna asta. N-o s` doar`.
– Sunt mul]umit` c` e[ti tu, [opti fata.
– Te-am vrut mai mult decât to]i ceilal]i, murmur` Trey,
dându-[i deodat` seama c` `sta era adev`rul.
Ar fi mizat mai mult decât oricine altcineva, nu numai
fa]` de Jake Poltrain. Dar de ce?
– Te doresc. A[a trebuie s` spun? \ntreb` fata cu

stâng`cie. |n clipa asta, parc` plutesc pe un noura[. E[ti
foarte gentil, adùg` \mbr`]i[ându-l.
– Fii atent`, drag` Virginie, [opti Trey, am s` vin lâng`
tine, pe noura[.
Era prea mult de când \ncepuse preg`tirile. Nu mai putea
s` a[tepte, nu mai avea r`bdare. Bunele lui inten]ii
disp`ruser`. O s`rut` cu o patim` s`lbatic` [i ea \i accept`
asaltul ca [i cum \l a[teptase de o via]`.
Pentru amândoi, nimic altceva nu mai conta decât s`
sting` focul care-i cuprinsese. Motivele [i \mprejur`rile
\ntâlnirii lor disp`ruser` dintr-o dat`, nu mai exista decât
bucuria extraordinar` care-i unea. Nu mai puteau s` dea
\napoi.
Mângâindu-i pielea catifelat` a coapselor, Trey i le
\ndep`rt` cu delicate]e. Virginie \[i re]inu r`suflarea \n timp
ce un val de senza]ii pl`cute o cople[ea.
– Mai mult, \l implor` ea f`r` s`-[i dea seama.
B`rbatul se supuse. Ea crezu c` va muri.
– Se poate muri de pl`cere? \i murmur` la ureche.
Cum…
Un icnet \ntrerupse \ntrebarea care urma.
– E[ti frumoas`, [opti Trey mângâind-o tandru. Nu pot
s` mai a[tept. Prime[te-m`, draga mea.
|[i sim]i partenera \ncordându-se [i r`mânând nemi[cat`,
40 KATE DOUGLAS
pân` durerea vie, arz`toare, s` se domoleasc`. |i cuprinse

fa]a \n palme, ca [i cum ar fi vrut s`-i alunge suferin]a. Când
\n cele din urm` o sim]i relaxându-se, se mi[c` pu]in,
cùtând ca durerea s` nu dep`[easc` pl`cerea. |i disp`ruse
frenezia, \nlocuit` de o infinit` delicate]e. O mângâie, \i
murmur` cuvinte de dragoste, pân` ce bra]ele Virginiei se
strânser` \n jurul lui [i [opti cel mai minunat cuvânt:
– Mai vreau…
El o ascult`, unduindu-se asemenea unui delfin. Ea \i
urm` ritmul care se accelera, strângându-l \n acela[i timp cu
o putere surprinz`toare. Dup` câtva timp, \nc` nesatisf`cut,
Trey o mai dorea… cu disperare. Dou` s`pt`mâni, [ase zile
[i dou`zeci [i trei de ore, \[i spunea aplecându-se s`-i s`rute
gura umed` [i dulce.
Niciodat` nu sim]ise o asemenea dorin]` pentru o
femeie. |[i g`sise jum`tatea. |mpins de un instinct primar,
dorea s` fie a lui, iar [i iar…
– Opre[te-te, f`cu Virginie la cap`tul puterilor dup` cea
de-a treia oar`, dându-[i la o parte din ochi p`rul ud de
sudoare.
Trey se opri [i o contempl` ca [i cum ar fi venit de pe o
alt` planet`. V`zu c` ochii i se schimbaser`: \[i rec`p`taser`
o sclipire de luciditate [i-l privea, frumoas` [i zâmbitoare.
– Nu e[ti obligat s` cheltuie[ti to]i cei cincizeci de mii de
dolari \ntr-o singur` noapte, spuse pu]in ironic proasp`t
devenita femeie.
– E[ti altfel, murmur` el.
Da, se schimbase. Sim]ea acest lucru cu o acuitate
surprinz`toare.
Ea nu-i spuse c` sim]ea acela[i lucru. |[i d`dea seama c`
se \ntâmplase ceva esen]ial. Aceast` noapte \i va r`mâne pe
veci \ntip`rit` \n minte. De acum, va exista … \nainte [i…
dup`. Era foarte straniu… ca [i cum s-ar fi trezit la via]` \n
seara asta, ca [i cum ar fi avut o putere imens` pe care o
ignorase, un secret pân` acum ascuns \n adâncul sufletului.
– Am s` fiu aici [i mâine diminea]`, continu` ea
mângâindu-i p`rul negru.
El zâmbi.
– |mi pare rù. Ai dreptate. Sunt un caraghios egoist.
{i, dup` ce o s`rut` pe vârful nasului, se rostogoli pe
spate.
– N-are de ce s`-]i par` rù, r`spunse Virginie
ridicându-se \ntr-un cot ca s`-i admire trupul viril.
– De fapt, nici nu prea-mi pare rù, replic` el zâmbind.
Nu-mi pare rù deloc. S` [tii c` e[ti incredibil`.
– Mul]umesc. Nu [tiam, de bun` seam`… n-aveam de
unde s` [tiu… chiar dac`, domnule…
– Trey.
– Trey, tu e[ti cu siguran]` cel c`ruia trebuie s`-i
mul]umesc. |mi \nchipui c` femeile trebuie s` te iubeasc`…
42 KATE DOUGLAS
Era suficient de inteligent` ca s` \n]eleag` c` nu to]i

b`rba]ii erau atât de pricepu]i, atât de tandri, nici atât de
gentili. Cu toate c` nu avea experien]`, \[i d`dea seama c`,
printr-o minune, picase \n mâinile cuiva ale c`rui for]` [i
sensibilitate se amestecau extrem de complicat.
– M` plac, uneori, declar` cu modesie, cu toat` reputa]ia
extraordinar` \n fa]a femeilor.
– Faci deseori asta ?
Era curioas`, copil`ros de curioas`.
Cel \ntrebat nu r`spunse imediat. Ce s`-i r`spund`, când
cu un ceas \n urm` era \nc` virgin`?
– A[ fi \ncântat s-o fac din nou, de câte ori vrei. Dac`
obosesc, o s` cer s` ni se aduc` de mâncare.
– Faci totul ca s`-mi fii pe plac, remarc` proasp`ta femeie
cu un zâmbet satisf`cut.
Luând-o de mân`, murmur`:
– Sunt \ncântat c` ai b`gat de seam`.
Ea \i lans` o privire nou` \n care se amestecau mole[eala
[i cochet`ria. O ]inea de mân`.
– E[ti obosit`?
– Nu, nu chiar. Dar n-am putea s` ne odihnim pu]in?
S-ar fi putut spune c` cerea o pauz` \n mijlocul unei
[edin]e de lucru! Trey \[i sprijini capul de t`blia patului, f`r`
s`-i lase mâna.
– Vorbe[te-mi despre tine.
– Tu, mai \ntâi, r`spunse ea cu blânde]e.

Virginie prefera s` evite s` se destìnuiasc`, de vreme ce
trebuia s` plece peste trei s`pt`mâni, preferând s` uite acest
episod.
|n]elegându-i re]inerea, el \ncepu s`-[i spun` povestea,
chiar dac` accentul lui fran]uzesc o intriga. A[ezat
confortabil al`turi de ea, Trey i-a vorbit despre clanul tat`lui
sù [i despre obiceiurile absarokee când se auzi o b`taie \n
u[`. Se auzi glasul unui b`rbat:
– Pot s` intru, sunte]i \mbr`ca]i?
Trey r`spunse, amuzat:
– Nu suntem, dar intr` totu[i.
Virginie se ascunse imediat sub cuvertur` când Blue intr`
\n camer`.
– E timid`, explic` Trey.
– Adev`rat? \ntreb` ironic Blue care n-o g`sea atât de
timid` – era clar c` era dezbr`cat` \n pat. Jos, Poltrain
\ncepe s` vorbeasc` prostii. Din cauza bùturii, bine\n]eles,
dar [tii cât ne ur`[te. Noaptea asta, Fox [i cu mine ar fi bine
s` st`m de paz` la u[a ta. {i-a ie[it din min]i c` ai licitat mai
mult ca el [i a spus c` ]i-o va pl`ti cu aceea[i moned`. Mai
spune [i alte chestii f`r` perdea.
– Nu-]i face griji, r`spunse calm Trey. N-o s` \ncerce s`
fac` nimic aici, la Lily. E beat, atâta tot. {tiu c` ai vrea s` te
duci la Kate. Atunci, nu-]i strica seara din pricina lui Jake. Ne
44 KATE DOUGLAS
vedem mâine diminea]`.

– E[ti sigur?
– Absolut. M` simt la fel de sigur aici, ca acas`.
Privirea lui Blue \ntârzie pu]in pe rotunjimile care se
profilau sub cuvertur`.
– {i restul, e cum trebuie?
– E bine. Foarte bine. Pe buzele lui Trey ap`ru un
zâmbet mul]umit. Cât se poate de bine.
– Bine, atunci, pe mâine diminea]`.
– Nu prea devreme…
Privirea lui Trey se opri asupra Virginiei.
– Dac` am spune mâine dup`-amiaz`? \ntreb` Blue,
zâmbind cu sub\n]eles.
– Da, mâine dup`-amiaz`, ar fi mult mai bine.
– Kandixina, tsitsetse, spuse ironic Blue."Nu uita s` te
odihne[ti."
– Ahu.ci.abihadwim co.bi.ceky, replic` Trey."O s` am tot
timpul dup` ce voi muri".
Trey d`du la o parte cuvertura imediat dup` ce disp`ru
Blue [i o lu` pe Virginie \n bra]e.
– Blue e ca un frate pentru mine. Data viitoare, va trebui
s`-l \ntâlne[ti. O s`-]i plac`.
|l privi, dezorientat`.
– Este pu]in jenant.
– Aici, nu e nimic "jenant". Blue [i Fox sunt aproape tot
timpul cu mine.
– Atunci, a[ face bine s` m` \ntâlnesc cu ei. Dar de ce
sunt mereu cu tine?
Parc` auzise ni[te zvonuri despre indieni [i Hazard
Black, \ns` nimic precis. Prea izolat` \n mun]i [i prea
preocupat` de supravie]uirea propriei familii, Virginie avea
prea pu]in timp ca s` se intereseze de problemele celor
boga]i.
– Sunt g`rzile mele de corp.
Ea \[i \n`l]` sprâncenele. A[adar, era adev`rat.
– Cine vrea s` te omoare?
– Ah, nu-i nimic, r`spunse dezinvolt cel \ntrebat, \ns`
reprezint interesele tat`lui meu [i multora nu le prea plac
indienii care n-au fost deposeda]i de p`mânturile lor…
Zâmbetul i se l`rgi. Sau care se cred egali cu albii. Ar trebui
s` r`mânem lini[ti]i \n rezerva]iile f`cute special pentru noi
[i s` trìm din fondurile pe care le primim de la guvern. |n
orice caz, a[a cred tic`lo[ii de la Biroul pentru Problemele
Indienilor. Tat`l meu a f`cut altfel [i acum de]ine un
teritoriu vast pe care mul]i ar vrea s` pun` mâna. Ridic` din
umeri. Atunci, când lucrurile iau o \ntors`tur` nefavorabil`,
m` plimb \mpreun` cu g`rzile de corp. Uneori e nepl`cut,
dar…
– Ai avut vreodat` nevoie de ei? \ntreb` Virginie f`când
ochii mari.
46 KATE DOUGLAS
Trey se \ntreb` dac` venise de pu]in timp \n Montana;

p`rea s` nu aib` idee de intrigile [i stilul de justi]ie
operativ` care domnea pe aici.
– Uneori, r`spunse lini[tit, \ns` privirea lui \[i pierdu
deodat` c`ldura.
N-avea niciun chef s` continue, astfel \ncât schimb`
cursul discu]iei.
– De fapt, mâine o s` ne mut`m \n apartamentul meu.
Acolo, o s` fim mult mai lini[ti]i. O s` ai nevoie de haine.
– Am deja.
– Pe astea, o s` le punem pe foc! exclam` el vesel.
|n ciuda aparen]elor, \i aducea aminte brutal de pozi]ia
ingrat` pe care o avea.
– Tu e[ti st`pânul, din câte-mi dau seama, r`spunse,
jignit`… pentru trei s`pt`mâni.
Se ridic` \n capul oaselor, s`-l priveasc`, furioas`. El
zâmbi r`bd`tor. Ar`ta foarte bine când era furioas`!…
– Atunci, am s` m` bucur de toate privilegiile autorit`]ii
mele. Nu-mi aduc aminte s` mai fi fost st`pânul cuiva pân`
acum. O s` am nevoie de o crava[`?
– Nu te-a[ sf`tui, replic` Virginie cu glas mieros, dar cu o
privire \ncrâncenat`.
– Cu atât mai bine, am s` m` descurc f`r` a[a ceva.
Mul]umesc, draga mea, c` e[ti atât de \n]eleg`toare. Bine,
atunci s` spunem… câteva rochii de catifea, o cap` de
ca[mir. E cam frig \n perioada asta. Ah da, câteva c`m`[i de

noapte de m`tase… |]i convine s` fie de m`tase sau preferi
lâna? Ochii tinerei femei aruncau fl`c`ri. {i un mantou de
blan` pentru ie[iri. |]i place s` te plimbi cu sania?
Ochii cenu[ii alunecar` f`r` grab` pe trupul gol al
Virginiei \nainte de a reveni s`-i \nfrunte privirea. O
\ncânt`toare imagine erotic` \l obseda deodat`: Virginie, \n
pielea goal`, \ntins` pe o blan`.
– N-are rost s` mai cheltuie[ti [i al]i bani pentru mine,
replic` femeia cu violen]`.
– Mi-ar pl`cea s` te v`d \mbr`cat` ca o femeie.
Ea nu-i r`spunse imediat, \ns` deveni cât se putea de
pragmatic`: n-avea cum s` i se \mpotriveasc` lui Trey
Braddock-Black.
– |n definitiv, sunt banii tì.
– Exact. Preferi o anumit` blan`? Cred c` ai fi foarte
senzual` \mbr`cat` \n blan` de vizon negru…
– Credeam c` era vorba despre plimb`rile cu sania.
– Vom cump`ra una pentru sear`. Vorbe[te-mi despre
mânc`rurile care-]i plac, continu` el. O s` umplu casa cu
provizii. E[ti cam sl`bu]`.
Tân`ra femeie \i arunc` o privire furioas`. |n ochii lui
cenu[ii se citea o sclipire amuzat`.
– Ador femeile sub]irele... Acum, florile. Ce flori preferi?
– Flori?
48 KATE DOUGLAS
|n timp ce afar` b`tea vântul rece, i se p`rea nelalocul lui

s` se gândeasc` la flori. Trey [tia de mult timp c` putea s`
cumpere orice floare, indiferent de cât ar fi putut costa.
– Mda, flori… Care ]i-ar face pl`cere?
– N-ai putea niciodat` s` g`se[ti ce mi-ar pl`cea, \n
perioada asta a anului!
– Punem pariu?
– Nu. |mi plac foarte mult florile de forsi]ia, recunoscu
zâmbind.
Lucrurile n-ar fi trebuit s` se \ntâmple a[a, se gândi ea
deodat`. Se gândise la aceast` aventur` ca la un sacrificiu la
care va trebui s` se supun` strângând din din]i. Nu se
gândise c` va g`si fericirea \n bra]ele unui b`rb`t minunat.
Ar fi trebuit s` fie o \ncercare teribil` [i nu o \ncântare a
sim]urilor…
– Vino aici, spuse el cu un murmur melodios asemenea
sunetului unui flaut.
|i \ntinse mâinile [i femeia se lipi de el, \ncântat`. Dup`
câteva clipe, \n ad`postul bra]elor lui, ridic` ochii spre el.
– O asemenea extravagan]`… e ca un p`cat.
Pentru ea, aceast` remarc` n-avea nicio valoare moral`.
Pur [i simplu, situa]ia actual` era extrem de diferit` fa]` de
existen]a ei mizerabil` din ultimii câ]iva ani…
– Apropo de p`cat, murmur` Trey mângâind-o cu
degetele pe [ira spin`rii, e[ti al naibii de tentant`, \ntins`
a[a… Te rog… schi]` un zâmbet fugar. Vreau s` spun, dac`

e[ti destul de odihnit`… e[ti nemaipomenit` [i sunt nebun
dup` tine.
Nu-[i putea explica ce se \ntâmpla cu el. Totdeauna,
pentru el, dragostea fusese un joc pl`cut, dar niciodat` nu
sim]ise o asemenea grab`. O dorea, f`r` nicio logic`… chiar
acum.
Câteva ceasuri mai târziu, somnoros, o ]inea \n bra]e.
Dup` ce adormise, o privise atent, mângâindu-i buclele
decolorate de soare, admirându-i genele lungi care erau
parc` ni[te fire de m`tase odihnindu-se pe obraji, [i,
judecând la rece, era cea mai frumoas` femeie pe care o
cunoscuse vreodat`. Era o judecat` obiectiv` a unui b`rbat
care v`zuse atâtea frumuse]i pe lumea asta… [i le v`zuse de
aproape. Acum \n]elegea de ce existau atâtea legende
despre virgine.
– Somn u[or, frumoasa mea, [opti cu tandre]e.
Cerule, nu mai fusese niciodat` atât de epuizat. Un
sentiment de lini[te deplin` \l cople[i [i adormi.
Capitolul 3
Dup` câteva clipe– cel pu]in a[a crezu– Trey sim]i c`-l
scutur` cineva. Cu toat` oboseala [i bùtura pe care o avea
\n cap, reu[i s`-[i dea seama unde se afla. Pe urm` deschise
ochii [i abia-[i st`pâni un geam`t.
|n fa]a lui st`tea Flo, cât se putea de real` \n rochia ei
]ip`toare, ]inând \n mân` o sticl` de [ampanie pe jum`tate
goal`. Intrusa spuse cu un glas care s-ar fi auzit de la un
kilometru pe timp de furtun`:
– Treze[te-te, Trey, dragul meu. Uite, am adus [ampanie!
B`rbatul arunc` o privire al`turi ca s` vad` dac` Virginie
mai dormea [i se lini[ti v`zând c` nu se trezise.
– E târziu, [opti el, [i sunt obosit. Ce-ar fi s-o l`s`m
pentru alt`dat`?
– Ah nu! reac]ion` Flo cl`tinând din cap de câteva ori.

Nu vreau s` mai a[tept. Vreau s` beau pu]in` [ampanie cu
tine.
Ridic` sticla [i d`du pe gât o du[c` serioas`.
– }ine, e rândul tù! \l \ndemn`, radioas`.
– Nu, mul]umesc, refuz` el politicos privind-o \ngrijorat
cum se cl`tina serios. Am bùt prea mult coniac.
– {ampania este doctorie pentru mahmureal`, remarc`
femeia f`cându-i cu ochiul. E ca [i cu femeile: dou` sunt mai
bune decât una singur`. Dac` nu te mi[ti, o s` m` a[ez pe
ea.
Trey se rostogoli ca s-o ia pe Virginie \n bra]e… [i o salv`
s` nu fie strivit` de nou-venita.
– Ia te uit`! exclam` voioas` Flo ]opìnd pe pat \ntr-un
val de dantel` ro[ie. Aha, s-ar zice c` s-a trezit \n sfâr[it!
Treze[te-o pe doamna ca s` bem \mpreun`!
Oftând resemnat, Trey lu` sticla [i bù o \nghi]itur`.
– D`-i [i ei, insist` cu amabilitate Flo cu glas molatic.
– Las-o s` doarm`.
– Nici nu m` gândesc! Vreau s` v`d ce face \n pat o târf`
de cincizeci de mii de dolari. N-am mai v`zut niciuna a[a de
scump`, dragul meu. Vreau s` v`d.
– E[ti beat`, Flo.
– {i tu.
Era [i el, probabil, dar nu ca ea. Era \nc` destul de lucid
52 KATE DOUGLAS
ca s` nu se certe.
– Bun` [ampanie, spuse Trey dându-i sticla \napoi.
– O treze[ti?
Trey, schi]ând un zâmbet, cl`tin` din cap \n semn de
nega]ie.
– De când refuzi o partid` \n trei, dragul meu?
– Fir-ai a naibii, Flo! exclam` el buimac. Opre[te-te un
pic.
– Nu e ca celelalte? \ntreb` Flo, \ncruntat`.
– Nu, da… \n sfâr[it, poate. Las-o balt`, Flo! \ncheie,
exasperat. Nu [tiu nimic.
– Nu [tii nimic? Mda, nu vrei s` [tii. Bine, dac` nu vrei
s-o treze[ti, am eu grij`!
|ns` el se ridic` [i plec` din pat cu Virginie \n bra]e,
\nainte ca Flo s` treac` la ac]iune. {tiind ce a[tepta s` aud`
el \i spuse:
– R`mâi aici, Flo. M` \ntorc imediat.
Dezbr`cat`, o duse pe Virginie \ntr-o \nc`pere al`turat`.
Cu mult` grij`, o a[ez` pe o sofa comod` [i o \nveli cu o
p`tur` pe care o g`si \ntr-un dulap. Mul]umit s-o vad` bine
a[ezat` [i dormind \n continuare, \nchise cu grij` u[a dintre
cele dou` camere [i \[i lu` pantalonii de pe jos. Abia dup`
ce se \mbr`c` se uit` spre Flo.
– Fir-ar a naibii de treab`!
N-avea s`-i fie u[or deloc, a[a se \ntâmpla mereu când \[i
punea [ampanie \n cap, \[i aduse aminte resemnat. Situa]ia

impunea mult tact pentru c`, \n timp ce o dusese pe
Virginie dincolo, Flo se dezbr`case. Acum, z`cea \n pat, \n
pielea goal` cu o expresie languroas`, asemenea unei zei]e.
– Vino [i s`rut`-m`, scumpul meu. Ast`-sear`, ]i-am
sim]it atât de mult lipsa.
Sticla disp`ruse, glasul \i era mângâietor [i-i zâmbea ca [i
cum ar fi f`cut asta de multe ori pân` atunci.
– Flo, draga mea… \ncepu el lini[tit r`mânând la
distan]`. Chestia e c`… eu… Blue o s` vin` … cu
siguran]`… s` m` trezeasc` diminea]` devreme. Fii bun` [i
pune-]i rochia pe tine. Oricum, nu ]i-a[ fi de folos. Nu mai
am pic de vlag` \n mine.
– |nseamn` c`-i o "arzoaic`"…
– Nu asta am vrut s` spun, interveni el imediat. E târziu,
atâta tot. Adunându-i rochia de pe jos, veni lâng` pat [i i-o
\ntinse. Ne cunoa[tem de mult timp, draga mea. Acum,
\mbrac`-te [i vorbim mâine diminea]`. Ce p`rere ai?
– Nu vreau a[a ceva, mormì femeia.
– Las`-m` s` te \mbrac eu, propuse Trey.
– Aaa… a[a mai merge!
Avea s`-i pun` rochia pe ea, s-o duc` jos [i Lily o s-o bage
\n pat. Nu vroia s` vorbeasc` acum cu ea, aici. Era beat`. {i,
ciudat lucru, nu vroia ca Virginie Jordan s`-l g`seasc` stând
de vorb` cu o femeie dezbr`cat`. Nu, vroia cu orice pre] s`
54 KATE DOUGLAS
scape de Flo.
Era fa]` \n fa]` cu ea, [i nu v`zu u[a pe care ea o l`sase
cr`pat`, deschizându-se mai mult. Nu v`zu nici ]eava
pistolului… V`zu doar ochii lui Flo m`rindu-se de spaim`.
Se preg`tea s`-i spun` s` se calmeze, c` nu-i va face
niciun rù, când instinctul \l puse \n gard` de un pericol
iminent. Prea târziu, din p`cate. |nainte s` poat` face vreun
gest, r`sun` detun`tura. |n aceea[i clip`, sim]i durerea \n
spate. O auzi pe Flo ]ipând isteric, apoi se cufund` \n
\ntuneric. |ncerc` o clip` s` scape, \n]elegând \n sfâr[it ce se
\ntâmplase. Se tr`sese. "Flo [i cu mine suntem r`ni]i". Se
str`dui s`-[i mi[te ochii, dar parc` era ca [i cum ar fi vrut s`
mute un munte din loc. Doamne, Flo a murit!
Era [i el gata s` moar`? S` nu afle mama, \[i spuse \n
sinea lui. {i \n sfâr[it, se cufund` \n \ntuneric deplin…
|mpu[c`tura [i ]ipetele treziser` toat` casa [i to]i se
gr`bir` s` ajung` \n camer`, dar Virginie fu cea care intr`
prima.
Stomacul i se d`du peste cap când descoperi scena.
Femeia murise. Glon]ul care trecuse prin spatele lui Trey i
se oprise \n craniu. Virginie \nchise ochii [i \ncerc` s`
r`sufle \nainte de a \ndr`zni s` se uite la Trey. "Doamne, te
rog s` ai mil` de el!" Deschizând ochii din nou, \[i strânse
cuvertura \n jurul umerilor [i alerg` pân` la pat. B`rbatul
z`cea cu fa]a \n cear[aful de m`tase p`tat de sânge, cu
spatele sfâ[iat, p`rul lung acoperindu-l ca un lin]oliu negru

[i ro[u.
|i ridic` un bra] greu, inert, [i-i cùt` frenetic pulsul.
Degetele \i explorar` antebra]ul musculos. Nimic. Inima era
gata s`-i sparg` pieptul. "Nu intra \n panic`. |ncearc` din
nou", \[i spuse. De data asta, dup` un timp care i se p`ru o
eternitate, sim]i o mi[care u[oar`… o singur` dat`. Oare \[i
\nchipuise? A[tepta, nemi[cat`, parc` suspendat` \n afara
timpului. |n fine… \nc` o b`taie. Sim]i lacrimi ap`rându-i \n
ochi, [i murmur`:
– Mul]umesc…
Camera se umplu imediat de oameni, de zgomot [i de
confuzie. |ntr-un minut, Blue [i Fox o golir`.
– Trebuie s` ie[im de aici, declar` Blue.
Cu ajutorul lui Fox, \l \nf`[ur` pe Trey \ntr-o p`tur`, pe
urm` Fox se duse s` caute o piele de bivol.
Virginie fusese dat` brutal la o parte \nc` din clipa \n care
Blue intrase \n \nc`pere. Acum st`tea la picioarele patului,
privind \n timp ce-l acoperea pe Trey cu precau]ie.
– Unde-l duce]i?
Blue o privi scurt.
– Acas`.
– Nu se poate! exclam` femeia. Cu rana asta… o s`
piard` tot sângele, dac` voi…
– Nu, pe frigul `sta.
56 KATE DOUGLAS
– Vin cu voi. Pot s`-l ajut.

– Nu.
Nu o \ntreb` de ce nu era cu victima \n pat când se
\ntâmplase drama, de ce era alta \n locul ei. Nu se gândea
decât la Trey, nep`s`tor de cadavrul lui Flo. {tia doar c`
v`rul lui era \n pericol [i trebuia s` fie scos de aici.
– Ne ducem acas`, spuse \ncet, \n limba matern`, la
urechea lui Trey.
Nimeni altcineva nu-[i d`duse seama, dar Blue \l
supraveghea atent [i v`zu ochii lui Trey mi[cându-se pe sub
pleoapele \nchise. Mai repet` o dat` ce spusese [i,
adunându-[i toate for]ele, \l lu` pe Trey \n bra]e, un b`rbat
la fel de greu ca el, ca [i cum ar fi fost vorba despre un copil.
|l acoperir` cu pielea de bivol apoi, cu toate rug`min]ile
\ndârjite ale lui Lily, \l duser`. Matroana trimisese pe cineva
s`-l cheme pe doctorul McFadden, dar niciunul nici cel`lalt
n-aveau mare \ncredere \n doctorii albi.
Urca]i pe poneii lor zdraveni, pornir` spre nord, Blue
sprijinindu-l pe Trey [i Fox deschizând drumul prin z`pada
adânc` [i moale. Era un efort titanic pentru oameni [i
animale s` \nfrunte vântul rece, frigul polar [i muntele.
Luptând cu furtuna, \naintând cu greutate, n-o luau \n
seam` pe necunoscuta de la Lily, care \[i \mbr`case din nou
hainele de cow-boy [i se \nc`p`]âna s`-i urm`reasc` pe
micul ei ponei.
|ns` ajun[i la ranch, ea fu cea care– micu]`, acoperit` de

z`pad` [i vân`t` de frig– ordon` cum s`-l duc` \n camera
lui. B`rba]ii l`sar` urme de z`pad` topit` pe covoarele
turce[ti de pe scara [i coridorul lung care ducea la camera
lui Trey.
– M` numesc Virginie Jordan, \i anun]` cu voce blând`
pe locuitorii \ngrozi]i ai casei.
Ace[tia nu \ntrebau nimic, dar priveau \ngrijora]i chipul
palid al lui Trey.
– Trey m-a cump`rat la Helena, adùg` cu calm, lucru
care avu darul s`-i nùceasc`, dar gazdele n-aveau timp de
pierdut cu ea; st`pânul lor era \ntre via]` [i moarte. Cu toate
astea, dup` câteva ceasuri, când medicul chemat cl`tin` trist
din cap, foarte pesimist, tân`ra cu p`rul ro[u ie[i din umbra
culoarului [i spuse:
– {tiu ni[te leacuri pe care le-am \nv`]at de la mama [i
cred c`-l pot salva.
To]i ochii se \ndreptar` spre ea, cu expresii diferite:
[ocul, ne\ncrederea [i chiar vagi urme de speran]`. Tân`ra
femeie remarc` privirea disperat` a mamei pe care i-o
arunc` tat`lui [i scurta cl`tinare din cap a acestuia.
Blaze vorbi prima:
– E singurul nostru copil. Dac` po]i face ceva, orice…
Glasul i se frânse [i izbucni \n lacrimi. Se \ntoarse din
nou spre Hazard, care o lu` \n bra]e, pe urm` o privi pe
58 KATE DOUGLAS
Virginie drept \n ochi.

– Tot ce am e al tù dac`-l salvezi, spuse el calm.
Tân`ra se apuc` imediat de treab`.
Doctorul nu credea c` Trey o s` apuce diminea]a.
– Am nevoie de saco[ele mele.
Un servitor se gr`bi s` plece s` le caute. Mai ceru ap`
fierbinte [i bandaje curate, ni[te vase \n care s`-[i
preg`teasc` leacurile [i, curios lucru, o duzin` de ou`
b`tute cu smântân` [i vanilie. Toate astea ap`rur` \n camera
lui Trey \ntr-o clipit`. Dându-[i jos haina [i sco]ându-[i
\nc`l]`rile ude, \ntreb` cât se putea de politicos dac` putea
s` fie l`sat` singur`.
Din nou, reac]iile fur` de toate felurile, \ns` Hazard [i
Blaze n-o lungir` prea mult [i f`cur` pe toat` lumea s` ias`
afar`. Trey parc` nu mai respira. Privindu-i atent pieptul, se
vedea o mi[care u[oar` la intervale mari de timp, ca [i cum
creierul lui le-ar fi adus aminte pl`mânilor c` avea nevoie de
aer.
Mân` \n mân`, Hazard [i Blaze, r`maser` la c`p`tâiul
fiului lor. Blaze ridic` ochii buim`ci]i spre b`rbatul ei.
F`când un efort, acesta \ncerc` s`-[i p`streze glasul lini[tit.
El fusese mereu ca o stânc` pe care femeia putea s` se
sprijine.
– O s` aib` grij` de Trey, o lini[ti el.
– Nu poate s` moar`, Jon. Spune-mi c` n-o s` moar`.
Hazard \[i privi \ndelung ultimul copil care mai trìa, pe

urm`, se \ntoarse spre so]ia lui [i decret`, cât se poate de
sigur pe el:
– N-o s` moar`.
|ns` avea impresia c` el \nsu[i va muri. Se \ntreba dac`
nu cumva moartea copiilor era pedeapsa care le fusese
menit`, pentru c` dobândiser` prea multe bunuri materiale.
Uneori \[i spunea c` fuseser` prea r`sf`]a]i de via]`, iar
dragostea lor, prea mare. Cinci copii frumo[i, puterea,
p`mântul [i bog`]ia. Pe urm`, unul dup` altul, copiii se
stinseser` din via]`. Primul, din cauza difteriei. Din aceea[i
cauz`, doi ani mai târziu, murise urm`torul, cu toate
rug`ciunile [i cu tot ajutorul medicilor veni]i din Chicago.
Dup` cinci ani, a fost rândul lui Chloe [i al Evei. Muriser`
\ntr-un interval de câteva ore dup` o pneumonie de care se
p`rea c` se vindecaser`. De data aceea, se temuse pentru
echilibrul mintal al Blazei. O ]inuse dou` zile \n bra]e,
temându-se s` n-o piard` [i pe ea, \ngrozit de golul dezolant
din ochii ei. Vorbise cu ea, o mângâiase, promi]ându-i
lumea \ntreag`, ascunzându-i c` cele dou` fete fuseser` deja
\ngropate.
|n cele din urm`, Trey fusese cel care \[i salvase mama s`
nu \nnebuneasc`. |n perioada aceea, \[i urma studiile \n Est.
Fusese chemat \nc` de la \nceputul bolii lui Chloe [i a Evei.
Când \l v`zuse intrând \n camer`, Blaze ridicase ochii
60 KATE DOUGLAS
\nl`crima]i. Fusese primul ei semn de via]` dup` dou`

zile…
– Sunt aici, mam`, spusese Trey \ntinzându-i bra]ele.
A[adar, exista un echilibru \n desf`[urarea fireasc` a
lucrurilor. Blaze [i Jon \[i pl`tiser` scump averea, [i dac`
Trey murea \n noaptea asta rece de iarn`, r`zbunarea lui ar
fi cumplit`. Jake Poltrain nu va supravie]ui.
Furia se amesteca \n el cu o teribil` neputin]`. Doctorul
\ntârziase prea mult când apelase la el [i Hazard v`zuse
destui oameni murind ca s`-[i dea seama c` nu mai era
sc`pare. Pentru bìatul lui, speran]a de a supravie]ui era
aproape inexistent`. O conduse pe Blaze pân` la u[`.
– Suntem pe hol, dac` ai nevoie de ceva.
– Nu vreau s` plec, se r`zvr`ti deodat` Blaze. Pot s`-]i
dau o mân` de ajutor.
Virginie se gândi repede. Tân`ra femeie cu p`rul de foc
p`rea la prima vedere neserioas`, ca un flutura[, \ns`
hot`rârea din glasul ei o impresionase pe mam`.
– N-o s` fie prea pl`cut la privit, o preveni cu pruden]`.
– Am v`zut murindu-mi patru copii, r`spunse Blaze cu
glas calm. Nimic nu mai poate s` m` impresioneze.
Spune-mi ce trebuie s` fac. Ce trebuie s` facem, se corect`
pe un ton hot`rât, \ntorcându-se spre Hazard.
Acesta \i strânse mâna so]iei \nainte de a se uita la
Virginie.
– El e tot ce avem, spuse tat`l cu blânde]e.

– Dac` r`mân cu Trey, explic` Blaze, e ca [i cum… Ochii
i se umplur` de lacrimi [i glasul \ncepu s`-i tremure ar [ti c`
suntem aici. Nu va vrea s` moar`.
Virginie \n]elegea. |nv`]ase de la mama [i de la bunica ei
c` dorin]a de a trì sau apropierea unei fiin]e dragi puteau,
uneori, s` fac` minuni…
– |n primul rând, spuse ea, trebuie s`-l facem s` se simt`
bine, pentru ca trupul s` \nceap` s` aib` grij` de el. Pute]i
s` m` ajuta]i. Spune-]i s` aduc` ni[te ghea]`, ca s` r`cim
ou`le. Cu a[a ceva o s`-l hr`nim noaptea asta.
Virginie amestec` ni[te r`d`cini \ntr-o mixtur` pe baz`
de ou`. Pe urm`, \ncercar` fiecare s`-l fac` pe Trey s`
\nghit` câte un pic, b`gându-i câte pu]in \n gur`. Reflexele
f`ceau restul.
Dup` o or`, \i fusese administrat un bol \ntreg.
– Acum c` s-a calmat, trebuie s`-i aplic`m o cataplasm`
peste r`ni, spuse Virginie.
Doctorul \i scosese pân` la urm` glon]ul. Opera]ia \l
sl`bise considerabil pe r`nit. Trey mai [i pierduse mult
sânge. Amestecând flori uscate de coada-[oricelului cu ap`
fiart`, Virginie f`cu o past` sub]ire. Hazard \l \ntoarse pe
Trey \n a[a fel \ncât s`-i poat` \ngriji r`nile, dup` care le
pans` cu grij`.
– Acum, o infuzie de coada-[oricelului.
62 KATE DOUGLAS
Blaze puse din nou ap` la fiert [i amândou` \ncercar`

s`-l fac` pe Trey s` bea, turnându-i câte o linguri]` \ntr-o
pâlnie pe care i-o b`gar` \n gur`. Trebuia s` fie foarte
atente, ca s` nu-l fac` s` se \nece. Continuar` s`-l \ngrijeasc`
toat` noaptea: infuzii, ca s`-[i recapete for]ele; fiertur` de
omag \n doze mici-pentru c` ar fi putut s` fie toxic`– s`-l
scape de febr`; [i iar`[i, amestecul de ou`.
– S` nu m` \ntreba]i ce se \ntâmpl`, le spuse Virginie, dar
mama a salvat un om chinuit de o cangren` cu amestecul
`sta de ou`, care reface carnea [i ]esuturile r`nite.
Din jum`tate \n jum`tate de or`, \i d`deau fiertur` de
coada [oricelului ca s`-i domoleasc` sângerarea, s`-l
calmeze [i s`-i atenueze durerea. Schimbar` de mai multe
ori cataplasma, folosind ulei de stamine, un antiseptic. {i
a[a mai departe. Lucrau \n t`cere, frân]i de oboseal`, dar
foarte hot`râ]i s`-l salveze pe Trey. Din când \n când,
Hazard murmura câteva cuvinte la urechea bìatului sù, o
melopee indian` care f`cu \n dou` rânduri s` tremure
pleoapele muribundului. To]i remarcar` aceast` reac]ie
imperceptibil` [i, de fiecare dat`, Hazard \n`l]` ochii spre
Blaze.
– E cântecul lui preferat, spuse tat`l cu triste]e.
Diminea]`, el se duse \n col]ul cel mai \ntunecat al
\nc`perii, se ghemui pe jos, \nchise ochii [i r`mase a[a mult
timp, f`r` s` fac` vreo mi[care.
– Invoc` spiritele, [opti Blaze. Le vede [i le aude. Mi-ar

pl`cea s` am [i eu credin]a lui, care-i d` o putere infinit`.
Spune c` \ntotdeauna spiritul este cel care d` putere
omului.
Când se \ntoarse la c`p`tâiul fiului sù, Hazard \[i scoase
de la gât un l`n]i[or de aur, de care era ag`]at` o pietricic`
având un aspect obi[nuit. O a[ez` cu grij` pe pieptul lui
Trey. Era lucrul cel mai important din via]a lui, talismanul
care ad`postea spiritul care-l ap`ra de toate. Acum, \n acest
moment crucial, i-l oferea bìatului sù. Pentru indienii
absaroke, gestul acesta avea valoarea unui sacrificiu.
– Tu care po]i face orice, e \n mâinile Tale, murmur`
b`rbatul \n limba matern`.
Virginie [i Blaze erau la cap`tul puterilor [i, la insis-
ten]ele lui Hazard, se \ntinser` pe banchetele aflate lâng`
pat. Hazard nu se culc`, ci se instal` pe un scaun la
c`p`tâiul patului, privind cu aten]ie mi[c`rile
imperceptibile [i neregulate ale pieptului r`nitului. F`cuse
tot ce putuse. Acum, nu mai putea decât s` se roage \n
lini[te pentru via]a fiului sù.
Virginie se trezi prima dintr-un somn agitat, gândindu-se
ce mai putea \ncerca s`-l salveze. Trebuia s` trìasc`! Se
ridic` \n capul oaselor [i se uit` \n jur. Hazard se trezise
\naintea ei [i d`duse la o parte draperiile de la ferestrele de
est. Primele raze de soare mângâiau peisajul acoperit de
64 KATE DOUGLAS
z`pad`, sco]ând \n eviden]` orizontul palid.

– E diminea]`, anun]` el.
Glasul lui o trezi pe Blaze care veni imediat [i \[i sprijini
fruntea de um`rul lui solid. Virginie \[i repeta \n minte toate
cuvintele care \nsemnau speran]a. Fiecare dintre ei
considera lumina soarelui ca pe un semn de victorie. Trey
nu murise \n cursul nop]ii. Era un lucru extraordinar…
Foarte devreme, Blue [i Fox venir` s` le ia locul ca s`-i
lase s` se spele [i s` se schimbe. Virginie fu condus` \ntr-o
camer` mai mare decât cabana unde trìa \mpreun` cu cei
patru fra]i [i surori. {ifonierul era mai mare decât camera ei
[i oferea un spectacol dezolant cu singura ei ]inut` de
schimb [i rochia de m`tase pe care cineva o adusese pentru
ea. Vederea acestei \nc`peri luxoase \i trezi amintiri
melancolice pe care le respinse ferm. Nici m`car nu-[i d`du
osteneal` s` se [tearg` pe cap [i se duse la c`p`tâiul
bolnavului.
Seara, Trey era \n stare s` m`nânce ce i se d`dea cu
lingura. La miezul nop]ii, deschise ochii [i \[i chem` mama
care st`tea lâng` el. Apoi \ntoarse ochii spre tat`l lui: "Tat`",
apoi se uit` la Virginie [i f`cu ochii mari de surprindere.
– Salut, murmur` el. I-ai \ntâlnit pe p`rin]ii mei.
Virginie se \nro[i.
– Fata asta minunat` ]i-a salvat via]a, spuse Blaze,
radioas`.
– Eu cred, interveni Hazard cu c`ldur`, c` ar fi binevenit`

o sticl` de [ampanie.
Nu mult timp dup` aceea, \n camer` r`sun` un concert
de toasturi \n s`n`tatea lui Trey. Virginie fu cea care, cu un
politicos " v` rog frumos", \ncerc` s` pun` cap`t
entuziasmului. Trey nu se ref`cuse \nc`, mai era mult pân`
atunci.
Regimul cu ou` b`tute, cataplasme [i fierturi de plante se
repet` [i noaptea urm`toare, iar diminea]`, Virginie fu
sigur` c` nu mai exista riscul de infec]ie. Rana era curat`,
f`r` puroi. Trey nu avea febr` [i \[i bea con[tiincios ou`le
b`tute, chiar dac`, dup` un somn prelungit, se trezi cerând
mâncare adev`rat`.
– Nu \nc`, r`spunse Virginie care comand` o sup`
pentru masa de prânz.
|n cea de a treia zi, \n cas`, totul revenise la normal.
Hazard [i Blaze o ajutau pe Virginie \n camer` de \ndat` ce
avea nevoie, Blue [i Fox erau mereu prin apropiere [i to]i
servitorii din ranch vroiau s`-i ureze bolnavului \ns`n`to[ire
grabnic`. |ncepeau s` apar` [i vizitatorii care, sub ochii
vigilen]i ai Virginiei, fur` ]inu]i la distan]`.
– Mai ave]i r`bdare câteva zile, pân` se \ntremeaz`, le
explica intru[ilor.
Ea se odihnea tot pe bancheta de lâng` pat pentru cazul
\n care ar fi ap`rut vreo problem`, \ns` Trey, dormea de
66 KATE DOUGLAS
obicei ca un copil mic.

|n cea de a patra zi, spuse:
– Plec din patul `sta blestemat…
Se sim]ea \n deplin` form` dup` dou` zile de mâncare ca
lumea: friptur`, cartofi pr`ji]i [i delicioasele pl`cinte pe care
le f`cea Bessie.
– Nu \nc`!
– Pân` acum, am f`cut tot ce mi-ai spus, nu?
|ntâlnindu-i privirea, Virginie renun]` s`-l fac` s` se
r`zgândeasc`. |l ajut` s` fac` cei câ]iva pa[i pân` la fotoliul
de lâng` fereastr`. |[i mu[c` buzele ca s` nu exclame:
"Te-am prevenit doar!" când \l v`zu strâmbându-se de
durere când se a[ez` \ncet.
– E[ti un \nger, murmur` el dup` ce p`lise [i avea
fruntea asudat`.
Cum \[i \n`l]a sprâncenele, nedumerit`, \i explic`:
– Ai spus: "Te-am prevenit doar!"
Nu-[i pierduse deloc perspicacitatea!
– Nu te cunosc de prea mult timp, dar destul cât s` [tiu
când nu trebuie s` vorbesc cu tine.
– Aha, o femeie [ireat`! spuse b`rbatul zâmbind.
El se relaxa, rec`p`tându-[i culoarea \n obraji [i avea o
expresie de pu[ti pozna[. Ea \i zâmbi.
– |mi place s` cred c` a[a e.
Deodat`, \i p`ru incredibil de atr`g`tor, irezistibil. Cum
se putea a[a ceva? |n câteva secunde, de când se d`duse jos

din pat, se metamorfozase. Era impresionant, r`sf`]at de
natur`.
Cu toate astea, avea o sumedenie de du[mani, \[i aminti
tân`ra deodat`. |n orice paradis se afl` un [arpe…
– {i talentat`, adùg` el pe un ton cu mai multe
\n]elesuri.
Pe moment, tân`ra femeie nu [tiu la ce talent se referea.
Dar expresia lui era grav`.
– Se pare c` \]i datorez via]a, \ncepu din nou, privind-o.
– {i eu \]i datorez via]a, r`spunse ea cu sinceritate.
B`rbatul ridic` din umeri.
– Nu sunt decât ni[te bani.
– Foarte mul]i…
Prin ochii lui cenu[ii trecu o sclipire. Solemnitatea [i
scenele sentimentale \l stânjeniser` totdeauna.
– Trebuie s` mic[orez suma? \ntreb` cu un zâmbet [iret.
|l pl`cea când era ironic. Dup` [ase luni de disperare [i
de lupt` pentru supravie]uire, avea mare nevoie de o glum`
bun`.
– Ai putea \ncerca, râse ea b`tându-se peste buzunarul
de la piept, unde se g`sea cecul.
– E tentant, murmur` b`rbatul admirându-i rotunjimile
sânilor sub c`ma[a de flanel`. Foarte tentant.
Ea se \nro[i ca racul.
68 KATE DOUGLAS
– Ce zi e azi? \ntreb` el deodat`.

Virginie [tiu c` se gândeau la acela[i lucru.
– E a cincea zi, mormì femeia.
Ar fi trebuit s` spun` "mar]i" sau "25 ianuarie", sau orice
altceva mai degrab` decât aceast` aluzie la cele trei
s`pt`mâni.
– N-ai haine de schimb, remarc` el.
– Nici n-am nevoie.
– Mama trebuie s` aib` ceva.
– Nu.
– Dac` i-a[ spune…
– |mi plac lucrurile mele.
– Nu por]i niciodat` rochie?
P`rea pur [i simplu curios.
– Câteodat`.
Nu putea s`-i spun` c`, de aproape un an, rochiile \i
deveniser` prea mici [i nu avea inim` s` le retu[eze pe cele
ale mamei.
– Ai putea totu[i s` \mprumu]i una, nu?
Tân`ra femeie vru s` protesteze, dar interlocutorul
adùg` imediat:
– Pentru vizitatori. Mama spune c` bat trotuarul de
câteva zile. Ar p`rea ciudat ca misterioasa infirmier` s` se
plimbe prin cas` \mbr`cat` ca un cow-boy, nu-i a[a?
Cu buzele tremurând, Virginie \i \ntoarse spatele ca s`
nu-i vad` lacrimile ap`rându-i \n ochi. Ce-[i \nchipuia? C`-i

pl`cea s` arate ca o sperietoare? Dar adev`rul era c` Guy,
Emilie, Genevieve [i Edouard aveau [i ei nevoie de haine [i
nu avea destui bani.
– O, Cerule, mi se face rù, spuse Trey ca o scuz`
prinzând-o de mân` [i tr`gând-o spre el. E[ti splendid`.
Doar mi-ai salvat via]a, ar trebui s` ar`]i ca un \nger.Zâmbi.
Cel de sus \mi spune de ani de zile c` de un \nger am
nevoie. Ce-ai zice dac` mama ]i-ar \mprumuta o rochie sau
dou` ca s`… nu dai na[tere la bârfe?
Ea \i arunc` o privire \ntreb`toare.
– Vei fi prezentat`, continu` el calm, ca infirmiera care
mi-a salvat via]a. Nimeni nu va \ndr`zni s` pun` vreo
\ntrebare.
– Lumea o s` [tie… despre licita]ie? \ntreb`, nelini[tit`.
Nu-i r`spunse imediat, cânt`rind cu grij` fiecare cuvânt.
– Nu e[ti de mult` vreme pe aici, nu-i a[a?
Ea \ncuviin]` cu un semn din cap.
– Mi-a[ fi adus aminte de tine dac` te-a[ mai fi \ntâlnit,
spuse ca pentru el \nsu[i. Aici, fiecare se cunoa[te cu
fiecare.
Ochii ei verzi r`maser` f`r` expresie.
– {i clientela de la Lily… Ei bine, mul]i dintre ei sunt
prieteni cu tata sau \n rela]ii de afaceri, oft` Trey. Cincizeci
de mii de dolari… e o sum` mai pu]in obi[nuit` pentru
70 KATE DOUGLAS
tranzac]iile pe care le face Chu. Asta ca s` spun…

Se \ntrerupse.
– Asta ca s` spui c` toat` lumea [tie! \ncheie Virginie,
retr`gându-[i mâna.
Nervos, Trey \[i trecu degetele prin p`r. Gestul \i smulse
o grimas` de durere.
– Oh, trebuie s` fie vreo doi-trei care s` nu [tie nimic.
Virginie \l privi, furioas`. El \i \nfrunt` privirea cu calm.
– Ce credeai? }i-ai dat seama de la bun \nceput c` n-a
fost o afacere obi[nuit`, nu?
– Atunci, de ce trebuie s` m` \ntâlnesc cu vreun vizitator?
Nu-i spuse c` era cu siguran]` \n centrul aten]iei tuturor.
Nu-i spuse nici c` nu avea de gând s-o lase s` plece dup`
cele trei s`pt`mâni. Nu-i spuse c` se gândea serios s` n-o
mai lase niciodat` s` plece…
– Vezi tu, cei din familia mea au o manie. Aceea de a se
purta ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat.
Declara]ia o l`s` perplex`.
– E un mijloc bun ca s` supravie]uie[ti scandalurilor,
explic` el.
Femeia \[i ridic` sprâncenele.
– Nu e[ti \nv`]at` cu scandalurile? o \ntreb` politicos.
– Bine\n]eles c` nu.
{i când te gânde[ti c` fusese vândut` la licita]ie, la Lily!
De necrezut!
– E un \nceput pentru orice, replic` el cu un zâmbet

mali]ios.
– Nu m-a[ preta la comedia asta, afirm` femeia.
Aici, se \n[ela.
– E prea târziu, scumpa mea, mult prea târziu. |n orice
caz, \ntr-un ora[ ca Helena… Dar Montana este un teritoriu
\ntins.
– Da? f`cu ea, pe un ton glacial.
– |mi \nchipui c` mi-ai putea da cecul \napoi [i am putea
s` spunem c` nu s-a \ntâmplat nimic… Cu toate c` rana din
spatele meu nu va disp`rea atât de curând.
Deodat`, ea se \nfurie:
– Ai o datorie fa]` de mine, la naiba!
Trey \[i d`du seama c` mersese prea departe.
– Ai perfect` dreptate. Mii de scuze, draga mea.
Pu]in \i p`sa de bani [i, Doamne, pu]in \i p`sa [i de
bârfele oamenilor. Dintr-un motiv de care nu-[i d`dea
seama, vroia pur [i simplu ca ea s` r`mân`. A[a \ncât f`cu tot
posibilul s-o lini[teasc` [i s-o bine dispun`. |nainte de
culcare, cu cuvinte tandre [i generoase, o convinse s`
probeze o rochie. Primul pas fusese f`cut.
|ns` \n ceea ce prive[te pasul al doilea, cuvintele nu mai
erau suficiente. Trebuia s`-[i recapete puterile, pentru c` nu
se mai gândea decât la un singur lucru: s-o primeasc` pe
Virginie \n patul lui.
Capitolul 4
Când Blue [i Fox ap`rur` câteva clipe mai târziu, Virginie

profit` de acest lucru ca s` coboare [i s` stea de vorb` cu
Hazard. Acum, când lui Trey \i era deja mai bine, vroia s`-[i
rezolve problema cu banii.
|n lipsa ei, Trey \[i \ntreb` verii \n leg`tur` cu Jake
Poltrain. Blue \i spuse c` Hazard \i ceruse [erifului s` fac` o
anchet` [i chiar angajase ni[te detectivi particulari.
– Sigur a fost Poltrain?
– Mai degrab` unul din oamenii lui, spuse Fox. Poltrain
nu face el \nsu[i o asemenea treab`.
– {i Flo?
– A fost \nmormântat` ieri.
– Vreau s` fac ceva pentru ea. Are familie?
– Nimeni nu [tie.
– Lily trebuie s` [tie, \ntreab-o pe ea. |nchizând ochii,
Trey rev`zu scena sângeroas`. Dac-a[ fi fost \n locul ei…
Cl`tin` din cap.
– Asta e via]a, spuse Blue.
– Cel de sus vegheaz` asupra ta, fu de acord Fox.
To]i indienii [tiau c` Hazard [i Trey erau \nzestra]i cu o
putere care-i proteja.
– Din fericire, a fost doar un pistol [i nu o pu[c`. |n
curând, o s` \ncalec din nou.
– Femeia r`mâne? se interes` Blue.
Toat` lumea era foarte curioas` \n privin]a asta. Trey \i
d`du v`rului sù un r`spuns b`rb`tesc:
– Doar am pl`tit, nu?
***
Virginie se a[ez` \n fa]a lui Hazard, de cealalt` parte a

biroului mare de stejar l`cuit. Biblioteca, mic` [i
confortabil`, avea un [emineu de piatr` [i rafturi din podea
pân` \n tavan. Cine s-ar fi gândit, acum cinci ani c` ea, fata
contelui Jean-Louis Charles Maximilien de Jordan, va sta de
vorb` despre pre]ul "loca]iei" \n mun]ii din Montana? Dar
74 KATE DOUGLAS
n-avea niciun rost s` \nceap` s` se plâng` de situa]ie, pentru

c` lucrul `sta n-ar fi adus mâncare pe mas` sau haine pentru
copii.
– Avem o datorie fa]` de tine, miss Jordan, \ncepu
Hazard. O datorie imens`. Vreau s` [tii de la bun \nceput c`
am fost foarte serios \n noaptea \n care Trey a fost adus aici,
când ]i-am spus c` dac`-mi salvezi bìatul, tot ce-i al meu, va
fi al tù.
Vroia s`-o lini[teasc`, dându-[i seama de \mprejur`rile
neobi[nuite \n care-l \ntâlnise pe fiul lui. Acum, a[tepta
r`spunsul. Cu mâinile crispate, Virginie se gândea cum era
mai bine s` fac`. Cum putea s` cear` ceva de la tat`l
b`rbatului care o cump`rase \ntr-o cas` de rendez-vous, cu
cincizece de mii de dolari \n aur?
– Pot s` fac ceva pentru tine? insist` Hazard.
Deodat`, \l cuprinse teama \n fa]a t`cerii ei.
– Sper m`car c` starea lui Trey n-a devenit mai rea, nu?
\ntreb` b`rbatul aplecându-se spre ea.
– |i e foarte bine, \l lini[ti imediat. De fapt, este cât se
poate de bine, dac` ]inem seama c` a trecut atât de pu]in
timp de când s-a \ntâmplat …
Femeia \[i trase sufletul o clip` [i continu`:
– Motivul pentru care vroiam s` vorbim, domnule Black,
este… ei bine… E vorba despre bani…
– Despre bani? interveni Hazard c`ruia \i era mil` de
starea de nervozitate a tinerei.

