IV.1 Studiu Istoric

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR.
48 – "PARCELAREA FILIPESCU"
Studiu istoric de fundamentare a P.U.Z. – zona protejată nr. 48 – "Parcelarea Filipescu"
Denumirea documentaţiei:
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor,
în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al municipiului Bucureşti. Metodologie, criterii de
fundamentare, identificarea tipurilor de zone protejate şi a traseelor culturale, studii pilot pe tipuri de zone protejate.
Faza:
Etapa III - Studiu pilot de aplicare a metodologiei validate
Faza III/2006 - Z.C.P. 04 Bulevardul Magheru, Z.C.P. 38 Zona Labirint, Z.C.P. 46 Parcelarea Vatra Luminoasă, Z.C.P.
48 Parcelarea Filipescu, Z.C.P. 49 Parcelarea Bonaparte - Mora, Z.C.P. 56 Parcelarea UCB, Z.C.P. 73 Parcelarea
Domenii şi Z.C.P. 94 Zona Căderea Bastiliei.
Beneficiar:
Primăria Municipiului Bucureşti
Data:
Noiembrie 2006
Proiectant general:
U.A.U.I.M. – C.C.P.E.C.
Şef de proiect: Prof.dr.arh. Anca Brătuleanu
Autori:
Arh.urb. Irina Popescu-Criveanu, specialist M.C.C.
Arh.urb. Ştefan Bâlici, specialist M.C.C.
Colaboratori (ediţie):
Stud.arh. Radu Nacea
Stud.arh. Ramona-Ionela Dumitru
Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al
municipiului Bucureşti. Etapa III – Studiu pilot – faza III/2006 - U.A.U.I.M. – C.C.P.E.C. – 11.2006. Autor al studiului istoric: arh.urb. Irina Popescu-Criveanu Pag. 1/15
Conţinutul studiului:
IV.1 MEMORIU GENERAL

A. NOTĂ METODICĂ
A.1. Obiectivele şi limitele studiului
A.2. Descrierea metodei şi direcţiilor de cercetare
A.3. Evidenţierea surselor documentare, iconografice, cartografice ş.a.
A.4. Prezentarea critică a bibliografiei generale
A.5. Prezentarea studiilor anterioare pe care se bazează cercetarea
A.6. Descrierea teritoriului studiat
A.7. Regim juridic de protecţie
B. ANALIZA EVOLUŢIEI ŞI A CARACTERISTICILOR TERITORIULUI STUDIAT
B.1. Evoluţia contextului urban
B.2. Evoluţia şi caracteristicile tramei stradale şi a parcelarului
B.3. Evoluţia reglementărilor edilitare şi urbanistice
B.4. Evoluţia populaţiei şi a caracterului funcţional
B.5. Evoluţia şi caracteristicile fondului construit
B.6. Evoluţia şi caracteristicile suprafeţelor plantate
C. ZONE ŞI SUBZONE ISTORICE DE REFERINŢĂ
C.1. Subzone istorice de referinţă în teritoriul P.U.Z.
C.2. Mod şi grad de protecţie necesar
C.2. Mod şi grad de dezvoltare permis
D. VALORI DE PATRIMONIU CONSTRUIT ÎN PERIMETRUL P.U.Z.
D.1. Clădiri şi amenajări valoroase
D.2. Suprafeţe plantate şi libere valoroase
E. MOD DE CONSTRUIRE PERMIS ÎN PERIMETRUL P.U.Z.
E.1. Elemente protejate şi metode de protejare
E.2. Regimul de construire permis
F. SURSE BIBLIOGRAFICE ŞI CARTOGRAFICE
F.1. Surse bibliografice
F.2. Surse cartografice
F. 3. Alte surse
PIESE DESENATE
IV.1.I Regimul juridic de protecţie (scara 1: 2.000)
ADDENDA
IV.1.1 Teritoriul P.U.Z. – zona protejată nr. 48 – „Parcelarea Filipescu”
IV.1.2 Lista străzilor cuprinse în zonă
IV.1.3 Lista monumentelor istorice cuprinse în zonă
IV.1.4 Date istorice referitoare la imobilele din zona protejată
IV.2 FIŞA DE CARACTERIZARE A ZONEI PROTEJATE

FIŞELE DE CARACTERIZARE ALE IMOBILELOR
IV.3 GRADUL DE PROTECŢIE A CLĂDIRILOR, SPAŢIILOR AMENAJATE ŞI SPAŢIILOR PLANTATE

(scara 1:2.000)
IV.4 ILUSTRAŢII – ZONA PROTEJATĂ NR. 56 – „PARCELAREA U.C.B.”

IV.4.1 –IV.4.5 Ilustraţii
IV.5 LISTA IMOBILELOR CUPRINSE ÎN ZONĂ
PIESE DESENATE
A. NOTĂ METODICĂ
A.1. Obiectivele şi limitele studiului

Studiul de faţă reprezintă fundamentarea istorică a documentaţiei de urbanism: "P.U.Z. – zona protejată nr. 48 –
"Parcelarea Filipescu", parte a etapei III – Studiu pilot a documentaţiei: "Definirea regimului tehnic al construcţiilor
supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie a monumentelor, în scopul protejării patrimoniului
arhitectural şi urbanistic al municipiului Bucureşti. Metodologie, criterii de fundamentare, identificarea tipurilor de zone
protejate şi a traseelor culturale, studii pilot pe tipuri de zone protejate."
Obiectivele studiului sunt următoarele:
(a) Decelarea valorilor istorice, arhitecturale şi urbanistice ale zonei, care contribuie la stabilirea restricţiilor şi permisivităţilor de intervenţie
la nivelul planului urbanistic zonal;
(b) Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate, în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic
al municipiului Bucureşti.
(c) Înţelegerea caracteristicilor urbanistice evolutive ale zonei, care permite stabilirea unui mod de construire şi de amenajare adecvat în
zonă consecvent cu păstrarea valorilor decelate şi în continuitate faţă de etapele anterioare de dezvoltare;
(d) Constituirea unei baze de date istorice referitoare la componentele cu valoare culturală din zonă (clădiri, dar şi parcuri, străzi şi pieţe), în
vederea utilizării acestora pentru informarea populaţiei.
A.2. Descrierea metodei şi direcţiilor de cercetare

