Universitatea „Dunărea de Jos”

Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice

Master A.P.I.E.
Anul II

REFERAT
“Importuri și exporturi (inclusiv tranzit) de
deșeuri periculoase și
alte produse periculoase”
POLITICI VAMALE DE COMBATERE A FRAUDELOR

Coordonator
Prof. Univ. Dr. Florin Tudor
Masterand
Manzu Iulian Angel

1
 Plan referat

1. Rezumat
2. Introducere
3. Deşeuri periculoase
3.1. Consideraţii generale
3.2. Cadrul legal al importului şi exportului
4. Transporturile internaţionale de deşeuri
5. Transportul/ tranzitul deşeurilor periculoase pe teritoriul României
6. Concluzii

2
 1. Rezumat

Realizarea unei politici comune a ţărilor membre ale Uniunii Europene în domeniul
gestionării deşeurilor, a transportului acestora, astfel încât să nu mai existe abordări diferite în
anumite zone, cu consecinţe negative pentru mediu şi oameni, presupune alinierea permanentă a
dreptului statelor, a practicilor administrative şi judiciare privind administrarea reziduurilor şi
sancţionarea faptelor dăunătoare, la ansamblul de reglementări internaţionale, în special unional-
europene, la principiile şi interpretările rezultate din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene, cât şi ale altor organe cu atribuţii în domeniu. Răspunzând acestor cerinţe, legislaţia
adoptată de ţara noastră în domeniul deşeurilor, periculoase sau nu, şi organizarea instituţiilor
specializate trebuie să respecte directivele Uniunii Europene, creându-se astfel premisele unei bune
gestionări a deşeurilor periculoase şi de sancţionare fermă a faptelor prin care se aduce atingere
mediului, rezultatul fiind un mediu sănătos şi curat.
2. Introducere

Dezvoltarea industrială tot mai mare a adus, pe lângă beneficiile sale, şi multiple probleme
de ordin tehnic, economic, juridic şi social legate de existenţa deşeurilor şi necesitatea eliminării sau
reducerii lor, poluarea prin producerea deşeurilor fiind imposibil de evitat având în vedere faptul că
orice activitate generează resturi neutilizabile,iar cantitatea acestora se amplifică permanent din
cauza sporirii nevoilor societăţii.1
O bună gestionare a deșeurilor poate contribui în mod decisiv la creșterea economică și
crearea de locuri de muncă. Astfel se economisesc resurse valoroase, se evită operațiunile
costisitoare de ecologizare și se previne apariția unor probleme de sănătate.
Conform unui studiu realizat în 2012, dacă legislația UE în domeniul deșeurilor ar fi pusă
pe deplin în aplicare, Europa ar putea realiza economii de 72 de miliarde de euro pe an, cifra
de afaceri a sectorului gestionării și reciclării deșeurilor ar crește cu 42 de miliarde de euro și s-ar
crea 400 000 de locuri de muncă până în 2020.2
De ce nu sunt posibile toate acestea? Deseori, prețurile nu includ costul real al eliminării
bunurilor după utilizare. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, s-ar preveni producerea de deșeuri.

1
M. Duţu, Dreptul mediului,Editura C.H.Beck,Bucureşti, 2007, p. 430
2
http://ec.europa.eu/environment/basics/green-economy/managing-waste/index_ro.htm, 14.01.2017
3
Practicile ilegale sunt larg răspândite, în special în țările în care deșeurile nu se sortează, iar
reciclarea, recuperarea și controlul juridic nu sunt practici curente.
UE depune eforturi pentru a îmbunătăți gestionarea deșeurilor în statele membre care
au politici neadecvate în domeniu, recomandându-le diverse instrumente economice, cum ar fi
impunerea de taxe pe depozitele de deșeuri, pentru a-i motiva pe producători să recupereze bunurile
la sfârșitul ciclului lor de viață. De asemenea, cetățenii ar putea fi obligați să plătească pentru
deșeurile pe care le produc.3
Se pune întrebarea dacă România a reuşit transpunerea reglementărilor Uniunii Europene
privind gestionarea deşeurilor în legislaţia internă, dar şi dacă, existând cadrul legislativ privind
protecţia mediului prin corecta gestionare a deşeurilor care corespunde standardelor Uniunii
Europene, acesta a fost corect implementat de către autorităţi.

