Material pentru primul test de seminar lect. univ. dr.

Alexandra Pârvan

3 TEORII CARE NE POT ORIENTA GÂNDIREA ETICĂ, DECIZIILE ȘI

COMPORTAMENTUL

1. Teoria etică bazată pe principii: presupune postularea unor principii considerate ca

universale, mereu valabile. De pildă, „Să nu minți”. Reprezentant major: filosoful Immanuel
Kant, potrivit căruia acționăm etic dacă urmăm următorul imperativ – acționează în așa fel încât
norma acțiunii tale să poată fi ridicată la rangul de lege universală. Astfel, după Kant „să nu
minți” este o regulă absolută, care nu își schimbă valabilitatea în funcție de circumstanțe.
Principiile își pierd valoarea de principii dacă sunt circumstanțiale. Exemple de principii: Grija
pentru bunăstarea celorlalţi; Respectul pentru autonomia celorlalți; Confidenţialitate; Datoria (în
context profesional sau personal); Evitarea conflictelor de interese; Responsabilitatea socială etc.
Codul etic al psihologului este bazat pe principii.

2. Utilitarismul: Este teoria etică potrivit căreia o acțiune este morală în funcție de consecințele
ei, care sunt măsurate în termeni de mulțumire, satisfacție, fericire. Utilitarismul caută să
maximizeze satisfacția/fericirea, prin acțiunea care produce cea mai mare prevalenţă a binelui
asupra răului. Reprezentant major: filosoful John Stuart Mill. Când iei o decizie etică folosind
această abordare, în evaluarea alternativelor pui întrebarea: Ce opţiune/acţiune produce cel mai
mare bine şi cel mai mic rău? (este vorba de cel mai mare bine şi cel mai puţin rău pentru toate
părțile implicate).

3. Etica bazată pe virtute: lansată de Aristotel, afirmă că acțiunea corectă depinde de caracterul
individului și de situație (așadar, nu de principii și nu de consecințe). Important e să știi să aplici
cunoașterea și virtuțile tale la situații particulare. Adepții eticii virtuții spun că pentru a acționa
etic este nevoie de formarea caracterului personal: o persoană virtuoasă va face ce e bine.
Reprezentant contemporan major: filosoful Alasdair MacIntyre. Teoria virtuţii e preocupată de
modul de viaţă care asigură formarea (sau menținerea) caracterului individului, se întreabă dacă
acțiunea aleasă de individ e congruentă cu caracterul său sau nu. În decizia etică sunt integrate și
angajamentul afectiv al individului față de alte persoane, locul pe care simte că îl are în raport cu
alții semnificativi. Eticienii virtuţii se întreabă înaintea unei decizii etice: Ce opţiune mă face să
acţionez ca genul de persoană care vreau să fiu? Ori: Ce fel de persoană voi deveni dacă fac asta?

Limitele și problemele puse de toate perspectivele etice au fost discutate la cursuri și seminarii.