Statutul juridic de zonă protejată a municipiului conduce la obligativitatea elaborării P.U.Z. în conformitate cu Ordinul
ministrului transporturilor şi turismului nr. 562/2003 pentru aprobarea Reglementării tehnice "Metodologie de
elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" (publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, Anul 172 (XVI), Nr. 125 bis din 11 februarie 2004). Prezentul studiu istoric de
fundamentare a P.U.Z. este conform Anexei 3 a ordinului citat, "Conţinutul studiului istoric zonal", conţinut pe care îl
adaptează cazului studiat.
Metoda de cercetare şi de evaluare este descrisă în partea teoretică a lucrării şi cuprinde următorii paşi:
(a) Analizarea clădirilor din zonă din punct de vedere urbanistic, arhitectural şi istoric după criteriile definite în Fişele de caracterizare ale
imobilelor, în vederea decelării clădirilor a căror protejare este necesară în perioada de valabilitate a P.U.Z (fişele aferente acestor clădiri
sunt anexate studiului). Fişele reprezintă o contribuţie a etapei II a acestui studiu (arh. Valeriu Drăgan, arh.urb.Irina Popescu-Criveanu,
arh. Ştefan Bâlici) şi au fost elaborate pornind de la Fişele de evaluare ale monumentelor istorice, adaptându-le arhitecturii minore studiate. Prin
aceste fişe este asigurată legătura cu sistemul de evidenţă al monumentelor istorice (în ceea ce priveşte caracteristicile arhitecturale şi istorice
ale imobilelor) şi cu sistemul de reglementare aferent P.U.Z (în ceea ce priveşte caracteristicile urbanistice ale imobilelor).
(b) Analizarea caracteristicilor urbanistice, arhitecturale şi istorice ale zonei studiate şi prezentarea sintetică a acestor informaţii în Fişa de
caracterizare a zonei protejate. Fişa de caracterizare şi anexele acesteia reprezintă o contribuţie originală a etapei II a acestui studiu
(autori: arh.urb. Irina Popescu-Criveanu, arh. Ştefan Bâlici şi colaboratori) şi are ca obiectiv crearea unei baze de date referitoare la
zonele protejate ale municipiului Bucureşti care permite evaluarea acestora (delimitare, regim de protecţie, caracteristici urbanistice). În
particular, studierea informaţiilor bibliografice şi cartografice referitoare la fiecare imobil în parte şi prezentarea lor sintetică în anexa
fişei permite realizarea unei legături cu baza de date referitoare la fiecare imobil în parte, iar studierea caracteristicilor evolutive ale ţesutului
urban permite o restructurare ulterioară a reglementărilor în zonele protejate, pornind de la unităţi de ţesut cu caracteristici similare.
(c) Realizarea, în faza următoare a studiului, a unei Fişe de reglementare a zonei istorice, în care sunt prezentate sintetic datele referitoare la
clădirile şi spaţiile protejate şi la modul de construire permis pentru imobilele în care dezvoltarea este permisă. Fişa de reglementare a
zonei istorice, care va fi predată odată cu Planul Urbanistic Zonal, a fost elaborată pentru documentaţia P.U.Z. Zona protejată nr. 57 –
Jean Monnet (Quattro Design srl, 2006) şi reprezintă o contribuţie originală a arh.urb. Irina Popescu-Criveanu.
(d) Prezentarea, în volume separate, a Fişelor de caracterizare şi de reglementare ale zonelor protejate şi a Fişelor de caracterizare ale
imobilelor permite administraţiei publice locale şi administraţiei publice centrale de specialitate (M.C.C., M.T.C.T.) să consulte o
informaţie sintetică, structurată după considerente operaţionale.
(e) Atât studiul istoric, cât şi P.U.Z. îşi propun eliminarea neclarităţilor şi inadvertenţelor constatate în majoritatea documentaţiilor de
urbanism în vigoare, prin asigurarea unei referinţe solide la regimul de proprietate asupra imobilelor. În lipsa unei relaţii clare,
actualizate, între bazele de date cadastrale, adresele poştale şi planurile topografice utilizate, se utilizează referinţa unică la imobilele
denumite convenţional şi reprezentate identic în planuri.
A.3. Evidenţierea surselor documentare, iconografice, cartografice ş.a.

Sursele cartografice şi iconografice utilizate sunt listate în Cap. F. Surse bibliografice şi cartografice.
A.4. Prezentarea critică a bibliografiei generale

Sursele bibliografice utilizate sunt listate în Cap. F. Surse bibliografice şi cartografice. Majoritatea informaţiilor
prezentate constituie un aport original al prezentului studiu.
A.5. Prezentarea studiilor anterioare pe care se bazează cercetarea
Studiul preia, cu acordul autorilor, informaţii istorice şi fragmente din următoarele documentaţii:
(a) Popescu-Criveanu, Şerban, Popescu-Criveanu, Irina (Quattro Design srl), Studiu istoric - Aleea Alexandru nr. 1-3, sept.
(b) Voiculescu, Sanda, Popescu-Criveanu, Irina, Aleea Alexandru nr. 30 Bucureşti – Studiu istoric, nov. 2001.
Părţi ale zonei au fost studiate şi în documentaţiile:

(c) Popescu-Criveanu, Şerban, Popescu-Criveanu, Irina (Quattro Design srl), Studiu istoric - Aleea Alexandru nr. 5, sept. 2005.
(d) Popescu-Criveanu, Şerban, Popescu-Criveanu, Irina (Quattro Design srl), Studiu istoric - Aleea Alexandru nr. 26, sept. 2005
(e) Popescu-Criveanu, Irina (Quattro Design srl), Studiu istoric - Aleea Alexandru nr. 19, beneficiari: Coacă I., Omer I., mai 2005
Toate documentaţiile au fost avizate favorabil de D.C.C.P.C.N.-M.B.
A.6. Descrierea teritoriului studiat

Teritoriul P.U.Z. cuprinde următoarele 113 imobile:
Aleea Alexandru nr. 1-3, 5, 7, 9, 9A, 11, 15-15A, 17, 19, 21, 23, 25-31 (Aleea Alexandru nr. 14, Str. Venezuela nr. 2-4), 33, 35, 37, 39,
41, 43, 45, 47, 49, 51 (Bd. Aviatorilor nr. 26); 2 (Bd. Aviatorilor nr. 20), 4, 6, 8, 10, 12, 14, 16 (Strada Tirana nr. 1), 18, 20, 22, 24, 26,
28-28B (Str. Atena nr. 1), 30, 32-34, 36, 36A, 38, 40, 42, 44, 46, 48 (Bd. Aviatorilor nr. 28);
Strada Ankara nr. 1, 3; 2, 4, 6;
Strada Atena nr. 3, 5, 7, 7A, 9, 11, 2, 2B (2bis?), 4, 6, 8, 10, 10A, 12, 14, 16, 18, 20, 22, 24, 26, 28,
Bulevardul Aviatorilor nr. 18, 24;
Aleea Modrogan nr. 1 (Bd. Aviatorilor nr. 22), 3, 4, 4B, 6, 8, 10, 12, 16, 18, 20, 22;
Strada Rabat nr. 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13-13A, 15, 17, 19, 21; 2, 4, 6, 8, 10-14 (Str. Venezuela nr. 3-13), 16, 18, 20;
Strada Tirana nr. 1, 3;
Strada Venezuela 6-8, 10A, 10-14;
Strada Zola, Émile nr. 3.
Delimitarea este conformă P.U.Z.-Z.P.C. aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 279/2000, cu modificări locale, operate prin
prezentul P.U.Z., după cum urmează:
(01) Imobile care aparţineau unor zone protejate vecine, incluse în ZP nr. 56 – PARCELAREA U.C.B.:
(01.1) Str. Ankara nr. 3 exclus din teritoriul ZP nr. 49 – BONAPARTE inclus in teritoriul ZP nr. 48 – FILIPESCU
(01.2) Str. Ankara nr. 6 exclus din teritoriul ZP nr. 49 – BONAPARTE inclus in teritoriul ZP nr. 48 – FILIPESCU
(02) Imobile care aparţineau ZP nr. 56 – PARCELAREA U.C.B, incluse în zone protejate vecine:
(02.1) Bd. Aviatorilor nr. 8 exclus din teritoriul ZP nr. 48 – FILIPESCU exclus din Z.P. – M.B. (M.I. – cod 314/B-II-m-B-18032)
(02.2) Bd. Aviatorilor nr. 16 exclus din teritoriul ZP nr. 48 – FILIPESCU exclus din Z.P. – M.B. (M.I. – cod 318/B-II-m-B-18036)
Observaţie:
Rectificările suprafeţei Z.P. sunt justificate de limitele parcelărilor (vezi N. Lascu, Legislaţie şi dezvoltare urbană. Bucureşti 1831-1952, Teză
de doctorat, Bucureşti: IAIM, 1997, pp 230, 232, 233.
Notă:
Identificarea imobilelor se face după planul din Anexa 1.1. Teritoriul P.U.Z. şi Anexa 3. Lista imobilelor cuprinse în zonă.
Posibilele neconcordanţe faţă de numerele poştale actuale sunt eliminate prin referinţa la plan.
A.7. Regim juridic de protecţie (Planşa IV.1.I)