3. Deşeuri periculoase
3.1. Consideraţii generale

Dificultatea statelor de a găsi noi locuri de depozitare a deşeurilor determină adoptarea de

către acestea a unei soluţii simple, care de cele mai multe ori implică şi cele mai mici costuri, şi
anume trimiterea deşeurilor într-o altă ţară spre eliminare sau depozitare. În anumite cazuri, din
raţiuni economice şi tehnice, tratarea diferitelor categorii de deşeuri într-o ţară străină este oportună.
Astfel, numeroase companii producătoare de deşeuri periculoase din statele dezvoltate au
observat cum costurile economice cu care au trebuit să facă faţă în teritoriile lor naţionale comportă
o creştere exponenţială într-o perioadă relativ scurtă de timp. Pe de altă parte, înăsprirea legislatiei
de mediu, lipsa de facilităţilor adecvate şi creşterea presiunii sociale,a determinat destinaţia finală a
deşeurilor :exportul. Creşterea spectaculoasă a costurilor economice şi sociale a determinat apariţia
a numeroşi brokeri de deşeuri periculoase care gestionează exportul acestora în ţări în dezvoltare
unde costurile economice erau semnificativ inferioare, iar costurile sociale nu aveau impact direct
asupra afacerilor lor.
După anii ’90 şi statele din estul Europei au devenit destinaţia exporturilor de deşeuri
periculoase, iar în prezent criminalitatea împotriva mediului este în plină expansiune în ciuda
măsurilor de prevenire şi combatere luate, fiind foarte profitabilă, cifra de afaceri anuală obţinută

3
http://ec.europa.eu/environment/basics/green-economy/managing-waste/index_ro.htm, 15.01.2017
4
din activităţile de depozitare de deşeuri, trafic ilegal de substanţe toxice şi contrabandă de resurse
naturale protejate fiind considerabilă.
Deşeurile periculoase sunt deşeuri care ar putea provoca poluarea mediului sau să aducă
daune oamenilor şi animalelor, dacă nu au fost manipulate în mod corespunzător. Deşeurile
periculoase apar atunci când produsele cu proprietăţi periculoase sunt casate, de exemplu, atunci
cand acestea nu mai pot fi utilizate sau pentru că există reziduuri care nu mai pot fi refolosite si vor
fi manipulate ca şi deşeuri. Deşeurile periculoase apar în toate activităţile. Manipularea greşită a
deşeurilor periculoase poate crea daune severe mediului, oamenilor şi clădirilor.
Există o mulţime de tipuri de deşeuri periculoase care nu sunt un pericol imediat sau direct
pentru sănătate, dar care conţin substanţe care pot sa aiba un impact îndelungat asupra oamenilor
sau mediului. Exemple de aceste deşeuri periculoase sunt neoanele şi lămpile fluorescente - Ambele
surse de energie se bazează pe mercur ca să funcţioneze. Mercurul este o toxină principala pentru
mediu, şi este important ca toate aceste surse de lumină sa fie colectate şi tratate în mod
corespunzător, astfel încât mercurul sa nu fie eliberat în mediu. Lemnul impregnat, este otrava care
ucide microorganismele care altfel ar fi condus la putrezirea lemnului. Din pacate substanta aceasta
este daunatoare si pentru oameni si animale in cazul in care este eliberata in natura. Deşeurile cu
bromurate ignifuge - multe tipuri de plastic sunt adaugate la ignifugele bromurate. Acestea sunt
substante care vor reduce riscul de incendiu. Se gasesesc adesea în articole electrice, dar si in
captuşeala hainelor.
3.2. Cadrul legal al importului şi exportului
Clasificarea şi codificarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, se realizează potrivit:
a) Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind
deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Deciziei Comisiei 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a
unei liste de deşeuri în temeiul art. 1 lit. (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind
deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în
temeiul art. 1 alin. (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase cu
modificările ulterioare;