– Da! Hm… vreau s` spun… Totul e cât se poate de
stânjenitor…
– Am auzit vorbindu-se despre o \n]elegere la Lily,
\ncepu Hazard, ca s` u[ureze lucrurile pentru aceast`
nefericit` care purta ni[te haine care nu erau potrivite nici
pentru cel mai s`rman servitor al lui. Mi s-a mai \ntâmplat
de câteva ori… \n fine… s`-mi ajut bìatul s` ias` din
situa]ii asem`n`toare.
Fusese cât pe ce s` spun` "de multe ori" \ns` avusese
prezen]a de spirit s` spun` doar "de câteva ori".
– Vre]i s` spune]i c` a mai cump`rat [i alt`dat` femei?
exclam` Virginie.
Tr`s`turile fe]ei lui Hazard se luminar` [i \n]elese c` Trey
\i mo[tenise zâmbetul cuceritor.
– Nu, r`spunse b`rbatul, cu bun`voin]`. De fapt, tu e[ti
prima.
– S` nu crede]i c` sunt obi[nuit` cu asemenea lucruri,
spuse tân`ra dup` ce \nghi]i cu greutate.
– Miss Jordan, o \ntrerupse cu blânde]e, d`-mi voie s` te
asigur c` nimeni nu te condamn`. Nu [tiu de când locuie[ti
\n Montana, dar aici nu ]i se cere decât numele sub care vrei
s` fii cunoscut`. |n afar` de asta, nu e[ti obligat` s` dai
nim`nui vreo explica]ie.
Era un om cât se putea de \n]eleg`tor, \nzestrat cu
76 KATE DOUGLAS
aceea[i bun`voin]` care o frapase la Trey. |l privi drept \n

ochi, \ns` glasul \i mai tremura pu]in:
– N-a[ cere banii `[tia dac` n-a[ avea ni[te
responsabilit`]i… acolo de unde vin [i… nu [tiu când Trey
se va vindeca de tot, dar ar putea s` dureze mai mult
timp… [i a[ prefera s` am banii imediat, \ncheie \n grab`.
F`r` s` [ovìasc`, f`r` nicio urm` de repro[, Hazard o
\ntreb` cu blânde]e:
– Câ]i bani vrei?
– Doar cât \mi datoreaz` Trey, domnule, r`spunse
sco]ând cecul din buzunar [i \ntinzându-i-l. E mai mult
decât suficient. De fapt, este vorba despre un gest foarte
generos, f`cut \n alte \mprejur`ri… Nu sunte]i obligat s`
pl`ti]i o asemenea sum`, dar…
Dintr-o dat`, o p`r`si \ndr`zneala de pân` atunci [i se
sim]i foarte singur` \n casa aceea, \n fa]a unui om pe care
abia \l cuno[tea. Sim]ea un nod \n gât [i-[i strânse pumnii
cu toate puterile, ca s` nu \nceap` s` plâng`.
Aruncând o privire pe bucata de hârtie, Hazard se gândi
c` era o sum` nes`buit` pentru a petrece câtva timp cu o
fat` frumoas`… [i un pre] derizoriu pentru via]a fiului sù.
– }i-am propus mult mai mult decât atât, miss Jordan.
Nu fi lipsit` de \ndr`zneal`.
Tân`ra p`ru s` se mai lini[teasc`.
– Ar fi mai mult decât suficient, domnule Black. {i
imediat dup` ce Trey se va \nzdr`veni, continu` cu polite]ea

unui copil care-[i amintea lec]iile de cum trebuia procedat,
n-am s` v` mai deranjez.
– E absurd. So]ia mea [i cu mine, \]i oferim ospitalitate
cât vrei. L`s` pu]in ochii \n jos. Avem o datorie fa]` de tine,
de care nu ne vom putea achita niciodat`. Dac` \ntr-o zi o
s` ai nevoie de ceva, orice-ar fi, miss Jordan, va fi de-ajuns
s` ne ceri. Pentru noi, via]a lui Trey este nepre]uit`.
Virginie \n]elese imediat c` omul din fa]a ei era cât se
putea de sincer. Hazard tu[i s`-[i dreag` glasul [i re\ncepu,
cu emo]ie:
– O s` preg`tesc aurul imediat [i o s` ]i-l trimit \n
camer`. }i-ar conveni s` fie \n saco[e?
Virginie \ncuviin]` cl`tinând din cap.
– Da, mul]umesc mult.
***
Hazard [i Blaze st`tur` mai \ntâi de vorb` \ntre ei, pe

urm` se duser` s`-l caute pe Trey, dar \n cele din urm` o
l`sar` pe Virginie s` hot`rasc` dac` Trey putea s` primeasc`
vizite.
O ascultar` pe Blaze citind o list` interminabil` de
78 KATE DOUGLAS
oameni care veniser` deja la ranch. Trey reac]iona \n diverse

feluri, zâmbind la numele câte unui prieten sau mormìnd
de cele mai multe ori, la auzul numeroaselor dame din
Helena care vroiau s`-l vad`.
– N-a[ putea s` fac o selec]ie? propuse el, jovial. Multora
le-a[ tìa pofta de a face o asemenea vizit`. Cât` vreme sunt
invalid, de bun` seam` c` am un tratament privilegiat.
– Cum a[a? \ntreb` Blaze.
– Ei bine, s-ar putea evita vizita tinerelor femei insipide,
care \mi trimit tot timpul batiste brodate. Fie-v` mil`!
– Nu [tiu, dragul meu, r`spunse f`r` grab` Blaze,
cùtând sprijinul b`rbatului ei. Cred mai degrab` c` ar
trebui s` prime[ti pe toat` lumea, chiar dac` foarte scurt sau
s` nu prime[ti pe nimeni.
Trey mormì, ca un muribund.
– Nu-mi place povestea asta...
– Nu trebuie s` r`mân` prea mult timp… Au f`cut atâta
drum pân` aici degeaba?
– |n situa]ia \n care se afl`, Trey poate suporta o or` sau
dou` de vizite? o \ntreb` Hazard pe Virginie.
V`zându-l, diminea]`, cum se dusese pân` la fotoliu,
infirmiera era convins` c` era perfect capabil.
– Dac` n-o s` dureze prea mult, cred c` n-o s` aib` de
suferit…
– S` nu dureze prea mult, insist` Trey. Scuti]i-m` de
Arabella McGinnis, de Fanny Dixon [i mai ales, de mamele

lor \n]epate!
– Nu vorbi a[a, Trey. Tat`l tù [i cu mine suntem obliga]i
s` ne vedem cu oamenii `[tia.
Hazard f`cu o grimas`.
– Trebuie s` spun c` e ceva cu Miriam Dixon interveni
bolnavul. Drag` mam`, te-a[ ruga s`-i spui s`-[i mai
st`pâneasc` habotnicia.
– Face asta din cauz` c` simte ceva deosebit pentru tine,
dragul meu. Crede c` sufletul tù merit` osteneala s` fie
salvat.
– Tat`, \]i dai seama ce trebuie s` \ndur? declar` Trey. |n
felul ei, Fanny este mai rù decât maic`-sa.
– Tat`l tù [tie foarte bine, Trey, [i [tia acest lucru
\nainte de na[terea ta, spuse calm Blaze. Dar ca s` facem
lucrurile mai u[oare pentru toat` lumea, s` zicem c` n-or s`
r`mân` prea mult. |]i convine?
– Pe cuvântul tù? \ntreb` Trey cu regret.
– Pe cuvânt, r`spunse Blaze, vesel`.
– Atunci… sunt de acord… Nimeni nu se pricepe la
obliga]iile mondene mai bine decât mama, \i explic` Trey
Virginiei. Este \ntruchiparea polite]ei.
– Asta din cauz` c` a trebuit s` controlez atâ]ia ani
reac]iile tat`lui tù, replic` Blaze cu o blând` \ndr`zneal`.
– E datoria mea, afirm` Hazard, amuzat, s` am grij` s` nu
80 KATE DOUGLAS
te las s` te plictise[ti niciodat`.

– Cât` amabilitate, murmur` Blaze, [i se uitar` afectuos
unul la cel`lalt.
– Fi]i aten]i, interveni Trey, nu uita]i c` Miriam Dixon nu
trebuie s` urce aici decât escortat`.
– Perfect de acord, spuse Blaze. Bine, ora zece v`
convine tuturor?
Se \ntoarse spre Virginie, ca s` ob]in` confirmarea.
– E perfect, fu de acord aceasta.
***
Duncan Stewart, ungându-[i meticulos felia de pâine cu

unt, \i spuse fiicei lui cu severitate:
– Dac` continui s` te \ntâlne[ti… f`cu o pauz` cu
sub\n]elesuri… cu b`rba]i cu care nu po]i s` te m`ri]i, \]i
propun s`-]i g`se[ti pe cineva destul de bogat ca s` te
\ntre]in`.
Deloc impresionat`, Valerie \i \nfrunt` privirea cu aceea[i
r`ceal` [i dispre]. |[i puse dou` linguri]e de zah`r \n ceai
\nainte de a-i r`spunde, nep`s`toare:
– Dar, tat`, ai bani destui pentru noi doi.
– Ah, e[ti la fel ca maic`-ta! exclam` exasperat. Nu te
pricepi deloc la bani.

– |n privin]a asta, sem`n mai mult cu tine, tat`. Mama
credea c` banii sunt ceva care vin \n fiecare lun` cu po[ta.
Nu sunt atât de naiv`. {tiu cum \i câ[tigi. |ntrebarea este,
]inând seama de proasta dispozi]ie din diminea]a asta: ai
dat gre[ \ntr-o afacere cu Biroul pentru problemele
indienilor?
Tân`ra frumoas` cu bucle negre, perfect aranjate \n jurul
fe]ei, \[i privi tat`l cu aten]ie. Ochii lui alba[tri– ca de pas`re
de prad`– r`mâneau de ghea]`. Era iritat, \l cuno[tea prea
bine ca s` nu-[i dea seama de acest lucru. Se hot`r\ s` fac`
un efort s`-l bine dispun`.
– Spune-mi, e cineva pe care l-a[ putea… seduce pentru
tine?
– Asta-i bun`… ce-]i veni? mormì tat`l. Se vorbe[te
despre o anchet` de la Washington, fir-ar s` fie! Au murit
câ]iva indieni [i ai zice c` a fost asasinat` bunica
pre[edintelui.
– Tat`, nu-]i mai face atâtea griji. {tii bine c` toat`
tevatura asta se va lini[ti de la sine. Câteva titluri mari \n
ziare, câteva ]ipete de indignare [i totul va fi uitat. Ancheta
nu face altceva decât s` dea de lucru unor birocra]i.
Celorlal]i, pu]in le pas`.
Cu pu]in timp \nainte de moartea mamei, Valerie
devenise singura confident` a tat`lui ei. Priscilla Wyndham
82 KATE DOUGLAS
Stewart nu-[i \n]elesese niciodat` b`rbatul. El fusese unul

dintre tinerii colonei avansa]i \n timpul r`zboiului de
secesiune [i acest lucru o cucerise. Era uniforma, repeta ea
de multe ori. Tat`l ei, judec`torul Wyndham, nu fusese
niciodat` de acord cu aceast` leg`tur`, dar continuase
totu[i s`-i trimit` bani singurei sale fete timp de trei ani,
pân` când murise.
Duncan Stewart nu risipise banii so]iei, [i strânsese chiar
el o avere frumu[ic`, datorit` unor afaceri destul de
dubioase. Problema era c` banii nu-i ajungeau. Participa
uneori la câte o partid` de pocher la Montana Club, \ns`
nu-[i putea permite s` joace \n fiecare s`pt`mân` pe sume
alc`tuite din câte [ase cifre. Asta era explica]ia pentru care
nu era invitat la cele mai bune mese de joc.
Helena avea la vremea aceea cea mai mare concentrare
de milionari pe metru p`trat. Mai bine de cincizeci dintre ei
trìau \n ora[. Unii câ[tigau peste un milion de dolari pe
lun` de la câte o singur` min`. Ca s` sporeasc` pitorescul
locului, zeci de tineri englezi de familie bun`, alunga]i din
lumea lor din diverse motive, se instalaser` [i ei la Helena,
a[teptând s` vin` zile mai bune. Era o lume extrem de fluid`
[i extravagant`.
Duncan Stewart [i fata lui vroiau [i ei partea lor din felia
de tort, [i pentru asta ar fi fost \n stare s` fac` orice. Iat` de
ce se \n]elegeau atât de bine.
– {i pentru c` vorbe[ti despre un so], mi-am ales deja

unul.
Tat`l \[i privi fata cu surprindere.
– |l cunosc?
Se temea de ce putea fi mai rù, cunoscându-i gusturile
discutabile \n privin]a b`rba]ilor.
– Trey, spuse ea, pândindu-i reac]ia. Ce p`rere ai?
B`rbatul schi]` un zâmbet dispre]uitor.
– N-o s` vrea, \i spuse Duncan, verde \n fa]`. La club,
toat` lumea este \n stare s` parieze c` n-o s` se \nsoare
niciodat`. Orice femeie poate s` \mpart` patul cu un
arm`sar tân`r ca el, dar nu [i numele.
– O s`-l am.
– Cum asta? \ntreb` el, curios.
– O s` se \nsoare cu mine când va afla c`-i port copilul \n
pântece.
– Nu.
– O s` se \nsoare când o s` i-o spui.
– Nu. Nici \n fa]a pistolului lui Carl Moses nu s-a clintit.
Sau cel al lui Blair Williams. Cei din neamul lui nu se las` cu
una-cu dou`. Ei scot primii sabia. De altfel, lumea spune c`
fetele nici nu fuseser` cu el. I-au pl`tit pe Carl Moses [i pe
Blair Williams [i Dumnezeu [tie ce s-a mai \ntâmplat.
– {i dac`… Virginie f`cu o pauz` ca s` vad` mai bine
efectul vorbelor ei. {i dac` Hazard ar afla c` Gray Eagle [i
84 KATE DOUGLAS
Buffalo Hunter m-au violat? Dac` bìatul lui nu vrea s` m`

ia de nevast`, cei doi or s` fie spânzura]i.
Duncan [ovì o clip`, dar pân` la urm` cl`tin` negativ
din cap.
– Nu, n-ar fi de-ajuns. Nu cu Hazard… Chiar e[ti
\ns`rcinat` cu el? se nelini[ti b`rbatul \n cele din urm`.
– Nu.
– Slav` Domnului!
– Nu-i copilul lui.
– Cerule! Dar al cui?
Tân`ra ridic` din umeri.
– Nu sunt sigur`.
Tat`l trase doi pumni \n mas` [i izbucni:
– Cum po]i s` fii atât de nep`s`toare?
– Pentru c` sunt hot`rât` s` m` m`rit cu Trey, replic`,
sigur` de sine. Cu ajutorul tù, bine\n]eles.
– }i-ar trebui mai mult decât ajutorul meu, mormì tat`l.
Hazard Black nu obi[nuie[te s` se lase manevrat.
– Tat`, are numai de câ[tigat din povestea asta: mai \ntâi,
o nepo]ic` adorabil`; pe urm`, ar evita ca cei doi nepo]i ai
lui s` sfâr[easc` \n [treang.
– Ui]i un am`nunt. {i dac` Trey o s` moar` din cauza
r`nii?
– Dup` câte se spune, \[i revine perfect. {i mai ales, s`
nu-mi spui c` nu te-ar \ncânta o asemenea avere. F`r` s` mai
punem la socoteal` puterea lui politic`… Cunoa[te

jum`tate dintre membrii Congresului de la Washington. Se
poate \ntâmpla, tat`. Crede-m`.
Dup` ce cump`ni cu luare-aminte situa]ia, Duncan
spuse:
– {i când trebuie s` \nceap` toat` povestea asta? \ntreb`
el, zâmbind sardonic.
– Nu-i nicio grab`, tat`. S`-l mai l`s`m o s`pt`mân`, s` se
refac`. Sesiunea parlamentar` \ncepe s`pt`mâna viitoare,
oricum. Hazard va veni aici s` conduc` campania [i o s` ai
ocazia s` stai de vorb` cu el. N-ar fi rù dac` te-ai apropia de
Livingstone, de la Mountain Daily. {tii ce pornit este
\mpotriva indienilor. Cred c-o s`-i mai fac o mic` vizit`.
– Cât despre mine, luând masa cu judec`torul Clancy,
am s` aduc vorba despre afacerea asta. De când Hazard i-a
concediat bìatul de la Afacerile cu indieni, Joe Clancy \i
vrea pielea.
– Fii discret, tat`, \i atrase aten]ia Valerie. Hazard nu
trebuie s` b`nuiasc` nimic.
Tat`l oft`, ca [i cum [i-ar fi dat deodat` seama de
importan]a misiunii \n care se angajase.
– Nu m` intereseaz` dac` b`nuie[te ceva sau nu.
– Nu fi a[a ne\ncrez`tor! exclam` Valerie. Cu sprijinul lui
Livingstone [i al lui Clancy, avem toate [ansele.
Duncan mârâi, cum f`cea de fiecare dat` când lucrurile
86 KATE DOUGLAS
nu-i prea conveneau.

– {i dac` nu merge? Ce te gânde[ti s` faci cu copilul?
– O s` m` m`rit cu altcineva… L`s` \n jos ochii cu
sprâncene negre… poate. Sau mai degrab`, o s` iau o
vacan]` prelungit` [i o s` plec \n Europa. Pentru o sum`
derizorie, un ]`ran francez sau englez ar fi \ncântat s` aib`
grij` de un copil. Mai vrei un pic de cafea?
Capitolul 5
|n diminea]a aceea, Virginie nu se trezi decât atunci când

auzi un zgomot de glasuri venind din camera lui Trey.
Acum, dup` ce greul trecuse, ea dormea \n anticamer`, gata
s` intervin` \ns`, dac` se \ntâmpla ceva. Cu inima grea, \[i
aduse aminte c` ast`zi era prima zi de vizit`. Va putea oare
s` r`mân` aici, departe de curio[i? N-avea nici un chef s` se
lase studiat` de privirile curioase ale strìnilor.
Poate mâine, \[i spuse vârându-se sub p`tur`. Dar nu
reu[i s` adoarm` din nou. Aruncând o privire la ceas, v`zu
c` nu era decât ora nou`. Prea devreme pentru vizite. Se
ridic` din pat [i v`zu mai multe rochii etalate pe un fotoliu,
rochii simple, de toat` ziua, din lân` sau din velur. |ncepu
s` le examineze asemenea unui copil care nu \ndr`zne[te s`
88 KATE DOUGLAS
intre \ntr-un magazin cu bomboane. Mângâie \ndelung

catifeaua dup` care, neputând s` reziste tenta]iei, se duse \n
fa]a oglinzii a[ezându-[i o rochie pe ea.
V`zându-se \n oglind`, \[i aduse aminte de copil`rie,
când s` se \mbrace era un joc care-i ocupa ore \ntregi.
Rochia aceasta opulent` \i amintea de pl`cerea pe care o
sim]ea atunci când avea impresia c` se transforma \ntr-un
personaj dintr-o poveste.
Sco]ându-[i c`ma[a de noapte, \[i puse rochia pe ea,
]es`tura groas` c`ptu[it` cu m`tase mângâind-o pe pielea
goal`. Mirosea a parfum de trandafiri, acela[i pe care-l
folosea mama lui Trey. Vârându-[i mâinile prin mânecile
lungi, \[i aranj` fusta pe [olduri [i \ncepu s`-[i \ncheie
mul]imea de nasturi care porneau de la talie [i ajungeau la
gât. Din p`cate, nu putu s` se \ncheie pân` sus. Corsajul era
f`cut pentru o femeie mai sub]ire. Fusta era [i ea prea scurt`
dar, cu picioarele goale, nu se observa.
– Virginie! Virginie! Vino repede!
Glasul lui Trey era ciudat de agitat. O cuprinse panica.
Doamne, dac` era vorba de o hemoragie?
|ntr-un vârtej de catifea, tân`ra d`du buzna \n camera lui
Trey. Stânjenit` de rochie, \i ridic` poalele cu o mân`. O
\ntâmpinar` o exclama]ie \ngrozit` [i un mic smiorcìt. Cu
picioarele goale, sânii ie[ind aproape pe jum`tate din
corsaj, Virginie \mpietri. D`du drumul fustei [i \[i acoperi
pieptul cu mâinile, cùtând privirea lui Trey.

Era acolo… \n patul lui, p`rând a fi \n cea mai bun`
dispozi]ie, cu umerii la]i sprijini]i de mai multe perne. Nu
p`rea deloc gata s` moar`, remarc`, u[urat`. Se nelini[tise
degeaba, pentru c` ochii lui aveau aceea[i ardoare ca atunci,
\n noaptea de la Lily, când o v`zuse dup` ce ie[ise din baie.
|ntr-o frac]iune de secund`, dorin]a lui evident` \i trezi
senza]ii \ncânt`toare.
Pe urm`, \[i desprinse privirea de la Trey ca s`-i vad` mai
bine pe ceilal]i care se aflau \n camer`. O femeie corpolent`,
\mbr`cat` cu o rochie neagr`, o privea cu ochii mari. Mai era
[i o fat` m`run]ic`, \mbr`cat` \ntr-o culoare roz care-i scotea
\n eviden]` paloarea [i care p`rea gata s` le[ine.
Hazard, rezemat cu spatele de t`blia patului, \[i re]inea
un zâmbet \n vreme ce Blaze servea lini[tit` cafea, ca [i cum
nu s-ar fi \ntâmplat nimic. Aceasta din urm` rupse \n cele
din urm` t`cerea stânjenitoare:
– Virginie, draga mea, \ncepu ea cu o polite]e
des`vâr[it`, d`-mi voie s` ]i-o prezint pe doamna Bradford
Dixon [i pe fiica ei, Fanny.
Ro[ie ca racul, cu inima b`tându-i gata s`-i sparg`
pieptul, Virginie f`cu un pas \nainte. Dar privirea arz`toare
a doamnei Dixon \i trezi arogan]a a zece genera]ii de
Jordan. Cu b`rbia ridicat` [i cu picioarele goale, veni s` se
posteze la mai pu]in de un metru de femeia a[ezat`.
90 KATE DOUGLAS
– Miriam [i Fanny, iat-o pe Virginie Jordan, infirmiera

minunat` care i-a salvat via]a lui Trey, declar` Blaze ca [i
când ar fi prezentat-o pe regina Victoria \n persoan`. |i
suntem recunosc`tori peste m`sur`.
Miriam cl`tin` scurt din cap [i murmur`:
– Bun` ziua.
Ochii alarma]i ai lui Fanny \i cùtau frenetic pe cei ai
mamei [i reu[i pân` la urm` s` mormìe un "bun` ziua"
jalnic.
– Rochia, remarc` Blaze cu un zâmbet radios, ar avea
nevoie de câteva retu[uri. Se \ntoarse spre cele dou`
musafire. Din p`cate, bagajele lui miss Jordan n-au venit
\nc` [i trebuie s` ne descurc`m cum putem.
Dar noaptea scandaloas` de la Lily f`cea de acum parte
din cronica popular` din Helena [i Miriam Dixon [tia toate
am`nuntele.
– C`l`toria pe timpul iernii poate s` fie \nso]it` de mici
probleme, spuse, perfid`. Presupun c` te gânde[ti s` pleci
cât mai repede, nu?
"Nu"-ul hot`rât al lui Trey acoperi "da"-ul timid al
Virginiei.
Trey era gata s` insiste când interveni tat`l sù.
– Ar fi mai bine s` a[tept`m ca Trey s` fie \ntru totul
restabilit \nainte de a pleca miss Jordan. De altfel, e foarte
optimist` \n privin]a vindec`rii.
Expresia lui Trey nu l`sa nicio \ndoial` \n privin]a asta.

Nu g`sea un superlativ pentru ea [i, dac` ar fi putut s`-i
conving` pe cei de fa]` s`-i lase singuri, ar fi fost imediat
dispus s` savureze minun`]iile lui miss Jordan.
– Vrei o cafea, draga mea? \ntreb` Blaze cu c`ldur`.
– Nu, mul]umesc.
– O pr`jitur`?
– Nu, mul]umesc.
Miriam Dixon parc` era gata s` explodeze, [i, când
deschise gura, Trey se hot`r\ s` pre\ntâmpine o eventual`
catastrof`.
– Oof! strig` destul de tare ca s` stârneasc` un ecou \n
camer`. M` doare!
Pe urm`, scoase un geam`t teatral strângându-[i mâinile
pe piept. Virginie r`mase cu gura c`scat`. |i \ntâlni privirea.
Ochii lui sclipeau rùt`cio[i [i mai gemu o dat`.
Imediat, cu o expresie nep`s`toare, Blaze le spuse
invitatelor nùcite c` lui Trey i se \ntâmpla de multe ori a[a
ceva.
– V` rog, scuza]i-ne \nc` o dat`, [i mul]umim pentru
vizit`.
Le conduse pân` la u[`, cople[indu-le cu cuvinte de
mul]umire. |nchizând u[a dup` ele, mama se sprijini cu
spatele de u[` [i spuse:
– Trey Braddock-Black, mi-e ru[ine cu tine.
92 KATE DOUGLAS
– E cel mai prost actor pe care l-am v`zut vreodat`,

complet` lini[tit tat`l lui.
– Dar pân` la urm` au plecat, nu? replic` Trey,
nevinovat.
– Miriam era gata s` fac` apoplexie, spuse Hazard \nainte
de a pufni \n râs.
Blaze ridic` din umeri, dup` care \ncepu, pe un ton
serios:
– M` \ntreb cum o s` ne descurc`m \ntr-o asemenea
situa]ie.
– Las`-ne pe tata [i pe mine, spuse Trey, sarcastic. Noi nu
avem scrupule, ca tine.
– Ah, nu! mormì Blaze zâmbind. Mul]umesc, dar nu
vreau s` juc`m scena agoniei de trei ori pe zi.
To]i izbucnir` \n râs. Pentru o clip`, Virginie se sim]i
uitat` \n fa]a acestei complicit`]i care-i unea pe p`rin]i [i pe
fiu. Leg`tura lor avea ceva deosebit, solid [i pl`cut \n acela[i
timp. Blaze \i remarc` stânjeneala [i o f`cu p`rta[` la veselia
lor:
– Iart`-ne, draga mea, dar Miriam Dixon este o pacoste.
O toler`m din cauza s`rmanei Fanny. Bine, acum, trebuie s`
facem ceva cu rochiile pe care o s` le \mbraci. }i-o trimit pe
Mabel, ea o s` pun` totul la punct.
– Nu v` da]i atâta osteneal`, r`spunse Virginie, stânjenit`
[i strângându-[i brusc rochia la piept. Cu siguran]`, am s`
g`sesc altele, care s` mi se potriveasc`.

– Mam`, de acum, interveni Trey, am putea s` amân`m
vizitele pân` când hainele Virginiei… vor fi puse la punct,
nu?
Aproape nu-[i dezlipise privirea de ea de când intrase.
– Nu vreau s` mai am nimic de-a face cu vizitele astea,
declar` Hazard cu tonul unui b`rbat pe care problemele de
etichet` nu-l intereseaz`. Las asta la aprecierea ta, iubita
mea. Virginie, e[ti senza]ional`. N-o lua \n seam` pe Miriam,
nu e decât o b`trân` \nfipt`. {i tu, s` nu abuzezi de
amabilitatea mamei tale, \i repro[` cu blânde]e fiului. Iapa
st` s` nasc`. S` nu m` mai bate]i la cap decât \n caz de criz`
la nivel na]ional!
Spunând acestea, ie[i din camer`, bine dispus.
– Mam`, m` simt foarte obosit, min]i cu tupeu Trey
imediat dup` plecarea tat`lui.
– Iart`-m`, dragul meu, se scuz` Blaze. N-ar fi trebuit s`
le chem pe Miriam [i pe Fanny a[a de repede. De acum,
vizitatorii or s` r`mân` jos. Tu odihne[te-te, [i eu o s` m`
ocup de ei.
– Mul]umesc, mam`, se smiorcì Trey. Mabel ar putea s`
a[tepte? \ntreb` bolnavul vârându-se sub p`tur`.
Doamne, cât tupeu! oft` Virginie, exasperat`.
– Bine\n]eles, dragul meu, spuse mama venind lâng` el
s`-i pun` mâna pe frunte. Ai febr`?
94 KATE DOUGLAS
– Un pic, r`spunse abia [optit cel \ntrebat.

Da, avea febr`, era \n c`lduri!
– Virginie, despre ce e vorba, dup` p`rerea ta? \ntreb`
Blaze, nelini[tit`.
Un capriciu de copil r`sf`]at.
– Am s` preg`tesc ceva pentru febr`, se m`rgini s`
r`spund`.
– Ah, nu! reac]ion` imediat Trey, cu glasul redevenit
firesc. Nu mai vreau leacuri rele la gust.
– Vrei s` te vindeci, nu-i a[a? \ntreb` Virginie pe un ton
mieros.
– Nu vreau s` vomit micul dejun, mormì bolnavul.
– Dac` ai febr`, ai nevoie de a[a ceva. Dragul meu, e
pentru binele tù. Fii ascult`tor [i te las s` te odihne[ti.
Pe chipul lui Trey ap`ru un zâmbet larg.
– Ai dreptate, mam`. O siest` bun` o s` rezolve febra
asta, sunt sigur. Ai grij` ca nimeni s` nu m` deranjeze
\nainte de prânz.
|n fine, putea s` r`mân` singur cu Virginie.
– Ah, uite c` e mult mai \n]eleg`tor, declar` mama,
satisf`cut`. E un bolnav ascult`tor, nu-i a[a? spuse
\ntorcându-se spre tân`ra femeie, cu mândrie p`rinteasc`.
Nevinovat, Trey a[tepta r`spunsul Virginiei.
– Dac` Trey promite s` ia medicamentul pentru febr`,
r`spunse aceasta cu mali]iozitate, nu pot s`-i mai cer nimic
\n plus.
– Bine\n]eles c`-l va lua! Nu-i a[a, dragul meu?
– A[ face orice ca s-o satisfac pe Virginie.
Aceast` declara]ie ambigu` trezi totu[i suspiciunile lui
Blaze.
– |n cazul `sta, te las pe mâinile ei.
|l s`rut` repede [i disp`ru… |n camer` se l`s` o lini[te
grea. N-aveau s` fie deranja]i pân` la prânz. Ca un vân`tor
la pând`, Trey o examin` \ncet pe femeia drapat` \n velur ce
st`tea \n picioare \n fa]a lui. Avea ni[te sâni mari, care
trezeau instinctele.
– Vino aici, spuse el \ncet.
Era un ordin, e drept, pl`cut formulat, totu[i era un
ordin. Virginie se hot`r\ s` nu fac` nicio mi[care, dându-[i
seama de dorin]a din privirea lui. Inima \ncepu s`-i palpite.
Cum oare, cu o privire [i dou` cuvinte, putea s` trezeasc` \n
ea o asemenea reac]ie?
– Au plecat to]i, \ncepu din nou b`rbatul, cu un glas
lini[titor ca [i cum ar fi vorbit cu o puicu]` speriat`. Nu-i
nevoie s` te cramponezi a[a de rochie. De fapt, adùg` cu o
voce seduc`toare, e[ti minunat`…
Ridicându-se, se a[ez` drept \n pat. Nu mai avea nimic
din aspectul unui s`rman convalescent. Cùta \nainte de
orice s-o fac` s` se simt` \n largul ei [i nu putea s` nu-l
admire pentru asta. |n câte budoare mai jucase deja aceast`
96 KATE DOUGLAS
scen`? Câte femei fuseser` r`puse de farmecul lui irezistibil?

Manevra se dovedi eficace. De ce s` continue s` ascund`
ceea ce cunoscuse deja atât de bine, ceea ce-i oferise cu
atâta ardoare? Degetele d`dur` drumul velurului [i mâinile
\i c`zur` de-a lungul trupului.
Deodat`, Trey f`cu ochii mari. Decolteul nu mai
ascundea acum decât o mic` parte a pieptului generos. |[i
aminti de gustul sânilor ei, de felul cum gemuse când o
f`cuse s` i se \nt`reasc` sfârcurile.
– Nu e[ti \nc` destul de \n putere, [opti femeia \n lini[tea
adânc`.
– Sunt mai tare decât crezi.
Ea frem`t` [i avu impresia c` pieptul \i lua foc.
– Ai putea s`-]i faci rù.
– Mi-e rù deja. De asta vreau… T`cu o clip` ca s`-[i
aleag` cuvintele potrivite… s` vii aici, ca s` m` aju]i.
Ea nu reac]ion` imediat…
– De acord, cu condi]ia s`-]i iei \nainte leacul, spuse
tân`ra, devenit` din nou infirmier`.
– Hai mai repede.
Nu era sigur` c` `sta era r`spunsul pe care-l a[tepta.
– Chiar a[a?
El \ncuviin]` cl`tinând din cap.
F`r` rea-voin]`, ci numai vrându-i binele, Virginie \i
preg`ti un somnifer. Trey \[i revenea \ncet. Ceea ce avea de
gând s` fac` putea s`-i fie dùn`tor s`n`t`]ii. {i dac` nu

vroia s` se gândeasc` la consecin]e, ea n-avea s` fac` acela[i
lucru. |i d`du licoarea \ntr-un p`h`ru] [i el zâmbi când i-l
lu` din mân`.
– N-ai vrea s` te dezbraci singur`? o \ntreb` cu blânde]e,
ca s` nu m` obosesc mai mult?
– Bea asta [i m` duc al`turi s`-mi dau rochia jos. Vrei s`
trag perdelele?
Spunând acestea, se duse la fereastr` [i trase cordonul
perdelei, gândindu-se c` ar dormi mai bine \n \ntuneric.
– Preferi s-o facem pe \ntuneric?
|ntorcându-se spre el, \i arunc` o privire furibund`.
– Nu ]i-a spus nimeni, niciodat`, c` e[ti un pu[ti prea
r`sf`]at?
– Ba da, tu! r`spunse vesel.
Smiorcìndu-se sup`rat`, Virginie trase perdelele de la
cealalt` fereastr`, f`când bezn` \n camer`.
– Haide, am a[teptat destul, draga mea. D`-]i jos rochia
[i vino la mine.
Tân`ra femeie verific` dac` paharul de pe noptier` era
gol, \nainte de a r`spunde:
– M` \ntorc imediat.
|ntorcându-se \n \nc`perea unde dormea, \nchise u[a [i
se uit` la ceasul de pe toalet`. Somniferul pe care-l preg`tise
avea s`-[i fac` efectul \n cinci minute. F`r` s` se gr`beasc`,
98 KATE DOUGLAS
a[ez` rochia \n locul de unde o luase, apoi \ncepu s`

cerceteze fiecare dulap. Era o garderob` minunat` [i-i lu`
mult timp s-o contemple pe \ndelete. Pân` la urm`,
descoperi ceva ce nu mai v`zuse niciodat`. Era o adev`rat`
oper` de art` [i Trey trebuia s` doarm` acum. Asta o f`cu s`
se hot`rasc`. Avea s-o \mbrace câteva clipe, dup` care s-o
pun` la loc \n [ifonier. Ridicând-o cu pruden]`, [i-o a[ez` pe
umeri.
Se \ntoarse s` se admire \n oglind` când auzi un glas
lini[tit \n spatele ei:
– Un colier din gheare de urs ]i s-ar potrivi perfect.
Se \ntoarse imediat. Trey era rezemat cu spatele de tocul
u[ii.
– Ar trebui… De ce nu… Ar trebui s` fi adormit.
Cu halatul lui de cas` de m`tase cenu[ie, \n
semiobscuritate, p`rea o n`luc`.
– N-aveam niciun chef s` dorm, r`spunse lini[tit,
schi]ând un zâmbet.
Acest zâmbet o surprindea totdeauna, [i o fermeca de
fiecare dat`. Virginiei i se tìase r`suflarea.
– Medicamentul, [opti ea.
Bolnavul ridic` din umeri.
– M` tem c` l-am scuipat.
– }i-ai b`tut joc de mine!
– M-am \n[elat?
Intr` \n camer`, \nchizând u[a \n urma lui. Virginie nu

f`cu nicio mi[care, gata s` se apere.
– Dac`-]i place, po]i s` p`strezi colierul. Pe tine, st` mai
bine decât pe mine.
– Nu pot… E mult prea valoros, replic` ea, stânjenit` de
faptul c` fusese descoperit` vârându-[i nasul prin lucrurile
lui.
– Ar trebui s` te pedepsesc, murmur` cu blânde]e.
Cum f`cea ochii mari de surprindere, ne[tiind ce s` mai
cread`, el \i explic`:
– Ai vrut s` m` p`c`le[ti. S` m` adormi.
– Era pentru binele tù. E[ti prea sl`bit.
– Dac` le[in, declar` radios apropiindu-se \nc` un pic,
sun`-i pe servitori. Or s` m` duc` \n pat.
– Tot timpul e[ti la fel de \nc`p`]ânat, oricare ar fi
urm`rile?
– Rareori, \ncuviin]` cu sinceritate.
– N-a[ fi crezut. Pân` acum, totdeauna l-am v`zut pe Trey
Braddock-Black ob]inând tot ce-[i dorea.
B`rbatul ridic` sprâncenele.
– {i te deranjeaz`?
– Nu prea… Am cunoscut mul]i b`rba]i ca…
Se opri exact la timp. Nu trebuia s`-[i dezv`luie trecutul.
Fusese gata s` spun` c` v`rul ei Claude [i prietenii lui
cùtau acelea[i pl`ceri ale vie]ii, la fel de egoi[ti ca el. Dac`
100 KATE DOUGLAS
n-ar fi fost urm`rile duelului de acum [ase ani la care luase

parte tat`l ei, ar fi trìt \n continuare \n lumea aceea
splendid`. |ns` tat`l f`cuse gre[eala s`-l omoare pe fiul unui
duce [i, de[i \n societate contele era puternic, ducele era [i
mai [i… Reu[ise s` ob]in` condamnarea lui [i via]a le fusese
dat` peste cap.
O veche rivalitate \l opusese mereu pe contele Jordan
unicului fiu al ducelui Rocheford. Acesta din urm` nu
acceptase niciodat` ideea c` mama Virginiei \l preferase pe
conte, [i \n acea zi, la curse, când \i jignise mama, tat`l ei nu
l`sase ofensa nepedepsit`.
Mama ei ajunsese la Paris cu câ]iva ani \nainte, \n
anturajul ambasadorului Marii Britanii. Logodit` cu fiul
acestuia, frumuse]ea ei uimitoare atr`sese aten]ia tuturor
b`rba]ilor din capital`. La balul dat de \mp`r`teasa Eugenie,
tat`l ei se \ndr`gostise… provocând scandalul anului.
Dezmo[tenit`, dizgra]iat` de familia ei, se refugiase
\mpreun` cu contele Jordan pe proprietatea lui de la
Chantilly [i trìse o via]` lini[tit` [i fericit`… pân` la duel.
Ochii lui Trey deveniser` dou` fante cenu[ii. R`spunsul
acesta neterminat \i stârnea curiozitatea.
– Spune-mi, câ]i b`rba]i ai cunoscut de fapt? \ntreb`
deodat` cu asprime.
{tia f`r` \ndoial` c` fusese virgin` \n noaptea aceea de la
Lily, dar atunci… |[i st`pâni furia amintindu-[i c` femeia
asta frumoas` cu p`rul ro[cat \i salvase via]a. |[i impuse s`

se dovedeasc` \n]eleg`tor. {i reu[i s-o fac` timp de câteva
secunde…
Convins` c` nu trebuia s`-i dea nicio explica]ie \n
leg`tur` cu trecutul ei [i jignit` de iritarea lui, Virginie
replic` sec:
– Nu te prive[te.
– Am pl`tit destul de scump ca s`-mi r`spunzi la
\ntreb`ri.
Deveni ro[ie ca racul.
– Banii tì nu mi-au cump`rat trecutul. {i nici viitorul.
– Nu vrei s` r`spunzi?
– Nu.
– Atunci, va trebui s` descop`r singur ce ai \nv`]at cu
domnii `[tia, o amenin]`. N-am avut destul timp \n noaptea
de la Lily ca s` explorez… evit` un cuvânt vulgar pe care era
gata s`-l rosteasc`… \n ce const` experien]a ta. Iat` o
perspectiv` care m` \ncânt`.
– {i dac` asta te va ucide?
– Nu te [tiam atât de \nclinat` spre excese. |ncepem?
– E[ti nebun!
– Nu. Doar pu]in ner`bd`tor.
B`rbatul str`b`tu distan]a care-i desp`r]ea. Virginie se
d`du \napoi pân` când ajunse cu spatele lipit de oglind`.
– Ce impresionant, [opti el. Tân`ra femeie plin` de
102 KATE DOUGLAS
\ndr`zneal` care s-a vândut pe sine \ns`[i la Lily, face pe

mironosi]a speriat`. Ce actri]`! Cred c` ai avut mult succes
cu expresia asta tem`toare.
– Crezi ce vrei, dar nu sunt a ta.
– {tiu. Nu am din tine decât ceea ce pot s`-mi ofere
cincizeci de mii de dolari. Nu e[ti sclav`. Dar am pl`tit ca s`
m` folosesc de tine… timp de trei s`pt`mâni. Suntem de
acord cu asta?
Virginie tres`ri dar nu i se opuse, lipindu-se de trupul lui
atât de cald, atât de puternic.
– S` [tii c` te \n[eli, \i spuse privindu-l \n ochi.
– Cum? Nu e vorba de trei s`pt`mâni? Deja, se apropia
de gura ei. Vorbim mai târziu despre cifre.
{i puse st`pânire pe buzele ei. |l mu[c` violent. El gemu
de durere [i surprindere, dar se m`rgini s-o strâng` mai tare
\n bra]e. Pentru un r`nit, avea o putere formidabil`.
Ar fi o nebunie s` m` \mpotrivesc, \[i spuse ea. Inima \i
b`tea gata s`-i sparg` pieptul [i o cuprindea o c`ldur`
minunat`.
– Scoate-]i c`ma[a! \i porunci.
Se supuse, ascult`toare. Se dezbr`c` [i el de halatul de
cas`, cu o scurt` grimas` de durere. Nu putea s` ridice
bra]ele prea sus, s` se mi[te prea repede, nici s` se aplece.
|ns` avea deplin control asupra mâinilor [i era deja
preg`tit…
Dup` câteva clipe, Virginie era goal` \n fa]a lui, cu obrajii

\mpurpura]i. Ochiul experimentat al lui Trey \i remarc`
respira]ia gâfâitoare. |i mângâie chipul cu vârful degetelor,
apoi cobor\ pe gât pân` \i cuprinse sânii \n palme. Cu
degetele mari, se juc` cu sfârcurile \nt`rite. S`rutând-o
tandru, murmur`:
– Vindec`-m`, s`lb`ticiune mic`.
Lipind-o de oglind`, \i dep`rt` genunchii ca s` poat`
p`trunde \n ea, f`r` niciun pic de opunere din partea ei, cu
un fream`t de pl`cere care-l cople[i cu totul. Dup` câteva
minute, se sim]i ridicat` de la p`mânt. O cuprinse nebunia.
Se prinse cu toate puterile de el. Având impresia c` el voia
s` se retrag`, femeia ]ip`:
– Nu!
Mâinile i se \nfipser` \n spatele lui Trey ca s`-l trag` spre
ea, ag`]ându-i pansamentul. |nchizând ochii, b`rbatul
scoase un mormìt surd de durere.
|n]elese imediat ce f`cuse.
– Oh, iart`-m`… iart`-m`! exclam` femeia luând mâna
de pe el ca [i cum s-ar fi ars. Of Doamne… te sim]i bine?
Ochii lui Trey se deschiser`. Cl`tin` din cap \n semn de
\ncuviin]are [i zâmbi.
– Nici nu m` gândesc s` le[in câteva minute, murmur`
luându-i mâinile [i a[ezându-i-le jos, pe spate. Aici, ]ine-m`
de aici, dragostea mea.
104 KATE DOUGLAS
{i dansul somptuos re\ncepu, antrenându-i \ntr-un vârtej

nest`pânit de pl`cere. |[i pierdeau capul.
Deodat`, \n aceast` explozie permanent` a sim]urilor, un
zgomot ciudat \i trezi:
– Trey, Trey… unde e[ti?
Era glasul mamei, care se g`sea \n dormitor.
– N-o lua \n seam`, murmur` el \n momentul suprem.
Speriat`, femeia \n]epeni \n bra]ele lui.
Se auzi o nou` chemare:
– Trey, e[ti \nùntru?
|ntors imediat la realitate, trase adânc aer \n piept [i
r`spunse cu un glas st`pânit:
– Vin imediat, mam`.
Virginie \i tremura \n bra]e, \nc` arzând de dorin]`. Trey
se retr`sese prea brutal [i \nc` mai avea nevoie de el.
– Nu te duce, \l rug`.
El [ovì o clip` \nainte de a-[i lua de pe jos halatul de
cas`. O lu` \n bra]e, cùtându-i privirea [i promise:
– Nu face nicio mi[care. M` \ntorc imediat.
Se \mbr`c` repede [i ie[i din camer` \nchizând cu grij`
u[a \n urma lui. |i auzi glasul \n`bu[it:
– Virginie a adormit, mam`. A stat de veghe prea mult
zilele astea… Nu se simte bine. Am acoperit-o, atâta tot.
Nu, nu-i tot! \[i spuse oftând cu frustrare. Dup` dou`
minute, se \ntoarse. Virginie nu f`cuse nicio mi[care. Pentru
c`-i spusese acest lucru, dar [i pentru c`, pur [i simplu, nu

era \n stare.
– E[ti preg`tit`? \ntreb` Trey, cu glas r`gu[it.
St`tea lipit` de oglind`, cu bra]ele atârnând, abia
a[teptându-l.
– Iart`-m` c` te-am abandonat… prea repede, murmur`
venind \ncet spre ea.
Halatul lui de cas` form` o pat` de m`tase pe podea. |i
puse o mân` bronzat` pe un sân. Era bulversat s-o simt` a[a,
atât de aproape de pl`cerea suprem`.
– Prive[te, spuse el prinzând-o de b`rbie [i ar`tându-i
imaginea reflectat` \n oglind`. M` vrei? Da, continu` el, s-ar
zice c` m` vrei.
Cu ochii pierdu]i, cùt` s`-[i adune gândurile.
– Nu-i drept, mormì femeia abia [optit.
– E[ti obi[nuit` totu[i cu jocurile, draga mea, nu-i a[a?
Pân` la urm`, ai cunoscut atâ]ia b`rba]i, trebuie s` te fi jucat
cu ei. {i pentru c` ai fost virgin`… ar trebui s` fi fost ni[te
jocuri interesante, nu?
Acuza]ia era clar` [i avea o not` de dezgust.
– Te \n[eli, replic` Virginie, dar \n starea \n care era, nu
era capabil` s` se apere mai conving`tor.
– Spune-mi pân` la ce punct m` \n[el, ordon` el.
– Nu pot… Of, vino! Trebuie s-o fac.
Rostise ultimele cuvinte cu o autoritate surprinz`toare,
106 KATE DOUGLAS
autoritatea cuiva care era obi[nuit ca ceilal]i s` i se supun`.

Lucrul `sta \l opri pe Trey pentru o clip`: siguran]a ei era
dovada c` era vorba de ceva necuviincios. |i ridic` b`rbia cu
un gest imperios.
– {i dac` nu fac?
– Am s` \ncerc s` te conving, spuse ea.
El zâmbi cu blânde]e, \ncântat de rapiditatea cu care se
schimbaser` rolurile.
– Acum, dac` e[ti atent la mine, cred c` am putea s` ne
punem de acord repede. Nu suport s` mi se dea ordine.
Dac` tu faci jum`tate de drum, am s` te duc \n paradis…
– Grozav` propunere. Cum s` te refuz?
Se aplec` spre ea, oprindu-se la jum`tatea distan]ei,
ar`tându-i \n felul `sta c` accepta \n]elegerea. Buzele li se
\ntâlnir` exact la jum`tatea drumului. Nu mai era nici
unst`pân [i niciun sclav, era doar o armonie perfect` \ntre
dou` fiin]e mândre.
Se s`rutar` alene, l`sând pl`cerea s`-i cople[easc`. Cu
toate c` nu avea experien]`, Virginie \[i d`dea seama c` ceea
ce se \ntâmpla cu Trey era ceva deosebit.
– Vino.
Prinzându-i mâna, o conduse la sofa.
– E foarte depravant, remarc` femeia \n timp ce o
\ntindea \n mijlocul acestui labirint de oglinzi.
– |]i place depravarea?
Ea cl`tin` din cap \n sens de nega]ie.