A.7.1. Zone Protejate Construite
Zona studiată reprezintă teritoriul zonei protejate nr. 48 – "Parcelarea Filipescu", aşa cum a fost definit prin P.U.Z. Zone
Construite Protejate – Municipiul Bucureşti, aprobat în 2000, cu modificările locale menţionate în Cap. I.6. Zona se
învecinează cu următoarele alte zone protejate: la nord şi la est, Z.P. nr. 47 – Bonaparte; la sud, Z.P. nr. 55; la vest, Z.P.
nr. 14 – Aviatorilor.
A.7.2. Monumente istorice

(01-02) Monumente şi ansambluri:
Vezi Anexa VI.1.3. Lista monumentelor istorice cuprinse în zonă.
Rectificări ale L.M.I. (avizate D.C.C.P.C.N.-M.B. şi C.N.M.I.-C.A.) anterioare (nepublicate încă în M. Of.):
Rectificarea poziţiei "236/B-II-m-B-17959/Casă Aleea Alexandru 5/sector 1/prima jum. sec. XX" în "236/B-II-
m-B-17959/Casa Ioan G. Manu/Aleea Alexandru 1-3/sector 1/1913-1916/arh. Grigore Cerchez";
Rectificarea poziţiei "1525/B-II-m-B-19228/Vilă/Aleea Modrogan 2/sector 1/prima jum. sec. XX" în "1525/B-II-
m-B-19228/Vilă/Aleea Modrogan 4/sector 1/p1928-a1935/arh. Gheorghe Simotta".
(03) Situri: toate imobilele din zonă fac parte din situl 207/B-II-s-B-17925, “Parcelarea Dorobanţi:
Bd. Aviatorilor – Bd. Iancu de Hunedoara – Calea Dorobanţilor – str. Ermil Pangratti – str. Aviator Gh. Demetriade
– Piaţa Aviatorilor” – prima jumătate a sec. XX.
Notă: Denumirile şi datele referitoare la monumentele istorice sunt conforme L.M.I.
A.7.3. Zone de protecţie ale monumentelor istorice
Imobilele din zonă se găsesc în zonele de protecţie ale diferitelor monumente istorice din zonă sau din vecinătatea ei, de
grupă valorică A şi B, astfel:
(a) Imobile situate în zona de protecţie a unui imobil înscris individual în Lista Monumentelor Istorice, în categoria
valorică A şi inclus în Anexa Legii nr. 5/2000:
-
(b) Imobile situate în zona de protecţie a unui imobil înscris individual în Lista Monumentelor Istorice, în categoria
valorică A, neinclus în Anexa Legii nr. 5/2000:
-
(c) Imobile situate în zona de protecţie a unui imobil înscris individual în Lista Monumentelor Istorice, în categoria
valorică B:
Toate imobilele din zonă.
Conform Notei D.C.C.P.C.N.-M.B. nr. 1172/23.09.2004, însuşită de M.C.C., prezentul P.U.Z. trebuie să fie avizat de
M.T.C.T.-M.C.C. (Comisia interministerială Zone Construite Protejate) şi de M.C.C. (Comisia Naţională a
Monumentelor Istorice) sau, în absenţa acestei comisii, pe baza avizelor M.T.C.T. şi M.C.C. (Comisia Naţională a
Monumentelor Istorice).
A.7.4. Regimul de avizare-aprobare a documentaţiilor de arhitectură şi urbanism (P.A.C., P.A.D., P.U.D., P.U.Z.)
Intervenţiile asupra construcţiilor existente (P.A.C./P.A.D.) realizate ulterior aprobării prezentului P.U.Z. şi
realizarea de construcţii noi (P.A.C.) în condiţiile P.U.Z. aprobat, au următorul regim de avizare-abrobare:
(a) Pentru imobilele înscrise individual în Lista Monumentelor Istorice, intervenţiile se realizează pe baza
aprobării primarului general al Municipiul Bucureşti, astfel:
▫ (a1) Cu avizul M.C.C. (C.N.M.I.), pentru monumente istorice înscrise în grupa valorică A – şi anume
pentru imobilele: nu este cazul.
▫ (a2) Cu avizul D.C.C.P.C.N.-M.B. (C.R.M.I.) pentru monumente istorice înscrise în L.M.I. în grupa
valorică B – şi anume pentru imobilele: nu este cazul.
(b) Pentru imobilele din zonă care nu sunt înscrise individual în L.M.I., intervenţiile se realizează pe baza
aprobării primarului de sector (primarul sectorului 2 – Municipiul Bucureşti), cu avizul D.C.C.P.C.N.-M.B. – şi
anume pentru imobilele: toate imobilele din zonă.
Documentaţiile de urbanism (P.U.D./P.U.Z.) realizate ulterior aprobării prezentului P.U.Z. au următorul regim
de avizare-aprobare:
Pentru suprafeţe care includ cel puţin un imobil în situaţia (a): pe baza avizului M.T.C.T.-M.C.C. (Comisia
Interministerială zone Construite Protejate) sau, în absenţa acestei comisii, pe baza avizelor M.T.C.T. şi M.C.C.
(Comisia Naţională a Monumentelor Istorice) – şi anume pentru imobilele: nu este cazul.
Pentru suprafeţe care includ cel puţin un imobil în situaţia (d1): pe baza avizului M.C.C. (Comisia Naţională a
Monumentelor Istorice) – şi anume pentru imobilele: nu este cazul.
Pentru suprafeţe care includ cel puţin un imobil în situaţia (b), (c) sau (d2): pe baza avizului D.C.C.P.C.N.-M.B.
(Comisia Regională a Monumentelor Istorice) – şi anume pentru toate imobilele din zonă.
B. ANALIZA EVOLUŢIEI ŞI A CARACTERISTICILOR TERITORIULUI STUDIAT
B.1. Evoluţia contextului urban