5
c) Deciziei Comisiei 2014/955/UE din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de
stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului.4
Hotărârea Guvernului României nr. 788 din 17 iulie 2007 creează cadrul instituţional pentru
aplicarea directă a Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006,
privind transferul de deşeuri, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 190 din 12 iulie
2006.
”Import” înseamnă orice intrare de deşeuri în Comunitate, cu excepţia tranzitului prin
Comunitate, iar ”export” înseamnă acţiunea prin care deşeurile părăsesc Comunitatea, cu excepţia
tranzitului prin Comunitate. Tranzit înseamnă un transfer de deșeuri sau un transfer planificat de
deșeuri prin una sau mai multe țări, altele decât țara de expediere sau de destinație. 5 .
Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură, în scopul eliminării
acestora, este interzisă. (Art. 32(1), OUG 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu
modificări prin Legea 265/2006, art. 32)
Regulamentul nr. 1.013/2006 se completează cu prevederile Convenţiei de la Basel privind
controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, întocmită la
20 - 22 martie 1989, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1991, cu modificările ulterioare
(Convenţia de la Basel), şi cu cele ale amendamentelor la Convenţia de la Basel, acceptate de
România prin Legea nr. 265/2002.6
Conform HG 788/2007 Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile şi Agenţia Naţională
pentru Protecţia Mediului sunt desemnate ca autorităţi competente pentru aplicarea Regulamentului,
în conformitate cu prevederile art. 53 din Regulament şi ale Convenţiei de la Basel, iar
responsabilitatea privind controlul şi supravegherea transferului de deşeuri revine următoarelor
autorităţi potrivit competenţelor:
o Autoritatea Naţională a Vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală din subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor;
o Garda Naţională de Mediu din subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării
Durabile;

4
Ordonanţa de urgenţă nr. 68/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor

5
Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006, privind transferul de deşeuri
6
HG nr. 788 din 17 iulie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European
şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deşeuri
6
 o Direcţia de reciclare a materialelor din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor;
o Ministerul Sănătăţii Publice, prin autorităţile de sănătate publică judeţene şi a
municipiului Bucureşti
În anexa V a Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006,
privind transferul de deşeuri sunt specificate deşeurile care fac obiectul interdicției de export.
Există şi cazul în care deșeurile care se află printre deșeurile nepericuloase (de exemplu
deșeurile care nu sunt marcate cu un asterisc) fac obiectul interdicției la export, în cazul în care sunt
contaminate de alte substanțe într-o concentrație suficientă astfel încât:
 cresc riscurile aferente deșeurilor suficient de mult încât fac obiectul procedurii de notificare
prealabilă și acord preliminar scris, luând în considerare caracteristicile periculoase
enumerate la anexa III la Directiva 91/689/CEE sau
 împiedică recuperarea deșeurilor într-un mod ecologic rațional

4. Transporturile internaţionale de deşeuri

Prin transportul deşeurilor se înţelege totalitatea proceselor care încep după colectarea
deşeurilor şi se încheie cu predarea acestora la instalaţiile de reciclare, tratare şi sau eliminare a
acestora. Transportul deşeurilor este de două feluri: transport de distanţă mică şi transport la distanţă
mare. După colectarea deşeurilor de la locul la care acestea au fost generate urmează transportul la
distanţă mică la instalaţia de reciclare tratare şi sau eliminare a deşeurilor care se găseşte în
apropiere sau la o staţie de transfer. De la staţia de transfer deşeurile ajung prin transportul la
distanţă mare la o instalaţie centrală de reciclare, tratare şi sau eliminare.
Autovehiculele de colectare şi transport al deşeurilor sunt camioane cu recipiente speciale,
care se încarcă direct sau camioane ce se pot monta pentru transport containere de capacitate mare
care se montează deja încărcate. Acestea din urmă se pot folosi atât pentru transportul la distanţe
mici cât şi la distanţe mari.
Un autovehicul poate fi utilizat dacă respectă anumite condiţii constructive că de exemplu
dimensiuni ale containerului de încărcare şi încărcarea maximă pe fiecare axa. O condiţie principala
impusă autovehiculelor de colectare este să poată încarcă cât mai multe deşeuri. Mărimea din ce în
ce mai mare a capacităţii autovehiculelor este limita de greutate maxim admisă şi de uşurinţă de
manevrare a autovehiculului.