– Atunci…
Nu mai spuse nimic, mul]umindu-se s-o trag` peste el.
De data asta, ea fu cea care d`du caden]a. Deja satisf`cut,
Trey nu mai era atât de gr`bit. Se mul]umi s-o urmeze [i
s-o excite [i mai mult cu mângâieri [i s`rut`ri.
– Te rog, [opti ea.
– A[teapt`.
– Nu!
– Nu? o \ntreb` ironic.
– Blestemat s` fii! O s` te otr`vesc…
– Vai, vai, ce serioas` e[ti, replic` mimând alarmarea.
Poate acum o s` binevoie[ti s`-mi vorbe[ti despre to]i
b`rba]ii pe care i-ai cunoscut.
{antajul o f`cu s` [ovìasc`, \ns` tortura era
insuportabil`.
– N-a fost nimeni, niciodat`.
– Atunci, de ce-ai spus…
– E v`rul meu, ce naiba! Vorbeam despre v`rul meu [i
prietenii lui. Am crescut \mpreun` cu ei [i i-am v`zut cum se
purtau.
– E[ti sigur`? insist` Trey mu[când-o de un sfârc.
Sim]i un frison str`b`tând-o.
– Te otr`vesc, [opti femeia.
O mai studie câteva clipe, [i ceea ce v`zu se pare c`-l
108 KATE DOUGLAS
lini[ti.
– N-o s` fie nevoie, s`lb`ticiune mic`. {i eu abia a[tept
ceea ce a[tep]i [i tu.
Nu min]ea când spunea asta. O l`s` jos \ncet. |ncet de
tot. Când se sim]i din nou \mplinit`, se cufund` \n bra]ele
lui cu un oftat de fericire.
– Mul]umesc, murmur` tân`ra femeie. Mul]umesc.
– Ai s`-mi mul]ume[ti mai târziu, spuse Trey vesel, dup`
ce o s` merit \ntr-adev`r.
O dorea \nc` [i era hot`rât s-o satisfac` pe aceast`
creatur` divin` \ntr-un mod mult mai pl`cut [i mai variat.
Dup` câteva clipe, femeia protest` când el \ncepu s` se
mi[te iar`[i:
– Oh Doamne! Nu iar… e prea repede… nu mai pot.
Se cuib`ri, tremurând, la pieptul lui bandajat.
– Nu e niciodat` prea repede, replic` b`rbatul.
Nu dur` prea mult s`-[i dea [i ea seama c` avea
dreptate. Urm` o or` extravagant`, excesiv`, delirant`. |n
domeniul amorului, reputa]ia lui Trey era binemeritat`, iar
Virginie era partenera ideal`. Imediat, ea vru s` se scuze,
dar o opri cu un zâmbet.
– Iubita mea, dac-a[ mai avea un pic de putere, ]i-a[
s`ruta picioarele.
{i o f`cu. Atunci, Virginie scoase un ]ip`t.
– Trey, Cerule, spatele tù e plin de sânge!
– Nu-i nimic.
Dar femeia insist` s`-l panseze din nou [i s`-i opreasc`
hemoragia care \ncepuse. Mai târziu, \ntins pe spate cu
frumoasa lui infirmier` \n bra]e, Trey se \ntreb` dac` nu
cumva ajunsese \n rai.
– E[ti sigur c` totul e bine? \ntreb`, nesigur`.
– De bun` seam`.
– Nu te doare?
– Glume[ti? Niciodat` nu m-am sim]it atât de bine.
– Cred c-ar mai trebui s` stai \n pat câteva zile.
– E o idee de luat \n seam`, spuse el, amuzat.
– Vorbeam de repaos, nes`]iosule!
– Ai dreptate, accept`, pozna[. {tii, ai mei pleac` la
Helena mâine. |ncepe sesiunea parlamentar`. Au r`mas mai
mult timp aici pentru c`-[i f`ceau griji pentru mine. Atunci,
cred c-o s` pot s` m` odihnesc cum \mi place… cu tine.
Tân`ra femeie oft`, resemnat`.
– Cred c`-mi pierd timpul dac` \ncerc s` te fac s` te
r`zgânde[ti, nu?
– Exact.
– A[ putea s` te refuz.
– Ai putea s` \ncerci.
– Brut`!
– Po]i s` spui ce vrei! Cine m` va face s` m`nânc
mânc`rurile groaznice pe care le-am mâncat \n ultimele
110 KATE DOUGLAS
zile?
– Dar \]i fac bine.
– Ceea ce am eu \n minte, \mi va face cel mai bine.
|l ciupi de burt`. B`rbatul izbucni \n râs [i imediat se
r`zbun` la fel.
Capitolul 6
Hazard [i Blaze plecar` chiar a doua zi diminea]` la

Helena. Sesiunea parlamentar` nu era a[a de u[oar`. Era
nevoie de mult efort pentru convingerea celorlal]i… [i ceva
mit`. Hazard lua cu el de fiecare dat` o sum` important` de
bani ca s`-i influen]eze pe cei care puteau s`-l ajute.
De ani de zile, se \ncerca s` se mic[oreze rezerva]iile
indienilor [i, anul trecut, teritoriul Blackfoot fusese \mp`r]it
\n cinci, sub presiunea cresc`torilor de vite.
Anul acesta, ap`ruse o nou` mo]iune, care mai lua din
teritoriul indienilor, [i Hazard era hot`rât s` nu fie votat`.
Reu[ise deja s` fie respins` de trei ori, datorit` averii [i
rela]iilor lui. |n Montana, la fel ca \n tot Vestul, politica
n-avea nimic \n comun cu democra]ia; contau doar banii [i
112 KATE DOUGLAS
influen]ele. Cu bani se cump`rau voturile, teritoriile care

permiteau s` se stabileasc` ni[te frontiere sigure, cu bani se
cump`rau ac]iuni \n intreprinderi. {i aceste ac]iuni
confereau influen]`.
Blaze [i Hazard promiser` s` se \ntoarc` pân` \n
weekend.
***
Valerie se duse s`-l vad` pe Hiriam Livingstone \n

diminea]a aceea, sub pretextul s`-l anun]e despre picnicul
anual al parohiei. Cunoscându-i interesul pentru femei [i
dezinteresul pentru so]ia lui, ea avusese grij` s` se \mbrace
cu un taior violet cu blan` de hermin`.
Expresia lui Hiriam \i confirm` imediat c`-[i atinsese
scopul.
– Hermina asta te face s` ar`]i ca o regin`, draga mea, o
\ntâmpin` când intr` \n biroul sù.
Ea \i mul]umi cu un zâmbet [i cu un glas de feti]`
inocent`, care-i punea pe jar pe interlocutorii trecu]i de
prima tinere]e. Vorbir` un timp despre picnic la o cea[c` de
ceai, dup` care se hot`r\ s` treac` la atac.
– E[ti un scump, r`spunse ea când i se oferi o pr`jitur`.
Hiriam Livingstone \[i spuse c` n-avea rost s` continue

discu]ia cu \ncânt`toarea miss Stewart. Cu toate c` trecuse
de [aizeci de ani, Hiriam era bine f`cut [i, la fel ca taic`-sù,
era hot`rât s` trìasc` nou`zeci de ani. {i, la fel cum tat`l lui
avea un copil cu a treia so]ie dup` ce \mplinise [aptezeci de
ani, proprietarul [i redactorul-[ef al ziarului “Mountain
Daily” se bucura de un apetit sexual formidabil, care-l f`cea
uneori s` se duc` s` se "consoleze" la Lily…
– Draga mea, spuneai c` n-ai talent culinar [i n-ai fi \n
stare s` faci asemenea pr`jituri. Sincer s` fiu, nu [tiu de ce
te sim]i deranjat` de asta.
– O femeie tân`r` nu trebuie s` fie \n stare s` aib` grij`
de viitorul ei so]?
– Miss Stewart, sunt sigur c` un b`rbat adev`rat nu ]i-ar
cere s` fii talentat` \n domeniul culinar.
Ridicându-[i mâna cu o \ncetineal` teatral`, Valerie se
rezem` de sp`tarul scaunului [i schi]` un zâmbet candid.
– Mama spunea mereu c` p`strezi un b`rbat dac` ai grij`
de burta lui.
Hiriam \nghi]i cu greutate. Cuvântul "burt`" \i trezise \n
minte ni[te imagini care n-aveau nicio leg`tur` cu
mâncarea.
– Mamele nu \n]eleg totdeauna ce vor b`rba]ii.
– Cum adic`?
B`rbatul \[i drese glasul \nainte de a r`spunde:
114 KATE DOUGLAS
– Mai bine s` vorbim despre picnic… A[ putea s`-]i

cump`r co[ul.
Fiecare femeie din parohie preg`tea un co[ de picnic pe
care i-l cump`ra un b`rbat. Banii ob]inu]i \n felul `sta
treceau \n contul bisericii prezbiteriene. Cump`r`torul avea
\n schimb dreptul s` dejuneze cu cea de la care cump`rase.
– A[ fi \ncântat`, domnule Livingstone, [opti Valerie. Dar
ce p`rere ar avea doamna Livingstone?
– E vorba despre o cauz` nobil`, copila mea, o lini[ti
interlocutorul. De altfel, Abigail nu s-a sim]it bine \n ultimul
timp [i n-o s` participe la picnic.
– Ah! {i dumneata e[ti gata s` te sacrifici ca s` reprezin]i
familia. Ce gest frumos!
– E datoria mea de prezbiterian.
– Cât` generozitate!
– Consider` c` sunt \ntru totul la dispozi]ia dumitale,
draga mea.
– Domnule Livingstone, e[ti un gentleman [i asta m`
face s`-]i spun ceva ce mi s-a \ntâmplat recent. F`r` \ndoial`,
ai putea s`-mi dai un sfat \n]elept… De fapt, nu [tiu cui s`
m` adresez. L`s` ochii \n jos \nainte de a continua. M`
gândesc c` o s` fie teribil de stânjenitor. ( |[i ridic` b`rbia
f`când eforturi s` nu-i tremure buzele.) Dar a fost [i teribil
de \nspìmânt`tor.
– Ce s-a \ntâmplat, copila mea? interveni el imediat. Dac`
pot s` te ajut cumva…

– Ei bine, domnule… mergeam pe lâng` grajdurile din
Syracuza, când mi-a ap`rut un indian \n fa]`… Parc` a ie[it
din p`mânt… Deci, a ap`rut \n fa]a mea [i… [i m-a acostat.
Mi-a pus mâna aici…
Glasul i se frânse \n clipa \n care ar`t` sânul pe care
fusese atins`. Livingstone se \nro[i ca racul.
– O s`-l spânzur`m! L-ai recunoa[te?
– M` tem c` nu. Totul s-a \ntâmplat atât de repede…
Vreau s` spun… am ]ipat [i el a disp`rut. Am fugit imediat
[i eu, [i nu m-am oprit decât \n camera mea.
– Tat`l tù trebuie s` vad` despre cine a fost vorba [i o
s` se fac` dreptate!
“Mountain Daily” era unul din multele ziare care
prevesteau "solu]ia final`" \n rela]iile cu indienii.
– Oh, nu, v` rog! N-am \ndr`znit s`-i spun tatei despre
incidentul `sta. El nu e de acord ca indienii s` fie l`sa]i s`
ias` din rezerva]ii…
– {i are dreptate. S`lbatici nemernici! exclam`
Livingstone, palid de furie. Trebuie pedepsit. Spânzurat!
Dac` n-o s` le d`m o lec]ie ustur`toare, jigodiile astea or s`
continue s` atace femei albe nevinovate!
– Ah, dar n-a[ vrea s` fac public scandalul `sta! Te rog,
Hiriam…
Auzindu-[i numele rostit de buzele c`rnoase ale femeii, \i
116 KATE DOUGLAS
ie[ir` ochii din cap.

– M-a[ sim]i foarte stânjenit` dac` s-ar afla \n ora[. Te
rog… a atins sânii mei, Hiriam…
Se \ntrerupse, l`sând fraza s` pluteasc` \ntre ei.
– Nelegiuitul trebuie s` pl`teasc`, mormì b`rbatul.
Trebuie s` le d`m o lec]ie s` se \nve]e minte!
– Te rog, Hiriam, trebuie s`-mi promi]i c` n-o s` publici
povestea asta. |n ochi \i ap`ru o lacrim` nevinovat`. |mi…
pare rù c` ]i-am spus… dar dumneata erai singurul c`ruia
puteam s` m` adresez…
|[i [terse lacrima cu degetul ca un copil mic, \nainte de
a-[i umezi buzele.
– Te rog…
Livingstone era impresionat de atâta nevinov`]ie.
– Fire[te, Valerie… Nu-]i face griji dac` vrei s` nu se afle
nimic.|i \ntinse batista lui. Sunt la dispozi]ia ta, draga mea.
– E[ti atât de \n]eleg`tor, murmur` [tergându-se la ochi.
Dup` câteva clipe, \ncepu s` zâmbeasc`.
– M` simt mult mai bine acum, dup` ce am vorbit cu
cineva. E atât de dezgust`tor… {i dumneata, care e[ti a[a
de amabil! Cred c` multe femei vin s`-]i plâng` pe um`r.
– Niciuna nu e a[a de fermec`toare ca tine, draga mea,
r`spunse galant, num`rând deja zilele care mai r`mâneau
pân` la picnic. Consider`-m` ap`r`torul tù \n toate.
Saliva deja doar gândindu-se la ce avea s` urmeze: s-o
aduc` pe miss Stewart \n patul lui [i s`-i smulg` secretul

unui indian care urma s` fie spânzurat.
– Ce amabil e[ti! replic` ea adresându-i un zâmbet
fermec`tor. {i sunt ner`bd`toare s` \mpart cu dumneata
co[ul de picnic.
– A[ vrea s` fim deja acolo, draga mea.
Femeia \i accept` mâna, l`sându-se condus` pân` la u[a
principal` a imobilului. |ntorcându-se s`-l mai salute o dat`,
se asigur` c` \l cucerise deja…
***
Mai târziu, dup`-amiaz`, la un pahar cu sherry, Valerie [i

tat`l ei comparau rezultatele demersurilor pe care le
f`cuser`.
– Hiriam Livingstone e la picioarele mele, râse ea \n
hohote. S`-l fi v`zut, tat`, \i curgeau balele… {i nu numai
din cauza mea, ci [i la gândul c` avea s` spânzure un indian.
Duncan ridic` paharul \n s`n`tatea fetei lui. Planul
complicat pe care-l pusese ea la punct, nu i se p`rea a[a de
u[or realizabil. Acum, parc` avea \n fa]a ochilor mii de
indieni precum Hazard.
– Te felicit. Deci, e de partea noastr`.
118 KATE DOUGLAS
– Mai mult decât atât. E gata chiar s` preia ini]iativa.

Vroia deja s` publice un editorial despre s`rmanele femei
albe violate de s`lbatici. A trebuit s`-l implor s` n-o fac`,
pentru a-mi p`stra reputa]ia. Dar…
– Dar?
– Dar a[ putea, \n condi]ii extreme– ca de exemplu un
viol bestial comis de doi indieni– s` fiu convins` s` las
deoparte stânjeneala personal`, \n interesul tuturor, ca s`
nu se mai \ntâmple asemenea lucruri odioase. Iar Hiriam ar
fi acolo, \n avanposturi, conducând mul]imea pentru
lin[are!
Tat`l \[i \n`l]` sprâncenele.
– Ne spunem deja pe numele mic, tat`.
– Nu-i decât un b`trân vicios.
– Dar un vicios util… Ura lui fa]` de indieni o s` ne
foloseasc` mai mult decât am sperat.
– Fata mea, s` nu crezi c` Trey o s` fie atât de ascult`tor,
spuse Duncan, gânditor.
– Tat`, de problema asta m` ocup eu. {tiu exact cum s`
m` port cu dragul de Trey. Nu-]i face nicio grij` pentru el.
Mai bine spune-mi cum a fost dejunul cu judec`torul
Clancy. A fost la fel de benefic ca \ntrevederea mea cu
Livingstone?
– Din fericire pentru noi, Joe \i detest` pe indieni \n
general, [i mai cu seam` pe Hazard. Bìatul lui Clancy a
pierdut o slujb` foarte profitabil` din cauza lui. Dar asta nu

e tot: Hazard a câ[tigat mai multe procese \mpotriva lui.
– Atunci, ar fi gata s` lanseze o acuza]ie dac-ar fi nevoie?
Duncan se b`tu pe hain`, \n dreptul buzunarului
interior.
– A f`cut mai mult de atât. Mi-a dat dou` mandate de
arestare \n alb. |n cazul \n care cei doi b`rba]i la care te
gânde[ti or s` se ascund` \n mun]i… O s` g`sim al]i doi.
– Ingenios… ca un ordin semnat de pre[edinte.
– Dac` vrei s` spui a[a… dar este totu[i un mic
inconvenient: n-o s`-i putem ]ine \nchi[i la nesfâr[it.
– De ce crezi c` nu am putea? Doi indieni \n \nchisoare
pentru un viol? Glume[ti?
Femeia schi]` un zâmbet sadic: nu mai avea nevoie s`-i
aduc` aminte c` [apte indieni fuseser` lin[a]i luna trecut` la
Musselshell, f`r` niciun proces.
– Se pare, continu` ea, c` suntem \ntr-o postur` extrem
de favorabil`.
– S` zicem c` nu prea rea, o corect` tat`l.
Dac` era mai pu]in \ncrez`tor decât fiica, era pentru c`-l
\nfruntase deja pe Hazard. {i ca s` fie sincer, se temea
pentru via]a lui. |n tinere]e, Hazard avusese reputa]ia de a fi
violent.
– Nu prea rea? Tat`, suntem \ntr-o situa]ie ideal`. N-ai
decât s` vorbe[ti cu Hazard.
120 KATE DOUGLAS
– Tocmai asta e riscant.

Deodat`, parc`-l v`zu pe Hazard cu pistolul la tâmpla lui.
– Tat`, tat`… nu e niciun risc.
– E un uciga[, Valerie, replic` tat`l cu un glas sumbru. S`
nu ui]i asta niciodat`.
***
Pentru Trey [i Virginie, cele câteva zile care urmar` fur`

idilice. |ncet-\ncet el \[i recupera for]ele [i-[i consacra cu
bucurie toat` energia ca s-o fac` fericit`.
|ntr-o diminea]`, când se trezi, Virginie descoperi camera
plin` cu forsi]ia, parfumate ca prim`vara, flori mici [i
galbene ca soarele, care-i aduser` aminte de casa de la
Chantilly. |i ap`rur` lacrimi \n ochi [i se \ntoarse spre
b`rbatul splendid care o privea tandru.
– }i-ai adus aminte, murmur` ea.
– |]i plac?
– Ah, da…
Ar fi vrut s`-i vorbeasc` despre mama ei, c`reia \i pl`ceau
la fel de mult florile astea, despre plimb`rile pe care le
f`ceau \mpreun`.
– Mai sunt [i \n camera de al`turi.
– Mul]umesc…
Era un gest extravagant, dar nimeni nu-i mai oferise
vreodat` un asemenea lux. Niciodat`.
– Cred c` cele din baie nu vor \ntârzia s` \nfloreasc`, o
tachin` el.
{i, ca un copila[, cum se sim]ea \n diminea]a aceea, s`ri
din pat [i o tuli \n \nc`perea al`turat`. Când se \ntoarse, \l
g`si trântit lene[ \n pat.
– Sunt minunate! exclam` ea.
– La fel ca tine.
– Cum ai f`cut? \ntreb`, mirat` s` vad` florile astea \n
mijlocul iernii.
– Un vagon \nchis, tone de rumegu[ [i un tren rapid,
r`spunse cel \ntrebat. Pentru ca mica mea s`lbatic` s` fie
fericit`.
– M` r`sfe]i.
– Asta [i vreau.
***
Cu toate instruc]iunile pe care Blaze i le d`duse lui

Mabel, aceasta nu avu deloc timp s`-i retu[eze rochiile. Trey
o prefera pe Virginie dezbr`cat`. Bine\n]eles c` servitorii
122 KATE DOUGLAS
bârfeau pe seama celor doi, care nu ie[eau niciodat` din

camer` [i cereau doar s` li se aduc` din când \n când
mâncare. Blue [i Fox \i \nso]iser` pe p`rin]ii
convalescentului la Helena, astfel \ncât aman]ii erau singuri
\n paradisul lor.
Un bilet de la Blaze \i inform` c` cei pleca]i aveau s`
revin` \n weekend. |n felul `sta, joi, Mabel fu chemat` s`
retu[eze câteva rochii pentru Virginie. Tol`nit \ntr-un
fotoliu, non[alant [i amuzat, Trey asista la probe. Virginie se
str`duia s` r`mân` nemi[cat` \n timp ce Mabel forfotea \n
jurul ei, prinzându-i materialul cu ace. Blaze avusese
prezen]a de spirit s` trimit` mai multe rochii noi pe m`sura
Virginiei. Erau suficiente doar câteva retu[uri.
Slav` Domnului, Trey se ab]inea s` fac` vreun
comentariu, dar \i f`cea mereu cu ochiul Virginiei, imediat
ce Mabel \i \ntorcea spatele. F`cu numai un comentariu
când Virginie \ncerc` o rochie de ca[mir cu un guler " à la
Peter Pan". P`rul lung \i atârna liber pe spate.
– Parc-ai avea treisprezece ani… sau cam a[a ceva,
coment` b`rbatul, privirea oprindu-i-se pe materialul \ntins
pe sânii opulen]i. Mabel, vrei s` te duci s` aduci cameea
mamei? A[ vrea s` v`d cum se potrive[te la rochia asta.
– Parc` e[ti \ntruchiparea inocen]ei… o [col`ri]`.
Dup` dou` zile de retu[uri, [col`ri]a era preg`tit` pentru
\ntâlnirea cu lumea. Petrecuser` o s`pt`mân` ca \n paradis.
A doua zi dup`-amiaz`, casa \ncepu s` se umple de

invita]i. Trey cobor\ la cin`, \mbr`cat cu ni[te pantaloni
negri [i o c`ma[` confortabil` de m`tase neagr`. Virginie \l
\nso]ea, \mbr`cat` cu faimoasa rochie de culoarea
smaraldului, perfect retu[at`.
Se a[ezaser` unul lâng` cel`lalt, dar f`r` s` se ating`.
Sim]urile lor exaltate \n aceast` s`pt`mân` de extaz, se
trezeau la fiecare privire pe care o schimbau. Cu pu]in efort,
zâmbeau, st`teau de vorb` [i r`spundeau \ntreb`rilor de
care nu le p`sa deloc. To]i se minunau de rapida
\ns`n`to[ire a lui Trey [i Virginie trebui s` primeasc`
laudele tuturor. Nu cuno[tea pe niciuna dintre aceste
persoane [i nu [tia din ce cauz` se aflau aici. |n timpul
mesei, conversa]ia fu \n cea mai mare m`sur` pe teme de
politic`.
Se sim]i u[urat` când \l auzi pe Trey plângându-se de
oboseal` pe la ora zece. Blue [i Fox \l conduser` pân` pe
fotoliul lui de la etaj… Precau]ie inutil`, de vreme ce
mergea deja f`r` probleme, dar Blaze vroia s`-l scuteasc` de
orice efort suplimentar. Ea, fire[te, nu-i [tia resursele
neb`nuite: era \n stare s` fac` dragoste câteva ore \n fiecare
zi, [i s` urce scara n-ar fi fost nicio problem` pentru el. Dar,
nevrând s` dea asemenea explica]ii, Trey se conform`
spuselor ei.
Pe Virginie o cuprinse o gelozie cumplit`. Cele trei tinere
124 KATE DOUGLAS
care-[i \nso]eau p`rin]ii \n weekend nu \ncetaser` nicio

clip` s`-i fac` avansuri impertinente lui Trey. Virginie fiind
prezentat` ca infirmiera convalescentului [i zvonurile
cunoscute de toat` lumea c` ar avea o reputa]ie \ndoielnic`,
cele trei o considerau ca pe o cantitate neglijabil`. Toat`
seara, vorbiser` ca [i cum ea n-ar fi fost acolo [i, chiar dac`
Hazard [i Blaze se ar`taser` foarte binevoitori cu ea, dând
astfel exemplu invita]ilor, scorpiile nu d`dur` nicio
importan]` avertismentelor p`rin]ilor lor.
– Cu asemenea \n]epate \]i petreci timpul? izbucni
Virginie imediat dup` ce u[a se \nchise \n urma lui Blue [i a
lui Fox.
– Nu le lua \n seam`, r`spunse Trey neglijent,
descheindu-[i c`ma[a. Femei ca Arabella, Lucy [i Fanny nici
nu merit` s` le iei \n considera]ie.
– Au fost de-a dreptul necioplite!
– Adev`rat? reac]ion` cu surprindere Trey. |mi pare rù,
nici nu le-am remarcat.
– Nu le-ai remarcat?! izbucni Virginie. Fir-ar ale naibii,
n-am mai v`zut asemenea snoabe!
– Sunt tinere, bogate [i r`sf`]ate. Pentru ele, e ceva
firesc.
Toate tinerele bogate [i r`sf`]ate pe care le cuno[tea se
purtau a[a, numai c` Trey nu [tia nimic despre trecutul
Virginiei.
– Firesc! E firesc s` fie necioplite? Te \ntâlne[ti frecvent

cu asemenea femei?
– Cum adic`… " m` \ntâlnesc frecvent"? \ntreb` el
prudent.
|[i d`dea seama c` Virginie era furioas` [i nu prea
\n]elegea din ce cauz`.
– Vreau s` spun: ie[i cu ele la plimbare, le duci la bal, la
oper`?
Trey se lini[ti când auzi aceast` continuare. Obi[nuia " s`
se \ntâlneasc` frecvent" \ntr-un mod mult mai senzual [i mai
intim cu aceste persoane, [i n-avea de gând s` m`rturiseasc`
acest lucru.
– |ntâmpl`tor, r`spunse vag.
– Cum po]i s` le supor]i?
– Nu-i u[or deloc, r`spunse l`sând c`ma[a s` cad` jos [i
desf`cându-[i bra]ele. Vino aici, draga mea, uit` de ele…
n-au minte deloc.
U[urat` s` aud` a[a ceva, Virginie se apropie.
– Adev`rat? \ntreb` totu[i, nu deplin convins`.
– Pe cuvânt de onoare. Nu-mi plac deloc.
– |n orice caz, tu le placi, mormì cuib`rindu-se la
pieptul lui.
Dintr-o dat`, se sim]i foarte singur` dup` \ntâlnirea cu o
sumedenie de necunoscu]i, \n casa asta splendid`. |[i aduse
aminte de cabana jalnic` \n care o a[teptau fra]ii ei. Acum,
126 KATE DOUGLAS
Trey sc`pase, nu mai era niciun pericol, dar \nc` nu

trecuser` cele trei s`pt`mâni. Era obligat` s` respecte
angajamentul pe care-l f`cuse, dar trebuia s` recunoasc`,
datorit` lui Trey, aceast` "obliga]ie" era o adev`rat`
\ncântare.
– N-are nicio importan]`, hai s` ne vedem de treaba
noastr`.
Fur` l`sa]i \n pace pân` a doua zi la ora ceaiului.
Trebuir` s` se prezinte \n salonul \n care Blaze oferea ceai
[i bùturi tari domnilor. Bine\n]eles c` se discuta politic`.
– Trey, ce p`rere ai despre [ansele lui Carlyle de a fi ales
pe postul de procuror general?
Blaze \i veni imediat \n ajutor Virginiei [i, dup` un
compliment la adresa rochiei care-i punea \n valoare ochii
verzi, o lu` de bra] [i o duse la grupul femeilor care erau
a[ezate s` bea \n tihn` un ceai. Politicoas`, Virginie se
supuse [i bù o can` de ceai ascultând discu]iile referitoare
la ultimele capricii ale modei. Uneori, Blaze \ncerca s-o fac`
s` participe la discu]ie, dar cele trei tinere nici n-o luau \n
seam`. Mamele lor, con[tiente de importan]a familiei
Braddock-Black \n comunitatea lor, f`cur` ceva eforturi,
v`dit ipocrite, s` stea de vorb` cu Virginie.
Gândindu-se s`-[i elibereze infirmiera din aceast`
situa]ie penibil`, Trey anun]` dup` vreo jum`tate de or` c`
trebuia s`-[i ia doctoriile. |n felul `sta, spera s` poat`
disp`rea \mpreun` cu Virginie, dar Owen Farrel interveni:

– Fir-ar s` fie, las-o s`-]i aduc` doctoriile aici. O s` ne
apuc`m de un biliard [i n-o s` te oboseasc` dac` te ui]i la
noi!
– Am s` a[tept, spuse Trey, gândindu-se c` avea s`
dispar` cu Virginie, \nc` de la \nceputul partidei.
– Nu fi caraghios, bìete, ai nevoie de medicamente. Hei,
domni[oar`! ]ip` Owen s`-l aud` toat` lumea.
Trey trase o \njur`tur` \n barb`. Toate femeile \ntoarser`
capetele spre ei [i Owen \[i agit` paharul cu whisky \n
direc]ia Virginiei.
– Hei, \ngera[ule, Trey al nostru are nevoie de doctorii.
Nu vrei s` te duci s` i le aduci?
Dup` dou` pahare cu bùtur`, Owen devenea parc` un
tren \n plin` vitez`, [i paharul cu care o desemn` pe Virginie
era al patrulea. Neg`sind nicio solu]ie, Trey \n`l]` din umeri
[i-i zâmbi resemnat Virginiei. Aceasta se hot`r\ s` profite de
ocazie ca s` dispar` câteva clipe.
– M` duc s` le preg`tesc chiar eu, anun]`, u[urat` c`
putea s` scape pentru o clip` de discu]iile din jurul ei. M`
\ntorc imediat, adùg` zâmbitoare, f`r` s` lase cuiva timp
s` protesteze.
St`tu \n camer` mai mult decât trebuia, deloc dornic` s`
le \ntâlneasc` din nou pe femeile \n compania c`rora
fusese. Când consider` c` trecuse destul timp, puse o
128 KATE DOUGLAS
doctorie \ntr-un pahar cu ap` [i, tr`gând adânc aer \n piept,

ie[i din camer`… dar \nghe]` imediat când auzi vocea [i
hohotul de râs care urm`.
– {[t, Arrabella! ai pute fi auzit`.
– Vezi-]i de treab`, Fanny. B`rba]ii joac` biliard [i
mamele noastre sunt la a treia cea[c` de ceai cu \n]epata de
Blaze.
– Cerule, Arrabella! se auzi un al treilea glas, e[ti
nesim]it`.
Prin eliminare, Virginie \[i d`du seama c` era Lucy.
– Tu vorbe[ti, Lucy Roberts? Tocmai tu, care ne-ai scos
din salon f`r` nicio explica]ie ca s`-]i admir`m noua rochie?
Parc` n-am [ti ce ai \n minte!
– Ei [i? {i tu vrei s`-l vezi.
– Cine va intra prima \n sala de biliard? \ntreb` Fanny,
tropìnd. Dac` m` vede, tata o s` se \mboln`veasc`.
– Am eu grij` de asta, ce naiba. Voi, fricoaselor, n-ave]i
decât s` veni]i dup` mine.
– Poate o s` ne spun` ceva, mormì Lucy. Parc-ar avea
ochi numai pentru infirmiera lui.
Rostise ultimele cuvinte ca pe o insult`.
– Toat` lumea [tie c` Trey are \n permanen]` un harem
\n jurul lui. La ce te a[teptai? A pl`tit cincizeci de mii de
dolari [i bine\n]eles c` acum se ocup` de ea.
– Atunci, nu crezi c` e ceva serios, nu? O prive[te…
hm… ca pe altceva.
– Nu spune asta, interveni Fanny cu glas timid. Am venit
aici [i s`pt`mâna trecut` [i am v`zut cum o privea. Mama a
spus c` o asemenea privire ar putea face s` fiarb` toate
cazanele cu mâncare din Montana!
– Maic`-ta n-a v`zut niciodat` cum se uit` Trey la femei.
Toat` lumea [tie ce ochi are. Trey nu se gânde[te decât s`
profite la maximum de cei cincizeci de mii de dolari pe care
i-a pl`tit pentru ea, atâta tot.
– A[a spune [i tata, fu de acord Lucy.
– Nu-i a[a, insist` Fanny cu \nc`p`]ânare. Dac` l-a]i fi
v`zut cum a privit-o…
– Taci din gur`, proasto. Când o s` cre[ti, o s`-]i dai
seama c` a[a se uit` to]i b`rba]ii la femeile cu care vor s` se
culce. Acum, vii cu noi sau preferi s`-]i pui \n continuare
\ntreb`ri despre viitorul unei prostituate?
– Dac` a]i termina s` v` certa]i pentru Trey, am putea \n
sfâr[it s` mergem s`-l vedem. N-are niciun rost s` v` gândi]i
la ce-o s`-i spune]i. Toat` lumea [tie c` singurul lucru pe
care-l a[teapt` de la o femeie este s`-i spun` da.
– Dac` bine\n]eles a remarcat-o…
– Am s`-i sar de gât! exclam` Fanny.
– N-ai fi prima. Se spune c` e \n stare de ni[te
performan]e uimitoare. De asta stau atâtea femei la u[a lui.
– O s` am un copil cu el, atunci se va \nsura cu mine [i
130 KATE DOUGLAS
vom trì ferici]i, vis` Fanny cu voce tare.

– |ntreab-o pe Charlotte Tangen sau pe Louisa sau pe
Mae sau pe toate cele care s-au m`ritat foarte repede \n
ultimii ani. Au fost pl`tite s` fac` asta, ca s` nu-l vâre pe Trey
\ntr-o situa]ie penibil`.
Arabellei pu]in \i p`sa cum st`teau lucrurile \n realitate.
Vroia \n primul rând s-o demoralizeze pe Fanny.
– Nu se poate! reac]ion` aceasta.
– Doamne, ce naiv` e[ti, Fanny ! Nu este b`rbatul care s`
se \nsoare.
– Atunci, dac` e[ti a[a de[teapt`, cum vrei s` faci? Alergi
dup` el de ani de zile…
– Tata a propus o afacere comercial` la momentul
potrivit. C`s`toria noastr` ar fi profitabil` pentru toat`
lumea. {tii bine cum se \ntâmpl` a[a ceva. Asta n-are nimic
\n comun cu dragostea, dr`gu]`. E vorba despre bani. {i tata
e aproape la fel de bogat ca tat`l lui Trey.
– Pân` atunci, spuse Lucy sarcastic, eu m` duc \n sala de
biliard.
Virginie era \mpietrit`. Ceea ce abia auzise nu era o
descoperire stupefiant`; nu era decât o confirmare a ceea ce
refuzase s` accepte pân` atunci. Bine\n]eles, fusese de la
\nceput con[tient` de ce avea s` urmeze. Pentru el, nu era
decât un joc cu care era obi[nuit… nu un miracol de
dragoste [i de pasiune.
Primul impuls fu acela de a pleca imediat, dar ra]iunea o

f`cu s` mai z`boveasc` pu]in. |ncerc` s` fac` socoteala câte
zile mai r`mâneau ca s` respecte \n]elegerea pe care o
f`cuser`. Cinci? {ase? Mai pu]in? Dac` pleca acum, ce avea
s` se \ntâmple? O s` fie urm`rit`? De c`tre cine, [i ca s`-i fac`
ce?
|[i aduse aminte de scrupulele pentru banii pe care-i
luase [i pentru care nu respectase \n]elegerea, pe urm` \[i
aminti de oferta lui Hazard: \i propusese mult mai mult
decât atât. {i banii `[tia nu i-ar fi stricat. Odat` hot`rât`, \i
fu mai u[or s` intre \n sala de jocuri. Trey \[i bù bùtura
\nt`ritoare, f`cându-i pozna[ cu ochiul.
– Trebuie s` mearg`, nu? murmur` el.
Tân`ra femeie \i r`spunse cu un zâmbet for]at dar, \n
h`rm`laia general` [i dup` o s`pt`mân` de trìt ca \n
paradis, nu era niciun motiv s` aib` vreo \ndoial`. Virginie
\[i juc` con[tiincios rolul, prietenoas` când se vorbea cu ea
[i chiar spiritual` \n compania celor trei tinere femei. Era un
lucru pe care Trey \l privi satisf`cut.
Duminica se desf`[ur` cu o \ncetineal` dezgust`toare.
Masa de prânz [i ceaiul fur` o adev`rat` tortur`. Se sim]i \n
sfâr[it u[urat` când \i v`zu pe invita]i, apoi pe Hazard [i
Blaze plecând la Helena. O u[urare amestecat` cu nelini[te,
pentru c` acum era singur` cu el. Nu putea s` se mai
ascund` \n spatele cuiva. La cin`, \[i d`du pe fa]`
132 KATE DOUGLAS
nervozitatea r`spunzând unei \ntreb`ri nevinovate

referitoare la un fel de mâncare, cu un [uvoi de cuvinte
incoerente. Trey ridic` ochii [i o contempl` peste m`su]a
instalat` lâng` [emineul din camera lui.
– E ceva nelalocul lui?
– Nu, r`spunse prea repede cea \ntrebat`.
Imediat, o privi cu mai mult` aten]ie.
– E[ti sigur`? o \ntreb` grav. Nu trebuie s` te la[i
influen]at` de cei care au fost ast`zi aici. |]i cer scuze pentru
prostia femeilor `stora. Zâmbi. De trei ori. Dac` n-ar fi fost
sesiunea parlamentar`, [i rana asta, n-ar fi venit nicidecum
pe aici. Spune-mi c` \n]elegi.
– Oh, \n]eleg cât se poate de bine! Nici nu m` mai
gândeam la ele. Sincer, nu. Te asigur c` totul e bine. Cred
c-am bùt prea mult vin. Nu sunt obi[nuit`. Vorbesc prea
mult, când beau. Crezi c` va ninge noaptea asta?
Trey r`spunse politicos, chiar dac` aceast` schimbare
brusc` a discu]iei \l puse pe gânduri. |[i spuse c` trebuia s`
fi fost un weekend prea lung. Dar, când o lu` \n bra]e mai
târziu, \nainte s` adoarm`, nu-i v`zu lacrimile care-i
curgeau pe obraz.
Capitolul 7
Virginie a[tept` miezul nop]ii ca s` se dea tiptil jos din

pat. Preg`tirile erau simple: dup` ce-[i puse pe ea vechile
haine, nu mai avea de luat decât saco[ele. Mergând pe scara
de serviciu, ie[i pe u[a de la buc`t`rie.
Frigul o lovi ca un zid de ghea]` când ie[i \n pridvor. Era
senin, o lun` plin` [i temperatura, bine sub zero grade. Din
fericire, nu b`tea vântul. Nevrând s` atrag` aten]ia
aprinzând o lantern`, r`mase mult timp \n \ntuneric ca s`-[i
obi[nuiasc` ochii. Clover fu \ncântat s-o revad`, frecându-[i
n`rile de ea \n timp ce-[i ag`]a saco[ele pe spatele calului.
Virginie [ovì \nainte de a se urca pe un alt cal. Nu-l fura, ci
doar \l \mprumuta. Dac` vroia s` care proviziile pentru
iarn`, avea nevoie de un cal de povar`.
134 KATE DOUGLAS
Dup` zece minute, scoase cu grij` cei doi cai din grajd [i,
mai mult decât precaut`, merse pe jos aproape un
kilometru \nainte s` se hot`rasc` s` urce pe Clover. Merse
pe rând pe jos [i c`lare, ca s` nu-i \nghe]e picioarele.
Diminea]`, ajunse la magazinul lui Cresswell. Era cel mai
apropiat pentru fermierii care aleseser` s` se a[eze prin
locurile astea pitore[ti. Cabana lor era destul de departe, [i
Virginie nu avusese ocazia s`-[i \nso]easc` tat`l decât pân`
aici, dar \i ar`tase cum s` ajung` [i avea de gând s` cumpere
tot ce era nevoie pentru acas`: fìn`, zah`r, cafea, ceai,
cartofi [i lapte la cutie. {i \nc`l]`minte pentru copii, cât [i
haine. Mai vroia s` ia [i cadourile de care nu avuseser` parte
la s`rb`toarea Cr`ciunului.
Era \nc` \ntuneric când \l trezi pe Cresswell, b`tându-i la
u[`. El \i puse câteva \ntreb`ri tinerei necunoscute
\mbr`cate ca un b`rbat, care pl`tea cu aur [i care c`l`torise
toat` noaptea. Dar Virginie evit` s`-i r`spund`, iar Ed
Cresswell locuia \n acest col] \ndep`rtat de lume de
suficient timp ca s`-[i dea seama c` nu mai avea rost s`
insiste.
Marfa cump`rat` fu \nc`rcat` cu grij` pe cai, \n doi balo]i
bine strân[i de [ei. Virginie porni spre nord-est. Ed
Cresswell o urm`ri cu privirea pân` când disp`ru dincolo
de pinii de pe marginea râului. Când \[i d`du seama c`
ie[ise din raza vizual` a negustorului, Virginie trase brusc de
frâul lui Clover [i porni spre nord-vest, \n direc]ia vìi unde

locuia.
***
|n vreme ce Virginie p`r`sea magazinul lui Cresswell,

Trey \njura [i d`dea ordine celor din jur \n timp ce \mbr`ca
o c`ma[` groas` de lân`. Avea dou` perechi de ciorapi,
mocasini care-i ajungeau pân` la genunchi [i se preg`tea
s`-[i ia \n spate haina din piele de bivol. Stârnise panic` \n
toat` casa. Când, stând \n pat, \ntinsese mâna [i n-o g`sise
pe Virginie, r`cnise de trezise pe toat` lumea. Doar cei mai
temerari avuseser` curajul s` urce la etaj ca s` vad` despre
ce era vorba.
Nu fusese nevoie decât de dou`-trei \ntreb`ri [i s` fac` o
inspec]ie rapid` la grajd ca s`-[i dea seama ce se \ntâmplase.
Nimeni nu \ndr`zni s`-i spun` c` nu era suficient de ref`cut
fizic ca s` \nceap` o asemenea curs` periculoas` prin mun]i,
\n plin` iarn`, dar aveau de gând s` sune la Helena imediat
dup` plecare ca s`-l \ntrebe pe Hazard ce trebuia s` fac`.
Peste zece minute, Trey era c`lare, cu pistoalele la brâu
[i pu[ca a[ezat` la \ndemân` lâng` [a, cu o sclipire
primejdioas` \n ochi. Virginie avea un avans de câteva ore,
136 KATE DOUGLAS
\ns` urmele din z`pad` scânteiau \n lumina soarelui ca o

c`rare luminoas`.
Nu vroia s`-l \nso]easc` nimeni. Vroia s` fie singur când
avea s-o \ntâlneasc`. Era furios la culme. Plecase de lâng` el,
dar avea s-o \ntâlneasc` din nou! Nu vroia nici un martor la
aceast` \ntâlnire. La ora unu [i jum`tate, ajunsese la
Cresswell, dup` ce-l silise pe Rally s` fac` o curs` infernal`.
Avu grij` ca animalul s` fie hr`nit \n timp ce st`tea de vorb`
cu negustorul. Afl` la ce or` venise Virginie, ce cump`rase.
Trey \i d`du bani lui Cresswell pentru r`spunsurile pe care
le primise, f`r` s` dea nicio explica]ie. Pistoalele de la brâu
[i furia din glasul c`l`torului, tìar` pr`v`lia[ului cheful de
orice \ntrebare.
Lui Trey nu-i trebuir` decât zece minute ca s` descopere
c` schimbase direc]ia de mers [i s` fac` [i el la fel.
***
Ajuns` la Elbow Pass, Virginie se mai uit` o dat` s` vad`

dac` p`pu[a Genevievei nu se sp`rsese \n pachetul mic
ag`]at de [a. Un zâmbet \i lumin` chipul \nghe]at. Copiii
aveau s` fie cât se poate de bucuro[i de cadourile pe care le
aducea. La opt ani, Genevieve nu avusese niciodat` o
p`pu[` adev`rat`. Virginie \[i aduse aminte de propria

colec]ie de p`pu[i de por]elan pe care trebuise s-o
abandoneze când familia p`r`sise castelul.
Tat`l \i fusese condamnat la \nchisoare pentru c`-l
omorâse pe bìatul lui Rocheford. Plecaser` numai cu
strictul necesar: to]i banii pe care putuser` s`-i adune \n atât
de pu]in timp, câteva lucruri \mpachetate \n grab`,
bijuteriile mamei… Toate lucrurile astea disp`ruser` dup`
cinci ani de la fug`. |n primii doi ani, st`tuser` la Montreal
pân` când aflaser` c` emisarii ducelui de Rocheford
veniser` dup` ei. Atunci plecaser` spre vest, spre lumea
nou` [i necunoscut` \n care un om putea s` se ascund`
pentru totdeauna. Trecuser` frontiera Montanei [i, din
pu]inul pe care-l mai aveau, cump`raser` \n mun]i cabana
asta, acum doi ani. Locul era splendid, maiestuos, dar
niciunul dintre ei nu [tia s` lucreze p`mântul, nu se
pricepea deloc cum decurgea treaba la un ranch. {i, cu
toate eforturile lui, tat`l nu avusese niciodat` deprinderile
necesare…
Cu aurul din saco[e, acum avea cu ce s` cumpere caii de
care aveau nevoie ca s` munceasc` p`mântul la prim`var`.
– Mul]umesc, Trey, murmur` \n aerul glacial al dimine]ii.
Pentru tot, adùg` cu emo]ie.
Pe urm`, l`sând la o parte amintirile pl`cute, d`du
pinteni calului. Arunc` o privire spre norii care se adunau
138 KATE DOUGLAS
spre vest. Cu pu]in noroc, putea s` ajung` \nainte de a se

\nnopta.
***
O v`zuser` de \ndat` ce ap`ruse pe creasta muntelui.

Pentru c` Guy, la fel de meticulos ca tat`l lui, stabilise s`
\nceap` s` stea de gard` pe rând, de dou` zile. Toat` cabana
se umplu de strig`te de bucurie [i cele dou` ferestre care
d`deau spre vale se umplur` cu fe]e mici, radioase. Sora lor
mai mare se \ntorsese. Numai Guy ie[i s-o \ntâmpine. Purta
ghetele mari ale tat`lui sù; era singura pereche pe care o
mai aveau acum. Iat` de ce ceilal]i se adunar` \n grup \n
pridvor, urlând:
– S-a \ntors Virginie! S-a \ntors Virginie!
Cu lacrimi \n ochi– cu toate c` n-a vrut niciodat` s`
recunoasc`– Guy puse mâna pe frâul lui Clover. Emilie [i
Genevieve ]ipau [i dansau \n vreme ce micul Eduard se
ag`]a de fustele Emiliei [i mormìa vesel:
– Vi'ginie! Vi'ginie!
Alertate de izbucnirea general`, gìnile \ncepur` s`
cotcod`ceasc`. Virginie r`sufl` u[urat` când le auzi. Mai
aveau de mâncare. Le spusese s` le taie doar dac` nu mai
aveau ce mânca. Desc`lecând, \l strânse tare \n bra]e pe Guy

\nainte de a se duce \n pridvor ca s` le s`rute pe Emilie [i
pe Genevieve. Aceasta din urm` \ncepu s` plâng` cu lacrimi
fierbin]i:
– Nu ne-ai uitat…
Virginie \i cuprinse fe]i[oara \n mâini.
– Oh, draga mea, nu v-a[ uita niciodat`. O s` am mereu
grij` de voi. Uite, v-am adus cadouri.
I se mul]umi cu zâmbete radioase [i se aplec` s`-l ia pe
Eduard \n bra]e. {i ea plângea când pu[tiul b`tea din palme
[i-i ]ipa \n ureche:
– Cadou! Am [i eu cadou!
Atunci, pentru prima dat` de când \l p`r`sise pe Trey,
Virginie \[i d`du seama c` f`cuse bine ce f`cuse. Copiii
aveau nevoie de ea: sora cea mare care avea grij` de ei, \i
certa, dar \i iubea. Aveau nevoie de mâncarea pe care le-o
adusese. |nchise ochii, leg`nându-[i \n bra]e fr`]iorul. La
revedere, Trey, \[i spuse \n sinea ei. Nu mi-a fost u[or, dup`
toat` bucuria de care am avut parte. Un s`rut zgomotos o
trezi la realitate [i deschise ochii.
– Am cadouri! strig` nou-venita, declan[ând un [uvoi de
]ipete.
Gìnile, parc` nevrând s` r`mân` mai prejos, \ncepur` s`
cotcod`ceasc` [i mai tare.
– Nu mai fac ou`, \i spuse Guy cu o expresie sumbr`,
140 KATE DOUGLAS
mereu \ngrijorat de pu]inele lor provizii.

– Las`-le \n pace, replic` Virginie, bine dispus`. Nu mai
are nicio importan]`. Am adus destule provizii.
Deodat`, se l`s` t`cerea asupra micului grup. S`
m`nânce, doar s` m`nânce, `sta devenise lucrul cel mai
important pentru ace[ti copii. Virginie se \ntoarse spre Guy.
– S` d`m jos de pe cai ce-am adus. Emilie, pune masa [i
scoate candelabrul mamei!
Acest candelabru de argint, ultima amintire a unor
vremuri trecute, era singurul obiect de valoare pe care nu-l
vânduser`. R`m`sese o relicv`, un simbol al zilelor bune pe
care sperau s` le trìasc` din nou. Numai micul Eduard era
prea tân`r ca s`-[i aduc` aminte de castelul Chantilly.
Virginie duse saco[ele \n caban` [i le ascunse sub pat,
\nainte de a-l ajuta pe Guy s` descarce restul. Pe urm`,
acesta duse caii \n grajd, ca s` le dea s` m`nânce. Virginie
desf`cu proviziile pe care le adusese. Copiii o ajutar` s`
a[eze cutiile [i pachetele pe etajere. Dup` aceea, mâncar`
\ntr-o h`rm`laie vesel`, fiecare \ncercând s`-i povesteasc`
surorii mai mari cum petrecuser` s`pt`mânile cât lipsise.
– Guy se consider` [ef, se plânse Genevieve, care se
gr`bi s` cear` imediat compot de mere.
Virginie \i zâmbi surioarei de opt ani, al c`rei p`r negru
sem`na mult cu cel al tat`lui lor.
– Ia cât vrei. Mai sunt [i portocale pentru desert [i…
ciocolat`.
– Ciocolat`?! exclamar` to]i, stupefia]i.
– E o cutie cu panglic` ro[ie.
– Arat`-mi-o, ceru imediat Emilie care, cu p`rul ei blond,
sem`na cel mai mult cu Virginie.
– A]i mâncat destul?
Mai târziu, se a[ezar` \n cerc, ca s`-[i primeasc` fiecare
cadoul. Virginie adusese \nc`l]`minte pentru to]i, paltoane
noi [i m`nu[i de care aveau neap`rat nevoie. |[i [terse
repede o lacrim` care-i ap`ruse \n ochi auzindu-le strig`tele
\ncântate. Pe urm`, veni rândul cadourilor deosedite:
pentru Eduard, un clovn ale c`rui bra]e [i picioare se
mi[cau, o p`pu[` cu p`r adev`rat pentru Genevieve, o
oglind`, un pieptene [i o perie de argint pentru Emilie. Guy
nu-[i putu st`pâni lacrimile deschizând pachetul \n care se
g`sea un pistol. Colec]ia de arme a tat`lui lor fusese
abandonat` la Chantilly [i nu mai aveau decât o pu[c`, lucru
care era obligatoriu dac` locuiai \n vest.
– Mânerul este gravat, murmur` el atingându-l cu
degetele.
– Trebuie s`-mi promi]i c-o s` fii atent, \i ceru Virginie
fratelui, care n-avea decât [aisprezece ani.
– {tiu s` trag, se mul]umi el s` r`spund`.
Guy crescuse mult \n ultimul an [i acum era mai \nalt
decât Virginie. Venise timpul, \[i spuse \n sinea ei, realizând
142 KATE DOUGLAS
brusc asem`narea cu tat`l lor, s` se gândeasc` s` se \ntoarc`

\n Fran]a [i s`-l repun` \n drepturi pe Guy, ca s` reintre \n
posesia bunurilor familiei.
Din moment ce tat`l murise, nu mai exista amenin]area
cu \nchisoarea. Dac-ar fi avut bani, i-ar fi adunat pe to]i dup`
moartea p`rin]ilor. Cu aurul din saco[e, acum putea s` se
gândeasc` la a[a ceva. Sau poate era mai bine s` mai a[tepte
câ]iva ani, s`-l lase pe Guy s` devin` b`rbat, \n aceast` vale
lini[tit`…
– M` strâng, Virginie…
Nu suporta \nc`l]`mintea [i Virginie zâmbi când \[i v`zu
fratele mai mic care alergase toat` via]a cu picioarele goale,
spunându-[i c` ar fi f`cut mai bine dac` i-ar fi luat ni[te
mocasini. Ideea de mocasini o f`cu s` se gândeasc` la un
b`rbat cu p`rul negru [i lung… Se \ntoarse imediat spre
Emilie.
– Mai e ciocolat`?
Mult mai târziu, când cei mai mici se instalar` confortabil
\n paturi, strângându-[i cadourile \n bra]e, Guy [i Virginie se
a[ezar` \n fa]a [emineului. Bìatul trecuse ultima oar` pe la
animale, ca s` fie sigur c` aveau ap` [i mâncare pentru
noapte.
– O s` fie frig, spuse el. Cerul e senin, plin de stele. Sunt
cel pu]in minus dou`zeci de grade. {i mâine o s` fie [i mai
rù.
***
Dac` n-ar fi fost a[a de senin, Trey n-ar fi putut s`

g`seasc` urmele de pe z`pad`. Nu-[i luase nicio m`sur` de
prevedere, \n afar` de trecerea pe la Cresswell. Nu putea s`
piard` urma. Era frig [i nu b`tea vântul. Trey nu vroia s`
recunoasc`, dar era epuizat. Ranchiuna era mai puternic`
decât oboseala. Fugise \n miez de noapte, ca o hoa]`. De
bun` seam`, avea un motiv \ntemeiat s` fac` a[a ceva, dar de
ce nu-i spusese? Iar se repeta povestea: nu putea s` aib`
\ncredere \ntr-o femeie care se vindea \ntr-o cas` de pl`ceri
u[oare… imposibil s` aib` \ncredere \n ea… imposibil.
Rally se \mpiedic` [i Trey trase o \njur`tur`. Era nervos la
culme când ajunse pe culmea muntelui. Atunci, v`zu
luminile de la cabana din vale. Rally alunec` când \l trase
violent de frâu.
– Asta e, mormì c`l`re]ul, mijindu-[i ochii.
Nu avea nicio \ndoial`; g`sise ce cùta. |[i mângâie
arm`sarul \ntre urechi ca s`-[i cear` scuze pentru gestul
brutal.
– Am g`sit-o!
Ca un r`zboinic la pând`, supraveghe \ndelung locuin]a,
144 KATE DOUGLAS
ca s` vad` dac` nu era vorba despre ni[te b`rba]i \narma]i.

Sco]ându-[i pistoalele de la brâu, verific` butoia[ele. Se
asigur` de asemenea c` pu[ca era \nc`rcat`.
***
Guy abia o \ntrebase pe Virginie cum f`cuse rost de bani.