B.1.1. Evoluţia oraşului către nord
Parcul Filipescu face parte dintr-o zonă inclusă în perimetrul administrativ al oraşului în 1895. Zona, situată pe partea
estică a drumului care pornea de la capul Podului Mogoşoaiei către Herăstrău, şi-a păstrat caracterul periferic până la
începutul secolului al XX-lea. Şoseaua Jianu, axul care a generat dezvoltarea zonei, s-a modernizat în mai multe etape,
pe traseul vechiului "drum la Herăstrău" consemnat în planurile din a doua jumătate a secolului XIX.
In 1894, pe un plan tehnic de canalizare a oraşului, acest drum apare cu denumirea "Şoseaua Nouă" 1 , pentru ca în anul
următor să devină Şoseaua Jianu. Numele ar fi fost dat după cel al paharnicului Ion Jianu, zis Cănuţ, proprietar al
terenului figurat şi pe planul Borroczyn 2 . Deschiderea bulevardului Colţei (actualul bulevard Lascăr Catargiu) precum
şi prelungirea Căii Dorobanţilor cu Şoseaua Herăstrău (tronson devenit Calea Dorobanţilor şi strada Mareşal Prezan) au
constituit suportul unei dezvoltări rapide a Şoselei Jianu. În planul din 1896-1899 apar străzi noi: pe latura stângă a
Şoselei, strada Ghica (actuala Ion Mincu), continuată peste Şosea cu Aleea Gherghel (actuala av. Gh. Demetriade),
parcelarea Porumbaru (în formare). Pe latura dreaptă este trasată parţial o stradă diagonală, viitoarea stradă Paris, care
ulterior a fost prelungită până în Piaţa Victoriei. Planul mai consemnează întregirea parcului Kisselef până în Piaţa
Victoriei şi organizarea spaţiului acesteia. Pe latura dreaptă a Şoselei au dispărut clădirile modeste existente anterior,
păstrându-se grădina şi vila Filipescu, precum şi alte două locinţe mai importante, ambele cu grădini amenajate, una
dintre acestea fiind consemnată ca "vila regală". Spre nord terenurile nu sunt construite, aparţinând Fabricii de
Cărămidă "Cerchez". În zona limitrofă viitorului Parc Filipescu exista deja parcelarea Blanc, fiind trasate "Aleea Blank
A" şi "Aleea Blank B" 3 .
În 1902, Consiliul Municipal a aprobat un prim "Plan de aliniere şi de nivelment al şoselei Jianu" 4 , prin care prospectul
şoselei era stabilit la 24 m. În 24 mai 1912, Consiliul Municipal a aprobat un nou Plan de aliniere şi nivelment al şoselei
Jianu 5 , "în vederea executării marelui parc naţional pe moşia Herăstrău care [şosea] să înlocuiască comunicaţia cu
oraşul şi pe de altă parte să fie loc de plimbare comod şi util" 6 , prospectul nou al şoselei fiind fixat la 82 m.
Urbanizarea zonei situate la est faţă de Şoseaua Jianu s-a realizat de la sud către nord, după trasarea Bulevardului Colţei
(astăzi Lascăr Catargiu, începută în 1894) şi includerea în perimetrul administrativ al oraşului (1895), prin parcelarea
terenurilor de dimensiuni mari şi medii: Parcelarea Blanc (ante 1899), Parcelarea Gherghel (1895-1911), Parcul
Filipescu (1912), Parcul Bonaparte (1913), Parcul Societăţii Comunale pentru construirea de locuinţe ieftine (1916),
Parcelarea Societăţii "Edilitatea" (1922), Parcul Mornand şi ing. Teodorescu (1922), Parcul Mornand (1928),
Parcelarea Societăţii "Moara" (1935), Parcelarea "Ţesătoria Mecanică" I (1935) şi "Ţesătoria Mecanică" II (1940),
Parcul "Principele Carol" [1923-1943] 7 .
B.1.2. Parcul Filipescu