7
 Deşeurile de toate tipurile sunt transportate în toate direcţiile. Cantităţi tot mai mari de
deşeuri, în special hârtia, plasticul şi metalele, sunt transportate din ţările dezvoltate în ţări în care
normele ecologice sunt mai puţin severe.
Această nu înseamnă că transportul deşeurilor nu este reglementat. Atât ONU, cât şi UE au
reglementări stricte cu privire la tipurile de deşeuri transportabile şi destinaţiile posibile. La nivel
global, comerţul internaţional cu „deşeuri periculoase” (deşeuri care constituie un potenţial pericol
pentru oameni sau mediul înconjurător) este reglementat de ONU prin Convenţia de la Basel.
Restricţiile din această convenţie nu au fost semnate de un număr suficient de state pentru a putea
produce efecte globale. Dar UE impune restricţii în acest sens şi permite transportul „deşeurilor
periculoase” doar în „ţările dezvoltate” unde există tehnologiile, măsurile de siguranţă şi legislaţia
de mediu necesare pentru prelucrarea lor. Din perspectiva acestor reglementări, sunt considerate
„ţări dezvoltate” ţările care sunt membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică (OCDE).
Scopul UE pe termen lung este că fiecare stat membru să fie capabil să se ocupe de propriile
deşeuri la nivel naţional („principiul proximităţii”).
Factorii care determină importul sau exportul deşeurilor sunt variaţi: posibilitatea de tratare
a deşeurilor prin tehnologii speciale, lipsa materiilor prime, diferenţa de preţ dintre distrugerea şi
reciclarea lor.
De asemenea, politica UE, stabilirea unor obiective pentru reciclare, au ca rezultat
exportarea deşeurilor din statele membre care nu îşi pot realiza obiectivele altfel. Dacă deşeurile nu
sunt exportate pentru a fi distruse la destinaţie şi nu conţin substanţe periculoase, comerţul cu
acestea tinde să fie considerat o activitate comercială acceptabilă.7

7
Art 20 din Regulamentul nr. 1.013/2006 În cazul transferurilor de deșeuri destinate eliminării, statele membre ar
trebui să țină seama de principiile proximității, priorității de recuperare și autosuficienței la nivel comunitar și național,
în conformitate cu Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile
[11], adoptând, în conformitate cu Tratatul, măsuri de interdicție totală sau parțială sau de obiectare sistematică
împotriva transferurilor respective. De asemenea, trebuie să se țină seama de cerința prevăzută de Directiva
2006/12/CE, conform căreia statele membre trebuie să asigure o rețea integrată și adecvată de instalații de eliminare a
deșeurilor pentru a permite Comunității în ansamblu să fie autosuficientă în ceea ce privește eliminarea deșeurilor, iar
statelor membre să realizeze acest obiectiv individual, luând în considerare condițiile geografice sau nevoia de instalații
specializate pentru anumite tipuri de deșeuri. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se poată asigura că instalațiile
de gestionare a deșeurilor care intră sub incidența Directivei 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind
prevenirea și controlul integrat al poluării [12] aplică cele mai bune tehnici disponibile astfel cum sunt definite de
directiva respectivă în conformitate cu autorizația instalației și că deșeurile sunt tratate în conformitate cu standardele de
protecție a mediului obligatorii din punct de vedere juridic, stabilite în legislația comunitară pentru operațiunile de
eliminare.
8
 De peste un deceniu, preţul materiilor prime este foarte ridicat, ceea ce a determinat
creşterea preţului materiilor prime secundare obţinute prin reciclare.8
Deşeurile de hârtie, plastic, metal şi altele constituie materie prima pentru economiile
asiatice aflate într-o dezvoltare explozivă al căror necesar de materie prima nu poate fi acoperit doar
din materiile prime primare.
Legislaţia europeană (cum ar fi Directiva privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje) care
impune statelor membre să realizeze anumite cote de reciclare stabilite, încurajează la rândul ei, în
mod indirect, transportul deşeurilor reciclabile.
Cerinţele UE privind gradul specific de reciclare au condus la aruncarea pe piaţă a unei
cantităţi şi mai mari de deşeuri reciclabile.
Utilizarea de materii prime reciclate în locul celor primare este, în general, benefică pentru
mediu. De exemplu, un kilogram de hârtie obţinut din materii prime reciclate necesită doar jumătate
din energia cu care este produsă hârtia din materii prime primare. Aluminiul din aluminiu reciclat
poate fi produs cu o energie de numai 5% din cantitatea de energie necesară producerii din materii
prime primare.
Astfel, putem spune că, în general, reciclarea contribuie substanţial la reducerea emisiilor de
CO2 datorate energiei consumate prin producţie şi a altor presiuni asupra mediului
Cu toate acestea, întrucat în majoritatea cazurilor nu stim ce se va intampla exact cu
deşeurile transportate după ce părăsesc porturile europene, nu putem declara ca un transport sau în
general transporturile de deşeuri sunt avantajoase sau periculoase pentru mediu.