Era o \ntrebare pe care vrusese de o sut` de ori s` i-o pun`
pân` acum de când se \ntorsese [i, v`zând c` nu le d`dea
nicio explica]ie, \[i spusese c` era mai bine s` nu insiste.
Chiar dac` \[i preg`tise \ndelung r`spunsul \n timpul
c`l`toriei, Virginie \l examin` cu aten]ie \nainte de a-i
r`spunde.
– Vroiam s` m` angajez la Helena ca s` câ[tig ni[te bani,
r`spunse, min]ind pe jum`tate, când un b`rbat a fost r`nit.
A fost \mpu[cat. Din \ntâmplare, am fost acolo [i am putut
s`-i salvez via]a. Are o familie foarte bogat` [i mi-au dat
aurul `sta \n semn de mul]umire.
– Cum s-a \ntâmplat? A fost un duel?
Guy era \nc` la vârsta când certurile care se terminau cu
focuri de revolver \i fascinau pe bìe]i.
– A fost \mpu[cat pe la spate, r`spunse Virginie.
– Ce mâr[`vie! izbucni Guy, revoltat. Sper c` l-au prins
pe nemernic [i l-au spânzurat, nu?

– Nu \nc`, Guy, dar au s`-l prind` mâine-poimâine.
– Cum po]i s` fii atât de sigur`? Dac` a fugit, nu-l vor mai
prinde niciodat`.
Virginie se gândi la discu]ia dintre Blue, Fox, Hazard [i
Trey, pe care o surprinsese \ntr-o diminea]`. Hot`râser` s`
lase justi]ia s` fac` dreptate pe cìle legale contra lui Jake
Poltrain [i c`zuser` de acord asupra unui lucru: dac` justi]ia
albilor se va dovedi ineficient`, vor rezolva problema \n
felul lor, la momentul potrivit. Cu siguran]`, Jake Poltrain
avea s` pl`teasc`. Dorin]a lor de r`zbunare o [ocase pe
Virginie mai pu]in decât siguran]a lini[tit` cu care o
decretaser`. |n cele din urm`, Hazard declarase cât se poate
de calm:
– Nu cred \n justi]ia personal`, a[a c` vom l`sa o [ans`
legii s` ac]ioneze, doar trìm \ntr-o ]ar` civilizat`. Dar dac`
tribunalul nu-l condamn` pe Poltrain la spânzur`toare…
Nu terminase fraza, dar concluzia era limpede.
– Tat`l acestei familii e indian, explic` Virginie fratelui ei.
{i [tiu s` urm`reasc` o pist`.
– Indieni! exclam` Guy, \ncântat. Crezi c`-l vor scalpa?
– Nu [tiu mare lucru despre indieni– [i tu \nc` [i mai
pu]in \n afar` de zvonurile care mai circul`. De atâ]ia ani, nu
ne-au dat b`taie de cap. De fapt, cred c` niciun indian nu
l-ar lua pe Clover.
146 KATE DOUGLAS
– {i cel`lalt cal pe care l-ai adus? \ntreb` Guy, a]â]at. E un

ponei indian? |l ai de la familia asta?
– Am s`-l duc \napoi. Aveam nevoie de el ca s` transport
proviziile.
– Când o s`-l duci \napoi, pot s` merg [i eu cu tine?
Da, ar fi fost frumos s` se \ntoarc` acolo \n prim`var`, ca
s` le mul]umeasc`. L-ar vedea din nou pe Trey… Dar se
terminase, nu se va mai \ntoarce niciodat`. De bun` seam`
c` Trey o va uita, dac` n-o f`cuse deja, \n bra]ele alteia.
– Nu [tiu, r`spunse pân` la urm`, dându-[i seama c`
fratele \i a[tepta r`spunsul. Cred c` n-am s`-l mai duc
\napoi.
***
– Logodnicul tù a disp`rut, spuse Duncan Stewart

turnându-[i un pahar mare cu whisky.
Bù o \nghi]itur` zdrav`n` \nainte de a se \ntoarce spre
fata lui, care era \ntins` pe sofaua cenu[ie. Ea a[ez` lini[tit
cea[ca de ceai pe mas` dup` care \[i privi tat`l.
– Toat` lumea vorbe[te \n ora[.
– {i asta nu te deranjeaz`?
– Nu e nicio grab`.
– {i dac` crap` de frig acolo, sus, pe munte? De-abia [i-a

revenit dup` ce-a fost r`nit.
– Tat`, \]i faci griji de poman`. E pe jum`tate indian. {tie
s` supravie]uiasc`… " \n mijlocul naturii".
– Se zice c` o caut` pe femeia aia.
– Se mai zice c` ea s-a vândut la Lily. Chiar crezi c` ar
vrea s` se \nsoare cu o o târf`? Eu, nu. Nu este din lumea
lui, tat`. Fiind b`rbat, ar trebui s` \n]elegi.
El \ncuviin]` cl`tinând din cap [i tu[i s`-[i dreag` glasul,
\ntrebându-se cum putea fata lui s` fie atât de cinic`.
– |n orice caz, au plecat dup` ea. Vor s-o aduc` \napoi.
– {i au s-o aduc`, spuse lini[tit Valerie. Bine, ce-ai zice de
o discu]ie cu Hazard? S` zicem, s`pt`mâna viitoare? Trebuie
s`-i l`s`m timp pentru a se obi[nui cu propunerea noastr`.
Va face cercet`ri, bine\n]eles, \mpreun` cu Gray Eagle [i
Buffalo Hunter.
– Dac` Hazard n-ar fi atât de legat de clanul lui, planul
tù n-ar avea nicio [ans` de izbând`.
– Dac` Hazard n-ar fi atât de legat de clanul lui, am fi
g`sit altceva, nu? Dar este. ~sta-i esen]ialul. {i a[ [ti foarte
bine s` joc rolul virginei batjocorite, \n fa]a Cur]ii. {tii bine
la ce pedepse se pot a[tepta indienii de pe aici. S`pt`mâna
trecut` au mai spânzurat \nc` patru la Musseshell. Pentru
ni[te vite, nu?
– Pentru ni[te cai.
148 KATE DOUGLAS
– Vezi cât ar fi de u[or, tat`?

Tân`ra ridic` paharul de [ampanie \n direc]ia b`rbatului.
***
Mai \ntâi, pâlpâi flac`ra l`mpii cu petrol. Pe urm`, ajunse

la ei un curent glacial. Virginie [i Guy se \ntoarser` \n acela[i
timp. Un val de z`pad` n`v`li \n \nc`pere [i o sumedenie de
fulgi ajunser` pe podea. Trey umplea intrarea, \nalt, masiv,
cu haina groas` din piele de bivol dându-i un aspect
formidabil.
Venise. De ce oare \ncerca sentimentul bulversant c`
via]a ei \ncepea din nou? F`r` s`-[i dea seama ce se
\ntâmpla, Virginie se ridic` s`-l \ntâmpine. B`rbatul intr`,
\mpingând u[a \n urm` cu un gest neglijent.
– |mi datorezi [ase zile.
Virginie \[i sim]ea inima b`tând gata s`-i sparg` pieptul.
– Cine e, Virginie? \ntreb` Guy, care se ridicase \n
picioare. Ce [ase zile?
Trey \l privi pe bìat ca [i cum nu l-ar fi v`zut pân` atunci,
apoi privirea i se \ntoarse spre tân`ra femeie.
– Trebuie s`-i spun? amenin]` el cu blânde]e.
– Nu, se gr`bi femeia s` r`spund`, implorându-l cu
privirea. Guy, a[ vrea s` ]i-l prezint pe b`rbatul despre care

]i-am vorbit.
Trey f`cu ochii mari, ne[tiind ce s` cread`.
– B`rbatul c`ruia i-am salvat via]a, preciz` ea cu glas mai
hot`rât.
– Cu o mìestrie de necrezut, interveni Trey.
– E b`rbatul a c`rui familie m-a r`spl`tit generos. Pentru
c` l-am salvat, adùg` cu emfaz`.
Trey zâmbi imediat. Deschise bra]ele cu un gest languros
[i \ncuviin]`, teatral:
– Pentru c` mi-a salvat trupul `sta nenorocit…
|l fulger` cu privirea. Obr`znicia lui dep`[ea orice limit`.
– Guy, iat`-l pe Trey Braddock-Black. Trey, el este fratele
meu, Guy.
Trey \i f`cu cu ochiul Virginiei \nainte de a pune mâna pe
um`rul bìatului.
– |ncântat.
– Bun`… bun`… seara, domnule, spuse Guy care
r`m`sese cu gura c`scat` v`zându-l pe b`rbatul puternic cu
dou` pistoale la centur`. E[ti indian? \ntreb` stângaci.
Imediat se \nro[i ca racul [i \ncepu s` mormìe ni[te
scuze.
– N-are niciun rost, Guy, i-o tìe Trey amuzat. Sunt
obi[nuit cu asta.
– Virginie spune c` o s`-l urm`re[ti pe cel care te-a
150 KATE DOUGLAS
\mpu[cat pe la spate. O s`-l spânzuri sau o s`-l la[i s` fie

mâncat de furnicile ro[ii?
– Ideea cu furnicile \mi place, fu de acord Trey, cu un
zâmbet ironic. Ai fi de acord s`-mi dai o mân` de ajutor dac`
prind canalia?
Guy f`cu ochii mari [i sim]i c` i se pune un nod \n gât.
– Trey, ajunge! \i repro[` Virginie. {i tu, Guy, termin` cu
prostiile tale.
– Ce pistoale grozave ai. Mi le dai [i mie s` le \ncerc?
– Nu acum! exclam` Virginie exasperat`, \nainte de a i se
adresa din nou lui Trey. Ce vrei?
– Te roog! \l implor` Guy.
– Guy!
– Mai târziu, Guy, interveni calm Trey. O s` mergem
afar` mai târziu. Te rog s` ne scuzi o clip`, dar am ceva de
vorbit cu sora ta.
– Bine\n]eles, am s`-]i duc calul la ad`post \n grajd.
– E acolo deja, dar ai putea s`-i dai un pic de ov`z [i
s`-mi aduci p`tura. De asemenea, a[ mânca [i eu ceva, mai
spuse nou-venitul.
– O s` avem de mâncare imediat, nu-i a[a, Virginie?
r`spunse Guy. Sora mea o s` preg`teasc` ceva de mâncare
\n timp ce o s` m` ocup de cal. Eu m-am ocupat cu
mâncarea cât timp Virginie a fost plecat`. M-am descurcat,
dar bine c` s-a \ntors. }i-am ar`tat cizmele mele noi?
Virginie crezu c-o s` moar` de ru[ine.

– Sunt sigur` c` pe domnul Braddock-Black nu-l
intereseaz` cizmele tale noi.
Prea târziu; Guy \[i suflecase deja pantalonii.
– Sunt foarte frumoase, spuse Trey, deodat` [ocat de
faptul c` pe el nu-l interesase niciodat` c` avea cizme noi.
– |nainte nu le aveam decât pe ale tatei, [i când toat`
lumea vroia s` ple… Guy se \ntrerupse când v`zu \n sfâr[it
privirea du[m`noas` a surorii lui. A[ face mai bine s` v`d de
cal, murmur` \nainte de a pleca.
– Vorbe[te prea mult, spuse Virginie ca s` rup` t`cerea
care se l`sase \n \nc`pere.
Trey zâmbi.
– Ca to]i copiii. ~sta e farmecul lor.
– Nu se mai consider` copil. Mi-e team` c` se crede deja
adult, dup`…
– Dup` moartea tat`lui vostru?
– Da.
– {i mama? \ntreb` Trey, v`zând o fotografie a celor doi
so]i, \nr`mat` deasupra [emineului.
– A murit la trei zile dup` tata.
– Când a fost asta?
– Ast`-var`.
– |mi pare rù. De asta te-am g`sit la Lily?
Ea cl`tin` din cap [i spuse:
152 KATE DOUGLAS
– ~sta e motivul pentru care nu te-am l`sat s` revii

asupra \n]elegerii noastre.
– N-a[ fi f`cut-o. Puteai s` p`strezi banii.
– Nu eram sigur`…
– Dac` tot vorbim despre asta, s` vedem cum ai putea s`
te achi]i de datorie, cu Guy [i Eduard \mpreun` cu noi?
Furia \i disp`ruse acum, când o g`sise.
– Nu uita de Emilie [i de Genevieve, replic` ea ironic.
– Ah, da, bine\n]eles. |mi aduc aminte c` mi-ai spus c` ai
fra]i [i surori.
Nu era deloc obi[nuit cu copiii.
– Sunt patru \n total, explic` Virginie, mai sigur` pe ea
acum, când era pe teritoriul ei, \n universul ei. Cred c`
drumul pe care l-ai f`cut pân` aici n-a fost decât o pierdere
de timp.
Un fulger sclipi \n ochii lui cenu[ii.
– A fost cât pe ce s`-mi omor calul venind aici; atunci,
patru fra]i [i surori sau patruzeci… |[i deschise [uba
imens` cu un gest brusc, f`r` s`-[i termine fraza. E de-ajuns
s` g`sim un… s` facem o \n]elegere.
– Doamne, ce grea e [uba ta, exclam` femeia. E[ti mai
puternic decât credeam.
– {i tu e[ti mai firav`, r`spuse b`rbatul cu blânde]e,
punându-i mâinile pe [olduri. Dar ne potrivim, nu-i a[a,
draga mea ?
Când ap`ruse \n u[`, avusese inexplicabila senza]ie c`

via]a ei o lua de la \nceput. Acum, prezen]a lui fizic` o
excita.
– S`rut`-m`, s`lbatic` mic`. Asta n-o s` fac` zgomot.
O ridic` de jos ca s-o s`rute.
– Nu! protest` când o l`s` jos. N-ar fi trebuit s` vii!
Dar cuvintele erau neputincioase s` \nl`ture dorin]a
care-i st`pânea deja.
– N-ar fi trebuit s` m` p`r`se[ti, spuse \ncet b`rbatul.
C`ma[a lui de un ro[u-aprins era atât de moale la pipìt,
\ncât trebuia s` fie de m`tase sau de ca[mir– amestecul cel
mai potrivit \mpotriva frigului. Se sim]ea atât de s`rac` \n
compara]ie cu el. Contrastul existen]elor lor era enorm.
Chiar veniturile de alt`dat` ale contelui Jordan nu se
comparau cu posibilit`]ile cu care era obi[nuit Trey. Mai
mult ca orice, siguran]a lui fundamentat` pe acest imperiu
era un obstacol \n rela]ia lor.
– Ba trebuia, r`spunse Virginie \ndep`rtându-se,
convins` c` nu va fi niciodat` al ei. Tu n-ar fi trebuit s` vii
dup` mine.
– Ba trebuia, spuse la rândul lui, \ncet, cu o voce grav`.
Mocasinii \i alunecar` pe podea \n vreme ce parcurgea
distan]a care-i desp`r]ea. Femeia se trezi deodat` cu spatele
sprijinit de perete. Mirosul lui \i mângâie n`rile când o
prinse zdrav`n de umeri. Se gândi c` nu-i spusese niciodat`
154 KATE DOUGLAS
nu. Dar era prea târziu, buzele li se \ntâlnir` [i se sim]i

\nvins`. Imediat, afar` se auzi fluieratul lui Guy, care se
\ntorcea. Virginie se eliber` repede din bra]ele lui. Era deja
\n buc`t`rie când fratele ei deschise u[a.
– Trey, cum \l cheam` pe calul tù? E splendid!
Trey \[i \nghi]i saliva ca s`-[i recapete glasul [i s`-[i
lini[teasc` b`tìle inimii.
– Rally. A câ[tigat toate cursele de la Helena la care a
participat de când a \mplinit un an. Ai putea s` \ncerci s`-l
\ncaleci, mâine…
– Iupii! Bine\n]eles! Unde vrei s` pun p`tura? Acum, o s`
tragem cu pistoalele?
Trey se mul]umi s` r`spund`:
– Ar fi mai bine dac` i-am da o mân` de ajutor surorii tale
la buc`t`rie. Am putea s` exers`m cu pistoalele mâine. Cred
c` am s` mai r`mân, dac` n-ai nimic \mpotriv`.
– Dac` n-am nimic \mpotriv`! repet` Guy, uimit. Ai auzit,
Virginie? Trey va r`mâne! O s` m` lase s` trag cu pistoalele
lui [i s`-i c`l`resc arm`sarul… Nemaipomenit, nu?
Tân`ra femeie nici nu \ndr`znise s` se gândeasc` la a[a
ceva. Parc` ajunsese \n paradis. Trey, zâmbind [i
atingând-o, s`rutând-o. Cel mai frumos b`rbat din lume o
dorea… {i asta avea s` \nsemne iadul, pentru c` nimic nu
se schimbase \n lumea real`. |n lumea adev`rat`, nu mai era
nevoie de ea. |n lumea asta, Trey se juca de-a dragostea.
R`spunse, cu voce grav`:

– E nemaipomenit. Acum, ajut`-m` s` cur`] ni[te cartofi.
– Bine\n]eles! Bine\n]eles, fu de acord Guy, bucuros
nevoie mare. O s` vezi c` am devenit cel mai priceput
cur`]`tor de cartofi \n lipsa ta!
Virginie refuz` aparent cu acreal` ajutorul lui Trey, \n
timp ce \ncerca s`-[i reg`seasc` sângele -rece. Prezen]a unui
b`rbat \n cas` \l \ncânta pe Guy [i nu vroia pentru nimic \n
lume s`-i strice pl`cerea. Trey nu insist` când i se refuz`
ajutorul. A[tept` masa \ntr-un fotoliu a[ezat lâng` [emineu
[i dup` câteva minute adormi.
– {[t, f`cu Virginie spre Guy, care vorbea prea tare. S`-l
l`s`m s` doarm`.
Glasul \i era tandru. {tia bine ce efort f`cuse s-o
urm`reasc` pân` aici [i cu cât` \nc`p`]ânare \ndurase frigul
f`când un drum atât de lung, cu toate c` s`n`tatea lui era
precar`. Era sigur` c` ]inea la ea mai mult decât la oricare
dintre celelalte femei de la Lucy sau de la alte case de
toleran]`! |n duio[ia acestui moment, nimic nu mai conta \n
afar` de trupul care se odihnea \n fotoliul mamei sale. |l l`s`
s` doarm` o or`. Când deschise ochii [i o g`si aplecat`
asupra lui, zâmbi, apoi \[i frec` ochii ca un copil.
– Sunt mul]umit c` te-am g`sit, murmur` el, [i inima
Virginiei \ncepu s` bat` cu putere, gata s`-i sar` din piept.
La lumina l`mpii cu petrol, masa fu cât se poate de
156 KATE DOUGLAS
lini[tit`. Aveau impresia c` erau singuri pe lume, izola]i \n

mun]i. Virginie \l observa pe Trey care mânca metodic ca de
obicei [i radia de bucurie, la fel ca Guy, când f`cea
complimente mânc`rurilor. Mânc` dou` por]ii din fiecare.
|n timp ce Trey dormise, \[i prevenise fratele s` nu-l bat`
la cap pe invitatul lor; astfel c` acesta se mul]umi doar cu
vreo dou`zeci de \ntreb`ri legate de indieni, scalpuri, [i
sfânta r`zbunare. Trey r`spunse la toate grav [i sincer. Se
hot`r\ s` trag` la ]int` \n diminea]a urm`toare.
– Vântul rece cu z`pad` nu s-a potolit, anun]` Trey.
– A[a crezi? \ntreb` Virginie, surprins`. Cerul e atât de
senin.
– Dup` ce am v`zut pe drum venind, o s` ning`.
– Cu un pic de noroc, o s` r`mânem bloca]i!
– Tot ce se poate.
– Ah, nu! fu reac]ia Virginiei. Am fost bloca]i de z`pad`
dou` luni \n prima iarn` pe care am petrecut-o aici.
Gândul de a petrece atâta timp cu Trey o tulbura.
– Nu-i chiar a[a de grav, de data asta, Virginie, \i atrase
aten]ia Guy. Ai adus destule provizii.
– Dar… tu nu po]i s` r`mâi aici atâta timp, spuse femeia
\nainte de a-[i da seama c` era nepoliticoas`. Vreau s` spun
c`… familia ta se va \ngrijora.
– Oh, nu m` deranjeaz` deloc s` r`mân blocat cu voi!
spuse Trey cu un zâmbet radios \ntip`rit pe fa]`. {i familia
[tie unde sunt.

Le spusese servitorilor unde se ducea. {i chiar dac`
mama avea s` fie \ngrijorat`, tat`l \l [tia \n stare s` se
descurce singur.
– Ai auzit, Virginie? |i e indiferent! triumf` Guy. M` \nve]i
s` trag cu un arc [i s`ge]i? {i s` le fac?
– O s` facem o sumedenie de lucruri, r`spunse calm cel
\ntrebat. |n primul rând, dac` \ncepe furtuna, ne vor trebui
ni[te t`lpigi ca s` mergem pe z`pad`. Ave]i a[a ceva?
– Nu, r`spunse Virginie, \ngrijorat`. Tata a \ncercat o
dat` s` fac`, dar…
– Ei bine, o s` facem \ncepând chiar de mâine [i, \n felul
`sta, z`pada n-o s` mai fie o problem`. N-o s` mai fi]i
bloca]i.
Era atât de amabil, atât de binevoitor. Iat` de ce [ederea
lui risca s` fie un dezastru pentru ea. Trebuia s` stea de
vorb` cu el, \[i spuse Virginie. Mai târziu, când Guy o s` se
culce.
|ns`, sleit de oboseal`, Trey adormi lâng` foc chiar
\naintea lui Guy. Fratele [i sora nu \ntârziar` s` se culce [i
ei. Ea crezu c` n-avea s` reu[easc` s` adoarm`, dar era atât
de epuizat` de c`l`torie, de re\ntâlnire [i de venirea
nea[teptat` a lui Trey…
Capitolul 8
Diminea]`, Trey se trezi cam de[elat, dar odihnit. O v`zu

\n partea cealalt` a \nc`perii pe Virginie, care mai punea
ni[te lemne \n soba de fier din buc`t`rie.
– Bun` diminea]a, spuse \ncet.
Ea se \ntoarse [i zâmbi. Zâmbetul acesta \l f`cu s`-i bat`
inima mai repede. |mpreunându-[i mâinile dup` ceaf`, el se
sprijini confortabil pe fotoliu.
– Unde-ai dormit?
– Acolo, r`spunse ea ar`tând un p`tu] sub scar`, deja
strâns [i acoperit cu o cuvertur` colorat`.
Trey se \ntinse \ncet.
– La noapte, nu cred c-am s` dorm \n fotoliul `sta.
– Ai putea s` stai \n pat cu Guy. Ar`t` peretele opus. E
patul p`rin]ilor. E destul de mare pentru doi.

Dându-[i seama c` Guy dormea \nc` \ntr-un
talme[-balme[ de p`turi, Trey f`cu remarca:
– S-ar zice c` doarme bu[tean, nu?
Virginie se \ntoarse spre el. |mbr`cat` \n obi[nuitele
haine b`rb`te[ti, era la fel de proasp`t` [i de atr`g`toare ca
la prima lor \ntâlnire.
– Nu \ncepe s`-]i faci iluzii, Trey.
– Prea târziu, draga mea.
Ochii lui cenu[ii \i priveau atent formele trupului.
– Mai sunt \nc` patru persoane care trìesc \n cabana
asta mic`. {i to]i au ochii mari [i urechile ciulite. S` nu ui]i
asta.
– Promit s` fiu discret… Mi-ai lipsit atât de mult
– A[a le spui tuturor femeilor, replic` ea calm.
|n r`coarea dimine]ii, luase trei decizii: \n primul rând,
s` nu se lase hipnotizat` de frumuse]ea [i farmecul acestui
b`rbat; al doilea, s` \ncerce s` p`streze distan]a [i al treilea,
s`-l trimit` acas` cât se putea de repede.
– Niciodat`, spuse el cu glas aspru. Tu e[ti prima.
Se sim]i cuprins` de un fior [i toate planurile f`cute cu
grij` se evaporar`. |i trebuir` câteva clipe ca s`-[i revin`.
– Iart`-m`, dar nu-mi vine s` cred, spuse femeia.
Ocolind masa de lemn [i scaunele, veni spre ea.
– De ce nu-]i vine s` crezi, draga mea? Am fost sincer.
160 KATE DOUGLAS
Mi-ai lipsit.
Dar când vru s-o ating`, ea se \ndep`rt` imediat, punând
din nou masa \ntre ei. Trebuia s` fie tare. Mai fusese, [i
trebuia s` fie din nou; era sigur` de acest lucru, pentru c` la
moartea p`rin]ilor, [tiuse s` fac` fa]` responsabilit`]ilor,
astfel \ncât alese s`-i dea lui Trey un r`spuns neutru, care s`
nu-i tr`deze sentimentele:
– Fii \n]eleg`tor, nu suntem singuri.
|ns` emo]iile nu-i d`deau nici ei pace, pentru c` se trezi
adùgând f`r` s` vrea:
– {i tu mi-ai lipsit.
– O s` g`sesc o modalitate ca s` fim singuri, spuse Trey
admirându-i o ven` care-i pulsa pe gât. O s` fim singuri.
– Nu, protest` ea \nro[indu-se. Nu po]i.
– Oh ba da, murmur` b`rbatul cu blânde]e. Pot.
R`spunsul acesta avu acela[i efect de parc` ar fi
dezbr`cat-o pe loc. Se cutremur`. El schi]` un zâmbet
ironic.
– Nu vrei s` te ajut s` preg`te[ti micul dejun?
Lui Trey nu i se putu repro[a nimic \n ziua aceea, chiar
dac` ochii lui cenu[ii nu pierdeau nicio ocazie s` st`ruie
asupra sânilor ei, imediat ce copiii aveau altceva de f`cut. |n
momentele acelea, Virginie era sigur` c` b`tìle inimii i se
auzeau pân` la Helena. Dar, altfel, totul fu perfect. {i asta
din prima clip` \n care copiii \l descoperir` pe acest
necunoscut \n casa lor. El anun]` c` aveau pr`jituri la micul

dejun, [i asta fu de-ajuns ca toat` lumea s`-l adore. Virginie
nu-[i \nchipuise niciodat` c` ar fi putut s` g`teasc` ceva.
De[i nu-l v`zuse ridicând m`car un deget la ranch, f`cuse
f`r` nicio ezitare ni[te pl`cint` cu mere. Dup` ce copiii
mâncar` bun`t`]i pe s`turate, Trey le propuse s` se \mbrace
bine ca s` se dea cu sania pe afar`. |n felul `sta, deveni
pentru to]i, bìe]i [i fete, \n acela[i timp un model, un idol
[i cel mai bun prieten.
– Copiii sper s` accepte s` r`mân, \i spuse Virginiei
ironic, \n loc de r`mas-bun.
Abia \l scosese pe ultimul afar` [i se preg`tea s`-i urmeze.
– Vrei s`-]i arunc cu ceva \n cap?
– Te-am refuzat eu vreodat`, draga mea? spuse desf`când
bra]ele.
Dar reflexele lui erau ca de obicei excelente. Ceainicul
Virginiei lovi u[a \nchis`.
Pare s` se distreze la fel de mult ca ei, \[i spuse tân`ra
femeie privindu-i pe fereastr` cum se zbân]uiau \n z`pad`.
Mai târziu, o convinser` s` ias` [i ea afar` s` construiasc` un
castel de z`pad` [i, chiar dac` echipa lui Trey pierdu
\ntrecerea– le spuse lui Gay [i lui Eduard c` un gentleman
trebuia totdeauna s` lase femeile s` câ[tige. Spuse acest
lucru [i Virginiei la ureche [i primi un s`rut din partea
câ[tig`toarei. S`rutul acesta \i bulvers` pe amândoi.
162 KATE DOUGLAS
Dup`-amiaz`, \ncepur` s` fac` t`lpigi, ca s` poat` merge

pe z`pad`. Trey se dovedi un artizan remarcabil. Mâinile lui
cu degete lungi \ndoiau [i modelau lemnul uscat, tìau
curelele de piele cu o u[urin]` formidabil`. Bine\n]eles,
trebuia s` vin` des \n ajutor tovar`[ilor lui mai
ne\ndemânatici. Dar reu[i s`-i fac` s` cread` c` fiecare \[i
f`cuse el \nsu[i perechea de t`lpigi.
Din când \n când, privirea lui o \ntâlnea pe cea a Virginiei
peste capetele copiilor [i \i zâmbea. Pe ea o str`b`tea de
fiecare dat` un fior, pentru c` [tia ce \nsemna zâmbetul lui
lene[.
{i când vântul \ncepu s` vâjâie la c`derea serii, Trey
anun]`:
– Iat` furtuna care se anun]a de noaptea trecut`.
***
Diminea]`, vântul rece b`tea \n continuare pe munte [i

oamenii clanului Trey, la o dep`rtare de [aizeci de
kilometri, fur` nevoi]i s` se \ntoarc`. Furtuna [tersese
urmele. Grupul pornit \n urm`rirea lui r`mase blocat trei
zile la Cresswell, a[teptând ca vremea s` se \ndrepte.
Ninsese un metru de z`pad` \n dou` zile [i, a treia zi, vântul
de dezl`n]uise.
|ntrebându-l pe Cresswell, Blue aflase c` Virginie [i Trey
trecuser` pe la el \ntr-un interval de câteva ore, cu o zi
\nainte de furtun`. Cunoscând dib`cia v`rului sù, Blue era
sigur c` o g`sise. Acum, trebuia s` porneasc` din nou la
drum, ca s`-i g`seasc`. Fox se \ntoarse la ranch s` aduc`
provizii [i cai odihni]i \n timp ce Blue trecea pe la fermierii
din vecin`tatea lui Cresswell, ca s`-[i dea seama de direc]ia
pe care o apucase Trey. Nimeni nu-l v`zuse.
***
Jake Poltrain \[i petrecea aproape tot timpul la Palatul

Pl`cerilor lui Li Sing Koo, hr`nindu-[i cu opiu visurile de
r`zbunare \mpotriva clanului Braddock-Black. |n visurile lui
ame]itoare, nu era \nvins niciodat`. Izbândea mereu. De
asta-l interesa drogul pe care-l folosea; avea nevoie de
euforie [i sentimentul triumfului absolut pe care i-l d`dea.
|n visele lui, nu d`dea niciodat` \napoi. |n sfâr[it, \l dobora
pe Hazard Black. |n realitate, lucrurile nu st`teau a[a. Astfel,
când pusese bariere ca s`-[i protejeze râul pe care-l
considera al lui, blestematul Black venise \mpreun` cu fiul
[i armata personal`. Desc`lecase chiar sub nasul lui [i
164 KATE DOUGLAS
r`m`sese acolo, cu mâinile gata s` apuce pistoalele, sperând

s`-l vad` f`când un gest nesocotit. {tia bine c` nimeni nu
mânuia pistoalele mai repede decât el. Pe lâng` asta, mai
era [i bìatul, o a[chie ce nu s`rise departe de trunchi, la fel
de neru[inat, la fel de sigur pe el [i despre care se spunea
c` era \nc` [i mai rapid.
– ~sta e p`mânt absarokee, spusese Hazard. Nu po]i s`
pui bariere pe p`mânturile str`mo[ilor no[tri. Toat` lumea
are dreptul s` ajung` la ap`…
Jake mai trase un fum din pipa cu opiu [i am`r`ciunea pe
care o sim]ea disp`ru numaidecât. Dup` \nc` un fum, reg`si
\ncânt`torul sentiment de triumf…
|l omorâse cu sânge-rece pe b`rbatul pe care-l pl`tise ca
s`-l \mpu[te pe Trey când se g`sea la Lily. Când texanul
venise la el s` ia restul de bani, Trey era mort pe jum`tate.
{i el, dar nu [tia. Jake nu vroia s` lase niciun martor.
Pumnalul ascuns \n m`nu[` fusese o surpriz` pentru
criminalul venit din Texas, care era \nv`]at s` nu aib`
\ncredere \n nimeni [i nimic. Trupul lui \nghe]at fusese g`sit
dup` o s`pt`mân`, \n apa unui râu.. Nimeni nu [tia cum \l
cheam`, de[i câ]iva angaja]i ai lui Poltrain, care petrecuser`
cu el câteva nop]i, spuneau c` \l chema Waco…
***
La o s`pt`mân` dup` plecarea lui Trey, Hazard [i

avocatul lui p`r`seau biroul [erifului din Helena.
– Nu sunt prea mari speran]e, spuse avocatul.
{eriful \i prevenise c` nu exista nicio dovad` direct`
\mpotriva lui Poltrain. Nimic destul de solid. Hazard
bomb`nise [i [eriful se gr`bise s` adauge:
– Dar continu`m ancheta.
– Ai tot interesul, mormìse Hazard.
Pe sc`rile Palatului de Justi]ie, se opri s`-[i \ncheie
paltonul. De ce, se \ntreb` pentru a suta oar`, ]inea s`
respecte legile \n povestea asta? Un glon] \n capul lui
Poltrain ar fi rezolvat definitiv problema…
***
– Ascult ordinele tale, iubito.
Blaze \i zâmbi când o s`rut` pe gât. Ridic` ochii spre el,
spunându-[i c` era la fel de seduc`tor cum fusese
totdeauna. {tia c` sub hainele groase de iarn`, trupul lui era
\ntr-o form` excelent`. {i cuno[tea sclipirea asta din ochii
lui.
– Ordinele mele, poate, \ns` numai pentru c` [tiu s` m`
supun, \l lu` \n râs femeia.
Hazard \[i rezem` neglijent [oldul de biroul unde era
a[ezat`.
– {i tu e[ti singura care o po]i face. El \ntoarse capul [i
se uit` la pendul`. Avem timp… \nainte de cin`?
166 KATE DOUGLAS
So]ia \[i \n`l]` sprâncenele [i pufni \n râs.

– Nu, doar dac` nu vrei s` stabile[ti un record, [i [tii c`
nu mi-a pl`cut niciodat` s` fie foarte repede, spuse pe un
ton lasciv. Dup` ce sc`p`m de politicieni, am s` fiu
\ncântat` s`-mi petrec toat` noaptea \mpreun` cu tine.
– Cu perdelele trase, ca s` vedem stelele.
– Stelele noastre, ca la caban`.
|n fiecare an, Blaze [i Hazard se \ntorceau \n acea caban`
mic`, \n inima mun]ilor, unde se n`scuse Trey \n prima
iarn` dup` ce se c`s`toriser`. St`teau acolo cât de mult se
putea. Pentru ei, era un moment de lini[te, departe de
agita]ia lumii."Ce-ar fi dac` am r`mâne aici pentru
totdeauna?" \ntreba de fiecare dat` Blaze când trebuia s` se
preg`teasc` s` plece. De fiecare dat`, Hazard r`spundea
"da" [i o strângea \n bra]e. Era o minciun` care-i \ncânta pe
amândoi [i parc` erau doi copii care inventau o epopee
minunat`.
– N-a[ vrea la caban`, dar ce-ai zice de ora zece?
– O s` fie cea mai scurt` cin` de la Helena, draga mea.
Hazard avea uneori tendin]a de a nu lua \n seam`
convenien]ele.
– Drag`, [tiu s` fiu cuviincios. Ai timp pân` la zece [i
jum`tate ca s`-i sco]i pe u[`… cu ajutorul meu, bine\n]eles.
Pe urm`, nu mai garantez nimic.
– Jon, e[ti incorigibil, dar \mi plac asemenea b`rba]i.
– Ah, nu-mi place pluralul `sta! |mi vine s` strâng de gât

câ]iva indivizi.
– Cerule, te rog s` nu omori pe nimeni. Cu tine al`turi,
cum a[ putea s` m` uit la alt b`rbat?
– M` bucur c` gânde[ti a[a.
– |n schimb, dac` te surprind vreodat` uitându-te la alt`
femeie, te omor eu.
– {tiu c` e[ti p`tima[` [i nu-mi asum un asemenea risc.
Era radios.
Pu]in dup` aceea, \n timp ce se preg`teau pentru cin`, fu
anun]at Fox [i primit imediat.
– L-a]i g`sit? \ntreb` Blaze, nelini[tit`.
Fox \i explic` de ce \ntrerupseser` pentru moment
cùt`rile la Cresswell, discut` cu Hazard problema
\nt`ririlor [i a proviziilor suplimentare, apoi \i p`r`si ca s`
se odihneasc`; plec` \n zorii zilei, s`-l \ntâlneasc` pe Blue.
Blaze era evident mult mai nelini[tit` decât Hazard, care
avea deplin` \ncredere \n Trey. |ncerc` s-o lini[teasc`, dar
nu reu[i. Mamele, \[i spuse singur, au tendin]a s` nu ia \n
seam` unele am`nunte \n leg`tur` cu bìe]ii lor. Trey
st`tuse retras toat` s`pt`mâna \n dormitor, \mpreun` cu
Virginie [i asta \nsemna de bun` seam` c` era spre
\ns`n`to[ire.
De aceea, Hazard nu era deloc \ngrijorat pentru
s`n`tatea bìatului sù.
168 KATE DOUGLAS
***
Cu elan [i vigoare, Trey \[i croia drum prin z`pad` pân`

la [ur`. Era trecut de miezul nop]ii [i luna scânteia dup`
furtun`. |n caban`, toat` lumea dormea adânc.
|n ultimele zile, se \n]elesese foarte bine cu copiii.
F`cuser` t`lpigi, arcuri [i s`ge]i. Acum, \mpreun` cu Guy,
adusese \n caban` multe g`le]i cu z`pad`, reu[iser` s`
\nc`lzeasc` apa pe sob` [i copiii f`cuser` baie. |n timpul
mesei de sear`, toate chipurile curate adunate \n jurul
mesei ofereau o imagine idilic`. Când Virginie \i murmurase
"mul]umesc" \nainte de a urca s`-i culce pe cei mai mici la
etaj, f`cuse un efort s` nu-i r`spund` "mi-a f`cut mare
pl`cere". Ar fi fost o ipocrizie din partea lui [i l-ar fi sim]it.
Suferea v`zând c` se distan]aser`. Era foarte diferit` de
Virginie cea spontan` pe care o cunoscuse alt`dat`, dar
atribuia aceast` atitudine stranie prezen]ei copiilor.
Iat` de ce, \n mijlocul nop]ii, d`dea la o parte z`pada, ca
s` fac` un drum pân` la [ur`. Vroia s` stea de vorb` cu ea,
\ntre patru ochi. F`cuse deja un pat primitor \n fân, cu dou`
p`turi groase.
Era un vis, un vis \ncânt`tor [i trândav, [i Virginie l`s`
s`-i scape un murmur de mul]umire. F`r` s`-[i dea seama,

ridic` b`rbia ca s` ating` buzele frem`t`toare care se
aplecau spre ea. El o culc` delicat pe patul moale [i
parfumat, \i scoase c`ma[a de noapte [i o acoperi cu o
plapum` de puf. |l privi când se dezbr`c` repede, sco]ând
la iveal` trupul magnific.
– Trey… murmur` tân`ra femeie \n \ntuneric.
Nu era glasul unei femei care vroia s`-l evite. Devenise
din nou f`ptura seduc`toare pe care o \ntâlnise la Lily.
– Parc` sunt un pu[ti. Uite ce-mi faci. Zâmbi. E ceva nou.
Nu trebuie s` mai pleci de lâng` mine.
– Vino, trebuie s`-]i fie frig, [opti ea.
Era iarn` [i era dezbr`cat. Puse mâna pe el [i v`zu c` avea
pielea cald` [i se gândi: o s` m` ard`…
– }i-e frig, murmur` el. }i-e fric`?
– Nu.
O ap`s` u[or pe mân`.
– Uitasem cât e[ti de frumoas`. Dar… gata cu vorbele.
Pari \n cea mai bun` form`.
– Nu [tii ce te-a[teapt`, replic` femeia cu ochii miji]i.
Glasul aspru al lui Trey r`spunse:
– Nici tu nu [tii...
|n noaptea aceea, singuri \n [ur`, având ca martor doar
luna, f`cur` dragiste mult timp, dragoste furioas` [i delicat`
\n acela[i timp.
170 KATE DOUGLAS
Urm` o s`pt`mân` ca \n pove[ti. Copiii \l adorau pe Trey

[i parc` alc`tuiau o familie. Virginie nu-[i \nchipuise
niciodat` c` o s` mai fie atât de fericit`. To]i cei pe care-i
iubea erau al`turi de ea [i bucuria copiilor o \ncânta.
Vorbeau despre zilele [i s`pt`mânile care vor veni [i Virginie
\ndr`zni pentru prima oar` s` se gândeasc` la o leg`tur`
\ndelungat` cu Trey. |n fiecare noapte, \n cuibul lor moale,
\i spunea c` o iubea [i \n fiecare zi lucra la ranch,
ajutându-l pe Guy s` construiasc` [i s` repare.
– La prim`var`, spunea privind valea \nz`pezit`, o s`
aducem câ]iva cai… s` sem`n`m cum trebuie.
Inima Virginiei tres`rea de bucurie. Vorbea despre
viitor… despre viitorul lor.
– {i când o s` vin` prim`vara, adùg` cu glas mângâietor
strângând-o \n bra]e, am s`-]i ar`t unde r`sar primii
ghiocei…
Când Virginie \ncepu s` aib` febr`, n-o lu` \n seam`,
crezând c-o s` treac` de la sine. Dar seara ardea [i, când
\ncepu s` vomite, Trey intr` \n panic`. Diminea]`, starea ei,
\n loc s` se amelioreze, devenise [i mai proast`. Trey era
speriat. |n fiecare iarn`, se \ntâmpla s` moar` oameni de
febr`. Doctorul cel mai apropiat se afla la o dep`rtare de o
sut` de kilometri. Dac` starea Virginiei se \nrùt`]ea [i mai
mult \n urm`toarele zile, poate va fi prea târziu.
Odat` hot`rârea luat`, \i trezi pe copii \n zori, \n timp ce
Virginie dormea un somn neobi[nuit. Le explic` copiilor c`

trebuia s` plece pe jos, cu t`lpigi \n picioare. Sora lor mai
mare trebuia s` ajung` la un doctor.
– Ne \ntoarcem la ranch, spuse b`rbatul când bolnava,
sl`bit`, \ncepu s` protesteze.
Era ro[ie la fa]`, ochii \i scânteiau [i o fric` teribil`,
dìnuind \nc` din copil`rie, se trezi \n Trey. {i dac` nu se
vindeca? Cu Virginie \n spate, porni la drum prin z`pada
afânat`. Aveau de str`b`tut aproape [aizeci de kilometri
pân` la cea mai apropiat` locuin]`. De acolo, Trey putea s`
trimit` pe cineva dup` ajutor. Drumul era greu de str`b`tut
[i aveau nevoie s` se opreasc` din când \n când, s`-[i mai
trag` sufletul. Dup`-amiaz`, opririle devenir` mai frecvente.
Copiii \ncercau s` p`streze ritmul, \ns` Trey trebuia s`
mearg` din ce \n ce mai \ncet. |l durea fiecare mu[chi [i
trebuia s` fac` eforturi supraomene[ti s` continue.
Nu peste mult` vreme, avea s` \nceap` s` se \ntunece [i
copiii erau deja epuiza]i. Genevieve nu avea decât opt ani [i,
de o bun` bucat` de drum, Guy o sus]inea, strângând din
din]i. Când fata \ncepuse s` plâng`, fratele ei o redusese
imediat la t`cere.
– Virginie e bolnav`, spusese Guy, [i trebuie s` mergem
\n continuare. Când n-o s` mai po]i, am s` te iau \n spate.
{i lui Trey \i venea s` plâng` gândindu-se la drumul pe
care-l mai aveau de str`b`tut. Dar n-ar fi folosit la nimic.
172 KATE DOUGLAS
Copiii nu puteau s` continue. Nu putea s`-i lase singuri \n

pustietatea \nghe]at`. Virginie nu se mai trezise de la ora
prânzului [i trebuia s` se opreasc` [i s` lase copiii s`
doarm` ca s` plece diminea]` devreme… rugându-se ca
Virginie s` mai trìasc` \nc`.
– Continu`m pân` se \nnopteaz`, anun]` b`rbatul. |nc`
vreun sfert de or`. E bine a[a?
Ca r`spuns, primi ni[te zâmbete for]ate [i un "da"
epuizat din partea lui Guy.
Un pâlc de cedri, sumbru \n lumina crepusculului, se
ridica \n fa]a lor. Poate era locul \n care va muri Virginie.
Neputin]a \l f`cea s`-i vin` s` urle.
Blue [i cei [ase \nso]itori ai lui ajunser` la cedri \naintând
cu greutate prin stratul gros de z`pad` moale. V`zând micul
grup, Blue d`du pinteni poneiului sù. Trey r`mase
\nm`rmurit. Era un Dumnezeu acolo, sus, care avea grij` de
ei.
|n]elegând imediat prin ce trecuse v`rul sù, Blue i-o lu`
pe Virginie din spate, \ns` când propuse s` r`mân` acolo
peste noapte, Trey refuz`. Epuizat, cu glas aspru, el spuse:
– R`mâi cu copiii. Eu o duc pe Virginie la un doctor.
|n starea \n care se g`sea, era greu de crezut c` va putea
face a[a ceva; o c`rase \n spate timp de zece ore! Astfel \ncât
toat` lumea \l \nso]i, Virginie cuib`rit` \n bra]ele lui Trey,
copiii instala]i \n bra]ele celorlal]i. Trey vorbea f`r`
\ntrerupere \n timp ce o c`ra, dar ea nu-i r`spundea. Toat`

ziua se sim]ise din ce \n ce mai rù. Nu mâncase nimic, doar
bùse un pic de ap`. Ultima oar` când \i r`spunsese, fusese
cu trei ore \n urm`, când murmurase: "Las`-m` s` dorm."
R`spunsul \l \ngrozise.
Ajunser` la ranchul Braddock-Black la dou` diminea]a.
Câ]iva plecaser` \nainte, ca s` anun]e pe toat` lumea. Casa
era gata s`-i primeasc`.
Trey d`du instruc]iuni s` se aib` grij` de copii, [i-l
prezent` pe Guy, singurul care mai era treaz. Eduard, Emilie
[i Genevieve dormeau, \nf`[ura]i \n bl`nuri, erau purta]i \n
bra]e de trei b`rba]i. |i duser` \n camera copiilor. Guy \l
urm` pe Trey la etaj, unde se aflau mai mul]i doctori.
Hazard [i Blaze se \ntorseser` repede la ranch când
auziser` vestea \ntoarcerii micului grup [i a[teptau de la
miezul nop]ii.
Imediat ce Virginie fu a[ezat` \ntr-un pat, \nconjurat` de
doctorii [i infirmierele aduse de la Helena, Trey \l ajut` pe
Guy s` se instaleze pentru noapte.
– Totul e bine acum, spuse. O s` scape.
S`rmanul bìat era \ngrozit la gândul de a-[i pierde sora
[i Trey vroia s`-l lini[teasc`, de[i era [i el la fel de \ngrozit.
Era prea palid`, prea rigid` [i trebuia s` fac` apel la tot
sângele-rece ca s` nu apar` \ngrozit \n fa]a bìatului.
Prima lui reac]ie fu s` ia un doctor de bra] ca s`-i cear`
174 KATE DOUGLAS
s-o vindece. A doua fusese s`-i amenin]e pe ceilal]i doctori:

"dac` moare, v` \mpu[c." Totu[i, nu-[i pierduse controlul [i
nu spusese nimic, dar apropia]ii \l cuno[teau bine; \l
sim]iser` c` era gata s` explodeze. Blue fu cel care-i deturn`
aten]ia.
– Guy e epuizat. O s` doarm` sus, Trey. Ar trebui s`-l
aju]i s` se bage-n pat.
Trey \i privise cu luare-aminte pe doctori, \nainte de a
spune:
– M` \ntorc…
Pe urm` le \ntorsese spatele, ca s`-l duc` pe Guy la
culcare.
Doctorii avur` grij` de ea toat` noaptea, lui Trey
netrecându-i prin minte s` se culce. R`mase tot timpul la
c`p`tâiul Virginiei, sus]inut de o sumedenie de c`ni cu
cafea. Medicii se \ndârjir` ceasuri \ntregi [i, cu pungi de
ghea]`, reu[ir` s` fac` s`-i scad` febra. Trey nu-i sc`pa din
ochi, asemenea unui \nger negru gata \n fiecare clip` s`
loveasc`. Virginie primi \n felul acesta \ngrijirile cele mai
atente [i, spre diminea]`, starea i se \mbun`t`]i. Febra
sc`zuse, respira]ia redevenise normal`. Trey adormi pe
scaunul lui, cu mâna pe cea a tinerei femei.
***
– Ce-o s` facem? \ntreb` Blaze, cuib`rit` \n bra]ele lui

Hazard. E clar c` Trey ]ine la Virginie. Blue spune c` i-a
amenin]at pe doctori. Cum poate Duncan s` fie sigur…
Se \ntrerupse, \ncurcat`. Faptul c` Valerie \l acuza pe
Trey c` era tat`l copilului, o tulbura atât de mult \ncât nici
nu putea s` se exprime.
– Nu conteaz` dac` este sau nu, draga mea.
Hazard se dusese imediat \n sat, s` verifice celelalte
afirma]ii ale lui Stewart: posibila acuzare de viol \mpotriva
lui Gray Eagle [i lui Buffalo Hunter, dac` fiul lui refuza s` se
\nsoare cu Valerie. Cei doi b`rba]i avuseser` raporturi
intime cu tân`ra femeie, nu puteau s` spun` nu, dar nu o
constrânseser` s` fac` asta. Ba dimpotriv`. Dar asta n-avea
nicio importan]` [i Hazard [tia acest lucru. Dac` o femeie
alb` acuza un indian de viol, nu mai era nicio [ans` de
sc`pare. Bine\n]eles, cei doi ar fi putut s` dispar`, \ns`
Duncan [i Valerie se gândiser` [i la varianta asta. Deloc
stânjenit, Duncan declarase c`, \n cazul `sta, Valerie va
acuza, pur [i simplu, al]i doi membri ai clanului.
– Nu te nelini[ti, draga mea, o s` g`sim un mijloc s`
rezolv`m problema.
Dar glasului sù \i lipsea siguran]a [i \[i d`dea bine seama
de acest lucru.
Dup` o or`, Trey intr` \n camer`, bucuros ca un copil.
– Virginie a deschis ochii! Cred c` [tie unde se afl`. I-am
176 KATE DOUGLAS
spus de copii, c` dorm to]i, [i a zâmbit.

B`rbatul radia literalmente de fericire.
– Bine, continu` el, m` duc s` m` sp`l [i s` m` rad.
Le f`cu semn cu mâna [i fugi la scar`. P`rin]ii se privir`
cu sub\n]eles.
– E vorba de dragoste sau nu m` pricep eu, spuse
Hazard. Bìatul `sta avea [i el nevoie de un doctor acum
câteva ceasuri. Nu l-am mai v`zut niciodat` atât de epuizat.
{i acum… Zâmbetul \i disp`ru brusc. Cred c` avem o
problem`.
– Trebuie s` faci ceva, Jon. N-o s` accepte niciodat` s`
fac` ce spune Duncan. La fel a fost [i cu Carl. |]i aduci
aminte ce spunea Trey? N-a fost primul sau singurul.
Charlotte Tangen avea [i al]i aman]i. Copilul ar fi putut s`
fie al oricui. Vezi, o lu`m de la \nceput…
– Nu trebuie s` m` convingi. {tiu [i eu. Nu-]i face griji.
Am s` fac tot posibilul.
– Vreau s` fie fericit.
– Nu te mai fr`mânta pentru asta, draga mea. |[i caut`
r`bd`tor fericirea de câ]iva ani.
{tia cât de mult \nsemna Trey pentru ea. {i el \[i iubea
singurul fiu la fel de mult.
– Las`-m` pe mine s` m` ocup, re\ncepu b`rbatul
tandru, s`rutând-o. |n primul rând, Virginie trebuie s` se
\ns`n`to[easc`. Pe urm`, Trey se va putea ocupa de celelalte
probleme. Pot s`-l fac pe Stewart s` a[tepte câteva zile.