Pe partea dreaptă a drumului către Herăstrău, în 1846 – cf. planului Borroczyn – se găseau "Grădina lui Iancu
Filipescu", "Locul lui Modrogan" şi proprietatea "Ion Jianu". Clădirea figurată pe terenul în proprietate Filipescu fusese
construită de Alexandru Filipescu-Vulpe (1775-1856), ca locuinţă de vară, în mijlocul terenului său ocupat în mare
parte de vii 8 .
În 1912, nepotul direct al lui Filipescu-Vulpe, Alexandru Filipescu (1852-1916) – fiul lui Ion Filipescu 9 poreclit
Vulpache (1811-1863) şi al Elizei Bibescu (fiica cea mare a lui Vodă Bibescu, 1826-1906) 10 – a parcelat proprietatea,
păstrând în centrul ei o parte a vechilor grădini. Casa veche construită de Filipescu-Vulpe a fost demolată în 1913
1
Primăria Comunei Bucuresci. Direcţiunea Lucrărilor Tehnice. Dare de sémă asupra lucrărilor şi serviţielor tecnice în 1894 (Extras din darea de sémă generală a
Administraţiunei Comunale), Buc., Tipografia curţii regale, F. Gobl & Fii, 1895. Anexă: Canalizarea oraşului Bucuresci. Plan General al Basinelor de scurgere.
Scara 0m,075=1km. Sunt reprezentate punctat Şoseaua Nouă (Jianu), strada Cişmeaua Chiselef ca două dintre limitele Basinului B'.
2
Constantin Rezachievici, Pavel Kiselev-istoria şoselei şi grădinii cu acelaşi nume şi a amplasării Institutului de Istorie "Nicolae Iorga", în Anuar al arhivelor
Municipiului Bucureşti, II, Din trecutul istoric şi urbanistic al oraşului Bucureşti, II, 1998, Buc., Editura Ministerului de Interne, p. 86.
3
Sanda Voiculescu, Irina Popescu-Criveanu, Aleea Alexandru nr. 30 Bucureşti – Studiu istoric, nov. 2001.
4
Plan de aliniere şi de nivelment al Şoselei Jianu aprobat de Consiliul Municipal în şedinţa din 11 martie 1902. Scara 1:500. Planul 514, Fond PMB-Alinieri.
5
Primăria Oraşului Bucureşti, Adresă către consilieri semnată de Primar şi Directorul Lucrărilor Publice pentru aprobarea Planului de aliniere şi nivelment al
Soselei Jianu în legătură cu crearea Parcului Naţional, Fond PMB-Tehnic, dosar 623/1912.
6
Primăria Oraşului Bucureşti, Adresă către consilieri semnată de Primar şi Directorul Lucrărilor Publice pentru aprobarea Planului de aliniere şi nivelment al
Soselei Jianu în legătură cu crearea Parcului Naţional, Fond PMB-Tehnic, dosar 623/1912. Parcul naţional a fost aprobat prin Legea din 21 aprilie/4 mai 1912
privitoare la asanarea lacului Herăstrău.
7
Denumiri şi datări cf. Nicolae LASCU, Legislaţie şi dezvoltare urbană. Bucureşti 1831-1952, teză de doctorat, Bucureşti: I.A.I.M., 1997.
8
Cf. Emanoil HAGI-MOSCO, Bucureşti. Amintirile unui oraş. Editura Fundaţiei Culturale Române, Buc. 1995, pp. 113-114.
9
Ion Filipescu, fiul adoptiv al lui Filipescu-Vulpe. Cf. HAGI-MOSCU, ibid.
10
Dim. R. ROSETTI, Dicţionarul Contimporanilor, Ediţia Ia, Bucureşti: Editura Lito-Tipografiei "Populară", 1897.
(1915?) de Alexandru Filipescu, care a ridicat pe aceleaşi temelii casa nouă şi pavilioanele, păstrate până astăzi, ale
căror autor este arhitectul Roger BOLOMEY (1883-1947) 11 . Alexandru Filipescu nu a avut moştenitori, averea
revenindu-i prin testament vărului său bun, Constantin Brâncoveanu 12 : în anii 1920, clădirea era cunoscută sub numele de
"Vila Brâncoveanu"13 . În perioada următoare, Brâncoveanu a vândut Primăriei vila cu terenul ei şi, odată cu acestea,
probabil, parcelele nevândute din fostul teren Filipescu. Această vânzare s-a realizat înainte de 1945, când în clădire
funcţiona Comandamentul Militar al Capitalei – Serviciul Sanitar (şi probabil înainte de 1938) 14 .
Se pare că arhitectul I.D. Berindey (1871-1928), cel căruia i se datorează Parcul Ioanid (1909-1910), ar fi fost iniţiatorul
Şoselei Jianu, al Parcului Naţional şi al parcurilor Bonaparte şi Filipescu 15 . Proiectul Parcului Filipescu a fost însă
semnat de arhitectul O. VAN RYSSELBERGHE şi aprobat în 1912, fiind unul din primele cazuri din Bucureşti în care
proiectul parcelării a fost însoţit de reglementări. Regulamentul parcelării stipula următoarele: "...construcţiile ce se vor
clădi pe acest teren să fie în stil de vilă izolată din toate părţile cu retragere de la stradă de cel puţin 4 m şi înălţimea
vilelor va fi cuprinsă între 7 şi 14 m până la cornişă, iar în partea din fundul lotului s-ar putea permite la colţuri şi
construcţii de prăvălii şi farmacii necesare locuitorilor din acest cartier" 16 .
Configuraţia parcelării este complexă, diferită de alte parcelări realizate în această perioadă. Compoziţia a avut ca reper
un nucleu cu contur aproximativ semicircular, tangent la Şoseaua Jianu, alcătuit din grădina şi reşedinţa Filipescu.
Reţeaua de străzi s-a raportat la acest nucleu, rezultând cele două alei care îl înconjoară, Aleea Modrogan (fostă Aleea Eliza
Filipescu, ulterior Str. Ştefan Gheorghiu) şi Aleea Alexandru (denumire neschimbată). Celelalte străzi sunt fie radiale –
străzile Venezuela (fostă Aleea Vulpache) şi Tirana –, fie paralele cu limitele parcelării – străzile Rabat (fostă Aleea
Modrogan) şi Atena (fostă Aleea Zoe).
Reţeaua de străzi a parcelării a fost realizată rapid, fiind deja figurată pe planul oraşului din 1914 (vânzarea de terenuri
începuse în 1912 17 ). Realizarea locuinţelor s-a realizat în timp, un număr restrâns în anii anteriori primului război
mondial şi cele mai multe în perioada interbelică. După 1945, construirea în zonă a stagnat, unele dintre parcele
rămânând neconstruite. Unitatea parcelării rezultă din reglementările urbanistice impuse în momentul parcelării şi
menţinute în linii mari ulterior, varietatea rezultând din preferinţele proprietarului şi înscrierea în curentele stilistice
active în momentul construirii.
Calitatea cartierului este dată de generozitatea suprafeţei parcelelor şi a suprafeţei clădirilor, acestea din urmă construite
în mare parte de arhitecţi importanţi ai primei jumătăţi a secolului XX, dintre care au fost identificaţi (în ordinea anului
naşterii): Grigore Cerchez (1850-1927), Dimitrie Hârjeu (1869-1926), Eracle Lăzărescu (1868-1937), Petre Antonescu
(1873-1965), Paul Smărăndescu (1881-1945), Roger Bolomey (1883-1947), Arghir Culina (1883-?), Duiliu Marcu
(1885-1966), Herman Clejan (1886-1955), Gheorghe Simotta (1891-1979), Horia Creangă (1893-1943), Mircea
Cherembach (1900-?), Harry Stern (1901-1954), Marcel Locar (1902-1983), Tiberiu Niga (1906-1979), Ion Niga, Ion
Boceanu, E. Wenzel (activi în perioada interbelică), Dorian Hardt (n. 1919), Ignace Şerban (1922-1971). Sunt semnalate
clădiri – care nu au putut fi neidentificate – ale arhitecţilor Ion D. Berindey (1871-1928), Statie Ciortan (1876-1940),
Octav Doicescu (1902-1981), Mihai Ricci, Aurel Ghinescu (activi în perioada interbelică) – vezi Anexa VI.1.4.
Parcul Filipescu cuprinde următoarele străzi şi imobile:
Aleea Alexandru (ambele laturi – integral); Aleea Modrogan (ambele laturi – integral);
Strada Ankara (nr. 1, 2, 3, 4, 6); Strada Rabat (ambele laturi – integral);
Strada Atena (ambele laturi – integral); Strada Tirana (ambele laturi – integral – nr. 3);
Bulevardul Aviatorilor (latura cu numere pare Strada Venezuela (ambele laturi – integral);
între 18 şi 28 [Aleea Alexandru 48] inclusiv); Strada Émile Zola (nr. 3).
11
Cf. Dr. Arh. Radu PATRULIUS, "Roger H. Bolomey" in Arhitectura 1/1982, pp. 49-56, care prezintă planurile şi faţadele clădirii principale şi datează clădirea
1913 (actuala adresă: Aleea Modrogan nr. 1). Emanoil HAGI-MOSCO afirmă ca demolarea caselor Vulpe şi reconstruirea acestora ar fi survenit în 1915, cu un an
înaintea morţii lui Alexandru Filipescu. Acesta "a sfârşit noua şi actuala clădire pretenţioasă şi fără farmec, numită Vila Brâncoveanu, ridicată chiar pe locul
vechii case cu numeroase pavilioane în parcul ce-a rămas". Ruinele grajdurilor casei vechi se puteau vedea în locul pe care a fost ulterior clădită Casa Antoniade
din Aleea Zoe [Str. Atena 12] (vezi HAGI-MOSCO, op. cit., p. 118). Cf. C. REZACHIEVICI, "Pavel Kiselev - istoria şoselei şi grădinii cu acelaşi nume...", in
Anuar al arhivelor Municipiului Bucureşti, II, 1998, Bucureşti: Ed. Ministerului de Interne, 1998, p. 87, clădirea veche ar fi fost înlocuită în 1916.
12
Ibid., p. 119. Cf. HAGI-MOSCO, acest Constantin Brâncoveanu ar fi fost cel care "a vândut casa cu tot parcul Municipiului Bucureşti, care l-a parcelat în
întregime, cum se vede astăzi" (s.n.). Informaţia referitoare la parcelarea de către Primărie nu poate fi total corectă – proiectul de parcelare şi primele vânzări
datând din 1912 – însă este credibilă în ceea ce priveşte vila Brâncoveanu şi, eventual, o parte nevândută a Parcului Filipescu.
13
Direcţiunea Generală a Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor, Abonaţii la reţeaua telefonică din Bucureşti, Bucureşti: Librăria Stănciulescu, 1920, p. 20.
14
S.A.R. de Telefoane, Abonaţii S.A.R. de Telefoane din Bucureşti, August 1945, p. 48. Primele două autoturisme înregistrate de C. Brâncoveanu sunt înscrise pe
Aleea Eliza Filipescu 1, iar al treilea pe Sf. Apostoli 76 – inventar al autoturismelor în circulaţie datând din 1938 in Almanahul Bucureştilor 1938-1939. Anuar de
informaţie generală, Bucureşti: Inst. De Arte Grafice "Eminescu" S.A., 1938, pp. 568, 581, 593. Vezi şi Anexa 1 a studiului.
15
După spusele fiului său, I.I. BERINDEY. Vezi Arhitectura 1891-1941. Semicentenarul Societăţii Arhitecţilor Români, I, ian.-martie 1941, p. 70 şi Cridim
[pseudonim?], "Istoricul familiei Berindey" in Ilustraţia, Exemplar festiv, anul XIV, no 115-118, septembrie-decembrie 1925, Bucureşti: Imprimeria Fundaţiei
"Principele Carol", pp. 193-198.
16
Este precedat de parcelarea Parcului Ioanid din 1909-1910 - vezi Nicolae LASCU, op. cit. Regulamentul Parcului Filipescu este prezentat la p. 232.
17
De exemplu, în 1912, Alexandru Filipescu vinde terenul cu nr. 19 lui Nicolae Lucasievici [proprietar şi la nr. 23 deci care, probabil, a cumpărat un teren mai mare
de la Filipescu]. Vezi I. POPESCU-CRIVEANU, op. cit.
Planul de parcelare al proprietăţii Alexandru Filipescu (arh. O. Van Rysselberghe, 1912). Extras din: Nicolae Lascu,
Legislaţie şi dezvoltare urbană. Bucureşti 1831-1952, teză de doctorat, Bucureşti: I.A.I.M., 1997, fig. 45.
B.2. Evoluţia şi caracteristicile tramei stradale şi a parcelarului
Configuraţia parcelării este complexă, cum s-a menţionat în capitolul anterior, generată de raportarea compoziţiei
parcelării la nucleul circular al grădinii Filipescu.
Spaţiul public al străzilor este relativ generos (prospect al străzilor – 12-20 m între aliniamentele parcelelor), amplificat
de-a lungul axului SV-NE al parcelării, reprezentat de Str. Venezuela, cu două spaţii rezervate unor suprafeţe plantate
(cel vestic a dispărut după 1945, odată cu construirea clădirii C.C. al P.C.R. La imaginea spaţiului public contribuie
pozitiv suprafaţa plantată din curţile de faţadă ale imobilelor (cu adâncimi ce variază de la 3 la 8 m – în unele cazuri
ajungând la 15-20 m). Schimbarea în parte a împrejmuirilor cu împrejmuiri opace constituie una dintre cele mai importante
agresiuni care a survenit în zonă începând cu anii 1990).
B.3. Evoluţia reglementărilor edilitare şi urbanistice 18