5. Transportul/tranzitul deşeurilor periculoase pe teritoriul României

În conformitate cu Hotărârea nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi

nepericuloase pe teritoriul României, aparuta în Monitorul Oficial nr. 672 din 30/09/2008,
transportul deşeurilor se realizează numai către operatorii economici care deţin autorizaţie de mediu

8
Art 21 din Regulamentul nr. 1.013/2006 În cazul transferurilor de deșeuri destinate recuperării, statele membre ar
trebui să fie în măsură să garanteze că instalațiile de gestionare a deșeurilor care intră sub incidența Directivei 96/61/CE
a Consiliului aplică cele mai bune tehnici disponibile astfel cum sunt definite de directiva respectivă în conformitate cu
autorizația instalației. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să garanteze că deșeurile sunt tratate în
conformitate cu standardele de protecție a mediului obligatorii din punct de vedere juridic stabilite în legislația
comunitară pentru operațiunile de recuperare și că, luând în considerare articolul 7 alineatul (4) din Directiva
2006/12/CE, deșeurile sunt tratate în conformitate cu planurile de gestionare a deșeurilor stabilite în temeiul directivei
respective pentru a asigura punerea în aplicare a obligațiilor imperative din punct de vedere juridic de recuperare sau
reciclare stabilite în legislația comunitară.
9
conform legislaţiei în vigoare pentru activităţile de colectare /stocare temporară /tratare /valorificare
/eliminare.
Procedura de reglementare şi control a transportului deşeurilor se aplică deşeurilor
periculoase şi deşeurilor nepericuloase prevazute în anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr.
856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile,
inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare.
Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deţinator, denumit
expeditor, către operatorul economic care realizează operatia de colectare/stocare temporară/
tratare/valorificare/eliminare, denumit destinatar, pe baza formularului pentru aprobarea
transportului deşeurilor periculoase. Destinatarul, la primirea formularului, poate accepta efectuarea
transportului, caz in care semneaza si stampileaza formularul, sau poate solicita informatii
suplimentare din partea expeditorului. Pentru efectuarea efectiva a trasportului este necesar, însa, şi
acordul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului în a carei rază teritorială se află instalaţia de
tratare/valorificare/eliminare. Acordul este dat în maxim 7 zile lucratoare de la primirea tuturor
informaţiilor solicitate de catre agenţia judeţeana pentru protecţia mediului.
Formularul pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase se intocmeste in 6
exemplare. Ruta de transport a deşeurilor periculoase se stabileşte de către expeditor şi
transportator, avandu-se în vedere pe cât posibil ocolirea oraşelor, şi se autorizeaă de către
inspectoratul pentru situaţii de urgenţă al judeţului în a carui rază teritorială se află expeditorul,
înscriindu-se în documentele de însoţire ale transportului deşeurilor periculoase.
Pentru deşeurile periculoase generate în cantitate mai mica de 1 t/an, formularul de
expediţie/transport deşeuri periculoase, nu trebuie sa conţina aprobarea agenţiei pentru protecţia
mediului în raza căreia se află destinatarul deşeurilor periculoase, dar pentru cantităţile mai mari,