Nimeni nu [tie c` Trey s-a \ntors. Am s` poruncesc ca vestea
s` mai r`mân` un secret câtva timp.
Hazard nu-[i f`cea iluzii: \ntr-o cas` plin` \n care locuiau
zeci de persoane, secretul nu putea r`mâne ascuns prea
mult timp.
Capitolul 9
Copiii se purtar` irepro[abil \n timpul micului dejun,

dup` care toat` lumea urc` s-o vad` pe Virginie care, de[i
\nc` sl`bit`, se sim]ea mult mai bine. Nu mai avea febr` [i
putuse s` m`nânce pu]in` sup` de pui, dar era foarte
palid` [i p`rea \nc` [i mai firav` \n patul imens al lui Trey.
P`rin]ii acestuia erau \ncânta]i s-o revad` [i erau \ncânta]i de
asemenea s`-i cunoasc` familia. Impresionat` de primirea
care i se f`cuse, Virginie reveni repede cu picioarele pe
p`mânt atunci când Eduard \ncepu s` ridice \n sl`vi
sistemul de instala]ii al casei. |ncepu s` râd` gâlgâit \n timp
ce Genevieve se enerv`:
– Nu te mai copil`ri, Eduard!
Câteva minute mai târziu, una din cele trei infirmiere
\ncepu s` tu[easc` c` s`-[i dreag` glasul, privind insistent

orologiul. Blaze se oferi s`-i \nso]easc` pe copii \n camera
lor, \n timp ce Hazard anun]` c` acolo erau ni[te juc`rii.
Camera \n care se aflau se goli \n câteva clipe. Chiar Guy [i
Emilie, care se considerau deja adul]i, fuseser` frapa]i de
num`rul de juc`rii aranjate cu grij` pe etajere. Trey le
trimise pe infirmiere, f`cându-le semn cu capul.
– Sper c` nu te deranjeaz`, spuse tr`gând un scaun lâng`
pat. Vroiam s` fiu singur cu tine.
Virginie \i r`spunse cu un zâmbet. O ]inea de mân` ca [i
cum ar fi fost un por]elan extrem de delicat.
– S` [tii c` nu-mi rupi mâna… dac` m` ]ii a[a.
El o prinse de \ncheietur`.
– {tiu, draga mea, dar eram \ngrijorat.
– Cred c` ]i-am pricinuit o gr`mad` de necazuri. Dac`
n-ai fi fabricat t`lpigii ìa…
– Am fi g`sit altceva.
– Am o datorie fa]` de tine, recunoscu ea cu gravitate.
– |mi place s` te aud vorbind a[a! Rareori e[ti atât de
ascult`toare.
– Trebuie s` fie din cauza febrei.
Ochii verzi \i scânteiau veseli.
– Se poate, spuse Trey, din nou serios, dar sunt fericit c`
te sim]i mai bine. Nu m-am sim]it niciodat` atât de
neputincios. Nu [tiam ce s` fac.
180 KATE DOUGLAS
– Trebuia s` fii prudent [i tu. Nu te-ai vindecat de mult`

vreme.
Barbatul ridic` din umeri.
– Eu nu m` \mboln`vesc niciodat`.
– Da… A[a spuneam [i eu, [i uit`-te la mine!
– E[ti la cap`tul puterilor: m-ai vegheat la c`p`tâi zi [i
noapte, [i pe urm` a fost drumul epuizant pân` la tine. A
fost prea mult. Acum, nu mai trebuie decât s` m`nânci, s`
dormi [i s` te odihne[ti. Las`-m` s` m` ocup eu de copii. El
zâmbi. Cred c` ai remarcat c` ne \n]elegem destul de bine.
Trey cuno[tea acum originile aristocratice ale Virginiei. |i
vorbise despre duelul tat`lui sù, despre fuga lor [i anii grei
petrecu]i \n Canada [i \n Montana. |[i d`dea seama c` nu
fusese niciodat` atât de fericit. Era con[tient de importan]a
considerabil` pe care o avea acum Virginie \n via]a lui. Nu
va putea uita niciodat` ce sim]ise când crezuse c` o va
pierde.
– Te-ai gândit deja… \ncepu el \nainte de a se opri brusc
dându-[i seama de ce vroia s` spun`.
Ceea ce evitase ani de zile s` spun`.
– Vreau s` spun… O nou` pauz`. Ne \n]elegem bine…
cât se poate de bine.
Avea o privire de om \ndr`gostit pân` \n vârful unghiilor.
– Da, \ncuviin]` Virginie ale c`rei gânduri nu urmau
chiar acela[i curs – experien]a de via]` pe care o trìa cu el
era atât de nou`, atât de senzual`.

– Ei bine, m` gândeam…
Se \ntrerupse. Femeia ar fi putut s` u[ureze lucrurile dar,
dac` se \n[ela, ar fi ajuns amândoi \ntr-o situa]ie imposibil`.
– Chiar ai nevoie de un ajutor \n rela]ia cu copiii, spuse
el.
Of… se \n[elase deci. Din fericire, nu-[i tr`dase
sentimentele. Trey nu era preg`tit s`-i schimbe via]a; nu era
pentru el decât o aventur` ca oricare alta. Vroia doar s`-i
ofere un sprijin material…
– Apreciez c` vrei s` m` aju]i, replic` politicos tân`ra
femeie.
– Nu asta vroiam s` spun.
|i d`du drumul la mân` [i se ridic` brusc. Traversând
\nc`perea, se post` \n fa]a ferestrei ca s` contemple peisajul
\nz`pezit.
– Apreciez tot ce-ai f`cut pentru familia mea, repet` calm
Virginie, dar nu trebuie s` te sim]i obligat. De \ndat` ce m`
simt bine, o s` ne \ntoarcem la noi acas`.
– Nu m` simt "obligat", replic` el pe un ton rigid.
– Cu atât mai bine. Peste pu]in timp am s` fiu pe
picioare. Nu vom abuza de ospitalitatea ta.
El se \ntoarse cu spatele la fereastr`.
– Fir-ar s` fie, nu sunt f`cut pentru a[a ceva, declar` sec.
Nici nu vroiam s` m` gândesc.
182 KATE DOUGLAS
Virginie nu vroia s` aud` mai mult. Orice-ar fi spus, ar fi

suferit.
– Trey, chiar nu trebuie….
– N-are nicio leg`tur` cu copiii, continu` f`r` s-o ia \n
seam`. Chiar \mi plac.
Deodat`, p`ru s` se trezeasc` dintr-un vis interior [i v`zu
panica \n ochii Virginiei. Imediat, se duse lâng` ea.
– Te sim]i bine? Vrei s` chem doctorii? }i-e cald?
– M` simt bine. Sunt pu]in obosit`, atâta tot.
– O s` am grij` de tine, promise Trey cu blânde]e,
mângâindu-i o [uvi]` de p`r de pe um`r.
– Nu e[ti obligat. Sincer vorbind, deja am abuzat destul
de tine.
Se gândea la suma enorm` pe care i-o d`duse, cum
avusese grij` de copii, cum \i adusese pe to]i \n siguran]`.
– Vreau s` am grij` de tine.
– Pot s` m` descurc singur`, replic` sec tân`ra. Acum,
dac` nu te deranjeaz`, a[ vrea s` m` odihnesc.
"{i s` plâng \n hohote", adùg` \n sinea ei.
– Vreau s`-]i pun o \ntrebare, continu` el f`r` s`-i ia \n
seam` indispozi]ia.
– Nu! Nu acum, m` doare capul.
– Vrei s` te m`ri]i cu mine?
Da! fu reac]ia imediat`… \n sinea ei.
– Ai luat febr` de la mine? \ntreb` ea cu glas tare.
– R`spunde-mi, \i ceru Trey Bradock-Black, bogatul,

frumosul [i puternicul Trey Braddock-Black. R`spunde...
O prinse de \ncheietur`.
– E[ti sigur?
El [ovì o clip` \nainte de a r`spunde:
– Da.
Niciun cuvânt de dragoste, nimic \n afara unei ezit`ri
când rostise simpla confirmare.
– M` iube[ti? \l \ntreb` atunci ea.
Trey o privi serios. |n mintea lui nu mai exista niciun pic
de \ndoial`.
– Te iubesc... Te iubesc enorm.
Virginie r`spunse zâmbetului sù radios.
– Nu vrei s` [tii dac` te iubesc [i eu?
Nu se gândise nicio clip` la asta, obi[nuit fiind ca toate
femeile s`-l adore. Dar nu era chiar atât de arogant [i-[i ceru
scuze \nainte de a o \ntreba:
– Da, vreau s` [tiu dac` m` iube[ti.
– Te iubesc… mai mult decât pe Clover.
– Ce-[i poate dori mai mult un b`rbat? |i d`du drumul
brusc \ncheieturii. Mâine, e prea devreme, sau preferi o
nunt` mare?
– Mereu e[ti a[a de trufa[?
– M` antrenez de ani de zile.
– E urgent?
184 KATE DOUGLAS
– Nu, bine\n]eles c` nu.

"Da, este o urgen]`, \[i spuse \n sinea lui. Da, m`rit`-te
cu mine \nainte s` m` r`zgândesc. E prima oar` când fac
asta. Jurasem s` nu m` \nsor niciodat`. M`rit`-te cu mine
mâine, \nainte s` \ncep s` gândesc ca alt`dat`…"
– Atunci, mai a[tept pu]in. Vreau s` stau bine pe picioare
la c`s`toria mea.
– Te \n]eleg, spuse el cu glas surd. Vrei s` le spun eu
copiilor sau ai tu grij` de asta?
– S`-i anun]`m \mpreun`. Or s` \nnebuneasc` de
bucurie.
– Nu vor fi singurii.
Spusese ultimele cuvinte cu o asemenea spontaneitate,
cu o asemenea \ncântare, \ncât fu bulversat`. Era clar c` era
sincer.
– Atunci, \ncepu s` recapituleze pu]in ner`bd`tor,
s`pt`mâna viitoare ne c`s`torim, e[ti de acord? \ncheie
b`rbatul, diplomat.
Virginie schi]` un zâmbet.
– S`pt`mâna viitoare e perfect.
– Bine, spuse s`rutând-o u[or pe vârful nasului. M` duc
s`-i spun lui Mabel s` urce ca s` \nceap` s`-]i fac` rochia.
Trebuie s` se apuce de treab` imediat [i…
– Trey, \l \ntrerupse viitoarea mireas`, nu vreau o
c`s`torie mare. N-am nevoie de o rochie special`.
Vroia o ceremonie simpl`, intim`, nu un spectacol mare.

– Ridicol. E[ti regina mea. Meri]i s` fii \mbr`cat` ca o
regin`. Diamante… sau safire? Avem o min` la Black Lode
unde se g`sesc cele mai frumoase safire din lume.
"Regina" \l privi drept \n ochi.
– Trey, n-am nevoie de a[a ceva. N-am nevoie decât de
tine.
Imediat, o prinse de umeri [i se aplec` astfel \ncât ochii
lor s` ajung` la acela[i nivel.
– Virginie, iart`-m`… vom face cum vrei tu. Cât despre
mine, deja m-ai… [i pentru totdeauna.
– Te iubesc, murmur` ea, cu lacrimi \n ochi.
Palmele lui \i cuprinser` tandru obrajii.
– Nu plânge. O s` am grij` de tine… [i de copii. E[ti
via]a mea. |i mângâie buzele cu un s`rut u[or. Mai târziu,
când o s` te sim]i mai bine, o s` m` po]i s`ruta [i tu, adùg`
ironic.
– Am s-o fac, fii f`r` grij`!
B`rbatul lu` deodat` o expresie hot`rât`.
– Dac` vrei s`-i redai lui Guy titlul, o s` angaj`m cei mai
buni avoca]i din Fran]a. Dac` preferi s` r`mânem la munte,
o s` construim o cas` nou`, o s` plant`m orhidee. Sau dac`
vrei s` mergem s` trìm sub un palmier \n Tahiti, o s`
mergem acolo. O s`-]i dau tot ce vrei.
Femeia nu r`spunse imediat, pentru c` era prea
186 KATE DOUGLAS
impresionat`.
– Nu trebuie s`-mi dai toate astea, murmur` pân` la
urm`, cu buzele tremur`toare.
– Vreau s`-]i dau totul. Vreau s`-]i dau toat` fericirea din
lume. Dar mai ales, te vreau pe tine.
– Aaa, da! r`spunse ea cu impresia c` i se deschideau
por]ile raiului. Dar dac` te iubesc, va trebui s` m` iube[ti [i
tu cel pu]in la fel de mult.
Trey pufni \n râs.
– Sunt gata s` te iubesc pân` vor seca m`rile.
– Cu atât mai bine, spuse Virginie, pentru c` sunt o
femeie care vrea s` i se arate c` este iubit`.
– A[a ziceam [i eu. Dup` ce te-am g`sit la Lily, dup` ce
era s`-mi omor calul urm`rindu-te pe munte, [tiu c` nu e[ti
femeia care s` a[tep]i lini[tit` \ntoarcerea so]ului acas`.
– Exact!
– Sunt la ordinele tale, contes`, murmur` Trey luând-o
\n bra]e.
O b`taie \n u[` le \ntrerupse momentul intim de
tandre]e. Trey sl`bi \mbr`]i[area.
– Pleac` de aici! strig` el.
– Tat`l vrea s`-]i vorbeasc`, domnule.
Trey \[i \n`l]` sprâncenele. Era glasul lui Timms,
majordomul. De ce era el? De obicei, nu se ocupa cu a[a
ceva.
– Un ordin de la rege, spuse Trey ironic a[ezând-o cu

blânde]e pe Virginie pe perna lui.
– Nu te duce… Vreau s`-]i spun cât te iubesc, [opti
mângâindu-l pe obraz.
– O s` ai tot timpul s-o faci, dup` ce m` \ntorc, dragostea
mea. |i mângâie buzele cu un s`rut. Stai pe loc.
Când Trey deschise u[a, \l v`zu pe Timms a[teptându-l.
– E vorba despre vreo execu]ie? \ntreb` trimi]ând un
ultim s`rut \n direc]ia Virginiei.
– Nu [tiu nimic, domnule.
Hot`rât lucru, era ceva nelalocul lui. Avu confirmarea
când intr` \n bibliotec` [i constat` c` mama lui plânsese.
***
– Nici nu se pune problema! izbucni Trey, furios. Nici

vorb` despre a[a ceva!
Hazard \[i privi bìatul care se ridicase de pe fotoliu [i
ajunsese lâng` biroul lui, cu venele ie[ite \n eviden]`. Blaze
\i l`sase singuri pe b`rba]i.
– Po]i s`-i spui curvei `steia s`-[i g`seasc` alt fraier! Ba
nu, mai bine i-o spun chiar eu.
– |i amenin]` pe Gray Eagle [i pe Buffalo Hunter sau pe
188 KATE DOUGLAS
oricare al]i doi indieni absaroke. Duncan a fost foarte

limpede \n privin]a asta, declar` Hazard disperat.
De dou` zile, \ncerca s` g`seasc` o solu]ie acestei
probleme, dar oricât le-ar fi oferit, cei doi Stewart ar fi cerut
o sum` [i mai mare. Odat` ce Valerie s-ar fi m`ritat cu Trey,
ar fi pus mâna pe toat` averea lui.
– Trebuie s` existe o solu]ie, ce naiba! Ea i-a atras!
– Este o femeie alb`.
Trey \ncepu s` se plimbe cu pa[i mari prin bibliotec`,
gândindu-se la ultimele cuvinte ale tat`lui sù.
– Or s`-i spânzure f`r` niciun proces, nu-i a[a?
– La fel ca pe indienii de la Musselshell.
– N-ar accepta bani?
– Am \ncercat deja.
– Jigodia dracului! Poart` \n pântece copilul altuia, spuse
Trey dispre]uitor.
– E[ti sigur?
R`spunsul nu conta absolut deloc pentru Hazard, care
[i-ar fi sus]inut bìatul \n orice condi]ii, dar era mai bine s`
[tie adev`rul… Trey se opri [i f`cu o strâmb`tur`.
– Ascult`, [tiu ce se vorbe[te despre mine \n rela]iile cu
femeile, dar \mi iau totdeauna m`surile de prevedere. {tiu
mereu unde sunt, cu cine [i ce fac… N-am fost cu Valerie
de vreo patru luni.
– |n privin]a asta, sunt de acord cu tine.
Ab`tut, Trey se pr`bu[i pe un scaun \n fa]a tat`lui. |n cele

din urm`, ridic` ochii spre el:
– Tocmai i-am cerut Virginiei s` se m`rite cu mine.
Hazard avu imediat impresia c` se sufoc`. Trecu un timp
pân` s` poat` r`spunde.
– Mâine, m` duc s` m` \ntâlnesc cu judec`torii Henry [i
Perpperell. Poate o s`-i conving.
– M-ar mira s` reu[e[ti, replic` Trey. Au pierdut mult \n
povestea cu calea ferat`.
Cei doi investiser` bani serio[i \n construc]ia unei cì
ferate, care trebuia s` traverseze teritoriul rezerva]iei.
Hazard pusese problema \n fa]a unei instan]e superioare [i
construc]ia cìi ferate fusese oprit`.
– O s` \ncerc`m altceva.
– Jigodie nenorocit`! mârâi Trey, [tiind c` existau ni[te
limite \ntre care puteau s` \ncerce, [i c` Valerie [i tat`l ei le
cuno[teau.
Hazard lustrui nervos lemnul din care era f`cut biroul,
regretând c` trebuia s`-i pun` fiului sù urm`toarea
\ntrebare. Oft` de dou` ori, \[i mu[c` buzele, apoi \ntreb`
cu o expresie scârbit`:
– Dac` nu exist` o alt` solu]ie, o s` te \nsori cu Valerie?
– {tii r`spunsul, spuse Trey cu aceea[i expresie.
Crescuse \mpreun` cu Gray Eagle [i Buffalo Hunter. |n
copil`rie, \nv`]aser` \mpreun` s` c`l`reasc` [i s` vâneze.
190 KATE DOUGLAS
Suflete[te, erau ca ni[te fra]i [i nici nu se punea problema

s`-i lase de izbeli[te.
– Cât timp ar trebui s` stau \nsurat cu ea? \ntreb`,
redevenind omul practic.
– Pân` se va na[te copilul. Nu mai mult.
– {i copilul?
– |mi \nchipui c` familia Stewart o s` negocieze
drepturile de mo[tenire.
– Dac` Valerie n-o s` accepte divor]ul? Nimic nu e sigur.
– Nimic, \n afar` de faptul c` Gray Eagle [i Buffalo
Hunter or s` fie spânzura]i, dac` n-o iei de nevast`. Dar mai
\ntâi o s` \ncerc`m cu judec`torii [i cu bani.
– M` duc s` vorbesc cu ea.
– N-are rost s` \ncerci.
– {i dac` ea [i taic`-sù ar disp`rea… nu de tot– de[i ar
fi foarte tentant– ci pentru un lung voiaj \n Europa?
– S-ar fi putut, alt`dat`… Urm` o pauz` prelungit`. Ar fi
mai bine s` ne ocup`m de afacerea asta a[a cum fac albii,
dar \]i promit c` mariajul o s` fie pentru o perioad` scurt`.
– Dac` divor]ul n-o s` se poat` aranja prin bun`
\n]elegere?
– Atunci, la fel ca Jake Poltrain, o s` ne ocup`m de ei ca
ni[te indieni absaroke. |n]elege, continu` Hazard, c`
hot`rârea asta \]i apar]ine… Dar odat` ce-]i \ndepline[ti
treaba, \]i dau cuvântul meu de r`zboinic c` o s` te sc`p`m
de femeia pe care n-o vrei.

Tat`l lui nu-l silea s` se \nsoare cu Valerie, dar onoarea
cerea acest lucru. Erau \n joc ni[te vie]i.
– |nainte de a-i spune totul Virginiei, vreau s-o v`d chiar
eu pe Valerie. Mâine diminea]`… Poate o s` se
r`zgândeasc`.
– Sper din toat` inima, afirm` Hazard, f`r` s` cread`.
***
Primirea Valeriei, a doua zi diminea]`, când Trey

p`trunse \n salon, fu prietenoas`, ca [i cum nimic nu s-ar fi
\ntâmplat.
– Te-ai trezit devreme, spuse femeia cu glas mieros. Ai
mâncat? Vrei o cafea? Vrei ceva?
Trey st`tea rezemat de u[a pe care o \nchisese cu grij` \n
urm`.
– A[ vrea capul tù pe tav`, Valerie. Po]i s`-mi faci
pl`cerea asta?
– Dragul meu, mereu ai avut un umor macabru. Vino
lâng` mine [i spune-mi ce s-a \ntâmplat? Se vede c` ]i-ai
revenit dup` micul incident de la Lily.
Sigur` pe ea, nu-i lu` \n seam` expresia amenin]`toare.
192 KATE DOUGLAS
C`r]ile erau \n mâna ei.

– Vino [i stai jos, repet` femeia b`tând u[or cu palma pe
cuvertura de damasc a sofalei.
Rochia ei, de culoarea piersicii, era [i mai frumoas` pe
]es`tura turcoaz. Avea dreptate; l`sa impresia c` era goal`.
Din p`cate, n-avea dispozi]ia s` aprecieze spectacolul
acesta. Lu` loc pe un scaun, \n fa]a ei.
– Cafea? \l \ntreb` din nou. Ceai? Sau poate ceva mai
tare?
Era mieroas` ca o pisic`. B`rbatului \i veni inima la loc:
o sarcin` de patru luni ar fi fost vizibil`.
– Nu, mul]umesc.
– Nimic?! Atunci, c`rui fapt datorez aceast` vizit`
matinal`?
– A trecut mult timp, Valerie. Am venit s` v`d… ce mai
faci.
– N-a trecut a[a mult timp, dragul meu, replic` lini[tit`.
|]i aminte[ti de luna noiembrie?
– |mi amintesc absolut tot. |mi amintesc \n primul rând
c` nu s-a \ntâmplat nimic.
– Cum po]i fi atât de sigur? }i-ai pierdut cuno[tin]a.
– Am adormit. Nu-i acela[i lucru. |mi aduc aminte
perfect ce s-a \ntâmplat– sau mai bine zis ce nu s-a
\ntâmplat. {i de atunci, nu te-am mai v`zut, Valerie. {tii la
fel de bine ca mine, c` nu este copilul meu.
Femeii nu-i pieri zâmbetul de pe fa]` pentru atâta lucru.

– E cuvântul tù \mpotriva cuvântului meu, nu-i a[a?
Toat` lumea \]i cunoa[te reputa]ia. Cât despre mine, eu
sunt, dimpotriv`, inocenta miss Stewart, care merge
duminica la biseric`, dragul meu.
|l privi de parc` ar fi fost \ntruchiparea inocen]ei.
– Mai e[ti [i cea care se culc` cu oricine. Buffalo Hunter,
Gray Eagle [i câ]i al]ii? Indienii te excit`, nu-i a[a? S-ar putea
face o list` cu aman]ii tì, semnat` de fiecare.
– Nimeni nu i-ar crede, replic` lini[tit`. Sunt ni[te piei
ro[ii, care locuiesc \n colibe mizerabile.
– Dar sunt destul de buni ca s` te culci cu ei.
Femeia zâmbi.
– Nu sunt ca tine, dragul meu. Dar [tii asta, nu-i a[a?
– De ce eu, Valerie?
– Pentru c` te iubesc [i vreau s` m` m`rit cu tine, Trey.
E atât de simplu.
– Valerie, tu nici nu [tii ce \nseamn` dragostea. Vrei doar
s` devii doamna Braddock-Brad.
– Care e diferen]a?
Trey f`cu un efort s` nu-i trag` o palm`.
– Cât vrei, Valerie? \ntreb`, abia st`pânindu-se. Cât vrei
ca s` g`se[ti un alt tat` [i s`-]i petreci o vacan]` prelungit`?
Spune-mi pre]ul tù.
F`meia adopt` o expresie jignit`.
194 KATE DOUGLAS
– Uneori e[ti grosolan, Trey. Vorbe[i ca un negustor.

– Sunt \nc` destul de politicos ca s` nu-]i spun cuvintele
pe care le-ai merita, Valerie. Nu vreau s` m` \nsor cu tine.
– Dar eu vreau.
– Po]i s` ai banii, f`r` s` m` ai pe mine.
– To]i banii? \ntreb` \ncet.
– Putregaiule, mormì el, cu f`lcile \ncle[tate.
– … Cu care f`ceai alt`dat` partide uimitoare de
dragoste, s` nu ui]i asta.
– Dac` [tiam c` pre]ul va fi c`s`toria pe care mi-o ceri,
nu te-a[ fi atins niciodat`.
– Via]a a fost prea u[oar` pentru tine, dragul meu. Ai
avut mereu tot ce ]i-ai dorit. |l privi cu sub\n]eles. A[ vrea s`
v`d [i eu cum e. O s`-]i fiu so]ie.
– Ai un tupeu ceva de speriat, declar` sumbru. Dar am s`
evit s` ajungem \n situa]ia asta.
– Viseaz`, dragul meu, viseaz`. M-am gândit cu grij` la
tot, [i nu peste mult timp, o s` vezi c` n-ai sc`pare.
– Al cui e copilul? o \ntreb` deodat`.
– Nu ]i-a[ spune nici dac-a[ [ti. Oficial, e al tù, fire[te.
– Nu se poate, mormì Trey. Trebuie s` fie un co[mar.
– E[ti cel mai bogat [i cel mai seduc`tor b`rbat din
Montana, spuse Valerie, sigur` pe ea. Eu sunt cea mai
frumoas` femeie. E o unire perfect`.
Trey o contempl` [i nu v`zu deloc frumuse]ea la aceast`
femeie, care se purta ca o hien`.

– Nu!
– Mi-ar pl`cea ca ceremonia s` aib` loc la Our Lady of
the Hill… \n, s` zicem, trei s`pt`mâni.
– Nici vorb`! izbucni Trey ridicându-se brusc.
{tiuse tot timpul c` era o femeie lipsit` de scrupule, dar
nici chiar a[a!
– Cu [ampanie fran]uzeasc`…
Fur` ultimele cuvinte pe care le auzi \nainte de a trânti
u[a budoarului. Nu mai fusese niciodat` atât de furios.
***
|ntâlnirea lui Hazard cu judec`torii nu se desf`[urase

bine deloc. Chiar dac` nu mai erau atât de afecta]i de
afacerea cu calea ferat`, nu erau de acord s`-[i asume un
risc pentru un caz de "viol". De fapt, amândurora le p`rea
rù c` trebuise s` resping` oferta generoas` a lui Hazard,
dar dac` Valerie f`cea public` acuza]ia de viol, nicio
hot`râre judec`toreasc` n-ar fi putut s` se opun` unei
r`zbun`ri populare. Le p`rea rù, dar nu puteau s` fac`
nimic.
Tat`l [i fiul luar` \mpreun` masa de prânz \ntr-un salon
196 KATE DOUGLAS
privat de la Montana Club [i \[i \mp`rt`[ir` e[ecurile.

– Era de a[teptat, recunoscu Trey, cople[it, \nainte de a
da peste cap un pahar cu whisky.
– Ar fi putut s` se descurce \mpotriva oric`rei alte
acuza]ii, dar nu \mpotriva unui viol, oft` Hazard.
– Pentru c` suntem indieni, adùg` cinic Trey.
– {i pentru c` e[ti bogat…
– {i pentru c` are o ambi]ie nem`surat`. Vorbe[te despre
o nunt` la Our Lady of the Hill, peste trei s`pt`mâni.
Hazard \[i privi \ngândurat fiul.
– {i Virginie?
– Trebuie s` \ncerc s`-i explic. Este realist` [i [tie c` Gray
Eagle [i Buffalo Hunter n-ar avea nicio [ans` s` scape.
– Am putea, spuse Hazard, gânditor, s`-i r`pim pe
Duncan [i pe Valerie [i s`-i ascundem undeva \n mun]i.
Dispari]ia lor ar provoca un scandal mare, mai ales dac`
altcineva ar fi la curent cu [antajul lor. |n felul `sta, am
câ[tiga timp sperând s` se r`zgândeasc`, dar niciunul dintre
ei nu pare un om rezonabil.
– Valerie nu [tie ce \nseamn` asta. Fii atent, mariajul `sta
va dura doar [ase luni. Trey \n`l]` din umeri. {ase luni trec
repede. Acum, tot ce am de f`cut este s`-i explic Virginiei
cum stau lucrurile. Se \ncovoie, cople[it pe scaunul lui. Am
nevoie de un pahar.
Tat`l i-l mai umplu o dat`.
– Peste [ase luni, spuse b`trânul, o s` chefuim pe cinste

ca s` s`rb`torim divor]ul.
Ironic, Trey ridic` paharul \n s`n`tatea lui.
– Cu condi]ia s` n-o strâng de gât pân` atunci. Bine, s`
\ncerc`m s` mai trecem \n revist` toate am`nuntele, pentru
ultima oar`, s` nu fi uitat ceva. Dac` tot clanul ar p`r`si
Montana câtva timp? \ntreb` \n glum`.
– Sunt sigur c` lucrul `sta ar fi bine primit \n toat`
America. Guvernul chiar recomand` amplasarea de ferme \n
de[ert.
– Dar dac` i-am \mpu[ca?
Era prima oar` când Trey o spunea pe fa]`.
– Duncan s-a gândit de bun` seam` la eventualitatea
asta, r`spunse Hazard. Trebuie s`-[i fi luat ni[te m`suri de
siguran]`. Asta ar fi chiar ultima solu]ie.
– Cum s` avem \ncredere \n ei? Cum s` fim siguri c` nu
ne vor mai amenin]a \n viitor?
– Am o declara]ie a lui semnat` \n trei exemplare, explic`
Hazard oftând. Un document care o s` ]in` \n fa]a Cur]ii
Supreme.
Trey \[i privi tat`l peste marginea paharului.
– Trebuie s` existe un "dar".
– E posdatat`..
– Când?
– |n opt luni, [i chiar pentru asta a trebuit s` negociez
198 KATE DOUGLAS
câteva ceasuri. Cereau cinci ani, la \nceput.

– Felicit`ri, spuse Trey laconic \nainte de a-[i goli
paharul.
– Am scos pistoalele de dou` ori, spuse tat`l cu un
zâmbet [iret. Ajut`.
– Duncan n-a fost niciodat` \ndr`zne], dar trebuie s`
recunosc c` putregaiul `la de fiic`-sa are curaj cât pentru
doi.
– Are o \ndr`zneal` nemaipomenit`, declar` sec Hazard.
Imediat ce taic`-sù a ie[it din \nc`pere, a \nceput s`-mi fac`
avansuri.
– Nu m` mir` deloc.
– A p`rut jignit` când i-am spus c` e prea b`trân`, dup`
gustul meu.
Trey izbucni \n râs
– O nepolite]e care te va costa cu siguan]` un milion \n
plus.
– E drept c` a fost mult mai \nver[unat` \n negocierea
care a urmat.
– Bine, atunci, mormì Trey, nu putem s`-i r`pim, nici
s`-i omorâm, nici s`-i respingem. To]i oamenii se nasc egali
\n drepturi, dar unii sunt "mai egali" decât al]ii.
|nh`]` automat sticla de whisky \nainte de a continua:
– Iat`-m` vândut pentru opt luni. Ridic` din nou paharul
spre tat`l lui. S` privim [i altfel lucrurile… ar putea s` fie [i
mai rù. Chiar a[ putea s` fiu tat`l copilului.

– E[ti sigur c` nu e[ti tu? \ntreb` cu blânde]e Hazard.
– E singurul lucru, \n povestea asta dezgust`toare, de
care sunt sigur… [i care m` face s` nu \nnebunesc.
Capitolul 10
La venirea lui Trey, to]i copiii erau \n camera Virginiei.

St`tur` de vorb` pe \ndelete despre ce f`cuser` \n timpul
zilei [i ce planuri de viitor aveau, pentru c` Virginie \i
anun]ase deja despre c`s`toria cu Trey…
Sim]indu-i tensiunea, când entuziasmul copiilor se mai
potoli, tân`ra femeie \i trimise s` se preg`teasc` pentru
cin`. Nou-venitul \ncepu imediat s` se plimbe prin camer`
cu pa[i mari.
– C`l`toria la Helena s-a terminat cu bine?
– Se poate spune [i a[a, murmur` cel \ntrebat.
– Vrei s` vorbim despre asta?
– A[ prefera s` nu vorbim niciodat`.
– |mi pare rù, se scuz` Virginie, descump`nit` de
agita]ia lui neobi[nuit`. Nu vroiam s` m` amestec \n

treburile tale.
Trey o privi cu aten]ie pe femeia pe care o iubea. Singura
pe care o iubise vreodat`. Nu mai era palid`, avea obrajii
ro[ii, respira prospe]ime. P`rul auriu i se rev`rsa pe umeri.
C`ma[a de noapte de dantel` alb` \i sublinia puritatea.
Ochii verzi \i scânteiau \ncrez`tori. Contrastul cu Valerie era
frapant.
– Trebuie s`-]i spun… \ncepu el cu jen` \n glas, \nainte
de a ofta, ceea ce am de spus.
Degetele Virginiei se ag`]ar` imediat de cear[af.
– {tiam eu c` ceva nu este la locul lui.
– Nu e treaba ta, spuse Trey a[ezându-se pe un scaun de
lâng` pat. Nu e vina ta. Este \n parte a mea [i a Valeriei
Stewart. N-o cuno[ti… |nc` un oftat. Dar, din p`cate pentru
noi, eu am cunoscut-o.
Cu cât vorbea, cu atât mai mult se \ncovoia pe scaun,
parc` strivit de o povar` imens`.
– Spune-mi [i mie, spuse calm Virginie, care vroia s` [tie
unde aveau s` duc` toate astea, cu toate c` avea un
presentiment malefic.
– Ce-ai zice dac` nunta noastr` ar \ntârzia [ase luni?
– Atâta tot? exclam` tân`ra femeie, u[urat`. Mi-e
indiferent, continu` zâmbind. Nu fi \ngrijorat. Ar fi minunat
s` ne c`s`torim la var`. Putem s` ne schimb`m planurile. Te
202 KATE DOUGLAS
iubesc. Dac` m` m`rit cu tine s`pt`mâna asta sau peste [ase

luni, nu e deloc o catastrof`.
Trey nu zâmbea [i ea \n]elese c` nu-i spusese totul.
– Nu [tii ce-i mai rù, o anun]` cu blânde]e. Trebuie s`
m` \nsor cu Valerie Stewart.
Era de o mie de ori mai rù decât \[i \nchipuise.
Pr`bu[irea unui vis, distrugerea unei fericiri pe care \ncepea
timid s-o accepte. Trecu un timp pân` s` aib` puterea s`
\ntrebe:
– De ce?
– Ca s`-mi scap doi veri de spânzur`toare.
Virginie ascult` \ngrozit` povestea teribilei uneltiri, care
f`cea ca via]a ei al`turi de Trey s` dispar` \n neant. El era
cople[it, dar pân` la urm`, mult mai optimist decât ea.
Virginie intuia c` o femeie ca Valerie Stewart n-ar accepta
atât de u[or s` fie p`r`sit` \n câteva luni. Cineva destul de
viclean ca s` ]in` ostatic un Braddock-Black nu era chiar atât
de naiv.
– Nu [tiu ce s` fac… trase concluzia Trey, pe un ton
mâhnit.
Se sim]ea deprimat, abandonat de noroc.
– N-ai de ales. |nsoar`-te cu ea. Eu [i copiii o s` ne
\ntoarcem acas` [i ai putea s` vii pe la noi la var`. |ncerca
s`-[i p`streze calmul. Am s` le spun copiilor…
Glasul i se frânse, \nghi]i \n sec, apoi continu`, hot`rât`:
– Nu [tiu ce-am s` le spun. Cred c` te iubesc la fel de

mult ca mine.
Inima \i b`tea tare, gata s`-i sparg` pieptul. Trey se ridic`
\n clipa \n care-i v`zu lacrimile ap`rând \n ochi. O lu` \n
bra]e, o duse pe canapeaua de lâng` [emineu [i o ]inu lipit`
de el.
– Nu va dura decât câteva luni, \i murmur` la ureche.
– O s` vin` vara \nainte s` ne d`m seama, mai spuse
femeia cu obrajii plini de lacrimi.
– Nu plânge… nu plânge, o implor` Trey. Doamne! Nu
trebuie s` pleci, \i spuse tandru s`rutând-o. N-ai niciun
motiv.
Nu putea s` suporte gândul c` o va pierde, chiar [i numai
pentru [ase luni.
– Nu-mi cere s` r`mân. Nu sunt \n stare… Nu atâta timp
cât e[ti \nsurat cu alta.
– E doar o ceremonie… Nu o c`s`torie. N-o s` locuiesc
\mpreun` cu ea.
– Nu… nu pot s` r`mân, [opti Virginie. O s` ne
\ntoarcem de \ndat` ce o s` m` pot ]ine pe picioare.
– Cum vrei tu, fu de acord Trey care nu vroia s` discute
cu ea acum, dar n-o va l`sa s` plece.
|ntr-un fel sau altul, va g`si o solu]ie s-o fac` s` r`mân`.
|mprejur`rile \i venir` \n ajutor lui Trey, care nu mai trebui
s` fac` eforturi s-o conving`. Pe rând, to]i copiii se
204 KATE DOUGLAS
\mboln`vir` de febra pe care o avusese Virginie. Timpul

trecu pe nesim]ite.
Virginie abia b`g` de seam` ziua când Trey o l`s`
singur`… s` mearg` s` se \nsoare. Epuizat`, tân`ra femeie
adormise \n zori [i el se d`duse jos din pat f`r` s-o
trezeasc`. Abia dup`-amiaz`– infirmierele primiser` ordinul
s-o lase s` doarm`– ea \[i d`du seama c` \n cas` era o lini[te
neobi[nuit`. |n]elese imediat din ce cauz`. Seara plânse, cu
toate c` vroia s` se ab]in` [i, când Genevieve o \ntreb` ce se
\ntâmplase, se mul]umi s`-i r`spund`:
– Sunt obosit` [i vreau s` ne \ntoarcem acas`.
Virginie preferase s` nu le spun` copiilor despre
uneltirile diabolice ale Valeriei [i ale tat`lui ei. Le spusese c`
aveau s` se \ntoarc` atunci când to]i vor fi s`n`to[i [i c` Trey
va veni s`-i vad` la var`.
***
Biserica era arhiplin`, cu toate c` nu erau prea mul]i

invita]i din partea familiei Braddock-Black. |n schimb,
Valerie le trimisese invita]ii tuturor, [i nimeni nu vrusese s`
rateze evenimentul. Fuseser` adu[i o sumedenie de
trandafiri albi [i biserica p`rea un nor imaculat [i parfumat.
Cele opt domni[oare de onoare alc`tuiau un contrast

izbitor cu tot albul, \n timp ce mireasa era foarte elegant` \n
rochia de dantel` de Vene]ia, plin` cu perle, care avea o
tren` de câ]iva metri. Trey se sim]ea ca un prizonier v`zând
toate astea.
Masa de nunt` fu de un lux grandios, cu zece buc`tari
francezi \ns`rcina]i cu bunul mers al lucrurilor. {ampania, [i
ea fran]uzeasc`, bine\n]eles, curgea \n valuri [i to]i invita]ii
remarcar` c` Trey cam abuza de ea. Imediat dup` antreuri,
orchestra \ncepu s` cânte dar, spre surpriza general`,
ginerele refuz` s` deschid` balul dansând cu mireasa.
Prefera s` bea, \n loc s` danseze.
P`rin]ii lui r`maser` exact cât s` salveze aparen]ele. Se
zvonea c` Hazard nu vedea cu ochi buni aceast` uniune.
Bârfele spuneau c` mireasa era \ns`rcinat` [i se for]ase
mâna tân`rului. Cu reputa]ia lui, era un lucru de \n]eles.
Avea \n sfâr[it s` se astâmpere? se \ntrebau, curioase,
numeroase femei care-i f`cur` avansuri \n timpul balului,
dar r`spunsul era cât se poate de clar c` nu. {i pe urm`,
bine\n]eles, avea o nou` cucerire care-l a[tepta lini[tit` la
ranchul familiei. Era un copil r`sf`]at.
Când cei doi proasp`t c`s`tori]i plecar` \n sfâr[it pentru
luna de miere, toat` lumea remarc` expresia amenin]`toare
a lui Trey. Unul dintre invita]i f`cu remarca:
-Valerie nu pare o fat` cu ca[ul la gur` ca s`-[i \nchipuie
206 KATE DOUGLAS
c` poate s`-l p`streze doar pentru ea.

Vecinul lui r`spunse:
– Da, minun`]ia aia mic` pe care a cump`rat-o de la Lily
trebuie deja s`-l a[tepte. Din fericire pentru cei doi, Trey
nu-i auzi.
Prost dispus, ginerele o \nso]i pe Valerie pân` la casa pe
care o cump`rase cu banii ei. |n ceea ce o privea pe jigodia
ipocrit` de Valerie, ea \[i jucase bine rolul, afi[ând expresia
radioas` a unei mirese inocente. Dup` ce-i trimise la
plimbare pe servitori, femeia se \ntoarse spre el \ntr-un
vârtej de tul.
– Dragul meu, scoate-]i paltonul [i f`-te comod.
O luase de nevast`, dar rolul lui se termina aici.
– Nu r`mân…
Nu avea niciun chef s-o ating` sau s`-i suporte prezen]a.
Valerie amu]i pentru o clip`. Nu se gândise la varianta asta.
Ajungând la sfâr[itul a ceea ce-[i propusese, se credea la
ad`post de orice surpriz` nepl`cut`.
– Bine\n]eles c` o s` r`mâi. Suntem c`s`tori]i. Aici e casa
noastr`.
– E casa ta, replic` Trey cu o cruzime f`]i[`. Nu-i a mea.
S`-mi spui când se va na[te copilul.
|i \ntoarse spatele. Femeia r`mase cu gura c`scat`. |n
prima clip`, \i veni s` urle, dar nu ajunsese pân` aici ca
s`-[i piard` sângele-rece tocmai acum.
– Ce-o s` le spun oamenilor?

– S` fiu sincer, draga mea, pu]in \mi pas`, \i spuse din
pragul u[ii.
***
Trey se \ntoarse târziu la ranch. Furios, intr` \n camera

\ntunecat`. Pân` aici, reu[ise s` salveze aparen]ele, dar
deodat` se pr`bu[i pe un scaun de lâng` pat [i \ncepu s`
tremure. |ncet, ochii i se obi[nuir` cu \ntunericul [i o v`zu
pe Virginie, adormit`. |[i \ndeplinise ce-[i propusese.
V`zând-o pe femeia pe care o iubea, se sim]ea mai bine. Ea
se \ntinse. O v`zu deschizând \ncet ochii, pe urm`,
f`cându-i mari când \l v`zu. Se ridic` imediat.
– Trey! exclam`, vesel`.
Instinctiv, vru s`-l ia \n bra]e, apoi \[i aduse aminte de
unde venea. |ncremeni, \ntrebându-se ce cùta acolo, [i
dac` putea s` pun` mâna pe el. Era \mbr`cat, cu paltonul
\ncheiat la to]i nasturii, e[arfa r`sucit` \n jurul gâtului ca [i
cum i-ar fi fost frig.
– E noaptea nun]ii mele, spuse b`rbatul cu glas de
ghea]`.
O lacrim` se rostogoli pe obrazul Virginiei, urmat`
208 KATE DOUGLAS
curând de o alta. Sunt prostituat` dac` iubesc un b`rbat

\nsurat? se \ntreb` \n sinea ei, dar \n clipa urm`toare, nu-i
mai p`sa. |[i deschise bra]ele.
– Mul]umesc, spuse cu blânde]e b`rbatul, venind spre
ea.
F`r` un cuvânt, o \mbr`]i[`, l`sându-se \nc`lzit de trupul
ei. Nici unul, nici cel`lalt nu mai rostirì un cuvânt. Era
de-ajuns c` se \ntorsese [i ea \l primise.
|n diminea]a urm`toare, \n Helena ap`ru un zvon
persistent. Ginerele nu participase la noaptea nun]ii. Se
\ntorsese la ranch. De bun` seam`, Lily avea totdeauna
marf` proasp`t`! Majordomul lui Valerie [i câteva subrete
erau buni de gur`, ca [i al]i câ]iva angaja]i de la ranchul
Braddock-Black.
|nainte de ora prânzului, Valerie primi un telefon de la o
prieten` sincer` care vroia s-o ]in` la curent,"pentru binele
ei", cu ceea ce se spunea \n toate barurile, saloanele [i
cluburile din ora[. Având toat` noaptea la dispozi]ie s`
g`seasc` o explica]ie plauzibil`, Valerie r`spunse f`r` s`
clipeasc`. Spuse c` ap`ruse o situa]ie de urgen]` la ranch, [i
fusese nevoie de prezen]a lui Trey acolo. Nu, nu [tia când
avea s` se \ntoarc`. Depindea de ceea ce se \ntâmplase. Ce
se \ntâmplase? N-o mai interesase, \n momentul \n care Trey
\ncepuse s` vorbeasc` despre generatorul electric.
– Ei bine, da, continu` ea, nu era singurul \n m`sur` s`
ia decizii \n problema ap`rut`, dar [tii cât se simte de

r`spunz`tor de \ndat` ce apare o problem` \n familie… Da,
bine\n]eles c` sunt fericit`, Eunice. Tu n-ai fi, dac` te-ai
m`rita cu Trey?
Valeriei nu-i trebuir` decât câteva ceasuri ca s` analizeze
situa]ia rivalei sale, [i \nc` o jum`tate de zi ca s` pun` la
punct un plan de ac]iune. Nu f`cuse atâtea lucruri ca s` se
trezeasc` acum cu un so] fantom`. Bine\n]eles, avea bani,
era doamna Braddock-Black, dar vroia [i un b`rbat, iar Trey
era– avea destul` experien]` ca s` spun` asta– cel mai bun
partener pe care-l avusese vreodat` [i nu suporta s`-l [tie \n
patul unei prostituate.
Valerie se considera o femeie frumoas`, inteligent`, [i
totdeauna ajunsese s` \nf`ptuiasc` ceea ce-[i propusese.
Chiar [i Trey trebuise s` se plece \n fa]a ei. Ar fi trebuit s`-[i
dea seama c` nu se va l`sa a[a u[or. Nu era la fel ca al]ii. Era
furioas` v`zând c`-i sc`pa printre degete. Oare din cauza
femeii `leia sau doar pentru c` nu-i pl`cea c`-l atr`sese \n
curs`? Se hot`r\ s` \nceap` s` se ocupe de intrus`. |n primul
rând, trebuia s` treac` la ac]iune la momentul potrivit. Vroia
s` se vad` cu ea \ntre patru ochi. Cum rivala ei nu p`r`sea
niciodat` ranchul, Valerie trebuia s-o g`seasc` \nainte ca
Trey [i p`rin]ii lui s` vin` \n ora[ pentru sesiunea
parlamentar`.
Trey ajunsese s-o conving` pe Virginie c` nu era nevoie
210 KATE DOUGLAS
s` se \ntoarc` la ea acas`. C`s`toria lui nu era decât o

ceremonie f`r` sens [i nu schimba cu nimic via]a lui
cotidian`. Printre altele, era periculos s` se \ntoarc` \n
mun]i, singur` cu copiii.
– Te rog s` r`mâi, o implorase.
{ovìnd \ntre \ndoial` [i speran]`, acceptase pân` la
urm`. Copiii avuseser` un rol determinant \n luarea
deciziei.
– E foarte bine aici! s`riser` to]i \n sus, bucuro[i. S` ne
\ntoarcem la noi? Pe frigul `sta?
Trey st`tea la distan]` de grupul copiilor. Deodat`, micul
Eduard venise \n fug` la el smiorcìndu-se.
– S`-l p`r`sim pe tata Trey?
Se ag`]ase atât de bine de el, \ncât acesta \l luase \n bra]e
pân` la urm`, ciufulindu-i p`rul negru. Pe urm` se \ntorsese
spre Virginie, cu un zâmbet timid.
– Atunci, s-a rezolvat?
Serile din s`pt`mâna aceea, la \ntoarcerea lui Trey din
ora[ fur` pline de voie bun`, iar atunci când copiii se
duceau s` se culce, pentru cei doi se deschideau por]ile
paradisului.
***
Era luni diminea]`, o zi frumoas` de iarn`, [i Virginie

contempla peisajul pe fereastr` cu impresia unei mari
satisfac]ii. Hazard [i Blaze \[i petrecuser` duminica
jucându-se cu copiii. |nc` o dat`, Trey remarcase ce
bucuro[i erau cei mici. Trey [i p`rin]ii plecaser` foarte
devreme. Dup`-amiaz` urma s` aib` loc un vot crucial [i ei
trebuia s` duc` toat` ziua o campanie \ndârjit` ca s`-i
conving` pe ultimii deputa]i nehot`râ]i.
Virginie [i copiii erau \nc` \n mica sufragerie când
Timms, vizibil stânjenit, o anun]` pe doamna
Braddock-Brad. B`trânul majordom o aprecia pe Virginie,
care se ar`ta atât de atent` cu so]ia lui bolnav` de arterit`.
|ncercase s-o opreasc` pe Valerie la u[`, dar nu reu[ise.
Aceasta, \nfoiat`, era gata de lupt`. Petrecuse o
s`pt`mân` cumplit`, \n cursul c`reia trebuise s` se poarte
frumos cu o sumedenie de curio[i care o vizitau [i o
\ntrebau indiscre]i despre so]ul ei. Fusese nevoit` s`
suporte ironiile [i rânjetele "prietenelor". Fusese un
adev`rat co[mar c`ruia se hot`râse s`-i pun` cap`t.
Timms nici nu terminase s`-i spun` numele c` Valerie
trecu pe lâng` el intrând \n \nc`pere. Ochii nou-venitei se
oprir` mai \ntâi asupra lui Guy.
– ~sta nu poate fi al lui Trey. E prea mare… |l v`zu pe
Eduard. Ah, brunetul micu] trebuie s` fie al lui Trey. O privi
pe Virginie. {i al tù?
212 KATE DOUGLAS
Asta trebuia s` fie atrac]ia pentru ea, \[i spuse Valerie \n

sinea ei. Au un copil \mpreun`. Nu l-a[ fi crezut niciodat`
atât de ata[at de valorile familiei. Dar dac` un copil \nsemna
atât de mult pentru el, o s`-i fac` ea unul.
Virginie se \ntoarse spre Timms, \nlemnit \n pragul u[ii.
– Timms, te rog, vrei s`-i duci pe copii de aici?
Tonul imperios [i expresia trufa[` \ncepur` s` schimbe
ideile preconcepute ale Valeriei despre târfa b`rbatului ei.
Nu avea nimic \n comun cu pensionarele obi[nuite de la
Lily. Nu p`rea a fi nici prostituat`, nici ]`r`ncu]`. {i accentul
pe care-l avea o f`cea [i mai stranie.
Virginie se ridic` imediat dup` ce copiii ie[ir` din
camer`, punându-[i mâinile pe mas` ca s` nu-i mai tremure.
Parc` trìa un co[mar: st`tea fa]` \n fa]` cu so]ia lui Trey.
– Ce vrei?
Valerie o studie din cap p\n` \n picioare \nainte de a-i
r`spunde:
– Vroiam doar s` te v`d, draga mea. Nu te zbârli.
Amantele lui Trey se \ntâlnesc de multe ori. Am putea s` fim
prietene, trase concluzia ca o pisic` stând de vorb` cu o
pas`re r`nit`.
– Nu sunt interesat` de a[a ceva [i nu m` intereseaz`
trecutul lui Trey. Te rog s` pleci!
|ncerca s` p`streze un ton lini[tit \n fa]a siguran]ei
Valeriei, dar era greu. Femeia asta seduc`toare \l cuno[tea
pe Trey mai de mult [i-i amintea cu cruzime reputa]ia lui

\ndoielnic`.
– Nu sunt binevenit` \n casa so]ului meu? replic` Valerie.
|]i faci iluzii, draga mea. Sunt so]ia lui.
Se uit` drept \n ochii amfitrioanei [i adùg` cu blânde]e:
– |i port \n pântece copilul.
Cuvintele astea avur` un efect nimicitor asupra Virginiei.
– N-am chef s` stau de vorb` cu tine, iar Trey o s` se
\ntoarc` abia la cin`. Te rog s` m` la[i \n pace…
|ncepu s` dea ocol mesei, dar cuvintele teribile prin
simplitatea lor– \i port \n pântece copilul– i se \nvârteau \n
cap.
– Nu cred c` Trey o s` vin` ast`-sear`, declar` Valerie ca
[i cum abia se gândise la lucrul `sta. Mi-a cerut s`-l a[tept s`
cin`m \mpreun`.
Minciuna asta \ndr`znea]` era menit` s-o pun` pe jar pe
Virginie. |[i f`cu efectul.
– Imposibil. Nu vrea s` te vad`.
– Draga mea, cum po]i s` fii atât de naiv`? mormì
Valerie. A[a spune el?
– ~sta-i adev`rul.
Roas` de \ndoiala care se strecura \n ea, nu rostise
cuvintele cu prea mult` hot`râre. Valerie se \ntoarse spre
fereastr`.
– Aici, la ]ar`, v`d c` poate s` te p`c`leasc` u[or.
214 KATE DOUGLAS
Batjocoritoare, o privi din nou. Trebuie s` [tii c` Trey a fost

mereu r`sf`]at \n dragoste. Situa]ia e simpl`: ne vrea pe
amândou`.
St`pânindu-[i impulsul de gelozie, Virginie r`spunse,
str`duindu-se s`-[i p`streze calmul:
– Nu te-a v`zut dup` c`s`torie.
Valerie cl`tin` din cap.
– S`raca de tine, lucrurile nu se petrec chiar a[a cum
crezi tu. Trece pe la mine \n fiecare zi.
Virginie l`s` s`-i scape un icnet, [i Valeriei \i pl`cu s`
r`suceasc` pumnalul \n ran`:
– {tii, bine\n]eles, c` via]a amoroas` a lui Trey a fost
mereu scandaloas`. |l cunosc de mult` vreme. Nicio rela]ie
a lui n-a durat prea mult. Trebuie s` fii realist`. Te felicit
pentru… durata leg`turii tale cu el. Este un record, sunt
sigur`!
Destul! \i venea Virginiei s` urle. Nu-i adev`rat!
– Trey nu poate s` te vad`, spuse ea, cu un nod \n gât.
|n fiecare zi e la sesiune cu p`rin]ii [i se \ntoarce aici \n
fiecare sear`.
Valerie arunc` ostentativ un zâmbet ne\ncrez`tor.
– Draga mea, p`rin]ii lui Trey sunt \n stare s` fac` orice
pentru el. Dac` le spune ceva, sunt imediat de acord, dar \n
loc s` participe la sesiune, trece \n fiecare zi pe la mine… [i
trebuie s` recunosc c` petrecem clipe foarte pl`cute.
– Min]i!
Valerie \[i duse degetul ar`t`tor \n dreptul buzelor,
arborând o expresie gânditoare.
– Ia s` vedem, vineri, Trey a purtat un costum albastru
cu o c`ma[` gri raiat`. Joi, era \ntr-o ]inut` sport [i [i-a
petrecut câteva ceasuri cu Judd Parker, s` ia \mpreun` masa
de prânz…
Virginiei i se opri inima. Trey râsese de dejun [i
nepriceperea lui Judd la pocher. Trey \i spusese c`-i
propusese lui Parker s`-i dea câteva lec]ii. Femeile nu erau
acceptate la Montana Club, nu putuse s`-l vad` \ntâmpl`tor.
– Vrei s` mai auzi ceva? continu` Valerie, triumf`toare,
v`zându-[i interlocutoarea p`lind. Mar]i [i-a p`tat c`ma[a cu
sup`. Sau asta a fost miercuri… Servitoarea a fost imediat
mustrat`, po]i s` fii sigur`. |n ziua de azi nu se mai g`sesc
servitori buni.
Ce avea s`-i mai spun`? se \ntreb` Virginie, furioas`. |[i
petrecuser` timpul unul \n bra]ele celuilalt?
– {i dac` nu m` crezi, \ntreab`-l pe Trey… chiar dac`
ast`-sear` e mai greu, pentru c` o s` vin` la mine la cin`.
Valerie [tia, de la tat`l ei, c` un amendament de ultima
clip` va fi depus la camer`, târziu, ast`-sear`. Sesiunea risca
s` se prelungeasc`, a[a \ncât nu-[i asuma niciun risc
declarând c` Trey nu se va \ntoarce la cin`. {i mai avea \nc`
un atu \n mânec`.
216 KATE DOUGLAS
– De fapt, continu` femeia pe un ton neglijent, Trey a

uitat asta la mine.
Scoase o pereche de m`nu[i din buzunarul capei. Cu o
mi[care delicat` din \ncheietur`, le arunc` pe mas`.
Dac` pentru toate celelalte se putea g`si o explica]ie,
ultima dovad` nu putea fi pus` la \ndoial`. Trey le luase cu
el \n ziua \n care-[i pusese ]inuta sport. Virginie ridic` ochii
spre femeia superb \mbr`cat`, care era pe cale s`-i n`ruiasc`
via]a. So]ia lui Trey era mult mai frumoas` decât [i-o
\nchipuise. F`r` s` vrea, ochii Virginiei se \ntoarser` la
m`nu[ile indiene, care mai p`strau forma degetelor lui.
– Cred c` nu te gânde[ti c` o s` se \nsoare cu tine, spuse
Valerie cu superioritate. Dragostea, cuvintele \nfl`c`rate, nu
sunt decât un joc pentru el. S` nu crezi c` e[ti prima, dar nu
s-ar \nsura niciodat` cu tine.
Cu toate insinu`rile [i rùtatea Valeriei, primul impuls
era s`-l cread` pe Trey, dar nu-[i mai putea dezlipi privirea
de la m`nu[ile de pe mas`. Nu putea s` aib` \ncredere \n el.
Ru[inea, suferin]a [i furia se amestecau \ntr-un vârtej de
nest`pânit. Fusese atât de inocent`, atât de proast`. Trey
cùta pl`cerea [i trecea de la o femeie la alta f`r` niciun
scrupul. Ce proast`! Ce proast` am fost ! Repeta la nesfâr[it
cuvintele astea [i nu se uita decât la perechea de m`nu[i [i
la buzele ro[ii ale Valeriei, care râdea de prostia ei. Brusc, \i
veni s` vomite [i, ca s` nu se fac de râs pân` la cap`t,
Virginie \[i lu` imediat t`lp`[i]a.