Regulamentul parcelării a fost realizat şi aprobat odată cu proiectul. Este unul dintre primele cazuri în care proiectul
parcelării este însoţit de reglementări, fiind precedat de parcelarea Parcul Ioanid din 1909-1910. Ulterior, în special
după 1920, procedura s-a extins şi în cazul majorităţii parcelărilor realizate.
Principalele reglementări au fost următoarele 19 :

• Tipul de grupare: vilă izolată cu retragere de la stradă de cel puţin 4 m.
• Retragerea de la aliniament;
• Înălţimea la cornişă: 7-14 m.
• Acceptarea condiţionată pe parcelă a unor funcţiuni complementare locuirii: "în partea din fundul locului s-ar putea
permite la colţuri şi construcţii de prăvălii şi farmacii necesare locuitorilor din acest cartier".
Se remarcă, pe lângă prescripţiile curente, unele idei inovatoare în contextul anilor 1910, şi anume cea a acceptării
funcţiunilor complementare locuirii prin dotări necesare (ulterior devenită condiţie obligatorie pentru parcelări).
Amplasarea acestora este însă retrasă în spatele parcelei, implicând mai multe rânduri de construcţii, spre a nu afecta
coerenţa imaginii primului rând de clădiri.
Caracteristicile originare au fost menţinute relativ identic, în sensul construirii, al suprafeţelor plantate şi al circulaţiilor
care au fost păstrate. Există o relativă unitate a gabaritelor dată de respectarea regulamentului iniţial şi de suprafeţele
comparabile ale parcelelor. Se remarcă o densificare a construirii în timp precum şi prezenţa a numeroase parcele
rămase neconstruite până în 1945 su afectate de bombardamentele din 194420 .
În ceea ce priveşte funcţiunile, în întreaga zonă a apărut tendinţa de transformare a funcţiunii de locuire în funcţiuni
reprezentative (sedii de birouri, ambasade, locuinţe de serviciu), tendinţă care nu poate fi oprită în condiţiile actuale.
Se constată unele modificări/încălcări ale reglementărilor iniţiale:
Diminuarea prospectului Str. Venezuela – între Aleea Modrogan şi Aleea Alexandru cu dispariţia spaţiului plantat
central, survenită în momentul construirii sediului CC al PCR (ulterior U.G.S.R., astăzi Ministerul Afacerilor
Externe) – 1945, arh. Dorian Hardt, Ignace Şerban şi Harry Stern;
Apariţia unei străzi de legătură între Str. Atena şi Piaţa Quito (post 1921, ante 1945);
Divizări ale parcelelor proiectate - exemplu: parcela de colţ între Aleea Alexandru şi strada Rabat, iniţial concepută
unitar cu o suprafaţă de 1480 mp. Este astăzi împărţită în 6 parcele (suprafaţă medie – 246 mp.);
Comasări ale parcelelor proiectate – exemplu: parcela actuală Aleea Alexandru nr. 25 (suprafaţă cca. 5500mp.)
provine din comasarea a 5 parcele (suprafaţă medie proiectată 1100 mp.).
Cum informaţiile disponibile referitoare la limitele parcelelor nu sunt precise, este posibil ca parte din comasări să fie în
fapt numai folosinţe ale terenului atribuite imobilului învecinat, în condiţiile anilor 1947-1999. Este cazul parcelelor de
la intersecţia Aleii Alexandru cu strada Rabat sau a celor de pe Aleea Alexandru nr. 6-8. Este probabil ca aceste parcele
să revină la configuraţia iniţială ca urmare a retrocedărilor către proprietarii de drept.
18
Cf. Nicolae Lascu, op.cit. şi textele reglementare respective.
19
Vezi Nicolae Lascu, op. cit., p. 232.
20
O fotografie aeriană arată clădiri afectate la actualele adrese : Str. Atena nr. 8, 10, 11, 35; Strada Rabat nr. 20. Există informaţii şi despre alte clădiri afectate de
bombardament.
B.4. Evoluţia populaţiei şi a caracterului funcţional
Clădirile proiectate au fost concepute în marea lor parte pentru un segment ridicat al populaţiei. Numai câteva
clădiri arată, prin dimensiuni şi distribuţie interioară, faptul că au fost destinate unui segment mediu al populaţiei;
Funcţiunea originară a clădirilor a fost cea de locuinţă, în cea mai mare parte fiind vorba de locuinţe individuale sau
cu 2-3 apartamente; după 1930 au fost construite şi locuinţe colective de mici dimensiuni;
Unele clădiri au fost utilizate timpuriu ca ambasade (în casa Lukasiewics sin Aleea Alexandru nr. 23 (arh. Roger
Bolomey, 1913-1916) funcţiona, ante 1938, Legaţia (ulterior Consulatul) Poloniei; la nr. 25 a funcţionat, ante 1938,
legaţia Japoniei; la nr. 12, în 1945 funcţiona Legaţia Bulgariei; pe Str. Rabat nr. 22 funcţiona, în 1938, Legaţia
Danemarcei;
Sediul C.C. al P.C.R., construit în locul unor clădiri probabil afectate de bombardamentele din 1944 (arh. Dorian
Hardt, Ignace Şerban şi Harry Stern, 1945), a constituit – probabil – prima clădire de birouri din zonă;
După rechiziţionarea sau naţionalizarea majorităţii clădirilor, populaţia zonei s-a modificat în favoarea noilor
privilegiaţi; în numeroase clădiri s-au instalat administraţii ale statelor străine;
Multe imobile din zonă au fost retrocedate foştilor proprietari, altele făcând în continuare obiectul acţiunilor de
revendicare.
B.5. Evoluţia şi caracteristicile fondului construit