din aceeaşi categorie de deşeuri periculoase, aceasta aprobare este obligatorie.
Destinatarul este obligat să preleveze o probă din fiecare transport de deşeuri periculoase, pe
care să o păstreze în condiţii de siguranţă şi etichetată corespunzător un interval de cel puţin 3 luni.
În cazul transporturilor de deşeuri periculoase din aceeaşi categorie către acelasi destinatar,
urmand aceeasi rută de transport stabilită în formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor
periculoase, cu o frecvenţă mai mare de un transport pe lună, expeditorul este obligat să transmită
către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă formularul de expediţie/transport deşeuri periculoase
numai la efectuarea primului transport. Începand cu cel de-al doilea transport, expeditorul este
obligat să informeze inspectoratul pentru situaţii de urgenţă cu 48 de ore înaintea efectuării fiecarui
10
transport de deşeuri periculoase, prin fax, notă telefonică sau e-mail. Deşeurile periculoase care fac
obiectul transportului trebuie sa fie ambalate şi etichetate în conformitate cu prevederile legale
referitoare la transportul mărfurilor periculoase.
Documentele pe baza cărora se realizează tranzitul deşeurilor sunt următoarele, după caz:
Documentul de notificare pentru circulatia/transferurile transfrontaliere de deseuri (Anexa nr. I A
la Regulamentul (CE) nr. 1379/2007 care modifica Regulamentul (CE) nr. 1013/2006)
şi Documentul de circulaţie pentru circulaţia/transferurile transfrontaliere de deseuri (Anexa nr. IB
la Regulamentul (CE) nr. 1379/2007 care modifică Regulamentul (CE) nr. 1013/2006). sau Anexa
VII la Regulamentul (CE) nr. 1379/2007 care modifică Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind
transferul de deşeuri şi Decizia de aprobare a tranzitului emisă de Agenţia Naţională pentru
Protecţia Mediului sau Decizia de aprobare a tranzitului emisă de Agenţia Naţională pentru
Protecţia Mediului.
Este interzis tranzitul:
- deşeurilor periculoase/nepericuloase destinate eliminării din ţări din Comunitate către ţări
OECD, non – OECD, în ANTARCTICA, către ţări şi teritorii de peste mări conform prevederilor
art. 34 (1) din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind
transferul de deşeuri;
- deşeurilor periculoase destinate recuperării din ţări din Comunitate către ţări non – OECD,
către ANTARCTICA, către ţări şi teritorii de peste mări conform prevederilor art.36(1) (a), (b), (c),
(d), (e) din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind
transferul de deşeuri;
Pentru evidenţa la nivel naţional a gestiunii deşeurilor autoritatea publică centrală de
protecţie a mediului organizează, împreună cu autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului
şi cu alte instituţii aflate în coordonare, raportarea statistică anuală în acest domeniu.9
Regulamentul UE privind transferurile de deșeuri stabilește principii și proceduri pentru
controalele asupra exporturilor, importurilor și tranzitului efectuate de către autoritățile competente
naționale, inclusiv autoritățile vamale. Chiar dacă autorităţile naţionale competente au
responsabilitatea principală de a asigura aplicarea Regulamentului UE privind transferurile de
deșeuri, inclusiv în ceea ce privește cooperarea între statele membre sau cu autoritățile țărilor terțe,
autoritățile vamale joacă un rol-cheie în ceea ce privește controlul la frontiera externă a UE.