Valerie contempl` u[a pe unde disp`ruse gazda \nainte
de a murmura :
– La revedere, ]`r`ncu]o…
Virginie \ncuie u[a de la camer` [i se duse \n mijlocul ei,
unde se opri tremurând. |[i sim]ea pântecele durând-o. Nu
sim]ise de la bun \nceput c` fericirea era prea intens` ca s`
poat` dura? Nu [tiuse c` Trey nu vroia decât se se distreze?
O p`r`sise pentru Valerie… O p`r`sise. Nu putea s` nu
se \nfioare, nu era \n stare s` gândeasc` lini[tit`.
Nu se mi[case nici dup` câteva ceasuri.
– S-a terminat, [u[oti ea. Totul s-a terminat.
Trey nu s-a \ntors la cin`. Era cu Valerie…
Neavând niciun chef s` m`nânce, se duse totu[i la mas`,
ca s` fie cu copiii. Ace[tia, deja pu[i pe gânduri de vizita
Valeriei, o sim]ir` suferind [i aduser` vorba c` exista o
doamn` Braddock-Black. Le datora o explica]ie. Le povesti
pe scurt amenin]area \mpotriva verilor lui Trey [i admise c`
acesta se \nsurase cu femeia pe care o v`zuser`, dar
c`s`toria n-avea s` dureze mult, adùg`, f`r` prea mult`
convingere [i cu [i mai pu]in` speran]`. {i, pentru prima
oar` de când \l cuno[tea pe Trey, le spuse copiilor c`
puteau s` se \ntoarc` \n Fran]a, ca s` cear` mo[tenirea lui
Guy.
– C`s`toria asta vremelnic` ar putea fi momentul cel mai
218 KATE DOUGLAS
bun pentru a pune la punct problema succesiunii tatei,

declar` sora mai mare, pe un ton cât se poate de lini[tit, ca
[i cum un voiaj \n Fran]a ar fi fost o solu]ie rezonabil`.
Copiii nu spuser` nimic. Cei mici nu cunoscuser` decât
Lumea Nou`, iar Guy [i Emilie nu mai aveau decât vagi
amintiri despre ]ara unde se n`scuser`. Nimeni nu aduse
vorba despre Trey, dar el era acolo, prezent \n fiecare dintre
ei.
– Trebuie s` ne gândim, insist` Virginie \ntr-o lini[te
ap`s`toare.
Doar gândul `sta o f`cea s` nu-[i ias` din min]i. Acum,
datorit` lui Trey, avea destui bani s` se \ntoarc` \n Fran]a.
|ncepu s` se gândeasc`, asemenea unui copil care sper`
\ntr-un miracol; dac` o iubea \ntr-adev`r, dac` toate vorbele
pe care le auzise nu erau decât o ]es`tur` de minciuni
ticluite de Valerie, dac` totul nu era decât o gre[eal`
teribil`… atunci, se va \ntoarce la mine.
Dup` ce-i culc` pe copii, continu` s` se gândeasc` la
c`l`toria \n Fran]a. I se p`rea c` r`m`sese singura solu]ie
care-i mai r`m`sese.
Dac` Trey se \ntorcea acas` ast`-sear`, era hot`rât` s`-i
explice calm c` hot`râse, \mpreun` cu copiii, s` se \ntoarc`
\n Fran]a. Dar când veni \n sfâr[it, era foarte târziu [i lini[tea
\i fusese m`cinat` toat` seara de furie [i ranchiun`. {i-l
\nchipuise tot timpul \mpreun` cu Valerie.
Trey se apropie de ea sco]ându-[i haina de piele, cu

magnificul zâmbet pe buze.
– }i-am sim]it lipsa, \i spuse \nainte de a o s`ruta u[or pe
obraz.
|ncerc` s`-i r`spund` cu un zâmbet, s` aib` o expresie
fireasc`, dar era mai mult decât putea s` fac`.
– E târziu, spuse cu glas ap`sat, de[i-i venea s` urle.
– Opozi]ia a depus un amendament la ora cinci, când
mult` lume plecase deja. Sperau s-o fac` s` treac` \mpreun`
cu partizanii lor care r`m`seser`. Din fericire, s-a putut face
o pauz` [i i-am adus \napoi pe ai no[tri. Au pierdut cu dou`
voturi. A fost un rezultat foarte strâns. A fost cât pe ce s`
pun` mâna pe cinci mii de acri din rezerva]ie.
|[i arunc` vesta pe scaunul cel mai apropiat \nainte de a
se lungi \n pat. Oft` din toat` inima. Uneori, lupta asta
permanent` pentru clanul lui \l extenua.
– I-am avut, spuse el \n b`taie de joc.
|ns` pentru Virginie aceste explica]ii p`reau mai mult
decât perfecte, ca [i cum ar fi fost repetate.
– Valerie a trecut ast`zi pe aici.
B`rbatul tres`ri violent.
– Ca s` fac` probleme, de bun` seam`, mormì el.
– Mi-a spus ni[te lucruri interesante despre…
– S` nu crezi nimic din ce spune, o \ntrerupse Trey. E
cea mai mare mincinoas`.
220 KATE DOUGLAS
– A spus c`…Virginie se \ntrerupse, [ovìnd… c` ai fost

pe la ea.
Trey se \ncrunt`. Fir-ar s` fie! Valerie \ncepea s` fie o
adev`rat` belea. Chiar de mâine, o s` ia m`suri \mpotriva ei.
– {tii bine c` n-am mai v`zut-o de la c`s`torie.
– Ea nu spune acela[i lucru, ba dimpotriv`, replic`
Virginie, furioas`.
El tres`ri din nou, nelini[tit [i stupefiat de tonul [i de
cuvintele ei. Se ridic`.
– Vrei s` spui c` te \ndoie[ti de mine?
Rezemat de t`blia patului, o privea atent. Virginie oft`.
– Povestea ei st` \n picioare. L`s` ochii \n jos \n fa]a
expresiei lui acuzatoare. Mi-a spus despre dejunul tù cu
Judd Parker… [i despre pata de sup` de pe c`ma[`. A adus
[i astea…
|i ar`t` m`nu[ile care o chinuiser` toat` ziua, privind
chipul lui Trey.
– Fir-ar s` fie! exclam` el.
Pentru Virginie, asta suna ca o m`rturisire. B`rbatul se
duse pân` la mas` ca s` ating` m`nu[ile negre de piele. |l
\ngre]o[a gândul c` Valerie pusese mâinile pe talismanul
lui.
– Cel pu]in, jigodia asta le-a g`sit. Trebuie s` fi pus pe
cineva s` m` urm`reasc`.
– Pare a fi ceva machiavelic, nu?
Doamne, \i venea s` ]ipe, nu po]i s` g`se[ti altceva mai

bun? Te urm`re[te?
– Nimic nu e prea machiavelic pentru Valerie. N-are
scrupule deloc. Mi-am pierdut m`nu[ile astea s`pt`mâna
trecut`. N-am mai v`zut-o pe Valerie dup` nunt`.
|[i lu` m`nu[ile [i se duse spre anticamer`, s` le pun` la
loc. Uite cum pune cap`t discu]iei, \[i spuse Virginie cu
am`r`ciune. Subiectul este \nchis. Furioas`, se ridic` la
rândul ei [i-l urm`.
– De fapt, n-are importan]` unde-ai l`sat m`nu[ile.
El se \ntoarse brusc.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` cu mult` blânde]e.
– De câteva s`pt`mâni, \ncerc s`-]i explic c` m` simt
stânjenit` aici. Vizita nevestei tale [i povestea ei despre
aventurile tale amoroase m-au silit s` recunosc cât de
mult…
– N-am avut nicio clip` impresia c` e[ti strânjenit`,
replic` b`rbatul cu sarcasm, dar se poate s` m` fi \n[elat. {i
n-am nevast`, e doar o asigurare pe [ase luni c` verii mei
n-or s` fie lin[a]i. Nu vreau s` m` cert cu tine. Vezi, ea chiar
asta vrea… S` nu ne cert`m. Tot ce am de f`cut este s` mai
a[tept câteva luni, pân` scap de ea.
Deodat`, cuvintele astea p`reau reci [i egoiste, ca [i cum
nimic n-ar mai fi contat pentru el \n afar` de propriile
sentimente. Virginie se \ntreb` atunci dac` nu va spune [i
222 KATE DOUGLAS
despre ea acela[i lucru peste câtva timp. La urma urmei, cu

[ase luni \nainte, cu siguran]` c`-i jurase Valeriei c` o adora.
– Cred c` eu [i copiii o s` plec`m pentru câtva timp.
– Nu vreau.
– Dar eu vreau!
Furia ei \l surprinse
– N-o l`sa s` fac` asta, spuse el pe un ton grav. Te rog,
n-o l`sa. Tocmai asta \[i dore[te.
Tân`ra femeie [i-o aminti pe Valerie, care spusese c` le
vroia pe amândou`. |l iubea, dar nu era singura. |[i mai
aduse aminte [i de discu]ia pe care o surprinsese la ranch
\ntre cele trei tinere. Trey era un b`rbat cu succes la femei,
la prea multe femei.
– Vreau s` plec, repet` ea având impresia c` se va n`rui
pe loc.
– Asta vrei? \ntreb` el cu glas neutru.
Virginie [ovì, [i aceast` scurt` ezitare \l f`cu pe Trey
s`-[i piard` sângele-rece. Toat` povestea cu Valerie,
renun]area la propria libertate ca s`-[i salveze verii, cele
[ase luni de captivitate la care consim]ise fa]` de "draga lui
so]ie" ca s` \nceteze [antajul, impresia c` se l`sase prins
\ntr-o capcan`… toate astea r`bufnir` deodat`.
– Nu [tiu ce s` cred, spuse Virginie, cu sinceritate.
– Bine, spuse el sec. Atunci, crede-o pe o strìn` pe care
n-ai v`zut-o niciodat`, despre care [tii c` e o mincinoas`.
Crede-o pe ea, nu pe mine. |n orice caz, \]i mul]umesc c`

e[ti sincer`. Nu credeam c` dragostea ta poate fi atât de
superficial`. |mi \nchipuiam c` m` iube[ti.
– Te iubesc.
– {i eu la fel, doamn`, replic` el \nclinându-se, ab`tut.
Acum, dup` ce ne-am declarat dragoste etern`, te rog s` m`
scuzi, dar am s` m` retrag ca s` dorm. Am avut o zi
\ngrozitoare [i mâine o s` fie [i mai rù. Ah, bine\n]eles,
adùg` cu acreal`, am uitat c` mi-am petrecut ziua \n bra]ele
so]iei mele! Ei bine, orice-ar fi, scuz`-m` c` sunt obosit,
noapte bun`.
Capitolul 11
Trey se trezi dis-de-diminea]`. |n prezent, se punea

problema rezerva]iei de la Blackfoot, care era atacat`.
Doamne, nu se mai termina odat`! |n crepusculul dimine]ii,
o s`rut` pe Virginie pe obraz, [i zâmbi v`zând-o dormind ca
un copil. |i l`s` un bilet pe pern` \n care-i scria c` o iubea
mai mult decât pe Rally [i pe Clover la un loc [i disear`,
când o s` se \ntoarc`, va l`muri toate neclarit`]ile \n
leg`tur` cu Valerie.
Trey avu o zi grea, a[a cum se a[teptase, dar ac]ion`
hot`rât [i reu[i s` rezolve lucrurile \n folosul indienilor.
Când Hazard \l felicit` pentru energia cu care ac]ionase, el
r`spunse:
– Trebuia s-o fac. Ast`zi, trebuie s` m` \ntorc devreme
acas`. Am de f`cut [i ni[te cump`r`turi. Pe mâine.

Cump`r`turi? se \ntreb` Hazard urm`rindu-[i cu privirea
fiul, care cobora \n grab` scara de marmur`. Era ceva nou
pentru el.
Era \nc` devreme când Trey ajunse la ranch. |nc`rcat cu
cadouri pentru Virginie [i pentru copii, fu \ntâmpinat de
Timms, care p`rea surprins.
– Au plecat, domnule. Nu i-a]i \ntâlnit la Helena? Miss
Jordan [i copiii au plecat la unsprezece, ca s` v` \ntâlneasc`
\n ora[. Nu v-a]i \ntâlnit?
Trey \mpietri.
– Cum a plecat?
– Cu trenul, r`spunse Timms, nelini[tit. Rudy i-a condus.
– El s-a \ntors?
Tonul lui Trey \l f`cu pe majordom s` transpire
instantaneu.
– Da, domnule. S-a \ntors la ora patru.
– Trimite-l la mine, \n bibliotec`.
Trey nu-[i d`duse jos paltonul când Rudy intr` peste
câteva clipe \n bibliotec`. A[ezat la birou, p`rea o statuie.
– Unde ai dus-o pe miss Jordan? \l \ntreb` imediat, cu o
privire \mpietrit`.
– La magazinul general, la Irwin, domnule. A spus c` de
acolo trebuia s`-i iau mai târziu.
– La ce or`?
226 KATE DOUGLAS
– Când i-am l`sat acolo?

Trey \ncuviin]` din cap.
– La pu]in dup` unu [i jum`tate, domnule.
Doamne, se gândi Trey. Trenul de la Union Pacifique
pleca la Laramie la dou` [i dou`zeci. Nu putea s` fi plecat.
Era deja la u[` când \[i aduse aminte de Rudy.
– Mul]umesc, spuse el.
Se duse imediat \n camera ei. Când v`zu plicul a[ezat pe
pern`, lâng` biletul lui, \l cuprinse nelini[tea. Se duse
repede la pat, \l lu` [i-l citi imediat.
"Ne \ntoarcem \n Fran]a, ca s` recuper`m mo[tenirea lui
Guy. O s`-]i trimit adresa de \ndat` ce ne vom instala. Te
iubesc. Virginie."
{i \n post-scriptum, \i cerea s` aib` grij` de animalele de
la caban`…
Se \ntoarse la Helena cu speran]a s-o mai g`seasc` acolo.
Un telefon ar fi fost de-ajuns, dar vroia s` vad` el \nsu[i cum
st`teau lucrurile. Se duse direct la gar`. Angajatul \[i aducea
aminte foarte bine c` vânduse bilete pentru New York unei
femei tinere, \nso]it` de patru copii. Pl`tise cu aur.
Nu putuser` s` aduc` saco[ele de la ferm`. Erau prea
grele [i mai \i avea [i pe Emilie [i pe Eduard. Dar Trey
insistase s` schimbe aurul `sta, dorind s` se simt`
independent` fa]` de rude. Ce prost fusese! \[i spuse. F`r`
gestul acesta milos, \nc` ar fi fost cu el. Cel pu]in era
mul]umit c` avea bani de drum.

Ie[i pe peron [i privi calea ferat` care se pierdea spre
orizont. O blestem` pe Valerie. Pentru prima oar`, vroia s`
omoare pe cineva.
– N-ai plecat pentru totdeauna… s`lb`ticiune mic`,
nu-i a[a?
|ns` fulgii de z`pad` nu-i d`dur` un r`spuns care s`-l
lini[teasc`.
Neputând s` porneasc` \n urm`rirea Virginiei, se duse la
p`rin]ii lui. Oft` când, v`zând toate luminile aprinse, \[i
d`du seama c` ai lui aveau invita]i. Se strecur` pe u[a din
spate [i urc` direct \n biroul lui. Se a[ez` la masa de stejar
masiv [i, aruncându-[i privirea pe un calendar, \ncepu s`
numere [ase luni. Oare \n august trebuia s` nasc`? Nu o
\ntrebase, pentru c` nu i se p`ruse important, dar dintr-o
dat` era ceva esen]ial. Puse mâna pe telefon, cerându-i
operatoarei s`-i fac` leg`tura cu doamna Braddock-Black.
Nu-i f`cea nicio pl`cere, dar trebuia s` fac` asta.
– Re[edin]a Braddock-Black. Ce pot s` fac pentru
dumneavoastr`?
Trey o ceru pe Valerie [i, când servitorul \l \ntreb` cine
era, \i spuse numele. Interlocutorul \[i ceru mii de scuze. {i
de ce nu? se gândi Trey, doar eu \l pl`tesc.
– Bun` seara, drag`.
Fu gata s` \nchid` telefonul când auzi vocea mieroas`,
228 KATE DOUGLAS
\ns` vroia foarte mult s` afle ce-l interesa.

– Când trebuie s` na[ti? \ntreb` f`r` preambul.
– Oh, dragul meu, se pare c-ai uitat. Dar dac` nu vrei s`
afle toat` lumea din ora[, n-ar trebui s` vorbim despre asta
la telefon.
Avea dreptate; operatoarele de la central` nu pierdeau o
vorbuli]` din ce se discuta [i nu vroia ca am`nuntele acestei
c`snicii s` fie etalate \n public.
– De acord, se mul]umi s` r`spund` \nainte de a \nchide.
Se duse repede la Valerie, a c`rei cas` din c`r`mid` ro[ie
se afla la o dep`rtare de câteva str`zi. |i ceruse un cec ca s`
[i-o poat` cump`ra. Cum era obsedat de Virginie, nici nu-i
trecuse prin minte c` Valerie ar fi putut s` dea o recep]ie. |i
f`cea pl`cere s` se etaleze, [i acum avea mijloacele cu care
s` fac` acest lucru. Refuzând s` fie anun]at tuturor, \i spuse
majordomului c` vroia s-o \ntâlneasc` pe Valerie \n fumoar.
|ncepu s` se plimbe nervos a[teptând-o, [i-[i turn` un pahar
cu whisky. Arunc` o privire la pendul`. Jigodia \l f`cea s`
a[tepte!
Dup` trei pahare, u[a se deschise.
– Ce frumos din partea ta s` vii s` m` vezi, Trey!
– S` l`s`m temenelele, Valerie. Am venit s` aflu o dat`.
Femeia intr` [i \nchise cu grij` u[a \n urma ei.
– Parc-am \n]eles c` femeia pe care… o g`zduiai a luat
trenul s` plece pe Coasta de Est. S-a plictisit sau nu i-a
pl`cut izolarea de la ranch?

Se a[ternu t`cerea.
– E[ti cea mai mare curv`, Valerie.
Acum era sigur c` pusese oameni s`-l urm`reasc`, altfel
cum putuse s` ajung` a[a de repede vestea la ea?
– Mereu e[ti focos, dragul meu.
– Ai grij` s` nu te arzi dac` pui mâna pe mine. Valerie, de
acum \nainte, a[ vrea s` nu te mai apropii de prietenii mei.
– Avem atâ]ia prieteni comuni, dragul meu. M` tem c` e
imposibil. Dar dac` vorbe[ti despre micu]a ro[cat`, \n]eleg
c` orice vizit` e imposibil` acum, nu?
Diamantele din [iragul de la gât \i sclipir`. Erau enorme.
– Valerie, ai grij` ce spui, pentru c` sunt gata s` te strâng
de gât.
– Nu e genul tù, Trey. E mult prea cuminte. Pân` \n
prim`var`, te-ai fi plictisit de moarte cu ea.
– O s` mi-o pl`te[ti \ntr-o bun` zi.
– Ar trebui s`-mi mul]ume[ti, dragul meu, c` te-am
sc`pat de târfa aia.
– Tu e[ti singura târf` pe care o cunosc.
– Dragul meu, ui]i c` te-am v`zut ademenind jum`tate
dintre femeile din Montana...
– N-a venit ziua s` vorbesc despre moral` cu tine. Acum,
nu vreau decât s`-mi r`spunzi la ce te-am \ntrebat [i o s`
plec imediat.
230 KATE DOUGLAS
– Judd Parker este aici, \mpreun` cu Bo Talmadge. De ce

nu-]i sco]i paltonul s` bei un pahar cu noi?
Valerie se sim]ea st`pân` pe situa]ie. Ast`zi, ob]inuse o
victorie important`. O alungase pe mica prieten` a lui Trey,
singura pe care o primise la el. Doar o vizit` fusese de-ajuns
s-o fac` s`-[i ia t`lp`[i]a. Fusese surprinz`tor de u[or s`
scape de ea. Trey era mai greu de pus \n genunchi, dar era
optimist`.
– Ai avut parte de o ceremonie de nunt`, Valerie, dar asta
a fost tot. Sunt ni[te limite pe care le am fa]` de clanul meu.
N-am de gând s` particip la mica ta s`rb`toare. Data na[terii,
te rog.
– De ce vrei s` [tii?
Ne\ncrez`toare din fire, primul impuls era acela de a
nu-i spune.
– Sunt pe cale s` pun la punct calendarul obliga]iilor
mele mondene pe vara asta, draga mea. Trebuie s` fiu acolo
ca s`-l \ntâmpin pe ultimul n`scut al familiei, replic` el
sarcastic.
– Nu [tiu dac` vreau s`-]i spun.
B`rbatul f`cea eforturi s` nu se duc` la ea ca s-o strâng`
de gât.
– Ascult`, Valerie, copilul `sta n-are nimic de-a face cu
mine. Am acceptat s`-l recunosc. Gata. Nu m` intereseaz`
cât mai dureaz` sarcina. Nu m` intereseaz` decât data
na[terii.
Pentru prima dat`, Valerie Stewart nu putu s` reziste s`
nu-i spun`.
– Zece septembrie.
– Mul]umesc. Cunosc drumul pân` la u[`.
Dar ea nu se mi[c`, blocându-i ie[irea. Trey ezit` o clip`,
ab]inându-se s` n-o strâng` de gât.
– Valerie, exagerezi! D`-te la o parte!
O ridic` de mijloc [i o d`du la o parte f`r` menajamente.
Deschise u[a cu piciorul [i porni cu pa[i mari, trecând pe
lâng` majordomul r`mas stan` de piatr`.
– Zece septembrie, \[i spuse oftând u[urat. N-o s` dureze
o eternitate!
Ridic` fa]a spre cer, ca s` simt` fulgii de z`pad`. Se
sim]ea mult mai bine.
|ntors \n biroul lui, \ncercui pe foaia de calendar data
fatidic`.
– Libertatea… [i Virginie, murmur`.
Cu toat` triste]ea provocat` de plecarea ei, respira mai
u[or. Calvarul avea un sfâr[it.
***
232 KATE DOUGLAS
Pentru Virginie, voiajul fu un calvar. Mai \ntâi, zilele

lungi [i nop]ile nedormite \n compartimentul de tren.
Copiii o cople[eau cu \ntreb`ri c`rora trebuia s` le
r`spund`. De ce plecaser` a[a \n grab`? De ce trebuia s`
reintre \n posesia unui titlu? {i pe deasupra, de ce nu venise
[i Trey cu ei? De ce plecaser` pe furi[, f`r` s`-i spun` m`car
la revedere?
Ca [i cum asta n-ar fi fost de-ajuns, Virginie era epuizat`
fizic [i de multe ori \i era grea]`. Dup` vizita Valeriei, \[i
pierduse pofta de mâncare [i ritmul regulat al trenului,
credea ea, \i agrava disconfortul stomacal. Dar o dat`
instalat` \n cabina unui vapor pe care-l luar` de la New
York, situa]ia nu se schimb` absolut deloc.
Zece zile mai târziu, culcat` \ntr-un pat de hotel din Le
Havre, cu tava cu mâncare neatins` al`turi, cu stomacul la
fel de \ntors pe dos, \ncepu s` \n]eleag` c` mersul cu trenul
[i rùl de mare nu erau de vin` pentru situa]ia \n care se
afla, constatare care o deprim`.
Era clar c` era \ns`rcinat`. {i poate c` nu erau doar
Valerie [i ea \n situa]ia asta. Câte femei din Montana
r`m`seser` \ns`rcinate cu acest seduc`tor neobosit? Dac`
era s` se ia dup` zvonuri, stabilise un adev`rat record \n
domeniu.
|[i d`du seama c` acum se puneau o sumedenie de
probleme, care nu erau deloc pl`cute. Revenirea ei \n lumea
bun` avea s` provoace un scandal imens; se \ntorsese

contesa Jordan… tân`r`, nem`ritat`, dar \ns`rcinat`.
|ns` dilema era mult mai pu]in \ngrijor`toare decât
foamea de care avuseser` parte iarna trecut`, \[i spuse,
pragmatic`. O poveste plauzibil` [i banii lui Trey i-ar
permite s` evite orice nepl`cere. Iat` cum Virginie \[i
invent` so]ul care-i trebuia, moartea lui subit` [i tristul
doliu…
Cu oarecare \nfl`c`rare, se gr`bi s`-i informeze pe copii
cum trebuia s` spun` c` st`teau lucrurile. Nervoas`, le
a[tepta reac]iile.
– Hei! exclam` vesel Guy, cu un zâmbet panoramic. Voi
avea un nepot, indian absaroke. Fiul lui Trey o s` fie
nepotul meu.
– Ar putea fi o fat`, interveni imediat Genevieve. Virginie,
vreau o nepoat`!
Virginie nu putu s` nu zâmbeasc`, sim]indu-[i
nervozitatea disp`rând.
– Deocamdat` e[ti v`duv`, \ns` Trey o s` vin` la var` s`
te ia de nevast`, se amestec` \n vorb` [i Emilie.
– O s` vin` Trey, o s` vin` Trey, Trey, Trey… bomb`ni
vesel Eduard, c`ruia nu-i p`sa de povestea cu bebelu[ul.
Vreau s`-l v`d pe Trey… vreau un ponei.
|ntr-adev`r, n-ar fi fost minunat dac` ar fi venit Trey?
Dac` [i-ar fi abandonat nevasta, pe toate celelalte femei, [i
234 KATE DOUGLAS
ar traversa oceanul ca s-o \ntâlneasc` din nou pe cea pe care

o cump`rase dintr-un capriciu, \ntr-un stabiliment? Nu, cu
toate c` ar fi vrut din toat` inima, nu credea s` fie posibil a[a
ceva.
De la Le Havre, Virginie trimise o telegram` veri[oarei
preferate, Adelaide. |n cinci ani, multe putuser` s` se
schimbe. Adelaide poate nu mai locuia \n Fran]a… Dar
r`spunsul ei veni \n diminea]a urm`toare. Era tot la Paris,
devenise Alte]` regal` m`ritându-se cu prin]ul Valentin de
Chantel [i abia a[tepta s`-i revad` pe to]i.
Adelaide, \ntr-o extravagant` mantie de blan` de vulpe
alb`, \i \ntâmpin` la gar`. Dup` o lung` serie de \mbr`]i[`ri
[i felicit`ri reciproce, \i conduse \n "castela[ul" ei de lâng`
Notre-Dame, unde le puse la dispozi]ie cincizeci [i patru de
camere, c`rora nu li se putea repro[a absolut nimic.
Noaptea, târziu, cele dou` veri[oare se trezir` \n sfâr[it
singure. Adelaide, \i spuse \ncet, conspirativ:
– {i acum, poveste[te-mi totul. Valentin va avea grij` ca
titlurile s` v` fie restituite, nu-]i face probleme. Tata v-a
cùtat peste tot… dar parc-a]i disp`rut de pe fa]a
p`mântului. Hai, poveste[te-mi, te ascult!
Virginie ezit`, ne[tiind de unde s` \nceap`.
– Vorbe[te-mi despre so]ul tù, murmur` Adelaide,
tumultuoas` ca de obicei. Era la fel de seduc`tor ca Valentin
al meu? Se \ntrist`. Of, draga mea, e dureros…
Se aplec` spre ea s-o consoleze \nainte de a-[i relua

expresia de conspiratoare. Nu se schimbase deloc: era la fel
de vorb`rea]` ca atunci când erau copii. Deodat`, \n
budoarul celei mai bune prietene, Virginie avu impresia c`
avea din nou cincisprezece ani. Pentru prima oar` de când
\l \ntâlnise pe Trey, se putea destìnui cuiva.
– Dup` moartea mamei [i a tatei, am \ntâlnit un b`rbat.
Absolut \ntâmpl`tor… [i… da, era mai seduc`tor ca
F`t-Frumos.
– Nu mai spune! reac]ion` Adelaide, captivat` de
poveste.
– Da, da! Avea p`rul negru ca noaptea [i…
***
|nainte de a se termina s`pt`mâna, prin]ul de Chantel, la

cererea expres` a so]iei, \l angajase pe cel mai bun avocat
din barou, maestrul Simoult, s` se ocupe de restituirea
bunurilor materiale [i a titlurilor familiei Jordan. Dup` o
lun`, lucrurile erau rezolvate, dar influen]a prin]ului fusese
determinant`. Simoult demonstr` cu elocven]a lui cum se
\ntâmplase, prin coruperea unor judec`tori, s` se ajung` la
condamnarea contelui Jordan.
236 KATE DOUGLAS
O lun` de procedur` fu de-ajuns ca s` se fac` dreptate.

Tân`rul conte de Jordan reintr` \n posesia bunurilor de
care fusese deposedat, \[i rec`p`t` titlurile [i pozi]ia.
Virginie fu \ntâmpinat` cu mult` simpatie de vechii
prieteni. Totu[i, cu toat` afec]iunea [i amabilitatea lor, nu
trecea nici-o zi f`r` s` se gândeasc` la golul pe care-l l`sase
Trey \n sufletul ei. F`r` \ndoial` c` avea s`-l revad`, nu peste
mult timp.
Dar speran]a [i realitatea sunt dou` lucruri diferite. Cum
putea s`-l anun]e c` \nc` una din numeroasele lui amante
era \ns`rcinat`? Alta \l silise deja s-o ia \n c`s`torie, din
acela[i motiv. S-ar fi sim]it prins \n capcan`. Dup` ce o
vizitase Valerie, nu mai avea nicio \ndoial` c` Trey era tat`l
copilului ei. Ferm hot`rât`, \ncerc` s`-l alunge din
gândurile sale [i s` fie pe de-a-ntregul contesa Jordan.
***
Timp de o lun` de la plecarea Virginiei, Trey \i ceru

po[ta[ului s` se prezinte la el la prima or`. Pe urm`, \ntr-o
bun` zi, nu-l mai interes`. |ncepu s` vorbeasc` pu]in, nu se
ducea s` vad` pe nimeni, nu bea nicio pic`tur` de alcool [i
refuza cu \nc`p`]ânare invita]iile prietenilor de a merge la
Lily. To]i vedeau ce efort f`cea s` nu vorbeasc` despre

Virginie, dar un lucru era clar: era nefericit.
|n iulie, din proprie ini]iativ`, Guy \i trimise lui Trey o
scrisoare, anun]ându-l c` era deja conte, [i-l \mbr`]i[au to]i.
Din p`cate, scrisoarea nu avu efectul scontat. Trey fusese
dat peste cap de bucurie, \ns` scrisul de pe plic nu era cel
pe care-l a[tepta. Dup` ce citi scrisoarea, \[i aduse aminte
ce-i spusese Virginie despre copii: "Cred c` to]i te iubesc la
fel de mult ca mine". Nu era adev`rat. Era clar c` \i sim]eau
lipsa mai mult decât ea. Virginie nu-i scrisese niciun cuvânt.
Dup` un sfert de or`, puse [aua pe Rally,ca s` se duc` \n
ora[. Dup` vreun kilometru, se opri ca s`-i lase pe Blue [i
Fox s`-l ajung`. Le spuse rece c` nu avea nevoie nici de
prieteni, nici de g`rzi de corp.
– Jake Poltrain este la Li Sing Koo [i nu e \n stare s`
amenin]e pe nimeni. Atunci, l`sa]i-m` s` stau câteva zile \n
infernul meu personal.
Li Sing Koo, discret ca de obicei, \l conduse pe Trey
\ntr-o \nc`pere mare drapat` cu m`tase.
– Vre]i s` ave]i pe cineva companie? \l \ntreb`, impasibil.
Trey \i arunc` o privire f`r` expresie.
– O femeie, preciz` chinezul.
– Nu.
Era ferm hot`rât. |[i scoase c`ma[a [i pantalonii de piele,
pe urm` [i ghetele [i se \ntinse pe cuvertura de m`tase.
238 KATE DOUGLAS
Amfitrionul \i aprinse pipa de aur. Trey se opri o clip` s`-l

priveasc` pe Koo, care a[tepta lâng` u[`.
– Mul]umesc, Koo.
De \ndat` ce chinezul ie[i, Trey puse bilu]a de opiu \n
pip`. De mult timp, \[i st`pânea exasperarea [i furia. Acum,
era hot`rât s`-[i ofere pl`cerea morbid` a uit`rii.
|ntâmpl`tor, \n confortabilele saloane private ale lui
Koo, Trey [i Jake Poltrain se trezir` la câ]iva metri unul de
cel`lalt. Jake \[i \nchipuia moartea lui Trey, \n timp ce acesta
o sortea infernului pe Virginie, cea pe care o interesaser`
doar banii lui. Timp de o s`pt`mân`, cei doi [i-o petrecur`
\n cel mai luxos salon de fumat opiu din Helena.
|n]elegând nevoia fiului sù de a fi singur, Hazard \l scuti
de prezen]a g`rzilor de corp. Cu toate astea, prezen]a la
Koo a lui Poltrain solicita ni[te precau]ii. Li Sing Koo trebuia
s` g`seasc` un \nlocuitor pentru Blue [i Fox, [i Trey nu
trebuia s` se simt` jignit, a[a c` o gard` fu postat` \n
permanen]` \n fa]a u[ii lui.
Cu toate astea, \ntr-o noapte se \ntâmpl` ceva
neprev`zut. Cople[it de extazul pricinuit de opiu, Trey sim]i
ceva care-l stânjenea. |mpinse cu mâna [i sim]i ceva lung [i
rece. Deschise ochi [i v`zu care era realitatea. Jake Poltrain
\l domina, cu ochii scânteind de ur`, [i-i ap`sa ]eava
pistolului \n tâmpl`. Ah, se gândi Trey ironic, co[marul
clasic…
– O s` mori, mormì Jake, o s` te \mpu[c.

Era ud leoarc`. O euforie exaltant` pusese st`pânire pe
el. Pur [i simplu deschisese u[a, traversase \nc`perea [i
pusese arma la tâmpla lui Trey: era prima lui \ncercare de
când \l cuno[tea pe Braddock-Black, [i vroia s` profite de
ea.
– Dup` aceea, am s` te jupoi [i o s`-mi fac ghete din
pielea ta. S` vedem dac` milioanele lui taic`-tù or s` te
scape, corcitur`!
Trey izbucni \n râs. Situa]ia i se p`rea caraghioas`, ca o
scen` de melodram`. Tremurând furios \n fa]a unei
asemenea indiferen]e, Jake \i \ndes` ]eava \n ureche.
– Deschide ochii, fir-ai al dracului!
Dup` un minut, Trey deschise ochii [i contempl` chipul
desfigurat al lui Jake, sim]i atingerea fierului [i se \ntreb` \n
sinea lui dac` durea când erai \mpu[cat \n cap. Gândul `sta
\l f`cu s` zâmbeasc`.
– Fii lini[tit, Jake. Nu-i greu s` omori pe cineva. Prea iei
totul \n serios, asta-i problema ta. Uite-l pe Koo, el [tie s` ne
fac` s` uit`m partea serioas` a vie]ii. Nu-i a[a?
– Koo e un vierme galben, cum e[ti tu un vierme ro[u,
mârâi Jake.
– Fii serios, nu-i frumos s` vorbe[ti a[a despre gazd`.
Koo \]i aduce vise aurii [i femei frumoase.
– Du-te dracu'!
240 KATE DOUGLAS
– |mi pare rù, b`trâne, murmur` Trey \nchizând din

nou ochii, cu un zâmbet \ncântat.
Jake Poltrain nu-i \n]elegea felul de a glumi.
– O s` te omor, o s` te omor…
– N-o s-o faci, dac` continui s` tremuri, Jake, spuse \ncet
Trey \ntorcându-se pe parte cealalt`, s` se culce.
Jake frem`t` când v`zu ce bine era f`cut adversatul lui.
De ce nu-l implora s`-l lase \n pace? Atunci, se gândi la
femeia pe care [i-o disputaser` la Lily.
– N-ar fi plecat dac-a[ fi cump`rat-o eu, spuse cu un
zâmbet rùt`cios. A[ fi ]inut-o \ncuiat` tot timpul. Trebuie
s` fii prost ca s-o la[i de capul ei. Nu po]i s` ai \ncredere \n
ele… se culc` cu orice b`rbat.
Când Trey se \ntoarse, Jake sim]i o mare bucurie.
Constat` cu pl`cere c` ochii lui nu mai erau nep`s`tori.
Erau larg deschi[i [i… furio[i. O nimerise. Putea \n sfâr[it s`
se r`zbune.
– A[ fi legat-o de pat [i te asigur c` mi-a[ fi f`cut de cap
cu ea, continu` el.. Voi, pieile ro[ii, sunte]i ni[te pro[ti.
Deodat`, Trey v`zu pistolul pentru prima oar`, la câ]iva
centimetri de capul lui. Violen]a sentimentelor \l scoase din
letargie [i \ncepu s` vad` clar cum st`teau lucrurile. Pistolul
\i tremura celuilalt \n mân`. Trase cu coada ochiului s` vad`
dac` erau singuri \n camer` [i dac` u[a era \nchis`. Se uit`
repede la Jake. Avea impresia c` se trezise dintr-un somn de
zece ani.
Jake f`cuse o singur` gre[eal`. Vorbise despre Virginie [i
Trey nu putea s`-l ierte. Da, acum trebuia s` ac]ioneze.
– N-ai fost \n stare s-o ]ii la tine, continu` Jake. Dac` o
v`d dup` ce te omor, n-am s` uit s-o s`rut din partea ta.
Trey \n]elegea c` Jake era gata s`-l \mpu[te.
– Apas` pe tr`gaci, Jake, spuse cu blânde]e, pentru c`
doar a[a o s` po]i s` te apropii de ea \ntr-o bun` zi.
Deodat`, \n semi\ntunericul din \nc`pere, Virginie \i
ap`ru \n fa]a ochilor.
– Nuuu! url`, aruncându-se asupra lui Jake.
Trey izbi violent cu umerii picioarele adversarului. Nu
mai avea nimic omenesc \n el, devenise o ma[in`rie uciga[`.
Chipul lui Jake deveni din ro[u, albastru, apoi din ce \n ce
mai vân`t. Trey nu mai auzea nimic din horcìturile
adversarului, nu mai vedea nimic. Trebuia s`-l omoare pe
Jake Poltrain, s` reduc` la neant amenin]area pe care o
reprezenta… |ntr-un târziu, \i d`du drumul. Poltrain nu
mai mi[ca de mult. El se ridic`, c`lc` \n picioare trupul inert
[i se pr`bu[i \n patul lui.
R`mase \ntins pu]in pe spate, ca s`-[i trag` sufletul, dup`
care \ncepu… meticulos, preg`tirile pentru o nou` doz` de
opiu. Se a[ez` cu capul pe pern`, [i dup` ce trase de câteva
ori, l`s` drogul s`-[i fac` efectul. Mai \ntâi, v`zu obi[nuita
lumin` aurie, apoi ap`ru Virginie, zâmbitoare. Parc`-l
242 KATE DOUGLAS
chema. Lu` din nou pipa, ca s-o fac` s` se apropie [i mai

mult de el.
Koo, care avea el \nsu[i grij` ca totul s` fie bine, deschise
\nceti[or u[a s` arunce o privire \nùntru, c`ci parc` auzise
ceva nelalocul lui. La prima vedere, era clar c` Jake Poltrain
era mort. Se uit` cu luare-aminte [i la cel`lalt. Trey era viu.
Ie[i din \nc`pere, \nchise cu grij` u[a \n urma lui [i trimise
imediat s` caute un doctor.
Dup` o or`, Trey primise toate \ngrijirile de care avea
nevoie, [i doctorul \l lini[tise de nenum`rate ori pe Koo:
rana era superficial` [i Trey nu risca absolut nimic.
Amfitrionul se hot`r\ \n sfâr[it s`-i dea de veste lui Hazard
despre ce se \ntâmplase… [i-l a[tept`, \mpreun` cu
gardianul, \n fa]a u[ii lui Trey.
Hazard, urmat de Blue [i Fox urc` \n grab` sc`rile,
urcând câte patru trepte.
– Cum se simte?
– Foarte bine, r`spunse Koo. Jake Poltrain a murit.
Nimeni nu [tie, \n afar` de doctor [i de mine.
Hazard intr` singur \n camer`. |nchise ochii pentru o
clip`; fiul lui nu murise, lùdat fie Cel de Sus. Auzind u[a,
Trey se \ntoarse, [i \[i v`zu tat`l c`ruia \i zâmbi.
– Salut, tat`.
– Ce mai faci?
Trey sl`bise mult, avea o privire boln`vicioas`. Cu toate
astea, st`tea \ntins \n pat lini[tit, ca [i cum nu s-ar fi

\ntâmplat nimic.
– Ce mai faci? repet` blând Hazard.
– Foarte bine. Vrei s` vezi ce opiu excelent are Koo?
Hazard cl`tin` repede din cap \n sens de negare.
– Mama abia a[teapt` s` te vad`. A fost \ngrijorat`. Ar
vrea s` te \ntorci acas`.
– M` simt vinovat de moartea lui, \ncepu Trey ar`tând
spre trupul lui Poltrain… Dar el a \nceput.
– Se pare c` a fost o gre[eal`.
Trey se \ncord` \ncet, deschizând [i strângând degetele.
|[i privi tat`l.
– N-am avut de ales… vroia s` m` \mpu[te.
– Probabil [i eu a[ fi f`cut la fel, chiar f`r` s` mai a[tept
s` m` provoace.
Hazard nu-l sc`pa din ochi. Singurul lui fiu trìa, [i
pentru asta [i-ar fi vândut sufletul [i ar fi omorât o duzin`
de indivizi ca Poltrain.
– N-am mai omorât pe nimeni cu mâinile mele… A spus
ni[te lucruri despre Virginie.
– |]i lipse[te…
Nu era o \ntrebare. Trey \ncerc` s` zâmbeasc`.
– Mai mult decât a[ fi crezut. Nu mi s-a mai \ntâmplat cu
nicio alt` femeie.
– Dac` vrei un sfat de la tat`l tù…
244 KATE DOUGLAS
Trey \[i \n`l]` umerii, resemnat.

– De ce nu? S`pt`mâna asta a fost un calvar.
– Du-te [i caut-o! A[a am f`cut eu cu maic`-ta.
– Nu-i acela[i lucru. Mama plecase pentru c` te credea
mort. E de \n]eles. Virginie [i-a dat seama c` avea s` piard`
milioanele unui Braddock-Black. Tat`, asta n-are nicio
leg`tur` cu dragostea. Am cùtat toate explica]iile
posibile… dar niciuna nu r`spunde la \ntrebarea de ce nu
mi-a scris. Ar fi putut s` mai a[tepte o zi. Ar fi putut s`-mi
spun` la revedere. Ridic` din nou din umeri. Nu, a vrut doar
banii. {i Valerie i-a ar`tat c` era gata s` se ia la har]` cu ea
ca s`-[i p`streze partea. Atunci, Virginie Jordan, ca o femeie
pragmatic`, a hot`rât s` plece de aici, ca s`-[i recupereze
averea din Fran]a.
Se opri o clip`, apoi oft`:
– Mul]umesc, tat`, c` te gânde[ti la mine, dar m-am
gândit deja de o mie de ori. Nu exist` o alt` explica]ie
pentru t`cerea ei.
Tat`l veni aproape [i-i puse o mân` pe um`r.
– S` ne \ntoarcem, spuse cu blânde]e. Mama ne a[teapt`.
Dup` cinci minute, se \ntâlneau cu Koo pe culoar.
– }i-a[ fi recunosc`tor dac-ai p`stra discre]ia pentru cele
\ntâmplate, spuse Hazard cu glas neutru.
– E de la sine \n]eles, domnule Black.
Capitolul 12
La jum`tatea lui septembrie, Trey fu chemat \n grab`

acas`. Valerie d`duse na[tere unei feti]e. Copilul era vizibil
metis [i, de cum \l v`zu, Valerie nici nu vru s` pun` mâna pe
el. D`du telefon la ranch s` le spun` c` le trimitea
bebelu[ul. |ncepur` imediat s` caute o doic` [i, \nainte de
sosirea copilului, Blaze puse s` se fac` ordine \n camera
acestuia.
A doua zi, când Trey d`du cu ochii de feti]a culcat` \n
leag`nul ro[u, fu imediat \ncântat. |l privea cu ochii mari [i
gângurea vesel`. Trey nu putea rezista farmecului surâsului
unui bebelu[.
– E minunat`, murmur` Blaze cu mândrie. Rareori
bebelu[ii zâmbesc a[a.
246 KATE DOUGLAS
– Uite c` ai devenit bunic`, o tachin` Trey.

– Are nevoie de noi, r`spunse Blaze, lini[tit`.
– Poate s` conteze pe mine. Ce fermec`toare! Trey \[i
trecu degetele prin p`rul negru. Are un nume?
– Nu \nc`… te a[teptam pe tine.
– Valerie n-a…
Blaze cl`tin` din cap.
– Jigodia naibii… murmur` Trey.
– Femeia asta n-are pic de mil`, fu de acord Blaze \n timp
ce micu]a \ncepea s` plâng`. |i e foame…
Trey habar n-avea cum s` \ngrijeasc` un copil, dar \n
zilele urm`toare, \nv`]` cu o r`bdare surprinz`toare.
Petrecea ore \ntregi la c`p`tâiul feti]ei adoptive. La
insisten]a lui Hazard, micu]a primi numele Belle.
– N-ave]i decât s` g`si]i un al doilea prenume. A[a, o s`
fim chit, accept` "na[ul."
– Cât` generozitate!
– E una dintre principalele calit`]i ale tat`lui tù.
Iat` cum acest copil nedorit, care schimbase existen]a lui
Trey, a Virginiei [i contul din banc` al Valeriei, deveni
centrul aten]iei \n ranch. Belle era pur [i simplu minunat`.
Contractul de c`s`torie se termin` când \i s`rb`torir`
\mplinirea primei luni. |n aceea[i zi, Trey \i ceru Valeriei
divor]ul. Se duse la ea dup`-amiaz`, dup` ceai [i \nainte de
cin`, \ntr-un moment când era aproape sigur c` o g`sea
singur`. La intrarea lui Trey, proasp`ta mam` r`mase

imperturbabil`.
– Nu cred c` e o vizit` monden`, remarc` ea domol.
Trey era \mbr`cat cu o hain` de piele [i ni[te pantaloni
de lucru pr`fui]i.
– Deschidem o nou` galerie la mina de la Tracyville. Unii
oameni trebuie s` munceasc` pentru ca s` poat` trì.
– {i al]ii nu… replic` femeia cu ironie.
– |n privin]a asta, suntem de acord.
Nu se mi[case din pragul u[ii, neavând de gând s`
z`boveasc` nicio clip` \n plus fa]` de cât trebuia.
– De ce e[ti a[a nervos, drag` Trey? {tiu c` po]i s` fii [i
mai bine dispus. Vino, ia loc!
– Vreau s` divor]`m.
– Nu.
Glasul \i era calm, expresia lini[tit` \n vreme ce-[i lua un
pahar cu vin de porto, a[ezat pe o mas` de marmur`, hidos
sculptat` \n form` de leb`d`.
– Nu? Ai vrea s` mori?
– |mi convine s` fiu doamna Braddock-Black. Vinul e
adus din Portugalia, vrei [i tu?
El nu se a[teptase la un asemenea refuz.
– Ai semnat un contract, replic` b`rbatul, glacial.
– L-am rupt.
– Nu fi proast`. Avem o copie.
248 KATE DOUGLAS
Femeia afi[a un zâmbet nevinovat.

– Voi spune c` e un fals.
– Nu abandonezi niciodat`, nu-i a[a?
– Dar cine ar abandona \ntr-o asemenea situa]ie, dragul
meu? R`spunsul meu este clar: nu!
|i venea s`-i trag` o palm` zdrav`n` ca s`-i [tearg`
zâmbetul de pe fa]`.
– Mereu ]i-am subapreciat calicia.
– E [ansa mea, mormì ea.
– Nu e vorba de o partid` de [ah, Valerie.
– Dar e un joc, nu, dragule? \ntreb` cu asprime, ca [i cum
aceast` eventualitate o excita.
– N-am niciun chef s` m` joc cu tine. O vor face avoca]ii
mei. Lor le place asta.
***
Hazard vorbi a doua zi cu Duncan Stewart, amintindu-i

c` semnaser` câteva hârtii \nainte de c`s`torie. Duncan
f`cea pe timidul, care nu \ndr`znea s` ia o hot`râre f`r` fata
lui.
– S` nu ne pierdem timpul, Duncan. De ce ave]i nevoie,
tu [i Valerie, ca s` pleca]i din Montana? Trimite]i o cifr` [i o
s` vedem ce putem face.