Analiza situaţiei în care se găseşte astăzi ansamblul parcului Filipescu a pus în evidenţă următoarele constatări
referitoare la caracteristicile arhitecturale ale ansamblului:
Vechimea clădirilor:
Post 1912, majoritatea 1920-1935;
Stilul clădirilor:
Neomogen, fiind prezente toate curentele stilistice din epocă, dominând stilurile neoromânesc, Art Deco şi modernismul
în variantele sale; mai rar academismul târziu şi stiluri hibride (mauro-florentin);
Suprafaţa construită a clădirilor:
Curent 300-450 mp.
Suprafaţa desfăşurată a clădirilor:
Curent 600-900 mp.
Numărul de niveluri întregi (h mediu nivel 4 m, subsol înalt la toate clădirile):
Minim S+P, maxim S+P+3, curent S+P+1-2;
Înălţimea la cornişă:
Minim 7 m, max. 14 m, curent 11-12 m.
Tipul de acoperire:
În pante, mansardat sau cu terasă, în proporţii comparabile;
Suprafaţa parcelei:
În proiect - min. 525 mp, max. 1480 mp, curent 600-900 mp;
În situaţia actuală – min. 224 mp, max. 5500 mp (provenite din divizări şi comasări şi ale parcelelor din proiect;
Suprafaţa plantată:
Curent 60% din suprafaţa liberă (30% din parcelă);
Suprafaţa pavată:
Curent 40% din suprafaţa liberă (20% din parcelă);
Ocuparea terenului:
POT min. 30%, max. 65 %, curent 50%
Utilizarea terenului:
CUT min. 0,6, max. 2,0, curent 1,0 – 1,5.
B.6. Evoluţia şi caracteristicile suprafeţelor plantate
Suprafeţele plantate publice prevăzute prin proiect nu au fost realizate, aşa cum s-a arătat. Suprafaţele plantate private,
vizibile dinspre stradă, de dimensiuni mari, s-au păstrat parţial – proprietarii de după 1990 renunţând la o parte din
acestea în favoarea suprafeţelor pavate. Caracterul deschis al spaţiilor private, care determina perceperea suprafeţelor
plantate din interiorul parcelelor, tinde să dispară sub presiunea noilor proprietari.
C. ZONE ŞI SUBZONE ISTORICE DE REFERINŢĂ
C.1. Subzone istorice de referinţă în teritoriul P.U.Z. (Fişa IV.2.1, anexa IV.1.1)
În momentul de faţă, zona protejată nr. 56 – Parcelarea Filipescu este încadrată în categoria "parcelare
reglementată". O împărţire în subzone istorice de referinţă 21 nu este necesară, date fiind caracteristicile zonei.
Criteriile luate în considerare la definirea subzonelor sunt cele definite în Fişa IV.2.1. Fişa de caracterizare a
zonei protejate:
După primul criteriu – caracteristicile majore ale zonei – avem de-a face cu o zonă omogenă, constituită las
începutul sec. XX, zonă rezidenţială de lux a oraşului contemporan.
După al doilea criteriu – caracteristicile majore ale ţesutului urban – zona este, de asemenea, omogenă,
ţesutul urban fiind majoritar rezidenţial, dezvoltat în mod planificat, într-o zonă neconstruită a oraşului, pe
baza unui plan de parcelare din deceniul II al sec. XX şi cuprinde locuinţe individuale de lux.
Zona cuprinde parcele cu caracteristici similare, cu două excepţii, pentru care – conform metodologiei de
definire a subzonelor introdusă prin studiul de faţă – nu a fost considerată necesară o împărţire în subzone:
Imobilul cunoscut sub numele “Vila Brâncoveanu” (Aleea Modrogan nr. 1 şi nr. 3), care reprezintă
partea centrală a moşiei Filipescu-Vulpe, conservată ca nucleu al parcelării; aceste imobile, cu o
suprafaţă totală de cca 2.8 ha, sunt caracterizate de un grad de ocupare mic (sub 5%) şi de prezenţa
parcului istoric, reamenajat odată cu construirea clădirilor (deceniul II al sec. XX);
Imobilul în care se găseşte sediul ministerului de Externe (fostul sediu central al C.C. al P.C.R., ulterior
al U.G.S.R.), provenit din unificarea, în 1945, a unui număr de 5 parcele; acest imobil este caracterizat
de un grad mare de ocupare a terenului şi de funcţiunea instalată, distinctă de cea majoritară a zonei.
C.2. Mod şi grad de protecţie necesar