9
Hotararea Guvernului nr. 86/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile,
inclusiv deşeurile periculoase
11
 În temeiul Regulamentului UE privind transferurile de deșeuri, autorităților vamale li se
atribuie în mod explicit o funcție de control asupra transferurilor transfrontaliere de deșeuri care
intră, părăsesc sau tranzitează UE în aplicarea articolelor 35, 38, 42, 44, 45, 47, 48 și 55 din
regulamentul respectiv.
Autoritățile vamale realizează analize și măsuri de combatere a riscurilor, schimburi de date
și de informații, activități de asigurare a respectării normelor și participare la operațiuni comune de
asigurare a respectării normelor (care necesită cooperare între agenții și cooperare vamală bilaterală
sau multilaterală). De asemenea, autoritățile vamale din statele membre ale UE pot fi abordate de
autoritățile vamale din țările terțe care le solicită asistența pentru stoparea transferurilor ilegale de
deșeuri și fac schimb de informații, la nivel bilateral sau multilateral.10

6. Concluzii

Experienţa negativă pe care unele state membre UE au avut-o cu deşeurile aduse si aruncate
ilegal pe teritoriul lor din alte state a determinat decizia acestora de a înăspri reglementările cu
privire la fluxul transfrontier de deşeuri. Dupa ce Germania a înasprit regulile naţionale cu privire la
depozitarea deşeurilor menajere şi altele, statele din Europa centrală s-au trezit în mijlocul unor
depozitări masive, ilegale de gunoi nemţesc pe teritoriul lor. Statisticile europene arată ca în
fiecare an, al şaptelea camion care merge pe drumurile Uniunii Europene transportă deşeuri. E
evident că facă s-ar pune la socoteală şi transporturile ilegale acest numar ar creşte mult. Aşa-
numitul eco-dumping, practica de a arunca deşeuri pe teritoriul statelor unde aceasta activitate costă
mai putin a devenit o problemă pentru statele central europene.11 Studiind reglementările
internaţionale din domeniul fluxului transfrontier de deşeuri şi a situaţiilor cu care se confruntă
statele care cad victime traficului ilicit de deşeuri, cred că se impune că nu numai statele
prejudiciate să dorească o cooperare în scopul înăspririi legislaţiei, ci mai ales statele dezvoltate,
care sunt mari generatoare de deşeuri. Interesele politice şi economice favorizează mişcările
transfrontiere de deşeuri, mărind şansele transporturilor ilegale şi, în consecinţă a efectelor negative
resimţite de populaţia statelor care primesc aceste deşeuri. Importurile de deşeuri nu ar trebui
permise indiferent de scopul declarat (valorificare/eliminare) şi indiferent dacă statul destinatar este
parte contractantă sau nu la convenţiile internaţionale sau regionale. Pe de altă parte, este necesară