Jocul \ncepuse. Era vorba de o tocmeal`. Duncan [i
Valerie credeau f`r` \ndoial` c` ceruser` prea pu]in la
\nceput, [i aveau s` mai umfle cifrele. Hazard nu vroia s`
aib` probleme cu Belle. Era dispus s` le satisfac` cererile…
pân` la un punct.
– Omoar`-i! exclam` Trey dezgustat, \ntr-o diminea]`
când Hazard citea pentru a treia oar` scrisoarea pe care o
avea \n fa]a ochilor. Tocmeala asta o s` devin` etern`!
Duncan vroia acum s` fie numit tutorele legal al feti]ei
Valeriei. Hazard se strâmb`.
– Oameni ca Stewart sunt mereu gata s` se vând`.
Trebuie doar s` stabilim pre]ul. Târguiala asta m`
scârbe[te… Gata… Ce face Belle, \n diminea]a asta?
– Era cât pe ce s` m` bat cu mama ca s`-i dau s`
m`nânce. Am câ[tigat, preciz` el f`cându-i cu ochiul. E o
feti]` minunat`.
Oricare i-ar fi fost dispozi]ia, când aducea vorba despre
Belle, zâmbea mereu.
– Sunt fericit s` aud c` micu]a noastr` Sarah Bernhardt
[tie s` te bine dispun`, spuse Hazard, care zâmbea [i el. E o
binecuvântare pentru maic`-ta… De atâta timp n-am mai
avut un bebelu[ \n cas`.
– Mama e \ntr-adev`r fericit`. Se ocup` de toate, [i eu nu
fac altceva decât s` m` supun ordinelor ei, spuse Trey cu
250 KATE DOUGLAS
tandre]e. Tat`, n-ai team`, totul o s` fie bine. Mama face tot
ce trebuie [i [tii cât e de \nc`p`]ânat` când \[i propune ceva.
– |nc`p`]ânarea maic`-tii e deosebit`, r`spunse Hazard,
sunt de acord cu tine… Ar putea s` dea \napoi o armat`
\ntreag` cu o singur` mân`, dac` ar vrea.
Trey \[i contempl` tat`l: rostise ultimele cuvinte cu
mult` afec]iune.
– Mama [i cu tine vorbi]i serios, nu-i a[a?
– Totdeauna… murmur` Hazard. E prietena mea cea
mai bun`.
– Eu nu sunt \n aceea[i situa]ie, replic` Trey, sarcastic.
Pentru Valerie, prietenia este acela[i lucru cu un cec.
Ascult`, vreau s` am toat` responsabilitatea copilului,
indiferent cât ar costa.
– O s` le dau toat` mina Lost Creek…
– Un glon] ar costa mai pu]in, spuse Trey zâmbind.
– E o idee, r`spunse Hazard \n`l]ându-[i sprâncenele.
O idee pe care nu trebuir` s-o pun` \n practic`. Cineva,
lipsit de scrupule, trecu la ac]iune, dou` s`pt`mâni mai
târziu. Via]a dezonorant` a lui Duncan Stewart fu brusc
curmat`. Fiind intermediar pe lâng` indieni, fusese acuzat
\mpreun` cu câ]iva colegi de o fraud` imens`. |n iulie,
cincizeci de indieni muriser` pentru c` mâncaser` carne
stricat` [i alte dou` sute muriser` de foame iarna trecut` \n
rezerva]ia Black Earth, neprimind proviziile care le fuseser`
promise. Totul fusese pl`tit [i guvernul trimisese carele, dar

era un obicei s` nu li se dea indienilor decât o parte infim`,
[i restul s` se vând` cu un profit apreciabil. |n felul `sta \[i
dobândise Duncan averea.
Fu g`sit scalpat, având \n gur` o bucat` de carne
putrezit`. Aparent, era vorba de o crim` a indienilor, dar
Trey [i Hazard remarcar` imediat c` scalpul fusese tìat
altfel decât o f`ceau indienii. Urm`rir` ancheta
\ndeaproape. Foarte repede, [eriful renun]` s`-l caute de
criminal; via]a nu \nsemna mare lucru \n locurile acelea [i
Duncan \[i f`cuse prea mul]i du[mani.
De fapt, asasinul lui trebuia s` fie cineva pe care-l
cuno[tea bine, \n care avea \ncredere, pentru c` fusese
\mpu[cat de la mic` distan]`. |n prerie, unde-i fusese
descoperit cadavrul, ar fi fost imposibil cuiva s` se apropie
f`r` s`-[i dea seama, [i Duncan n-ar fi l`sat niciun indian s`
se apropie f`r` s`-l \mpu[te. |n general, era un tip realist.
Moartea aceasta schimb` radical situa]ia Valeriei, care era
\nainte de orice o femeie practic`. Helena devenea acum un
ora[ prea mic pentru gusturile ei. Se vedea deja f`cându-[i
intrarea \n lumea bun` de la New York. Cu un cinism
ostentativ, insist` s` negocieze direct cu Trey. }inea s`-l
vad` acceptându-i solicit`rile. Curios lucru, ceea ce o
deranja cel mai mult era faptul c` refuzase s`-[i
\ndeplineasc` \ndatoririle conjugale. Niciodat`, n-o
252 KATE DOUGLAS
respinsese niciun b`rbat, [i purtarea lui Trey o umilea. Era

hot`rât` s`-l fac` s` pl`teasc` scump. Cât despre feti]`, nici
nu se mai gândea la ea, [i-o [tersese din minte…
|l a[tepta pe Trey \n salonul ei, o \nc`pere la fel de ridicol
decorat` ca [i celelalte. Dup` ce nou-venitul intr`,
amfitrioana cl`tin` din cap \n semn de salut [i el f`cu acela[i
lucru, \nainte de a se a[eza pe un scaun. Negocierile
\ncepur` \ntr-o atmosfer` glacial`.
– La New York de-abia s-a deschis sezonul, spuse ea.
Atunci, dac-am putea s` ajungem la o \n]elegere chiar azi…
N-a[ vrea s` pierd festivit`]ile care urmeaz`.
Spunea asta ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplat nimic, ca [i
cum tat`l ei n-ar fi fost asasinat, Trey nu s-ar fi ocupat de
copilul altcuiva [i ea n-ar fi avut o feti]`.
– Feti]a e bine, replic` Trey sec.
– Copiii nu m` intereseaz`.
– P`cat c` nu ]i-ai dat seama mai devreme.
– Sunt sigur` c` ai tot ce trebuie pentru ea la ranch.
Trey nu continu` imediat, nevrând s-o fac` s`-[i dea
seama cât ]inea la cea mic`, pentru c` ar fi \ncercat s`
profite.
– Frumos din partea ta c` te gânde[ti la viitorul ei, spuse
pân` la urm`.
– Trey, dragul meu, ar fi trebuit s`-]i joci rolul de so].
– Nu sunt un actor talentat, Valerie, draga mea.
– O s` fugi dup` curva aia imediat ce o s` ob]ii divor]ul!

Pentru Valerie, femeiu[ca despletit` era o enigm`. Ce
avea \n plus, fa]` de ea? se \ntreba de luni de zile.
– Se spune c` te-a castrat, murmur` femeia, ar]`goas`.
– E o ipotez` pe care n-o s-o po]i verifica niciodat`. Cât
despre ce am s` fac dup` divor], asta nu prive[te pe nimeni.
|]i sugerez totu[i s` pleci de aici.
– M` amenin]i?
– Nu amenin] o femeie… Am spus femeie, nu
doamn`…
– Reputa]ia ta n-o s` reziste dup` moartea a doi membri
ai familiei Stewart. Nu era speriat`, dar privea lucrurile cu
sânge-rece. Nici tu nu e[ti un gentleman.
– Reputa]ia mea n-o s` te \nc`lzeasc` \n groap`, Valerie.
– Tu l-ai omorât pe tata?
Trey o privi nedumerit: parc` \l \ntrebase cum era
vremea ast`zi.
– N-a trebuit s-o fac eu. |[i f`cuse prea mul]i du[mani.
Bine, acum c` am terminat introducerea, ce-ar fi s`-mi spui
pre]ul, ca s` termin`m.
Femeia ridic` din umeri.
– Mi se pare c` ar trebui s` privim obiectiv situa]ia. De
exemplu, casa asta \mi apar]ine conform actelor.
– Valerie, am dou`zeci [i trei de avoca]i, care lucreaz`
pentru mine. Dac-a[ fi avut chef de o discu]ie juridic`, ]i-a[
254 KATE DOUGLAS
fi propus s` ne vedem la birou… S` ne \ntoarcem la bani.

– Vreau o cas` pe Park Avenue.
{tiuse totdeauna s` se adapteze.
– |ncep s` te recunosc. Sper numai s` nu vrei s`
negociem pentru un permis de construire [i despre
planurile arhitectului.
– Am nevoie de o tr`sur` [i de patru vizitii \n livrele. {i
de servitori \n cas`, bine\n]eles.
– Valerie, nu m` intereseaz` deloc mobilierul la care te
gânde[ti, num`rul de servitori care-]i trebuie. Sincer s` fiu,
dac` e[ti atât de inteligent` cum \]i place s` crezi, ar trebui
s` te gr`be[ti; din partea mea, ai putea s` mori chiar mâine.
Spune-mi pre]ul.
Amenin]area o f`cu s`-i spun` suma cea mai mare la care
se gândise. A[a trebuia s` procedeze \ntr-o negociere.
Bine\n]eles, el \i va propune o sum` ridicol de mic`, [i nu
va ceda decât pu]in câte pu]in. Pân` la urm`, se vor \ntâlni
la jum`tatea sumei. Atunci, rosti cifra. Trey o privi \ndelung,
cu o expresie stranie.
– Sunt mul]i bani, spuse pân` la urm`, cât se poate de
lini[tit. E nevoie s` te implor?
Pre] de o clip`, femeia se sim]i triumf`toare; parc`-l
vedea \n genunchi \n fa]a ei, dar pragmatismul d`du la o
parte \nchipuirile. Cât trebuia s` cedeze?
– R`spune-mi, re\ncepu el cu blânde]e. Vrei s`-]i s`rut
picioarele ca s` ob]in divor]ul `sta?

Era ceva nelini[titor \n glasul lui [i, pentru prima dat` de
la \nceputul discu]iei, Valerie \l privi cu aten]ie.
– Nu, r`spunse \n sfâr[it.
– ~sta era r`spunsul corect, murmur` b`rbatul
sco]ându-[i carnetul de cecuri din buzunar. O s` ai banii,
Valerie, dar dac` te mai apropii vreodat` de un singur
membru al familiei mele, am s` te omor. Vorbesc serios. |mi
vine s` te strâng de gât chiar \n clipa asta. A[ face ni[te
economii importante…
Ochii lui cenu[ii o f`cur` s` se \nfioare. F`r` s`-i mai
a[tepte r`spunsul, scrise cifrele pe hârtia pe care o \mpinse
spre ea, apoi se ridic`.
– A[ fi fost gata s`-]i dau mult mai mult, spuse cu un
zâmbet mali]ios. Drum bun, Valerie.
Femeia lu` fila de cec [i el o citi ca pe o carte deschis`.
– Dac`-l rupi, nu-]i mai dau altul. |n]elese c` nu glumea.
– Sper s` n-o mai \ntâlne[ti niciodat`, spuse,
dispre]uitoare, \nvins`.
– O s` fii mereu un parazit, Valery. Un parazit
ne\nsemnat.
{i o l`s` f`r` replic`.
***
256 KATE DOUGLAS
Odat` cu venirea toamnei, Virginie ie[ea din ce \n ce mai

rar din cas`, primindu-le doar pe prietenele cele mai
apropiate, a[teptând na[terea copilului. Cu cât se apropia
ziua, se gândea tot mai mult la Trey. Era normal, pentru c`
orice femeie care se preg`te[te s` devin` mam`, nu poate s`
se gândeasc` decât la tat`l copilului, dar o surprindea
acuitatea sentimentelor fa]` de el. |l ura. |l ura pentru c` nu
venise dup` ea. Cu toate astea, \l iubea. Era o experien]`
stranie s` constate c` ura [i dragostea puteau s` existe
\mpreun`, s` se amestece extrem de complicat. De când
plecase din Montana, nu avusese niciun moment de lini[te.
Oare ce f`cea acum? se \ntreb` pentru a nu [tiu câta oar`.
Se p`rea c` putea s` trìasc` foarte bine f`r` ea. |i trimitea
co[uri cu flori noii amante? |i cump`ra haine frumoase [i
bijuterii?
|n aceea[i clip`, contrar a[tept`rilor, Trey st`tea singur,
\ntins pe covorul gros de iarb`, avându-l ca tovar`[ doar pe
Rally, c`ruia \i vorbea despre ea.
– I-ar fi pl`cut aici, spunea contemplând poiana de la
malul râului. E ca la cabana de pe munte.
|[i aduse aminte c` Guy era acum conte, iar cabana de
lemn nu mai era pentru ei decât o amintire nepl`cut`… la
fel ca to]i cei pe care-i cunoscuser` \n Montana.
– Vezi, Rally, murmur` el, Virginie Jordan nu-]i
\mp`rt`[e[te gusturile pentru iarb` verde [i aer curat.
***
Dup` o lun`, mult dup` miezul nop]ii, renumitul doctor

care-i veghea sarcina, cl`tin` trist din cap adresându-se
Adelaidei:
– Nu mai e nimic de f`cut.
|n camer`, era o atmosfer` ap`s`toare. Virginie era \n
travaliu de o zi [i jum`tate, treizeci [i [ase de ore de dureri
cumplite, de urlete [i de agonie. Bebelu[ul nu era bine
a[ezat \n pântece [i doctorul se m`rginea s` repete:
– Natura \[i urmeaz` cursul.
|n momentul de fa]`, pulsul tinerei femei devenea tot
mai slab, iar ]ipetele [i gemetele din ultimele ceasuri
\ncetaser`.
– Nepriceputule! \l lu` la rost Adelaide. Imbecilule! O s`
am grij` s`-]i stric reputa]ia!
Speriat, nefericitul \[i lu` imediat t`lp`[i]a. |ngrozit`,
Adelaide trimise pe cineva s-o aduc` pe Beatrice. B`trâna ei
doic` \i fusese mai mult decât o mam` [i, \n momentele
cruciale ale vie]ii, f`cuse apel la ea.
Dup` dou`zeci de minute, b`trâna \[i f`cu apari]ia [i
Adelaide izbucni \n lacrimi.
258 KATE DOUGLAS
– Ar fi trebuit s` te chem mai devreme, \i spuse

nou-venitei.
Beatrice o mângâie pe spate [i-i spuse cu glasul calm pe
care i-l [tia de când era mic`.
– {[[t, fata mea, acum sunt aici [i trebuie s` fii tare.
Spal`-te pe mâini [i ajut`-m`!
F`r` s`-i mai a[tepte r`spunsul, Beatrice se duse la
ligheanul de por]elan.
– N-avem nevoie de doctor. Bunica mea aducea copii pe
lume \nc` \nainte de a fi ap`rut doctorii.
– Slav` Domnului! spuse Adelaide, rec`p`tându-[i
\ncrederea.
– Domnul n-are niciun amestec \n treaba asta, spuse
b`trâna ]`ranc`. Nefericita asta [i cu mine o s` facem toat`
treaba. Dar dac` vrei s` te rogi, roag`-te s` nu-i crape
pântecele.
Fu o opera]ie \nceat`, delicat` [i dureroas`. Beatrice
masa copilul nen`scut \n sensul acelor de ceasornic, \n timp
ce Adelaide \i urma instruc]iunile \mpingând, ]inând ap`sat
când i se spunea.
– Nu!Nu! ]ip` moa[a când Adelaide sl`bi strânsoarea [i
copilul alunec` \n pozi]ia ini]ial`.
Tân`ra izbucni \n hohote de plâns.
– Termin`, micu]o, [terge-te la ochi [i s-o lu`m de la
cap`t, spuse Beatrice, care \ncepea s` se team` serios
pentru via]a Virginiei.

Pulsul era neregulat. Contrac]iile sl`beau. Chiar dac`
reu[ea s` a[eze copilul cum trebuia, mama poate nu va avea
puterea s`-l aduc` pe lume.
– Hai, acum, ]ine bine! ordon` Beatrice.
Dup` o or`, amândou` erau leoarc` de sudoare. Pu]in
câte pu]in, reu[iser` s`-l aduc` pe copil \n pozi]ia care
trebuia. Slav` Domnului, Virginie r`m`sese incon[tient` tot
timpul, dar \n clipa \n care contrac]iile \mpinser` copilul,
deschise ochii ca [i cum ar fi \n]eles c` nu mai avea nicio
clip` de pierdut. Treaz` pe jum`tate, f`cu un ultim efort
insuportabil. Deodat`, furios, un chip mic le ap`ru \n fa]a
ochilor, minunat, cu toat` furia lui.
– Trey! url` femeia ridicându-se ca [i cum ar fi v`zut o
fantom`. S` nu-i spune]i lui Trey!
Pe urm`, se pr`bu[i din nou. Delireaz`, \[i spuse
Adelaide.
– Trey era numele calului b`rbatului ei, \i explic` tân`ra
femeie Beatricei, care ridicase ochii \ntreb`tori.
– S`racul copil, murmur` moa[a punând delicat palmele
pe cre[tetul nou-n`scutului.
|l scoase cu o tandre]e [i o grij` infinit`.
– O s` ne ocup`m [i de maic`-ta. N-o s` r`mâi orfan,
micu]ule.
Bìe]elul avea pielea \nchis` la culoare, p`rul negru, doi
260 KATE DOUGLAS
ochi mari ca ni[te giuvaeruri cenu[ii [i era zdrav`n la trup.

Adelaide se uit` la bebelu[ul care sem`na atât de pu]in cu
mama.
– Virginie a spus c` tat`l lui era frumos [i avea p`rul
negru ca noaptea.
– N-a spus c` era indian? I-ar fi pl`cut un bìat a[a de
bine f`cut.
|ntorcându-se spre Virginie, care avea o paloare de
moart`, \i \ntinse copilul Adelaidei [i scoase o sticlu]` din
saco[a ei de r`chit`. Nu fu mul]umit` decât dup` câteva
minute.
– Gata, n-o s` aib` hemoragie, spuse \n cele din urm`…
Copilul n-o s` r`mân` orfan.
Când Virginie se trezi pu]in mai târziu, Beatrice sp`lase
deja copilul [i-l \nf`[urase \ntr-o p`tur` alb`.
– Vreau s`-l ]in \n bra]e, ceru mama chiar \nainte de a-[i
reveni complet.
– De unde [tii c` e bìat? o tachin` Adelaide.
Beatrice \i aduse copilul.
Mama se ridic` s`-l priveasc` [i ochii i se umplur` de
lacrimi.
Nou-n`scutul o privea cu ochii lui Trey.
Cum puteau s` semene atât? se \ntreb`, nedumerit`. |l
mângâie cu blânde]e [i-l strânse \n bra]e.
– Te iubesc, \i [opti micu]ului.
***
|ntr-o diminea]` rece de decembrie, Trey intr` \n

sufragerie ]inând-o pe Belle \n bra]e.
– Unde te duci cu micu]a?
– Mam`, dup` cum vezi… vrem s` ne facem plimbarea
c`lare de fiecare zi.
Amândoi erau bine \nf`[ura]i \n bl`nuri.
– |]i dai seama ce frig e afar`? exclam` Blaze
\ntorcându-se spre Hazard, parc` cerându-i ajutorul, \ns`
acesta se mul]umi s` zâmbeasc` [i s` spun`:
– Vântul bate dinspre nord-est...
– Asta-i tot ce ai de spus? mormì Blaze.
– Mam`, Bellei \i place s` se plimbe c`lare [i nu i se v`d
decât ochii din blan`.
– E[ti incon[tient, bodog`ni Blaze turnându-i ceai
fierbinte \ntr-o can`. {i dac` \nghea]`?
– Nu sunt incon[tient, n-o s` \nghe]e [i chiar ea mi-a
spus c` vrea s` ias` afar`.
Trey bù repede cana [i ie[i pe u[`.
– Belle \i face bine, spuse Hazard dup` ce Trey plec`. |l
face s` nu se mai gândeasc` la Virginie.
262 KATE DOUGLAS
– {tiu, dar a[ fi preferat s` se joace \n cas` cu ea, ast`zi.

E a[a frig afar`, [i Belle n-are decât trei luni.
– Când Trey avea trei luni, st`team \n tab`r` la min`, \i
aminti Hazard. {i a supravie]uit.
Blaze zâmbi la rândul ei.
– Ai dreptate… |mi fac prea multe griji.
– Problema ta e c` ai dat \n mintea copiilor, spuse
b`rbatul cu tandre]e.
– {i cu tine, lucrurile stau la fel, Jon! Singura diferen]`
esta c` tu vorbe[ti mai pu]in.
***
A doua scrisoare a lui Guy le d`dea ve[ti banale, care \i

p`rur` lui Trey fantastice: ploua, Eduard crescuse, lua lec]ii
de c`l`rit, fetele erau bine…
La sfâr[itul scrisorii, adùgase dou` fraze care-i tìar`
r`suflarea cititorului: Virginie e bine acum. A fost cât pe ce
s` moar` luna trecut`.
Trey f`cu un efort s`-[i revin` \n fire. Sim]ea o durere
cumplit` \n piept. Cum putuse s` fie bolnav` f`r` s` [tie el?
Dac-ar fi murit, n-ar mai fi rev`zut-o niciodat`. Pentru prima
oar` dup` luni de zile, toate motivele \ntemeiate pe care le
avusese, p`lir` \n fa]a simplelor cuvinte: A fost cât pe ce s`

moar`…
Câteva ore mai târziu, \n fa]a p`rin]ilor, Trey declara cu
un entuziasm tineresc:
– Lui Belle i-am spus deja: n-am s` lipsesc prea mult.
I-am explicat, dar nu cred c` a \n]eles mare lucru. M` \ntreb
dac` n-ar trebui s-o iau cu mine, spuse, a[ezându-se pe
bra]ul fotoliului pe care st`tea mama lui, dar cunoscându-]i
instinctul matern, [i fiind un bìat \n]eleg`tor… am s` fac
cum spui tu.
Blaze [i Hazard se uitar` nedumeri]i unul la cel`lalt.
– Dragul meu, \ncepu Blaze, ce vrei s` spui?
– Virginie a fost cât pe ce s` moar`, r`spunse Trey. Mi-a
scris Guy. Nu [tiu am`nunte… dar m-am hot`rât s` m` duc
la Paris.
– Când pleci?
– |ntr-o or`, r`spunse Trey, ridicându-se. Am s` v` dau
de veste dup` ce o s` ajung [i spune]i-i [i voi lui Belle c` m`
\ntorc repede. Ciao!
Era deja gata s` ias` pe u[` când Blaze \l opri:
– N-ai nevoie de nimic, dragul meu?
– Nu, mam`, am tot ce-mi trebuie, r`spunse, cu un
zâmbet radios.
Dup` ce u[a se \nchise \n urma lui, Hazard mormì:
– Era timpul…
264 KATE DOUGLAS
– Timpul s` fac` ce? \l tachin` Blaze.

– Era timpul s` se duc` s-o caute. Am fost gata s` plec eu,
ca s`-l scot din apatia \n care z`cea.
– E la fel de \nc`p`]ânat ca tine, dragul meu, dar e o
comoar`, adùg`, \ng`duitoare.
Hazard izbucni \n râs.
– Bine\n]eles, draga mea, e perfect… ca maic`-sa.
Capitolul 13
Trecuser` dou` luni de când \l n`scuse pe Max, dou`

luni \n care se dedicase \ntru totul fiului ei. |i scrisese lui
Trey o sumedenie de scrisori ca s`-i spun` c` avea un
fiu– Maximilien Laurent Saint-Just de Jordan– care-i sem`na
leit, dar le rupsese pe toate.
De curând, \ncepuse s` primeasc` vizite; era o hot`râre
pragmatic`, datorat` \n primul rând insisten]elor Adelaidei,
care trimitea invita]ii tuturor. Nu fusese greu deloc:
admiratorii frumoasei "v`duve" erau numero[i [i entuzia[ti.
|i fermecase pe to]i b`rba]ii, care-[i aduceau aminte de o
adolescent` sl`bu]` [i reg`seau acum o femeie cât se poate
de frumoas`. Transformarea era surprinz`toare. |n primul
rând, erau sedu[i de indiferen]a cu care-i privea, pe care o
266 KATE DOUGLAS
considerau o provocare. Bine\n]eles, to]i \i acceptau doliul,

\ns` fiecare vroia s` fie cel care s`-i pun` cap`t.
Virginie era deci asaltat` de cereri \n c`s`torie, cele mai
multe sincere, din partea unor b`rba]i respectabili. Tuturor
le d`dea acela[i r`spuns politicos: doliul va dura un an,
dup` care se va gândi serios la fiecare cerere.
***
Exact dup` dou` ore de la sosirea la Paris, Trey \[i f`cu

apari]ia \n aceast` atmosfer` de competi]ie \ndârjit`.
Trecuse doar pe la hotel s` fac` o baie [i s` se schimbe.
Nu era preg`tit pentru splendoarea re[edin]ei \n care se
g`sea cea pe care o cùta. Trecând pragul ca s` \ntrebe unde
putea s-o g`seasc` pe Virginie Jordan, i se r`spunse c`
doamna Virginie Miles avea primire \n salonul mare.
Mâhnit, Trey se gândi c` ar fi trebuit s` se a[tepte la asta…
Dar nu era la cap`tul surprizelor. Când u[ile duble se
deschiser`, avu impresia c` prime[te o lovitur` de ciocan \n
cap: Virginie era \nconjurat` de o adev`rat` hait`! Parc-ar fi
fost o regin` tronând \n mijlocul cur]ii sale.
Vizibil surprins`, Virginie tres`ri [i-l privi cu ochi mari,
devenind palid`. "A venit…" Se a[ternu o t`cere curioas` \n
timp ce fiecare-i remarca paloarea. Pe urm`, toate privirile

se \ntoarser` spre u[`, spre b`rbatul seduc`tor postat acolo.
|nalt, bine f`cut, cu p`rul negru [i lung, evoca splendoarea
Vestului S`lbatic.
Deodat`, timpul parc` se opri \n loc. Reac]ia [ocat` a
Virginiei era neobi[nuit` pentru o femeie care avea
reputa]ia c` [tia s`-[i p`streze sângele-rece. Cât despre Trey,
de[i p`rea nep`s`tor, se str`duia s` par` a[a. Nu se a[tepta
la a[a ceva. Nu era de mirare c` Virginie nu-[i d`duse
osteneal` s`-i scrie, \[i spuse examinând mul]imea de
pretenden]i. Erau de toate felurile: \nal]i, scunzi, tineri,
b`trâni, cu constitu]ii atletice, pl`pânzi… Dar to]i erau
boga]i, f`r` \ndoial`.
– Bun` ziu`, domni[oar` Jordan, spuse nou-venitul,
ignorându-i cu bun` [tiin]` statutul de femeie m`ritat`.
P`re]i… \n cea mai bun` form`.
Nu se vedea c` fusese cât pe ce s` moar`, \n urm` cu
dou` luni.
Insolen]a lui o f`cu s` se \nro[easc`. |l recuno[tea.
|ncerca s` insinueze cu neobr`zarea obi[nuit` c` ar avea
drepturi asupra ei.
La fel ca Virginie, ducele de Vec reac]ion` rù la tonul
posesiv al lui Trey.
– S`-l dau afar` pe b`d`ranul `sta?
– Nu-i nevoie, Etienne, r`spunse cea \ntrebat`, lini[tit`
268 KATE DOUGLAS
s` constate c` vocea \i era calm`, cu toat` fr`mântarea

interioar`. Domnul Braddock-Black [i cu mine ne
cunoa[tem de mult` vreme [i sunt obi[nuit` cu felul lui de
a vorbi.
– Oricum, n-ai fi \n stare, replic` lini[tit Trey
apropiindu-se de duce.
Acesta s`ri imediat \n picioare, dar \nainte s` spun` ceva,
Virginie \i a[ez` o mân` pe bra].
– Nu, Etienne…
Privirea lui Trey se opri o clip` asupra mâinii, \nainte de
a se uita la chipul mândru al ducelui.
– E[ti la ordinele ei, Etienne? \ntreb` cu [i mai mult`
insolen]`.
– Poart`-te cum trebuie, Trey. Nu suntem la Lily, replic`
direct Virginie.
Femeia f`cu un efort considerabil s`-[i st`pâneasc` furia.
El o cercet` cu o \ncetineal` ostentativ`.
– Recunoa[te c` te po]i \n[ela; o femeie \n mijlocul
atâtor b`rba]i…
Lily nu \nsemna nimic pentru duce, dar intui c` ceva nu
era \n regul`. F`cu un pas spre Trey. Strângându-l cu toate
puterile, Virginie \l implor` cu un murmur:
– Te rog, Etienne. Pentru mine…
Nu vroia s` \nceap` o ceart` \ntre cei doi b`rba]i. Ducele,
\ntorcându-se spre ea, se \nclin` [i se duse \napoi la locul
lui pe sofa.
– Am putea s` st`m de vorb` despre prietenia noastr` cu
contesa \ntr-un moment mai potrivit, spuse el, zâmbind dar
cu ochi de ghea]`. |n particular. R`mâi mult timp la Paris?
– Atât cât trebuie… r`spunse Trey provocator.
– Ce naiba! exclam` Virginie, exasperat`. Niciunul dintre
voi n-are niciun privilegiu asupra mea. Eu singur` am s` iau
hot`rârea pentru rela]iile mele, \ncheie femeia, cu o
sinceritate neobi[nuit` \n acele locuri.
Trey \[i reveni primul \n fire [i spuse:
– Am nevoie de un pahar, mormì cu o expresie scârbit`.
Cùt` cu privirea ceva de bùt. Lu` o sticl` de coniac [i
un pahar, se a[ez` pe un scaun departe de mul]ime [i
\ncepu s` bea lini[tit, ca [i cum ar fi traversat special
Atlanticul pentru a[a ceva. Nu mai f`cu nici o mi[care toat`
dup`-amiaza, nu lu` parte la nicio discu]ie, privindu-i
indiferent pe invita]i, \n timp ce golea sticla.
Ducele de Vec se mul]umea cu ap` mineral`. Tulburarea
lui era vizibil`. Nu reu[ea s` se lini[teasc` [i fiecare se
\ntreba cine-[i va pierde primul st`pânirea de sine.
Virginie n-avea niciun interes s` \nceap` un scandal. Avea
o alt` grij`. Se apropia ora când trebuia s`-l al`pteze pe Max
[i o irita faptul c` cel mic avea s` \nceap` cât de curând s`
plâng`. Pân` la urm`, f`cu un semn cu mâna spre pendul`
[i, \n scurt timp, cei mai aten]i invita]i plecar`. Trey nici nu
270 KATE DOUGLAS
se clinti, ferm hot`rât s` r`mân`. Ducele p`rea hot`rât s`

nu-l lase singur cu ea, dar \i promise s`-l \ntâlneasc` din nou
seara, la oper`.
– E[ti sigur` c` totul o s` fie bine? \ntreb` ducele,
\ngrijorat de americanul care bùse o sticl` de coniac.
– Sunt sigur`, Etienne, mul]umesc. {i \nc` o dat`
mul]umesc pentru Tunise.
Ducele se \nclin` galant [i plec`, dup` ce Virginie \i
zâmbi, lini[tit`.
– Cine e Tunise? \ntreb` \ngrijorat Trey, imediat ce u[a
se \nchise \n urma ducelui.
– Dumnezeule! exclam`, iritat`. Dac` vrei s` [tii, Tunise
nu-i o sclav`, ci o iap` arab`. E[ti mul]umit?
– Uite c` l-ai l`sat pe s`rmanul Clover. Te-ai descurcat
totdeauna, murmur` b`rbatul contemplând salonul luxos.
Pre]urile trebuie s` fie mult mai mari aici, nu-i a[a?
Virginie tres`ri [i furia pe care [i-o st`pânise toat`
dup`-amiaza izbucni:
– Acum, nu mai am probleme cu banii. Te rog s` pleci.
|i privea colierul de perle de la gât.
– Dac` o s` continui tot a[a, \n curând o s` ai nevoie de
bani.
– Nu [tiu dac` are rost s`-]i explic, dar toate astea sunt
ale lui Guy. Toate i-au fost restituite odat` cu titlul.
– Sper c` averea e considerabil`. Ai nevoie, dac` vrei
s`-]i salvezi reputa]ia de femeie care \ntre]ine un harem de

b`rba]i…
– Gata, termin`!
Cum \ndr`znea, tocmai el, s`-i dea lec]ii de moral`?
– Te doresc, \i spuse lini[tit.
Femeia tres`ri, dar \[i reveni repede.
– |mi pare rù, dar nici nu se pune problema. Te rog s`
pleci, trebuie s` m` \mbrac. Disear`, m` duc la oper`. E
Manon.
– Manon, opera mea preferat`. Nu m` invi]i [i pe mine?
– Nici nu m` gândesc, r`spunse hot`rât`, cu degetele
\nfipte \n bra]ul fotoliului. Sunt sigur` c` o s` g`se[ti o altfel
de distrac]ie. Nu ]i-ai adus nevasta cu tine?
– Din fericire, acum sunt singur. Dar unde e domnul
Miles? \ntreb` Trey non[alant.
– Nu exist` niciun domn Miles, replic` femeia pe acela[i
ton.
El \[i \n`l]` sprâncenele.
– De ce l-ai inventat?
Virginie [ovì. Nu vroia s`-i spun` nimic despre existen]a
lui Max.
– Prefer s` se cread` c` sunt v`duv`…
– Ah da, v`duva vesel`! i-o tìe el. |mi \nchipui ce
avantaje po]i avea din asta. |n definitiv, cu nevoile tale…
– De ce trebuie s` faci asemenea conota]ii la tot ce spun?
272 KATE DOUGLAS
|nchisese u[a, ca s` nu-i aud` servitorii ce vorbeau.

– Dup` ce am v`zut aici, \n dup`-amiaza asta, nu-]i
\n]eleg ipocrizia. De fapt, \]i admir abilitatea. To]i tipii au
plecat de aici convin[i c` au o [ans` la tine.
– Ai venit s`-mi dai lec]ii de via]`?! Tocmai tu, care ai fost
arm`sarul de la vest de Mississippi!
– Pentru un b`rbat, e altceva. Noi avem mai mult`
libertate.
– Cu atât mai bine pentru voi, dar pot s` te asigur c` nici
eu nu sunt lipsit` de libertate.
Deodat`, veni lâng` ea, dominând-o cu \n`l]imea lui.
– Nu vreau s` par trivial, draga mea, dar o asemenea
libertate la o femeie are consecin]e fizice.
Virginiei i se puse un nod \n gât. Oare [tia de Max?
– Când ai venit la Paris? \l \ntreb` brusc.
– |n dup`-amiaza asta. Pot s` trec pe la tine disear`, dup`
spectacol ca s` am parte pu]in de libertatea ta?
Nu, hot`r\ femeia contemplându-i ochii languro[i, nu
[tia nimic despre Max. Nu se gândea decât s`-[i satisfac`
poftele trupe[ti.
– M` tem c` o s` fiu prea ocupat` disear`.
– Atunci, mâine? F`r` \ndoial` c` e[ti foarte ocupat`, dar
pot s` te r`spl`tesc substan]ial. Care sunt tarifele aici, la
Paris?
Cople[it` de furie, femeia se \nro[i pân` \n albul ochilor.
– Din p`cate, pre]ul meu e mult prea mare pentru tine.

B`rbatul p`ru surprins, apoi schi]` un zâmbet.
– Pot s`-mi ofer orice femeie de pe continent, draga mea,
[tii bine.
– Atunci, petrecere frumoas`, domnule Braddock-Black!
|ntorcându-i repede spatele, ie[i din camer`. Se refugie
\n prima \nc`pere liber`; trântind u[a, se rezem` cu spatele
de ea.
– }i-ar`t eu ]ie, Trey! mârâi printre din]i.
B`taia pendulei \i aduse aminte c` Max avea nevoie de
ea. |ncet-\ncet, reu[i s` se lini[teasc`, s` [i-l alunge pe Trey
din minte. Cel pu]in, \[i spuse satisf`cut`, fusese cât se
poate de limpede: \l f`cuse s` \n]eleag` c` totul se terminase
\ntre ei.
***
|n diminea]a urm`toare, el se \ntoarse. Era \n sufragerie,

jucându-se cu copiii, dar \i acorda cea mai mare aten]ie lui
Eduard. Peste tot erau pachete desf`cute, buc`]i de panglici
colorate printre bijuterii, rochii, cutii de colorat, juc`rii [i o
mândre]e de [a, care trebuia de bun` seam` s` fie pentru
Guy. Bìatul \i cerea lui Trey s` vin` cu el la grajd:
274 KATE DOUGLAS
– Trebuie s` vii, Trey. Las`-l \n pace pe Eduard. E rândul

meu!
– Calul tù poate s` mai a[tepte, interveni Emilie.
Trebuie s`-mi vad` mai \ntâi noua rochie de bal. Trey, e
prima mea rochie de bal… din dantel` fin` [i m`tase alb`.
Parc-a[ fi…
– O prin]es` din poveste, continu` Trey zâmbind.
– Da, a[a e! E chiar a[a! {i Virginie spune c` a[ putea s`
m` coafez cu p`rul ridicat, pentru c` e o petrecere \n familie
[i…
U[a se trânti violent [i toat` lumea se \ntoarse ca s-o
descopere pe Virginie stând \n prag. Purta o rochie sobr`,
de m`tase g`lbuie. Trey \i remarc` pieptul impozant [i
atribui acest lucru unui croitor priceput. Efectul era \n orice
caz sesizabil, trebui s` recunoasc`.
– Virginie, uite cine-a venit! exclam` Guy.
– E nemaipomenit, nu? Trey e \n vacan]` [i a venit s` ne
vad`!
Genevieve era \n culmea extazului.
– Uite, uite noua mea bonet`! exclam` Emilie. Trey
spune c` e foarte [ic!
To]i erau cât se poate de bucuro[i, dar Virginie fu
impresionat` v`zându-l pe Eduard, care parc` se lipise de
el. |i sim]iser` lipsa. Vorbeau tot timpul de el pân` când
\ntr-o bun` zi, acum câteva luni, nu-i mai l`sase s`-i
rosteasc` numele.
– Nu mai vreau s` v` aud rostindu-i numele, ne-am
\n]eles?
Surprin[i [i jigni]i, to]i l`saser` capetele \n jos [i o
ascultaser`… mai pu]in Eduard. Prea mic s` \n]eleag` cum
st`teau lucrurile, el continuase s` pun` \ntreb`ri despre
Trey.
Acum, pu[tiul se ]inea hot`rât de el, privind-o tem`tor pe
Virginie, care avea lacrimi \n ochi.
– Bun` diminea]a. Te treze[ti târziu aici, la Paris, remarc`
Trey cu blânde]e.
– Nu se treze[te niciodat` devreme, nu-i a[a, Virginie?
interveni Guy, cu un efort s`-[i lini[teasc` sora, pe care o
sim]ea nervoas`.
– Are nop]ile cât se poate de ocupate, remarc` Trey, pe
un ton neutru.
Femeia n-avea de gând s`-i dea explica]ii. Dac` se trezea
mai târziu, era din cauz` c` noaptea se trezea de câteva ori
s`-i dea lui Max s` sug`. De altfel, de-abia \l culcase \n
p`tu]ul lui.
– Te-ai trezit foarte devreme, replic` ea. Parisul nu ]i-a
oferit nicio distrac]ie, noaptea asta?
– De fapt, nici nu m-am culcat \nc`.
Pe Virginie o cuprinse furia când se uit` mai bine la el
[i-l v`zu c` era obosit [i \mbr`cat la fel ca asear`. R`spunse
276 KATE DOUGLAS
cu un calm aparent:
– Sper c` te-ai distrat bine.
– Mul]umesc, foarte bine. {i tu?
Aceea[i neobr`zare dintotdeauna.
– Am ocupa]ii pl`cute \n fiecare noapte…
Ochii b`rbatului scânteiar` de furie.
– De acum \ncolo, or s` fie [i mai [i, murmur`
amenin]`tor.
Virginie trebui s` se sprijine de u[` ca s` nu mai tremure.
Avea palmele umezite.
– Trey trebuie s` vin` s`-mi vad` rochia de bal, rupse
Emilie t`cerea stânjenitoare.
– Foarte bine, prin]eso, reac]ion` Trey imediat. Du-te
s-o cau]i, ca s` mi-o ar`]i. {i dac`-mi spui ce pietre pre]ioase
preferi, am s`-]i cump`r un colier. O domni[oar` trebuie s`
aib` un colier la prima ie[ire.
Când zâmbi, Virginie \[i aduse aminte de seara \n care o
\ntrebase ce flori \i plac.
– Oh, Trey! E adev`rat? O s`-mi cumperi diamante?
exclam` Emilie, gata s` le[ine. Chiar e adev`rat?
– Emilie, ai grij` ce spui! decret` Virginie, v`zându-l pe
Trey acceptând. Bine\n]eles c` n-o s`-]i cumpere diamante!
– Nu-i adev`rat! o \nfrunt` Emilie. A spus c` o s-o fac`,
dac` vreau diamante...
– Gata, prin]eso, du-te s`-]i iei rochia, propuse Trey pe
un ton \ng`duitor. Am s` discut am`nuntele cu sora ta.

Dar \i arunc` o privire complice Emiliei. Aceasta,
\ncântat`, ]â[ni pe u[` afar`.
– Nici vorb` de a[a ceva, declar` Virginie de \ndat` ce
pu[toaica ie[i.
– O clip`, spuse calm Trey. Copii, dac`-l preg`ti]i pe
Eduard, am o tr`sur` care ne a[teapt` s` mergem la gr`dina
zoologic`.
|nainte ca Virginie s` poat` protesta, Eduard t`b`r\ pe
Trey, b`tând din palme.
– La elefan]i! La elefan]i!
– Ah, Virginie, \ncepu Guy, am putea s`-l lu`m…
– Gr`bi]i-v` s` v` preg`ti]i dac` vre]i s` merge]i, i-o tìe
imediat Virginie de team` s` nu aduc` vorba despre Max.
|ngrozit`, se \ntoarse spre Trey.
– Pì… m` duc s`-i ajut. {tii [i tu, paltoanele [i toate
celelalte…
Lui Trey i se trezi o vag` b`nuial` \n fa]a acestei accept`ri
a[a de gr`bite, dar ridic` din umeri, \ncântat s` le fac`
pl`cere copiilor.
De \ndat` ce fur` pe hol, Virginie \i opri pe Guy [i pe
Genevieve [i decret` cu glas [uier`tor:
– Nicio vorb` despre Max, ne-am \n]eles? Spune]i-i asta
[i Emiliei. Am s` v` explic mai târziu care e situa]ia.
O privir` to]i uimi]i, dar glasul \i tremura ca atunci când
278 KATE DOUGLAS
le ordonase s` nu mai rosteasc` numele lui Trey, [i [tiau c`

n-avea niciun rost s` mai insiste.
– Eduard poate s`… \ncepu Guy.
Virginie cl`tin` din cap.
– N-o s` spun` ceva clar, pentru numele lui Dumnezeu,
dar dac` vorbe[te despre Max, face]i-v` c` n-a]i auzit nimic.
– De acord, Virginie, accept` Guy. Dac` a[a vrei, a[a o s`
facem. O s`-i spun [i Emiliei. Nu-]i face griji, nimeni n-o s`
vorbeasc` despre Max.
– Bine, atunci gr`bi]i-v` s` v` pune]i paltoanele pe voi.
Se rezem` cu spatele de perete [i \nchise ochii. N-o s`
mearg`, \[i spuse, \ngrozit`. Cineva o s` rosteasc` numele
lui Max [i atunci… Cum s` le cear` copiilor s`-[i ]in` gura?
|[i aranj` p`rul cu gesturi nervoase, verific` dac`-[i
\ncheiase bine rochia dup` ce-i d`duse lui Max s` sug`. Pe
urm` \[i \n`l]` b`rbia [i se preg`ti s`-l \nfrunte pe b`rbatul
care putea s`-i n`ruiasc` via]a. Se \ntoarse \n sufragerie,
unde-l g`si acolo unde-l l`sase. |ncepu imediat:
– Nu vreau s`-i cumperi diamante Emiliei. Nu vreau s`…
nu vreau nimic!
F`cu un gest spre cadourile \mpr`[tiate pe jos.
– De ce nu? |i iubesc pe copii `[tia.
Era prea obosit ca s` se certe [i era deodat` convins c` ar
fi trebuit s` vin` mai de mult la Paris. Dac` nu pentru ea,
m`car pentru copii. Dezorientat` pentru o clip`, femeia \[i
reveni foarte repede.

– Pentru c` nu vreau!
– E ridicol ce spui.
Femeia fierbea de furie. Deodat`, \l privi mai atent,
remarcându-i cearc`nele de sub ochi, cravata desf`cut`,
c`ma[a cu câ]iva nasturi descheia]i. Chiar pantalonii ]inutei
de sear` erau [ifona]i [i avea… cizme. Cizme de cow-boy la
]inuta de sear`!
– Chiar trebuie s` te plimbi cu cizme de cow-boy aici, la
Paris? \ntreb`, necru]`toare.
– Port mereu cizme sau mocasini, r`spunse cel \ntrebat
cu \ng`duin]`.
– Te-ai distrat bine cu ea? \ntreb` femeia nemaiputând s`
se ab]in`.
Trey nu dormise toat` noaptea, dar spre deosebire de
ceea ce credea Virginie, nu-[i petrecuse noaptea \n bra]ele
unei femei. Era prea obsedat de Virginie, [i nici alcoolul nu
reu[ea s`-l mai lini[teasc`. Cu o tr`sur`, mersese la Pigalle,
sperând s`-l g`seasc` acolo pe Erik Sattie, vechiul lui
prieten. |n zadar. Luase la rând toate cluburile, dar fiecare i
se p`rea mai lugubru decât cel dinainte. Femeile u[oare
care se legau de el i se p`reau de-a dreptul hidoase. Se
hot`râse pân` la urm` s` fac` o plimbare pe jos prin Paris
pân` \n zori, când ajunse \n fa]a hotelului ei. |nainte de a
intra \n hotel, trezise ni[te negustori ca s` cumpere cadouri
280 KATE DOUGLAS
pentru copii.
Acum, era sup`rat pe Virginie c`-l acuza, c` nu-i sim]ea
suferin]a. Iat` de ce o min]i, sperând s-o fac` s` sufere la
rândul ei:
– N-am \nchis un ochi toat` noaptea. A fost
nemaipomenit`. Dar tu? Cum le explici copiilor haremul pe
care-l ai? {tiu ce ai f`cut noaptea asta?
– M-am \ntors de la oper` la miezul nop]ii.
– Ah… dormeau deja. Te-ai orientat.
A[adar, v`duva vesel` petrecuse o parte a nop]ii cu un
b`rbat. De ce era atât de surprins? Cuno[tea foarte bine cât
de \nfocat` era \n pat. Cum putea s` par` a[a de tân`r`, de
proasp`t`, de nevinovat`, ca o floare de prim`var` \n
lumina dimine]ii… Chinuit de gelozie, b`rbatul adopt` un
ton autoritar pe care nu-l mai folosise niciodat` cu o femeie
pân` atunci:
– Nu te a[tept prea mult.
Ce arogan]` pe capul lui…
– Nu po]i s` m` for]ezi.
B`rbatul zâmbi.
– N-o s` trebuiasc`…
Siguran]a lui, ]inuta neglijent`, farmecul nep`s`tor, toate
astea o iritau extraordinar, dar femeia [tia c` avea dreptate.
Doar cu o privire, putea s-o fac` s` fream`te de dorin]`.
Cum era posibil ca to]i b`rba]ii care-i d`deau târcoale s`
nu-i stârneasc` niciun interes?

– A[ vrea s` nu mai vii pe aici, declar` Virginie.
– Ar trebui s` supunem la vot ce vrei tu, [i cred c-o s` am
câ[tig de cauz`.
Femeia se \nro[i ca racul.
– Trey, nu po]i s` dai buzna \n vie]ile noastre a[a!
Trey \i zâmbi indulgent.
– A[a crezi?
{i cu un gest suplu se ridic`, se duse la u[` [i ie[i.
Capitolul 14
Cât lipsir` Trey [i copiii, \n timpul ceaiului, Virginie se

gândi c` el putea s` descopere \n orice clip` adev`rul \n
leg`tur` cu Max. N-ar fi \nsemnat mare lucru pentru el. Dac`
]inea seama de spusele Arabellei McGinnis, lui Trey
Braddock-Brad pu]in i-ar fi p`sat de bìatul lui… dar se
temea s` nu afle ceilal]i c` o cump`rase \ntr-o cas` de
rendez-vous. Nu [tia cum ar fi putut s` trìasc` mai departe.
Când Trey ap`ru pu]in mai târziu, \nso]it de to]i copiii, o
\ntreb`:
– Ast`zi nu ai… harem?
– Ceaiul s-a terminat la ora [ase, r`spunse femeia,
aparent nep`s`toare.
– Aha, "ceai" se cheam`? \ntreb` el ironic.
Din fericire, Eduard \l trase furios de mânec`. B`rbatul se

aplec` s` asculte ce vroia s`-i [u[oteasc` cel mic la ureche.
Ceilal]i copiii \[i \nconjurar` sora cea mare [i-i povestir` ce
f`cuser` \n cursul zilei. Avu ocazia s` asculte o descriere
am`nun]it` a fiec`rui animal de la gr`dina zoologic` [i o
lung` \n[iruire a calit`]ilor lui Trey. Virginie \i ascult` cu
polite]e \nainte de a le aduce aminte c` nu peste mult timp
trebuia s` cineze.
– Mul]umi]i-i lui Trey, [i duce]i-v` sus s` v` preg`ti]i
pentru mas`.
Urm` o discu]ie animat` despre ziua urm`toare [i ce
aveau s` mai fac` \mpreun`. Pe urm`, dup` ce \l s`rutar` pe
obraji pe Trey, copiii plecar` sus ]ipând:
– Pe mâine, la zece! S` nu ui]i!
Dup` plecarea lor, se a[ternu o lini[te deplin`.
– Mul]umesc c` ai fost dr`gu] cu ei, spuse Virginie cu
r`ceal`.
– Pl`cerea a fost de partea mea..
– Sunt sigur` c` [tii drumul spre ie[ire...
Trebuia s` se ocupe de Max, \nainte de mas`.
– Cum? Nu m` invi]i [i pe mine la cin`? reac]ion`
b`rbatul, ostentativ scandalizat.
– Nu, nu te invit, replic` gazda, f`r` pic de amabilitate.
– Cât timp crezi c-o s` m` mai respingi?
Era lâng` ea. Foarte aproape. Femeia avea impresia c` se
284 KATE DOUGLAS
sufoca.
– Cât voi putea de mult.
– Cred c`-]i dai seama c` n-o s` dureze o ve[nicie. {i nu
uita c` n-o s` po]i avea \n permanen]` copiii pe lâng` tine…
– Pleac` de aici! ordon` amfitrioana. Ie[i din casa mea!
Cu un zâmbet sardonic, b`rbatul se \nclin`, con[tient de
tulburarea pe care i-o pricinuise.
– La revedere, draga mea. Pe cât se poate de curând…
Când u[a se \nchise \n urma lui, Virginie se pr`v`li pe un
scaun. R`mase a[a câteva minute, incapabil` s` fac` vreo
mi[care, s`-[i st`pâneasc` b`tìle puternice ale inimii.
Reveni la realitate abia când auzi servitorii punând masa
pentru cin`. |[i aduse deodat` aminte c` Max o a[tepta.
– |mi pare rù, spuse intrând \n camera copilului. A fost
ceva lume [i a trebuit s`…
Nu reu[i s` termine ceea ce \ncepuse s` spun`, pentru c`
\l descoperi pe Trey ]inându-l pe Max \n bra]e.
– Ce faci aici? \l \ntreb` pe intrus dup` ce-[i rec`p`t`
glasul.
– Vorbesc despre Montana cu bìatul meu.
Deodat`, era gata s`-i ierte totul Virginiei.
– Nu e copilul tù!
Era o sentin]` de ghea]` [i definitiv`, rostit` cu atâta
hot`râre, \ncât p`ru s` opreasc` timpul \n loc. Trey \l privea
\ncântat pe Max, care \i gângurea \n bra]e.
– E bìatul meu.
– Dovede[te-o.
Se a[ternu o t`cere sinistr`.
– Scorpie cu inim` de ghea]`. Vorbea \ncet, ca s` nu-l
deranjeze pe bebelu[, \ns` pe un ton ne\nduplecat. Vroiai
s`-mi iei bìatul?
– Credeam c` erai prea ocupat cu prietenele… [i cu
ceilal]i copii.
– Nu trebuie s` m` justific \n fa]a ta. Cât despre copilul
Valeriei, nu este al meu.
– Atunci, ceilal]i?
B`rbatul f`cu ochii mari.
– Cum a[a, ceilal]i?
– Ceilal]i copii.
– Nu [tiu despre ce vorbe[ti…
– Arabella sus]ine contrariul.
– Cu toate c` vrea s` par` expert`, Arabella nu [tie nimic
despre rela]iile mele personale [i despre presupu[ii mei
copii.
Vocea \i devenise distant`, glacial`.
– {tiam c` ai s` negi, insist` Virginie, a[a cum ai f`cut-o
[i cu Valerie. Nu vrei s`-]i recuno[ti copiii.
– Dar nu pe al tù, replic` sec b`rbatul. Uite, adùg`
ridicând mâinile spre chipul lui, uite de ce bebelu[ul este al
meu. Are pielea [i p`rul meu, oricine poate s` vad`. O [tii [i
286 KATE DOUGLAS
tu foarte bine.
– Nu [tiu nimic, replic` mama, prost dispus`. De fapt, nu
[tiu nimic despre tine… \n afar` de faptul c` e[ti un amant
talentat.
Interlocutorul o privi din cap pân`-n picioare.
– Eu sunt pe cale s`-mi dau seama c` te cunosc [i mai
pu]in, domni[oar`. Ceaiurile din fiecare dup`-amiaz` m`
surprind. Admiratorii trag la sor]i cine va fi alesul din fiecare
sear`? Trebuie s` fie epuizant s` satisfaci atâ]ia b`rba]i
\mp`timi]i.
– Pentru mine, nu sunt decât ni[te prieteni, dar cred c`
nu [tii ce \nseamn` asta, nu-i a[a?
– {tiu ce \nseamn` prietenia, draga mea! Cândva, am fost
[i eu prietenul tù. {i-mi amintesc foarte bine cum \]i pl`cea
s`-]i ar`]i prietenia… \mi aduc aminte de fiecare am`nunt.
– Nu sunt a[a!
– Atunci, de bun` seam`, e[ti o actri]` grozav`, pentru c`
p`rea s`-]i plac` totul.
– B`d`ran arogant!
– Ba dimpotriv`, domni[oar`. Sunt la fel ca ceilal]i; \]i cer
cu umilin]` favorurile. |ntâmpl`tor, sunt [i tat`l copilului
tù… Asta o s` m` avantajeze la tragerea la sor]i?
Dezorientat`, furioas`, r`mase cu gura c`scat`. |i trebuir`
câteva clipe s`-[i recapete glasul.
– Pleac` de aici! \i porunci.
Trey \[i privi afectuos bìatul.