10
https://www.customs.ro/assets/pdf/info-publice/Controale%20transferuri%20deseuri.pdf, 14.01.2017
11
http://epochtimes-romania.com/news, 15.01.2017
12
crearea şi dezvoltarea de instalaţii şi tehnologii astfel încât deşeurile să fie valorificate/eliminate
într-un mod ecologic raţional chiar pe teritoriul statului care le-a produs. Şi nu în ultimul rând, se
impune înăsprirea sancţiunilor şi mai ales aplicarea lor în cazurile de trafic ilicit descoperite.
În UE, transporturile peste graniţă de deşeuri destinate distrugerii şi transporturile de deşeuri
„periculoase sau problematice” destinate reciclării trebuie declarate la autorităţile naţionale. Aceasta
declaratie „naţionala” este foarte detaliata. Numai că, la Comisia Europeana ajunge doar rezumatul
datelor înscrise în aceste declaraţii, astfel UE nu are o imagine clară asupra acestei situaţii.
Dacă informaţiile, mai ales cele cu privire la tipul de deşeuri transportate, ar fi raportate într-
un mod mai detaliat, am avea o imagine şi o evaluare mai buna a consecinţelor economice şi
ecologice ale acestor transporturi. Acestea ar putea ajuta să ne dam seama daca deşeurile sunt
transportate datorita opţiunilor de tratare mai eficiente din alte ţări, a capacitatii de prelucrare mai
mari a ţării de destinaţie sau a preţurilor mai eficiente. Am putea întelege mai bine rolul
standardelor mai scazute, a lipsei reglementarilor şi a implementării necorespunzatoare a legislaţiei
ca factori decisivi în transportarea deşeurilor în ţări mai puţin dezvoltate. O privire mai clară asupra
transporturilor legale ar putea ajuta şi la estimarea mai bună a transporturilor ilegale.
România produce anual 267 milioane tone deşeuri, din care 670.000 tone sunt periculoase,
adică 0,2% din total.12
Deşi România a făcut progrese remarcabile în ce priveşte transpunerea reglementărilor
Uniunii Europene privind deşeurile periculoase în legislaţia internă, prin existenţa unui număr mare
de contravenţii constatate de comisari ori de alte persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale
de Mediu, precum şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, conform atribuţiilor
stabilite prin lege, ori chiar a unor infracţiuni, cred că se impun în continuare noi măsuri preventive,
cât şi o mai bună organizare a instituţiilor responsabile de respectarea regimului juridic al deşeurilor
periculoase. Astfel, faţă de situaţia existentă în realitate, se constată că, deşi cadrul legislativ privind
protecţia mediului prin corecta gestionare a deşeurilor periculoase corespunde standardelor Uniunii
Europene, organele din ţara noastră, cu atribuţii în domeniu, nu au acţionat cu suficientă exigenţă în
toate domeniile, dovadă fiind cantităţile mari de deşeuri abandonate ori gestionate necorespunzător,
cu efecte nocive pentru mediul înconjurător, astfel că s-ar impune şi alte măsuri pentru
eficientizarea activităţilor acestora şi chiar antrenarea răspunderii celor vinovaţi de neîndeplinirea
unor sarcini specifice.

12
http://www.mediafax.ro/social/romania-produce-anual-267-milioane-tone-deseuri-periculoase-din-care-670-000-de-
tone-sunt-incinerate-15800298, 14.01.2017
13
Bibliografie:
Cărţi:
1. M. Duţu, Dreptul mediului,Editura C.H.Beck,Bucureşti, 2007
2. D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007

Site-uri web:
1. http://www.mediafax.ro/social/romania-produce-anual-267-milioane-tone-deseuri-
periculoase-din-care-670-000-de-tone-sunt-incinerate-15800298
2. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32006R1013
3. http://www.mmediu.ro/beta/domenii/gestionarea-deseurilor/legislatie-deseuri-2
4. http://www.scritub.com/geografie/ecologie/Deseurile-periculoase72713.php
5. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/84067
6. http://ec.europa.eu/environment/basics/green-economy/managing-waste/index_ro.htm
7. https://www.customs.ro/assets/pdf/info-publice/Controale%20transferuri%20deseuri.pdf
8. http://epochtimes-romania.com/news
Legi:
1. Hotararea nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe
teritoriul Romaniei
2. Hotararea nr. 788/2007 privind stabilirea unor masuri pentru aplicarea Regulamentului
Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind transferul de
deseuri;
3. Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind
transferul de deseuri;
4. Regulamentul (CE) nr. 1379/2007 al Comisiei de modificare a anexelor IA, IB, VII şi
VIII la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului
privind transferul de deseuri, pentru a ţine seama de progresele şi evoluţiile tehnice
aprobate în temeiul Convenţiei de la Basel;
5. Regulamentul (CE) nr. 1418/2007al Comisiei privind exportul anumitor deseuri
destinate recuperarii enumerate in anexa III sau IIIA la Regulamentul (CE) nr.
1013/2006 al Parlamentului European si al Consiliului in anumite tari in care Decizia
OCDE privind controlul circulatiei transfrontaliere a deseurilor nu se aplica.
6. Regulamentul (CE) nr. 740/2008 al Comisiei din 29 iulie 2008 de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 1418/2007 in privinta procedurilor care trebuie sa fie urmate
pentru exportul de deseuri in anumite tari.
7. Legea nr. 6/1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Basel privind controlul
transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora
14
8. Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare;
9. Hotararea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru
aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările
ulterioare
10. Ordonanţa de urgenţă nr. 68/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011
privind regimul deşeurilor

15