– Nu.
– O s` chem servitorii!
Niciun servitor nu se impusese \n fa]a lui Trey.
– O s` chem jandarmii!
– Dac` vrei tu... Cred c` drepturile de paternitate sunt
recunoscute \n Fran]a.
– Blestemat s` fii! exclam` femeia, cu servitori sau nu, cu
Max sau f`r`.
Trey r`mase nep`s`tor.
Chipul lui Max se crisp` auzind ]ipetele mamei [i, dup`
câteva clipe, \ncepu s` plâng` zgomotos.
– Vrea s` m`nânce, spuse mama, nervoas`.
F`cu un pas [ovìtor, temându-se c` Trey nu i-l va da pe
Max. |ntinse bra]ele spre copil [i a[tept`, nelini[tit`. Trey
ezit` o clip` apoi, dup` ce s`rut` bebelu[ul pe frunte, i-l
d`du.
– Acum, te-a[ ruga s` ne la[i singuri… \ncepu femeia,
lini[tit`, avându-l pe Max \n bra]e.
Neluând-o \n seam`, Trey se a[ez` pe scaunul cel mai
apropiat.
– N-am de gând s` plec, r`spunse calm. Crezi sau nu, e
primul meu copil. Cum \l cheam`?
– Max, r`spunse mama dup` câteva clipe de [ovìre.
– Cum ai g`sit numele `sta?
288 KATE DOUGLAS
Avea glasul blând, cu toate ]ipetele copilului fl`mând. Se

rezem` de sp`tarul scaunului, \ncruci[ându-[i picioarele.
– E un nume din familie, explic` femeia a[ezându-se pe
un balansoar \n fa]a lui.
Ar fi preferat s`-l vad` plecând, dar [tia c` era hot`rât s`
r`mân` pân` la cap`t. Nervoas`, \ncepu s`-[i descheie
rochia.
– Ce-ai f`cu cu Nanny?
Nanny era o sco]ian` ce ar fi \nfruntat pe oricine cu
mâinile goale… chiar pe Trey.
– A plecat?
El se mul]umi s`-[i \nal]e sprâncenele \n fa]a unei
asemenea naivit`]i, privind cu \ncântare scena care se
desf`[ura \n fa]a lui. Mama [i copilul. Copilul lui… Era
sublim. Trebuia s` fac` eforturi s` r`mân` a[ezat pe scaun,
s` nu se duc` s`-i \mbr`]i[eze pe amândoi. Deodat`, \n
camera lini[tit` \n care nu se auzeau decât lipìturile
sugarului, Virginie l`s` repede ochii \n jos spre copil, ca s`
scape de privirile insistente ale lui Trey.
– Nu vreau s` mai ie[i cu al]i b`rba]i, declar` deodat` cu
glas \n`bu[it.
Mama \nchise ochii. De ce vorbea a[a?
– Nici eu nu vroiam s` ie[i cu alte femei, r`spunse \n cele
din urm`, nesigur`.
– N-am mai ie[it cu nimeni, spuse cu blânde]e.
Nu-i spuse c` petrecuse o s`pt`mân` \n infernul opiului,

c` evitase compania oric`rei femei din cauza ei, c` r`t`cise
singur toat` noaptea pe str`zile Parisului… din cauza ei.
Dar imaginea lui Trey \n bra]ele Valeriei o h`r]uise de
multe ori pe Virginie.
– Nu te cred. Când s-a n`scut copilul?
– Pe paisprezece septembrie. E fat`. Valerie mi-a l`sat-o
mie. N-a vrut-o. Are pielea prea \nchis` la culoare.
– Unde este? \ntreb` Virginie, cu senza]ia c` se \neac`.
Copilul trebuia s` fie al lui pentru c` se ocupa de el. Ar
fi procedat a[a cu copilul altuia?
– La Washington, cu ai mei. Belle o s` fie prima femeie
pre[edinte al Statelor Unite, dac` ar fi dup` mama… Belle
[i Max ar putea s` fie prieteni, s` [tii, continu` schi]ând un
zâmbet.
Virginie f`cu un efort s` reziste tandre]ii zâmbetului sù.
– Nu va merge! replic` femeia cu atâta violen]`, \ncât
Max se smuci \nainte de a continua s` sug`.
– Ba da, o s` mearg`!
– Nu! Pleac` de aici! ordon`, furioas`. Vreau s` pleci [i s`
nu te mai \ntorci niciodat`!
Surprins de violen]a ei, Trey \[i aminti imediat c`
Virginie Jordan \[i fùrise o nou` via]` aici, o via]` nou`, f`r`
el.
– |mi vreau bìatul.
290 KATE DOUGLAS
– Am s` lupt pân` la ultimul franc. Este al meu.

– E al nostru, contraatac` el cu o expresie dur`.
– Niciodat`!
El izbucni \n râs.
– Niciodat`? Nu crezi c` e pu]in cam târziu, draga mea?
Haide, te-ai priceput mereu la negustorie… Care e
eufemismul ce desemneaz` haita de b`rba]i care \]i face
curte?
– Ar trebui s`-l [tii. Nu ]i-au lipsit niciodat` femeile, nu-i
a[a?
– Hai s` evit`m cuvintele jignitoare. S` le spunem doar
"prietenii tì". Tot ce-]i cer este s` fac parte din jocul `sta de
societate [i s` pot s`-mi petrec timpul cu fiul meu. Am s`
pl`tesc pentru acest privilegiu.
– {i dac` spun nu? \ntreb`, rùt`cioas`.
– Ei bine, atunci, dac` toat` lumea te consider` o v`duv`
" prietenoas` ", nu v`d de ce ai refuza "prietenia" mea?
A[az`-l pe Max \n p`tu], s` \ncuiem u[a [i s` \ncerc`m patul
lui Nanny. R`mâne s` hot`r`[ti dac` vrei franci sau dolari.
Mitoc`nia lui era de ne\nchipuit.
– Prefer s` te duci s` te culci cu alta, replic` femeia,
tremurând de furie.
– Cu tine vreau s` m` culc, spuse b`rbatul zâmbind
[`galnic.
– A[teapt`-]i rândul, dragul meu, r`spunse pe acela[i ton
mieros. Sunt foarte solicitat`.

– Ceea ce \n]eleg foarte bine, r`spunse el privindu-i sânii
dezgoli]i.
– Nu te-ai schimbat deloc!
– Ei bine, nici tu. |n afar` de sânii `[tia minuna]i. Mama
natur` te-a r`sf`]at, draga mea.
– Po]i s` te ui]i cât vrei, dar atâta tot.
Dac`-[i \nchipuia c` era de vânzare, era hot`rât` s`-i
arate c` nu i s-ar vinde lui! Se privir` drept \n ochi.
– Nu te pune cu mine, Virginie! Eu nu pierd niciodat`. Ai
face bine s` nu ui]i asta.
– |ntotdeauna e loc pentru un \nceput, replic`,
mieroas`.
– |mi amintesc de prima dat` cu tine.
Avu satisfac]ia s-o vad` \nro[indu-se. Ea \[i acoperi sânii
ca [i cum o ]es`tur` fin` ar fi putut s` fac` s`-i dispar`
tulburarea. Clipele acelea de \ncântare erau pe veci gravate
\n memoria ei.
– A trecut mult timp, spuse \n cele din urm`.
B`rbatul se ridic` brusc [i veni spre ea, dominând-o cu
\n`l]imea lui.
– Prea mult timp, nu-i a[a? {i n-am de gând s` a[tept
s`-mi vin` rândul. O s` vin la tine. O s` intru \n camera ta…
[i sunt ferm hot`rât s` m` culc cu tine. |ncuie-te de dou`
ori dac` vrei, Virginie, dar o s` vin.
292 KATE DOUGLAS
Tremur` \nc` mult timp dup` ce el ie[ise din camer`.
***
Zilele urm`toare, Trey fu \n permanen]` acolo, ie[ind la

plimbare cu copiii, a[teptând \n camera lor de fiecare dat`
ce mama se ducea acolo, strecurându-se pe nesim]ite \n
via]a lor. Dar cum s` le refuze copiilor pl`cerea pe care le-o
aducea? Nu-i mai v`zuse de luni de zile atât de ferici]i.
Max era [i el acum \mpreun` cu ceilal]i copii. Orice ie[ire
ar fi organizat, Trey \l lua pe el \ntr-o mân`, pe Eduard \n
cealalt`, [i plecau to]i râzând [i b`tând din palme ferici]i.
Dar \ntr-o sâmb`t`– Nanny avea o jum`tate de zi liber` [i
copiii se jucau fiecare \n camera lui– Trey [i Virginie se
trezir` singuri cu Max \n camera copiilor. Mama \i d`du sân
copilului, sub privirea atent` a lui Trey, a[ezat \ntr-un
fotoliu. Uneori privirile li se \ntâlneau [i Virginie \ntorcea
prima capul, s` nu vad` dorin]a arz`toare care sclipea \n
ochii lui cenu[ii.
– Ce-o s` fac cu tine? \ntreb` el deodat` \n
semi\ntunericul camerei.
Cuvintele \i sc`paser` f`r` s` vrea [i râse blând, ca pentru
a le alunga.
– Dac` vrei, po]i s` m`nânci cu noi. Cred c` Max a

adormit.
Era prima dat` când \l invita de când venise. El accept`,
f`r` s` trag` prea multe speran]e.
La mas`, \n timp ce copiii se amuzau ca de obicei, Trey
se dovedi prietenos, dar p`str` o oarecare distan]` fa]` de
ei. Abia se atinse de mâncare, refuzând antreurile, uitând de
carnea de vi]el. Cât despre Virginie, [i ea \[i pierduse pofta
de mâncare. Inima \i b`tea a[a de tare \n piept, \ncât era
sigur` c` ceilal]i o auzeau. Erau prea aproape unul de altul.
De fiecare dat` când ridica privirea, o \ntâlnea pe a lui. Cina
le aminti amândurora de mesele vesele din cabana
\nz`pezit`.
Guy trebui s`-l \ntrebe pe Trey de dou` ori dac` luase
bilete la circ. Când acesta auzi pân` la urm` \ntrebarea, se
m`rgini s` \ncuviin]eze cl`tinând din cap.
– Desert, domnule?
Trey tres`ri [i refuz` automat.
– Trebuie s` m`nânci! decret` Emilie.
– Am mâncat deja \nainte de a veni.
– Ba nu, ai fost cu noi.
|[i aduse aminte c` nu mâncase. Bùse prea mult \n ajun,
cu Satie, la Chat Noir, [i nu mâncase nimic toat` ziua.
– E spum` de ciocolat`, Trey! insist` Emilie.
B`rbatul capitul`. Servitorul \i aduse o por]ie [i lu` o
294 KATE DOUGLAS
\nghi]itur`.
– Delicioas`, \i spuse Emiliei care-i a[tepta reac]ia.
Cât despre Virginie, [ovìa s` trimit` copiii la culcare. Nu
[tia ce va face dac` va r`mâne singur` cu Trey. Haide,
lini[te[te-te, \[i spuse \n sinea ei, [i-i zâmbi Genevievei care
tocmai termina de povestit o istorioar`.
– Genevieve, ai un farmec deosebit când poveste[ti.
To]i copiii \l privir` satisf`cu]i.
Trey se uit` la pendul` [i f`cu semn s` i se umple paharul
cu vin.
|n cele din urm`, dup` dou` ore, copiii fur` trimi[i la
culcare. Nu f`r` a solicita \nainte, fiecare un pupic de la
Trey.
El [i Virginie se trezir` deodat` singuri, pe culoar \n fa]a
camerei lui Guy. O t`cere stânjenitoare parc` deveni etern`.
|n cele din urm`, ridic` ochii spre el ca s`-i lase jos imediat.
Avea o privire arz`toare.
– Eu… a[ face mai bine… s` mai trec o dat` s`-l v`d pe
Max, bomb`ni mama.
O lu` la fug` pe culoar pân` la camera lui Max,
rugându-se Celui de Sus ca Trey s` plece. |ns` dup` ce v`zu
c` Max [i Nanny adormiser`, \l \ntâlni din nou pe culoar.
– Doarme?
Ea \ncuviin]` cl`tinând din cap, nefiind \n stare s`
rosteasc` un cuvânt.
– {i Nanny?
– {i ea, murmur` cea \ntrebat`.
– Toat` lumea doarme, trase concluzia. Nu pleci nicìeri
ast`-sear`? \ntreb` atât de \ncet, \ncât abia \l auzi.
Ea \nghi]i nervoas` \nainte de a cl`tina din cap. P`rea
deodat` atât de \nalt, atât de puternic. |i venea s` urle, s`…
Dar se m`rgini s` \nceap` s` numere modelele de frunze de
pe covor.
– Unde e camera ta? o \ntreb` \ncet.
– Nu! icni femeia, cu pumnii strân[i.
– Ai o sear` liber`…
Nu-[i termin` fraza…
– Nu, te rog…
Dar asta sem`na mai degrab` a o implorare decât a un
refuz.
– Te rog s` pleci…
– Da, spuse el [i o s`rut`.
Fu un s`rut tandru, u[or ca o petal` de trandafir, dar
când Virginie \l cuprinse cu bra]ele de gât, o s`rut` cu o
asemenea s`lb`ticie, \ncât nu putu s` nu ]ipe. Egoist, n-o lu`
\n seam`, desf`tându-se cu gustul buzelor ei, cu parfumul
de liliac, cu rotunjimile trupului [i, mai mult decât orice, fu
mul]umit de supunerea ei. Deodat`, se \ndep`rt`:
-Care e camera ta?
Femeia avea impresia c` se topea.
296 KATE DOUGLAS
– N-ar trebui s` fii aici, [opti, f`când apel la bunul lui

sim].
– {tiu. N-o s` dureze mult.
Parc` \nnebunit, captivat, se ag`]a de fusta ei \ncercând
s` i-o ridice. Mâinile \[i croiau deja drum printre jupoane [i
dantele [i, \n loc s` fie revoltat` de purtarea lui, era
\ncântat`. |ncântat` [i scandalizat` de grosol`nia lui.
– Nu, Trey! exclam`, alarmat`. Nu aici… servitorii…
copiii.
– Unde, atunci?
– Acolo, r`spunse Virginie nefiind \n stare s` resping`
patima care o cuprindea.
Ar`tase u[a camerei sale. Imediat, Trey o ridic` \n bra]e,
deschise violent u[a [i o \nchise cu piciorul. O duse direct
la pat unde o l`s` jos. Cu o frenezie de ne\nchipuit, \i ridic`
fustele, [i f`r` nicio alt` preg`tire, profit` de ea.
Termin` repede. Nicidecum satisf`cut, furios \nc`, se
d`du la o parte . |[i prinse mâinile dup` ceaf`, ca s` nu se
mai mi[te \n timp ce sim]ea trupul agitându-se. Avea necaz
pe Virginie. Nu fusese niciodat` atât de egoist cu o femeie.
Niciodat`…
|ntorcându-i spatele, femeia plângea \n t`cere. Nu-i
venea s` cread`: o \mperechere rece, f`r` niciun pic de
sentiment… Se dep`rtaser` complet unul de cel`lalt, ca
ni[te strìni. Mai rù, parc` erau du[mani. B`rbatul pe
care-l avea acum lâng` ea nu mai sem`na deloc cu cel pe

care-l cunoscuse alt`dat`. Era nemilos, dur, neiert`tor. Nu
mai vroia s` \mpart` nimic cu el. Deodat`, se ridic`, \ns`
mâna lui Trey o opri, prinzând-o de \ncheietur`.
– N-am terminat…
– Te rog, Trey, nu a[a, \l implor`.
V`zu ceva straniu \n ochii lui, parc` o teroare. O teroare
dezgust`toare, bestial`. Dar asta nu dur` decât foarte pu]in,
\ncât se \ntreb` dac` nu i se p`ruse.
– De ce nu? E[ti liber`, ast`-sear`. Sunt amantul tù de
sâmb`t` seara. D`-mi un pic din faimoasa [i generoasa ta…
ospitalitate. Sunt la fel ca ceilal]i, s` [tii.
– Nu am un alt b`rbat, replic`, dornic` s` pun` cap`t
acestui joc lamentabil. Adev`rul este c` e[ti singurul b`rbat
cu care am f`cut vreodat` dragoste.
– |ncânt`toare minciun`... Spune-mi, joci [i cu ceilal]i
jocul `sta al inocentei ofensate?
– Ce vrei de la mine? \ntreb`, istovit`.
– Mi-ar pl`cea s` m` culc cu tine timp de o s`pt`mân`…
Pe urm`, o s` vedem. Ce zici de asta?
– |ncepi s` semeni cât se poate de bine cu arm`sarul
Trey Braddock-Black. {i asta nu m` intereseaz` absolut
deloc.
Femeia \ncerc` s` se elibereze, \ns` o ]inu pe loc f`r`
nicio problem`.
298 KATE DOUGLAS
– Nu cred c` am nevoie de aprobarea ta. Poate ar fi

interesant s` te leg de patul meu dou` s`pt`mâni, ca s` v`d
dac` reu[esc s`-mi aduc aminte tot ce-]i place.
– |mi pare rù dar, cu Max, n-am timp.
– N-o s` fie nevoie s` te dezleg ca s`-i dai sân.
– Monstrule! Aici nu e[ti \n Montana, ca s` faci legea!
– Dac` vreau s` te fur ast`-sear`, am s-o fac, [i nimeni
n-o s` m` \mpiedice. |n]elegi? Cât s` g`sesc o doic` s`
al`pteze copilul, nu-i nicio problem`. Nu fi a[a naiv`: am
destule mijloace.
– Ai face-o? \ntreb` ea, f`când ochii mari. M-ai \ntemni]a?
– Poate. Vino aici [i o s` st`m de vorb`.
– Te dis-pre-]u-iesc! spuse femeia accentuând fiecare
silab`.
– Pu]in \mi pas`, cât` vreme e[ti a mea.
– N-am s` fiu a ta de bun`voie, rosti dispre]uitor.
B`rbatul zâmbi sardonic.
– S` vedem dac` putem \ndrepta lucrurile. O prinse de
bra] [i o trase violent spre el. Dezbrac`-te! De luni de zile nu
te-am mai v`zut \n pielea goal`.
Virginie \ncerc` s` se \mpotriveasc`, \ns` o strânse [i mai
tare, pân` \i d`dur` lacrimile. Deodat`, era epuizat`.
B`rbatul \i d`du drumul.
– A[tept... |ncepe prin a-]i desface p`rul.
Dându-[i seama c` era \n stare de orice, \[i scoase
pieptenele de sidef.
– Da, sire. Ce mai pot s` fac pentru Alte]a Voastr`?
– Multe altele, draga mea, murmur` alene. O s` punem
la prob` docilitatea ta [i imagina]ia mea… la momentul
potrivit.
– Nu vreau s` fiu tratat` ca o…
– Femeie u[oar`? suger` b`rbatul, batjocoritor.
– Exact! Nici vorb` despre a[a ceva!
|[i ]inea pieptenele \n mân` ca pe o arm`.
– Credeam c` rolul \]i convine de minune, draga mea
doamn` Miles. Cu un harem ca al tù, cu siguran]` n-am s`
fiu primul cu ni[te gusturi deosebite.
Femeia \i arunc` pieptenele \n fa]`, dar el \l prinse din
zbor.
– Tu hot`r`[ti… doamn` Miles.
Desf`cându-[i p`rul, \l l`s` s`-i cad` pe umeri \nainte de
a \ncepe s`-[i descheie rochia. {i-o d`du jos \ncet de tot.
– Chiar ai de gând s` joci comedia asta pân` la cap`t? A[
prefera ca totul s` se petreac` mai agreabil. Dar Parisul te-a
f`cut mai pu]in \n]eleg`toare.
– |ntr-o zi, ai s`-mi pl`te[ti, rosti calm tân`ra femeie.
"Am pl`tit deja," \i venea lui s` spun`. "Din cauza ta am
petrecut zece luni de iad".
– Acum e[ti mul]umit? \l \ntreb` când nu mai avu nimic
pe ea.
300 KATE DOUGLAS
Trey ridic` o sprâncean` batjocoritoare.

– Nu chiar. {tii bine c` \n jocurile amoroase, satisfac]ia
vine mai târziu. Dar constat cu interes c` tu reac]ionezi deja.
– Nu-i adev`rat!
– Nu? Atunci explic`-mi asta…
F`cu un gest nep`s`tor c`tre pieptul ei. Virginie l`s`
ochii \n jos ca s`-[i descopere sfârcurile \nt`rite. N-avea ce
s` fac`, sim]urile reac]ionau.
– Mi-e frig, atâta tot, r`spunse, \ncercând s` par` la fel de
indiferent` ca el. B`rbatul se a[ez` pe marginea patului,
tr`gând-o lâng` el.
– S` vedem dac` reu[esc s` te \nc`lzesc, spuse
punându-i dou` degete pe sfârcuri.
Umilit` de valul de pl`cere care o str`b`tea, se \nro[i…
lucru pe care b`rbatul \l remarc` imediat.
– Ce actri]` minunat`!… Atâta pudoare [i modestie…
dup` tot ce-am f`cut…
Totu[i, aceast` aparent` naivitate \l excita [i \l \nfuria
pentru c` se gândea la to]i b`rba]ii care aveau de câ[tigat de
pe urma ei.
Femeia \ncerca din tot sufletul s`-[i st`pâneasc` trìrile
care o puneau pe jar. |l ura pe b`rbatul de lâng` ea, pentru
arogan]a, insolen]a [i egoismul lui, \ns` pl`cerea \i trezea
fiecare fibr` a trupului, \i aprindea fiecare pic`tur` de sânge.
– Te rog, Trey… nu mai pot… te rog… vino…
Continuar` jocul din ce \n ce mai \mp`timi]i [i ajunser`

la extaz amândoi o dat`, iar Virginie strig` din toat` inima
\nainte de a se pr`bu[i peste el.
Cufundându-se \n p`ru-i m`t`sos [i parfumat, o strânse
\n bra]e. }inând-o a[a, f`când dragoste cu ea, Trey avea
impresia c` se \ntorsese acas`. Virginie \i sim]ea inima
b`tând la unison cu a ei, la fel de s`lbatic`, de ne\mblânzit`.
Uitase tot ce se \ntâmplase \nainte, p`strând \n ea doar
senza]ia de c`ldur` [i lini[te pe care o sim]ea \n clipa asta.
Deodat`, vru s`-i simt` pielea lipit` de a ei. |i descheie
c`ma[a [i-[i strecur` mâna pe dedesubt ca s`-i mângâie
pieptul musculos.
– Scoate asta…
Când \i r`spunse "nu" din principiu, nepl`cându-i s`
primeasc` ordine, Virginie murmur`:
– Te rog…
|l mângâie pe lobul urechii \nainte de a-i explica de ce
trebuia s` se dezbrace. B`rbatul se r`zgândi imediat [i o
ajut` s`-i scoat` hainele.
F`cur` din nou dragoste cu o frenezie s`lbatic`, ca [i
cum nu se mai puteau s`tura unul de cel`lalt, ca [i cum ar
fi vrut s` aib` totul imediat. Izbucnirea final` \i cuprinse pe
amândoi \n acela[i timp, l`sându-i epuiza]i, cu trupurile
lipite unul de cel`lalt.
Când Virginie deschise \n sfâr[it ochii, Trey \i avea
302 KATE DOUGLAS
\nchi[i, [i respira]ia \nc` \i era neregulat`. Se sim]ea

\mplinit`. Cum crezuse c` putea s` trìasc` f`r` el? Deodat`,
pe scar` se auzi glasul unui b`rbat tulburat de bùtur`:
– |]i spun clar, ce naiba, vreau s-o v`d!
Glasul majordomului r`spunse ceva ce nu putur` s`
\n]eleag` niciunul. Trey \n]epeni ca un cadavru. F`r` s`
spun` un cuvânt, se r`suci, gata s` se dea jos din pat.
– Nu te duce, \i [opti tân`ra femeie.
Era acela[i glas care-i ceruse s` r`mân` \n noaptea aceea
de la Lily.
– Se pare c` e[ti a[teptat`, spuse el cu r`ceal`, [i eu mai
am alte treburi de f`cut \n noaptea asta.
Dându-se jos din pat, se duse c`tre un lighean dintr-un
col], muie un prosop \n ap` [i se [terse.
– Nu [tiu despre cine a fost vorba, spuse Virginie, jignit`
de furia lui. Dar acum a plecat. Te rog s` r`mâi.
Trey \[i adun` hainele \nainte de a o privi.
– Nu pot.
– |mi pare rù, spuse ea cu blânde]e.
El \nchise repede ochii, ca s` nu cedeze tenta]iei de a o
cuprinde \n bra]e. |[i puse pantalonii pe el.
– I-am promis ducesei de Soissons s` trec pe la balul ei.
Pân` la apari]ia be]ivului de pe culoar, uitase complet de
aceast` promisiune.
– Vrei s` mai st`m de vorb`? \ntreb` Virginie
ridicându-se \n capul oaselor.

– N-are rost… replic` el direct, de[i \]i mul]umesc sincer
c` mi-ai acordat un pic din timpul tù, domni[oar` Jordan.
|[i trecu o mân` prin p`r ca s`-l aranjeze \nainte de a-[i
lua haina, de unde scoase un portofel lung de piele, din
care lu` un num`r considerabil de bancnote pe care le a[ez`
pe masa de toalet`.
– S`-mi spui dac` nu e de ajuns. Nu cunosc pre]urile
tinerelor mame, dar \mi \nchipui c` sunt destul de mari.
Avoca]ii mei vor lua leg`tura cu tine despre fiul meu [i te
sf`tuiesc s` fii cooperant`. |]i spun prietene[te: dac` vrei
s`-mi iei copilul, am s` te distrug!
Virginie p`li. N-o amenin]ase niciodat` a[a, nu crezuse c`
i s-ar putea \ntâmpla asta. Glasul lui Trey nu mai fusese
niciodat` atât de amenin]`tor.
Chinuit de patima care-l mistuia, evit` s-o priveasc`
pentru ultima dat`. Pentru c` o mai dorea, pentru c` nu
s-ar fi s`turat niciodat` de femeia asta, nu-i spuse noapte
bun`…
Nici unul nici cel`lalt nu avur` parte de o noapte
lini[tit`. Fr`mântat la culme, Trey hot`râse s` se \ntoarc` \n
America [i toat` noaptea [i-o petrecu plimbându-se nervos
prin camera lui. Virginie, cu inima sfâ[iat`, nu putu s`
doarm` nici ea. R`s`ritul soarelui \l prinse pe b`rbat cu un
coniac \n fa]`.
Capitolul 15
Trey f`cu apel la recep]ionerul hotelului s`-i fac` rost de

dou` bilete ca s` plece la New York. Odat` ce luase
hot`rârea asta, spera s` plece chiar \n ziua aceea. Din
p`cate, nu se putea decât a doua zi. |i mul]umi
func]ionarului [i \ncepu s` \njure imediat dup` ce \nchise
u[a. |[i mai turn` un coniac. Voiajul la Paris fusese o
gre[eal`, \n afar` de faptul c` aflase de existen]a fiului sù.
Dup` ce-[i termin` coniacul, ie[i s` trimit` o telegram`
p`rin]ilor, ca s` le dea am`nunte \n leg`tur` cu \ntoarcerea
lui. Se \ntoarse la hotelul Athenée [i se duse direct la bar,
unde-l \ntâlni pe Sam Chester, \mbr`cat de sear`. Trey se
gândi c` ast`zi i-ar fi foarte bine s` se afle \n compania unui
compatriot. {i era clar, pân` acum bùse mai pu]in decât
Sam.
Se duser` \mpreun` la Jockey Club, ca s` mai treac`
timpul. Vorbir` despre o sumedenie de lucruri lipsite de
importan]` [i pe m`sur` ce trecea timpul, Sam insista s`
mearg` la serata dat` la salonul Le Notre.
– Nu po]i s` ratezi a[a ceva, Trey. Au cele mai bune
vinuri din tot Parisul.
– De ce nu, Sam? E ultima mea noapte la Paris, de ce nu?
repet` Trey.
Se terminase cu Virginie… |n sfâr[it! Era o femeie altfel
decât celelalte. Deodat` se sim]ea foarte b`trân, epuizat.
Dup` o diminea]` petrecut` plângându-[i singur` de
mil`, Virginie \[i lu` inima \n din]i [i-[i spuse c` a durat
destul. Trebuia s` \nceap` s` trìasc` din nou. A[a c`, atunci
când \l v`zu pe Etienne venind, \l \ntâmpin` \ncântat`.
Ducele Etienne le Vec \[i prelungi vizita [i, dup` tot ce se
petrecuse noaptea trecut`, fu un personaj plin de farmec,
astfel \ncât, nu peste mult timp, Virginie ajunse la concluzia
c` o vizit` la Le Notre, pe care o pl`nuiser` de câteva zile, ar
fi fost mijlocul cel mai potrivit pentru a-l uita pe Trey. |n
definitiv, acesta \[i d`duse arama pe fa]` ar`tându-[i
adev`ratele sentimente…
|n noaptea aceea, hot`r\ s` pun` cap`t burl`ciei
prelungite, fidelit`]ii gre[it \n]elese pentru un b`rbat care
nici nu [tia ce \nsemna acest cuvânt. Cu Etienne, ar fi fost \n
306 KATE DOUGLAS
siguran]`; n-ar fi vorba nici de melancolie, nici de inim`

frânt`. Era preg`tit` s` ia un asemenea angajament. Pentru
moment, vroia doar s` [i-l alunge pe Trey din minte.
Ca s`-[i arate noile inten]ii, abandonase rolul de v`duv`
[i purta o rochie de m`tase ro[ie, ornat` cu dantel` neagr`
[i câ]iva metri de panglic` argintie. Era o rochie
extravagant`, care se potrivea perfect cu starea ei sufleteasc`
[i cu farmecul lui Etienne. Avea trandafiri \n p`r [i \n
decolteul generos. Când ajunse \n sala de bal, la bra]ul
ducelui de Vec, o lini[te agitat` ar`t` c` to]i \n]eleseser` c`
cineva câ[tigase marele pot.
– E \ndr`znea]`, remarc` o femeie.
– E [i mai frumoas` ca maic`-sa, fu de acord cea de lâng`
ea.
– Crezi c` de Vec o s` fie serios de data asta?
Se uitar` atent la perechea cea mai fermec`toare a
seratei.
– |n orice caz, este altfel ca de obicei. Isabelle a fost
foarte rece cu mine adineauri când i-am spus c`, pentru
prima oar`, b`rbatul ei prefera s` danseze, \n loc s` se
instaleze la o mas` de joc.
– Ai dreptate. Parc` nu danseaz` niciodat`.
Virginie \i zâmbi partenerului.
– |mi place s` dansez, Etienne. E[ti un partener ideal.
O sclipire amuzat` se putu citi pentru o clip` \n ochii
ducelui.
– |mi place s` dansez cu tine, r`spunse el.
{ampania o f`cea sclipitoare [i frumoas`. |i venea s-o
s`rute. Trandafirii i se potriveau de minune.
– Ce facem noi n-o deranjeaz` pe so]ia ta? \ntreb`
Virginie care descoperi prezen]a Isabellei.
– De ce ar deranja-o ? \ntreb` ducele, absent.
La rândul lui, remarc` venirea unui b`rbat \nalt, bine
f`cut, cu p`rul negru [i lung.
– Isabelle [i cu mine ne \n]elegem foarte bine. Sunt sigur
c` n-o deranjeaz`.
Rela]iile cu so]ia lui erau cât se poate de clare: el pl`tea
facturile, ea cre[tea copiii. Dac` vroia s`-i spun` ceva, \i
comunica prin intermediul unui servitor. Totul era cât se
poate de civilizat. Etienne \l privea pe Trey Braddock-Black
peste p`rul ro[cat al Virginiei. Nu… nu era singur, acum se
ocupa de el o femeie frumoas` care-l b`tea cu evantaiul pe
um`r. Clothilde de Chimay. Da, avea cu cine s` se distreze.
Americanul putea s`-i lase \n pace.
Pe m`sur` ce timpul trecea, Virginie era convins` c`
luase hot`rârea cea mai potrivit`. Se distra din plin. Etienne
era atât de captivant, \ncât nu se gândi niciodat` la Trey. O
s` fie u[or, pân` la urm`, \[i spuse, u[urat`.
Convingerea asta fu serios zdruncinat` câteva minute
mai târziu, când \l v`zu pe Trey aplecat peste um`rul gol al
308 KATE DOUGLAS
unei blonde superbe. O str`b`tu un fior când [i-i \nchipui

pe Trey [i pe Clothilde \n acela[i pat, imediat dup`
terminarea dansului, [i ceru [ampanie.
– Dou` cupe, te rog, spuse schi]ând un zâmbet vag.
Când Etienne le aduse, perechea lui le d`du peste cap
unul dup` cel`lalt.
– Dansul m-a f`cut s`-mi fie sete, atâta tot.
– Mai vrei o cup`? o \ntreb` galant.
– Da, te rog.
Bù [i a treia cup`, cu aceea[i u[urin]`.
Mult mai târziu, când se preg`teau s` plece, Trey se
apropie de Virginie [i de duce. Toat` seara [tiuse bine de
prezen]a ei, [i era valabil` [i reciproca. Cu toat` hot`rârea
lui, nu era \n stare s` plece \n America f`r` s`-[i ia
r`mas-bun. |l chinuia ideea de a n-o mai vedea niciodat`.
– Bun` seara, le spuse el, cu ochii a]inti]i asupra
Virginiei.
– Nu [tiam c` e[ti un client obi[nuit de la Le Notre,
declar` ducele.
– Nu sunt.
Trey n-o sc`pa din ochi pe tân`ra femeie. Virginie \[i
strângea evantaiul de pene ca s` nu-[i lase mâinile s`
tremure. Gânditor, ducele \i privi atent pe Virginie [i pe
Trey. |[i d`dea seama de situa]ia \ncordat` din privirile lor
arz`toare.
– Am s` plec diminea]`, \ncepu Trey, cu f`lcile \ncle[tate.

Atunci… la revedere. Spune-le copiilor c` am s` le scriu.
Vocea \i era grav` [i perfect controlat`. Virginie \[i sim]i
inima oprindu-se, dar n-avea de ales, trebuia s`-i r`spund`
politicos:
– Drum bun! Copiii vor fi \ncânta]i s` primeasc` ve[ti de
la tine.
A[adar, ast`-sear` era rândul ducelui, \[i spuse Trey cu
am`r`ciune. Se \nclin` repede \n fa]a \nso]itorului Virginiei
[i repet` cu un zâmbet \ncânt`tor:
– La revedere.
Femeia nu fu \n stare s`-i zâmbeasc` la rândul ei.
– La revedere, \i murmur`, privindu-l cum se \ndep`rta.
Frumoasa Clothilde \l a[tepta. Etienne \i a[ez` capa de
blan` pe umeri. Doamne, cât suferea…
Virginie urc` \n tr`sura lui Etienne [i, când o cuprinse pe
dup` umeri, \l l`s` s` fac` asta, \ncrez`toare \n puterea lui.
Avea nevoie de el ast`-sear`, ca s` nu-[i piard` min]ile.
Buzele lui Etienne erau moi [i calde. La \nceput o s`rut`
u[or, dar când s`rutul lui deveni mai exigent, deodat` o
cuprinse panica. B`rbatul o \n]elese imediat.
– E[ti prea frumoas`, murmur` amabil. Iart`-m`, micu]o,
dac` sunt a[a de gr`bit.
– Nu, Etienne… eu sunt de vin`.
– E prima oar` dup` moartea so]ului?
310 KATE DOUGLAS
|i puse mâna lui cald` pe um`r. Avea glasul mângâietor.

Femeia \ncuviin]` cl`tinând din cap. Chiar dac` Trey nu
era so]ul ei, ar fi fost prima oar` cu un alt b`rbat.
– Haide, draga mea, avem toat` noaptea \n fa]`. O
strânse lâng` el. Spune-mi, ]i-a pl`cut balul? |n orice caz,
buc`tarul e de nota zece.
|nso]itoarea \i zâmbi.
– Etienne, \]i mul]umesc c` e[ti atât de \n]eleg`tor… Da,
m-am sim]it foarte bine.
Poate nu va mai avea parte de aceea[i patim` nebun` pe
care o trìse cu Trey, \ns` Etienne \i oferea o tandre]e
pentru care multe femei ar fi invidiat-o...
Bra] la bra], urcar` scara de marmur` având grij` s` nu
trezeasc` servitorii. Intrând \n dormitorul ei, Virginie râdea
\nceti[or de o nou` glum` a lui Etienne.
– Frumos din partea ta, remarc` s`rutându-l pe obraz, s`
spui c` a[ putea s` fiu prieten` bun` cu mama ta.
– I-ai pl`cea foarte mult. Mamei \i place s` se bucure de
via]`. Nu-[i petrece timpul cultivând trandafiri, crede-m`.
– Ar trebui s-o \ntâlnesc \ntr-o bun` zi, declar` Virginie,
amuzat`.
Uitase deja de timiditate. Cu inima u[oar`, era din nou
sigur` c` g`sise un partener ideal cu care s` se distreze.
Pentru prima oar` \n via]` se sim]ea artificial`. La câteva
s`pt`mâni dup` ce-l n`scuse pe Max, veri[oara Adelaide o
\ndemnase s`-[i g`seasc` un amant. |n seara asta, avea de

gând s`-i urmeze sfatul. Mâinile, a[ezate pe pieptul lui
Etienne, \i tremurau \n timp ce o cuprindea o tulburare. Vru
s`-[i vin` \n fire, spunându-[i c` nu mai era o copil`.
B`rbatul care o ]inea \n bra]e era capabil s-o fac` fericit`,
s`-l alunge pe Trey din mintea ei, s-o fac` din nou s` simt`
pl`cerea.
Cu toate astea, când Etienne \ncepu s-o s`rute pe gât, se
sim]i cuprins` de team`. Nu sunt preg`tit`, \[i spunea,
agitat`. Nu pot… nu pot. Gâfâind, \l respinse.
– Nu-]i fie fric`, draga mea, murmur` el tr`gând-o din
nou aproape. Nu-]i fac niciun rù. S`rut`-m`, drag`, [i am
s`-]i ar`t…
– Domnule duce, pot s` v` solicit câteva minute din
timpul dumneavoastr`?
Aceast` voce familiar`, \nfior`tor de calm`, o \nghe]` pe
Virginie. Trey, cufundat \ntr-un fotoliu de lâng` fereastr`, se
ridic` \ncet [i ie[i din umbr`. Deloc stânjenit, cu un zâmbet
pe buze, cu haina [i c`ma[a descheiate, l`sa impresia c` se
sim]ea \n largul lui. Privirile li se \ntâlnir` [i singurul lucru
la care se gândi Virginie fu: cum de era atât de frumos?…
Ducele \n]elese imediat sensul acestei priviri. Americanul
se schimbase. Acum p`rea cât se poate de hot`rât s` se bat`
pentru o femeie. Asta \i aducea aminte de vremuri de mult
apuse. Cu o \n]elegere de care rareori d`dea dovad` [i cu
312 KATE DOUGLAS
aplomb, ducele se \nclin` elegant.

– Da, bine\n]eles, domnule Braddock-Black. Unde? |n
bibliotec` sau \n tr`sura mea?
– |n bibliotec`, r`spunse Trey f`r` s-o scape nicio clip`
din ochi pe Virginie.
Etienne se \nclin` galant spre ea.
– Scuz`-m`, draga mea, e un scurt interludiu.
– Trey! ]ip` femeia revenindu-[i \n fire. Cine te crezi?
– Sunt un prieten, spuse sardonic. Un prieten foarte
bun.
– B`d`ran \ncrezut!
– {[t, drag`, replic` el scurt. Caracterul tù poate s`-l
sperie pe Etienne.
– Fir-ai s` fii de…
Etienne fu cel care o \ntrerupse:
– Draga mea, m` intorc imediat dup` ce am s` pun
lucrurile la punct cu domnul Braddock-Black.
Era cât se poate de lini[tit.
Cei doi b`rba]i, \nal]i [i brune]i, se \nfruntau \n
bibliotec`.
– A[ putea s` te \mpu[c, spuse Trey \ncet.
– Ai putea s` \ncerci… replic` ducele sco]ându-[i haina
[i a[ezând-o pe un scaun.
Trey \l examin` pe b`rbatul care r`spunsese atât de calm,
cu glas neutru.
– Sunt tat`l copilului ei.

– {tiu din prima clip` \n care te-am v`zut, sem`na]i ca
dou` pic`turi de ap`.
Etienne cuno[tea reputa]ia lui Trey fa]` de femei. |n
decursul precedentelor lui vizite, se zvonea c` se culcase cu
cele mai frumoase femei din Paris. |l surprindea faptul c` un
asemenea b`rbat se ar`ta atât de interesat de copilul lui.
– Nu e de-ajuns s` fii tat`l, continu` ducele binevoitor.
Vreau s` [tiu dac` Virginie te vrea [i ca s` fiu sincer, nu mi
se pare c` se \ntâmpl` a[a ceva. Poate n-ai [tiut s-o convingi?
Trey se gândi la noaptea precedent` [i \[i st`pâni o
grimas`. Ducele avea f`r` \ndoial` dreptate; era cu siguran]`
gre[eala lui. Dar [i ea era de vin`, cu purtarea de curtezan`
[i mul]imea de admiratori de care-i pl`cea s` se vad`
\nconjurat`.
– Fir-ar a naibii de situa]ie! mârâi Trey. Am nevoie s`
beau un pahar.
Se duse la o mas` pe care erau câteva sticle, pe urm`
arunc` o privire spre ducele care-l privea amuzat.
– Sper s` nu ne duel`m ast`-sear`. Ce-ar fi s` bem un
pahar?
Câteva clipe mai târziu, se a[ezaser` la mas`, cu dou`
pahare cu coniac \n fa]`.
– |mi cer scuze, \ncepu Trey. Am impresia c` m` port ca
un imbecil. Nu [tiu ce are \n ea… Zâmbi. Nu vreau s` te
314 KATE DOUGLAS
plictisesc \n[irându-]i lista cu calit`]ile ei. Sunt convins c`

le-ai descoperit [i dumneata. E o femeie neobi[nuit`.
– Este prima femeie pentru care am vrut s` divor]ez de
Isabelle, r`spunse ducele gânditor. |ntre mine [i
nevast`-mea n-a fost niciodat` vorba de dragoste, e doar o
convenien]`, dar niciodat` nu m-am gândit s` m` mut la
alta… \nainte de a o \ntâlni pe Virginie.
– Ar fi trebuit s` te \mpu[c \n clipa \n care ai intrat \n
budoar.
Ducele schi]` un zâmbet peste pahar.
– |n]eleg. {i eu am tras odat` \n cineva… nu din
dragoste, ci din gelozie. Eram foarte tân`r.
– Sunt gelos pe fiecare b`rbat care pune ochii pe ea,
m`rturisi cu am`r`ciune Trey.
Etienne era un om pragmatic [i de mult imun la ravagiile
dragostei.
– |]i pare rù? \ntreb` cinic Trey. Doar regretele ne mai
r`mân de la ea.
Cu toat` amabilitatea lui, ducele se m`rgini s`-i
zâmbeasc` [i-l l`s` s` se descurce singur. Trey abia \i
remarc` plecarea.
Dup` câteva minute, u[a bibliotecii se deschise violent [i
\n prag ap`ru Virginie.
– Dac`-]i \nchipui c` ai dreptul s` te amesteci \n via]a
mea, Trey… \ncepu foc-[i-par` \nainte de a remarca \n
sfâr[it absen]a ducelui. Unde-i Etienne?

– A plecat.
– L-ai amenin]at?
– Fire[te.
Glasul lui avea ceva nefiresc [i femeia \[i d`du seama.
– De ce? \ntreb` pe un ton [ovìtor.
Trey oft` din toat` inima.
– Habar n-am.
Bùse prea mult [i nu mai avea mintea limpede. |[i mas`
tâmplele.
– Da, [tiu, \ncepu foarte \ncet. Pentru c` vroiam s`-l
\mpu[c dac` punea mâna pe tine.
Se duse spre fereastr` ca s` priveasc` gr`dina care ar`ta
jalnic.
– Ce vrei? De ce-ai venit ast`-sear`? \ntreb` femeia
punând mâinile pe mas` ca s` nu-i mai tremure.
Inima \i b`tea gata s`-i sparg` pieptul.
Trey se \ntoarse spre ea. P`rea epuizat. Lumina fl`c`rilor
din [emineu scotea \n eviden]` c` era tras la fa]`.
– E insuportabil, [opti \n cele din urm`, s` te [tiu cu al]i
b`rba]i. Ceea ce simt… e \nfior`tor.
Pentru prima oar`, Virginie \l vedea \ntru totul lipsit de
arogan]`. |n adâncul sufletului, \i ap`ru o scânteie de
speran]`.
– {tiu ce sim]i. Pentru mine e acela[i lucru cu Valerie, cu
316 KATE DOUGLAS
Arabelle, cu Clothilde la Le Notre, ast`-sear`… cu toate

celelalte, termin` \ntr-un murmur imperceptibil.
Ridic` privirea [i o privi lung, ca [i cum ar fi vrut s`
alunge toate ne\n]elegerile care le otr`veau dragostea.
– Ai putea…
Se apropie de ea [i deslu[i zâmbetul ce i se n`[tea pe
buze.
– Ai putea s` renun]i la haremul tù?
– Dac` nu erai atât de cinic, m-ai fi crezut. Nu mai este
nimeni altcineva.
– Ducele… \i aminti, ]âfnos.
– E r`spunsul la bun-r`masul tù de asear`… [i la
superba Clothilde, r`spunse, geloas`.
– Am s`rit din tr`sura ei ca s` iau o birj` [i s` vin aici.
Venise pân` la urm` la ea, \n momentul \n care pierduse
orice speran]`.
– |]i vrei bìatul?
– La fel de mult ca pe tine, r`spunse cu blânde]e.
O mângâie pe obraz.
– Vreau s` fiu cu amândoi. M` dore[ti [i tu?
– Acum?! \l \ntreb` femeia, \n culmea fericirii.
El se uit` la \nc`pere [i f`cu semn spre o banchet`.
– Aici mi-ar conveni de minune.
– Te previn c` te iubesc atât de mult \ncât a[ putea s` fac
o nebunie.
– Atunci, ar fi mai bine s` \ncui u[a.

"M` iube[te". Era tot ce putea s` gândeasc` ducându-se
automat la u[`. |l urm` [i ea.
– Dar tu ai putea s` renun]i la haremul tù?
B`rbatul \ncuie u[a \nainte de a se \ntoarce spre ea. I se
tìase r`suflarea.
– Acum, spune-mi, insist` femeia.
– Nu e niciun harem. Dup` tine, n-am mai avut nicio
femeie. Am trìt… un infern. E[ti visul care a devenit
realitate.
Izbucni \n râs [i o s`rut` pe nas.
– Te ador.
– Sper s` fiu singura.
– E[ti, ai fost [i vei fi. E destul de clar, sau vrei o
declara]ie scris`?
– Ar fi bine s` m` iei \n c`s`torie.
Fu rândul lui Trey s` ia o expresie nùc`.
– Cine a vorbit despre c`s`torie?
– Vrei s`-l chem \napoi pe duce?
– Atunci, mâine, la ora zece? |]i convine?
Era radios.
– Perfect, r`spunse Virginie, \ncrez`toare. Te iubesc mai
mult ca orice.
O s`rut` foarte tandru, de parc` ar fi f`cut-o prima oar`.
– Vino, murmur` Trey, s` ne \ntoarcem acas`.
318 KATE DOUGLAS
– La ranch?
El cl`tin` din cap \n semn c` nu.
– Nu, \n mun]i, s` fim \mpreun`. Am s` construiesc o
cas` mai mare.
– Cu balcon.
Trey fu de acord.
– {i o verand`.
O s`rut` pe ochi.
– {i camere pentru copii. Crezi c-or s` accepte s` se
\ntoarc` acolo?
Virginie pufni \n râs.
– A trebuit s`-i silesc s` plece.
– Bine, atunci camere pentru fiecare copil [i tot ce mai
trebuie.
Se aplec` s` o s`rute dr`g`stos.
U[a bibliotecii r`mase \ncuiat` pân` a doua zi, la ora
zece.
Sfâr[it

O Licitatie Neobisnuita PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O Licitatie Neobisnuita PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

KATE DOUGLAS

Helena, Montana, Ianuarie 1889

Valerie Steward fu prima care-l v`zu când intr` \n salonul

el… Din cauza scandaloasei lui reputa]ii, a farmecului s`u

– Curând… r`spunse Trey, evaziv.

Trey \l \ntâlnise pe Erik Satie la Chat Noir, la Paris, anul

autodidact, Trey fusese imediat atras de tân`rul muzician

\nso]itor, [tiind deja c`-i va accepta cererea.

– |l v`d cât de curând, o anun]` Valerie Steward pe

cât de fermec`toare pe atât de plictisitoare? Hai, fi]i sinceri,

– Nu. Dar tu?

rafinat ca micul "Trianon" al doamnei de Pompadour,

diamantul pe care-l purta \n ureche. E o mic` \ntârziere,

a[ezat` \n bra]ele lui [i plec` de pe sofa, spunând:

tân`ra care-i trezise curiozitatea.

moartea p`rin]ilor [i trebuia s` asigure traiul fra]ilor [i

A[tept` câteva secunde.

lui cenu[ii sclipir` amuza]i.

-Vreau partea mea, \n bani ghea]`.

dac` prime[ti cecul meu ast`-sear`, mâine diminea]` la

m`car n-o atinsese \nc`!

B`tu o singur` dat` la u[` \nainte de a intra \n camer`, cu

asta \l f`cea s` se gândeasc` la o copil`. Totu[i, trupul ei

prosopul de baie [i o contempl`. |ntr-un abandon total,

Era ceva prea ciudat, prea brusc, prea nelalocul lui.

a unor scrupule ap`rute la momentul nepotrivit. Nu avea de

`[tia. {i dac` asta trebuia s` asigure salvarea [i viitorul

La urma urmei, se gândea Trey, era un joc nou pentru ea

– {i tu e[ti foarte… |nghi]i cuvântul pe care se preg`tea

– Mâine diminea]`, o s` [tii.

– Te doresc. A[a trebuie s` spun? \ntreb` fata cu

pân` durerea vie, arz`toare, s` se domoleasc`. |i cuprinse

Era suficient de inteligent` ca s` \n]eleag` c` nu to]i

– Tu, mai \ntâi, r`spunse ea cu blânde]e.

vedem mâine diminea]`.

Trey se \ntreb` dac` venise de pu]in timp \n Montana;

ca[mir. E cam frig \n perioada asta. Ah da, câteva c`m`[i de

|n timp ce afar` b`tea vântul rece, i se p`rea nelalocul lui

a[a… Te rog… schi]` un zâmbet fugar. Vreau s` spun, dac`

– Ah nu! reac]ion` Flo cl`tinând din cap de câteva ori.

punea [ampanie \n cap, \[i aduse aminte resemnat. Situa]ia

spatele sfâ[iat, p`rul lung acoperindu-l ca un lin]oliu negru

– Vin cu voi. Pot s`-l ajut.

|ns` ajun[i la ranch, ea fu cea care– micu]`, acoperit` de

Virginie drept \n ochi.

Hazard \[i privi \ndelung ultimul copil care mai tr`ia, pe

\nl`crima]i. Fusese primul ei semn de via]` dup` dou`

– El e tot ce avem, spuse tat`l cu blânde]e.

Blaze puse din nou ap` la fiert [i amândou` \ncercar`

– Invoc` spiritele, [opti Blaze. Le vede [i le aude. Mi-ar

z`pad`, sco]ând \n eviden]` orizontul palid.

– Eu cred, interveni Hazard cu c`ldur`, c` ar fi binevenit`

obicei ca un copil mic.

se putea a[a ceva? |n câteva secunde, de când se d`duse jos

– Ce zi e azi? \ntreb` el deodat`.

nu-i vad` lacrimile ap`rându-i \n ochi. Ce-[i \nchipuia? C`-i

tranzac]iile pe care le face Chu. Asta ca s` spun…

– E un \nceput pentru orice, replic` el cu un zâmbet

Când Blue [i Fox ap`rur` câteva clipe mai târziu, Virginie

Virginie se a[ez` \n fa]a lui Hazard, de cealalt` parte a

n-avea niciun rost s` \nceap` s` se plâng` de situa]ie, pentru

starea de nervozitate a tinerei.

aceea[i bun`voin]` care o frapase la Trey. |l privi drept \n