Protecţia comportă trei direcţii complementare: (1) protecţia fondului construit şi plantaţiilor valoroase; (2)
protecţia tipurilor de ţesut urban valoroase prin perpetuarea principiilor de construire valoroase şi definirea de
moduri de construire viitoare compatibile cu acestea şi (3) direcţionarea dezvoltării urbane astfel încât să se
păstreze coerenţa cadrului urban.
Pentru păstrarea coerenţei arhitecturale în zona studiată, este necesară definirea unui mod de protecţie a fondului
construit valoros – neprotejat în momentul de faţă.
Valoarea istorică a ansamblului este mare. Parcelarea este unul dintre primele exemple de parcelări ale unor
terenuri de mari dimensiuni realizate în Bucureşti, după un plan şi după reguli urbanistice unitare. Valoarea
istorică este sporită de componenta memorială a câtorva clădiri din zonă, printre care cea a Casei Manu (Aleea
Alexandru nr. 1-3, locuită de familia acestuia, apoi de Max Auschnitt şi, după 1946, de dr. Petru Groza), a Casei
Malaxa (Aleea Alexandru nr. 38) şi cea a sediului C.C. al P.C.R.
Valoarea urbanistică şi peisagistică a ansamblului este mare. Parcelarea are o configuraţie complexă, cu un
grad mare de reprezentativitate pentru perioada construirii. Ocuparea unitară a terenului, variaţiile volumelor
construite, retragerile clădirilor faţă de stradă şi prezenţa puternică a vegetaţiei în proximitatea străzii reprezintă acele
elemente de concepţie urbanistică care au generat confortul şi calitatea ridicată a locuirii în zona studiată. Nu în
ultimul rând, prezenţa a două parcuri istorice de dimensiuni mari (Aleea Modrogan nr. 1 şi 3, parcul Vilei
Brâncoveanu) şi medii (Aleea Alexandru nr. 1-3, parcul Casei Manu), cu arbori seculari , contribuie la sporirea modul
special de tratare a zonei de domeniu public contribuie semnificativ la calităţile estetice ale zonei.
Valoarea arhitecturală a ansamblului este mare; valoarea arhitecturală a construcţiilor este preponderent
mare şi medie. Valoare arhitecturală mare are un procent de 30% din clădiri/imobile, valoare arhitecturală
medie are un procent de 37% din clădiri/imobile. Totalul clădirilor care necesită protecţie este foarte mare (67%
din clădiri). În momentul de faţă este protejat un număr de 47 imobile (42% dintre imobile).
21
Zonă istorică de referinţă: Zonă din teritoriul administrativ care se defineşte şi se delimitează prin studiul istoric general şi care prezintă caracteristici coerente
din punct de vedere urbanistic, arhitectural şi istoric care vor fi preluate în modul de dezvoltare viitor al teritoriului la nivelul P.U.G.+R.L.U. Subzonă istorică de
referinţă: Zonă din teritoriul administrativ care se defineşte şi delimitează prin studiul istoric zonal în cadrul unei zone istorice de referinţă şi care prezintă
caracteristici coerente din punct de vedere urbanistic, arhitectural şi istoric care vor fi preluate în modul de dezvoltare viitor al teritoriului la nivelul P.U.Z.+R.L.U.
– definiţii extrase din O.M.TC.T. nr. 562/2003 pentru aprobarea Reglementării tehnice "Metodologie de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor de
urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" (M. Of., Partea I, Nr. 125 bis din 11 februarie 2004),Anexa 3. Conţinutul studiului istoric zonal.
Riscuri: (a) desfiinţarea/desfigurarea clădirilor cu valoare arhitecturală, a căror valoare de piaţă este
inferioară celei a terenului; (b) construirea intensivă pe parcelele eliberate ; (c) desfiinţarea/desfigurarea
clădirilor şi amenajărilor cu valoare arhitecturală şi a plantaţiilor vizibile din spaţiul public, cu consecinţa
degradării cadrului urban.
Protecţie necesară: (a) protejarea, prin P.U.Z., a clădirilor cu valoare istorică şi arhitecturală mare şi medie
care nu sunt înscrise în L.M.I.; (b) stabilirea unui regim de construire adecvat zonei, cu limitarea indicilor
de construibilitate la valori acceptabile pentru zonă şi cu stabilirea unui mod de aşezare pe parcelă adecvat
vecinătăţilor; (c) consecvenţa administraţiei publice locale şi centrale în aplicarea reglementărilor P.U.Z.
C.2. Mod şi grad de dezvoltare permis

Înnoirea fondului construit, prin restaurarea/reabilitarea clădirilor şi amenajărilor protejate sau construirea
în limitele impuse de ţesutul adiacent;
Protejarea spaţiilor libere şi plantate valoroase şi păstrarea unui procent minim de suprafeţe plantate pe
parcele; regenerarea plantaţiilor publice şi private existente şi realizarea de plantaţii noi.
D. VALORI DE PATRIMONIU CONSTRUIT ÎN PERIMETRUL P.U.Z.
D.1. Clădiri şi amenajări valoroase
Prin studiu au fost stabilite următoarele categorii valorice referitoare la clădiri:

D.1.1. Clădiri cu valoare istorică şi arhitecturală excepţională
Nu este cazul
D.1.2. Clădiri cu valoare istorică şi arhitecturală mare

Vezi IV.5. Lista imobilelor cuprinse în zonă – clădiri cu grad mare de protecţie
D.1.3. Clădiri cu valoare arhitecturală medie

Vezi IV.5. Lista imobilelor cuprinse în zonă – clădiri cu grad mediu de protecţie
D.1.4. Clădiri cu valoare arhitecturală mică sau fără valoare arhitecturală

Restul clădirilor din zonă
D.2. Suprafeţe plantate şi libere valoroase (IV.3)

Parcurile istorice – Aleea Modrogan nr. 1 şi nr. 3; Aleea Alexandru nr. 1-3 - plantaţii cu valoare istorică şi
peisagistică mare;
Plantaţiile din zestrea străzilor – plantaţii cu valoare peisagistică;
Grădinile de faţadă (pentru toate parcelele din zonă) – plantaţii cu valoare peisagistică.
E. MOD DE CONSTRUIRE PERMIS ÎN PERIMETRUL P.U.Z.

E.1. Elemente protejate şi metode de protejare
E.1.1. Măsuri de conservare care vor fi preluate în P.U.Z. şi R.L.U.:
a. Conservarea, pe perioada de valabilitate a PUZ, prin instrumentul RLU aferent acestuia, a clădirilor cu valoare
istorică şi arhitecturală excepţională, medie sau mare:
(a1) În cazul clădirilor cu valoare istorică şi arhitecturală mare sau excepţională şi a monumentelor istorice,
desfiinţarea va fi interzisă, iar intervenţiile condiţionate de obţinerea unui aviz favorabil al D.C.C.P.C.N.-M.B:
− Vezi IV.5 Lista imobilelor cuprinse în zonă – clădiri cu grad mare de protecţie
Notă: În anumite cazuri, justificate pe baza unui studiu istoric şi arhitectural amănunţit, D.C.C.P.C.N.-M.B.
poate permite desfiinţarea totală sau parţială a clădirilor, în cazul în care consideră încadrarea din P.U.Z. ca
fiind eronată.
(a2) În cazul clădirilor cu valoare istorică şi arhitecturală medie, intervenţiile vor fi condiţionate de obţinerea unui
aviz favorabil al D.C.C.P.C.N.-M.B., această instituţie putându-se, după cercetarea cazului, opune desfiinţării
totale sau parţiale a clădirii, pe baza prezentului P.U.Z. şi R.L.U., fără a avea nevoie de o procedură administrativă
specială:
− Vezi IV.5 Lista imobilelor cuprinse în zonă – clădiri cu grad mediu de protecţie
b. Clădirile cu valoare arhitecturală mică sau fără valoare arhitecturală nu vor fi protejate prin P.U.Z., desfiinţarea
fiind permisă după obţinerea unui aviz favorabil al D.C.C.P.C.N.-M.B. Această instituţie se va putea opune
demolării numai prin începerea unei proceduri de clasare în L.M.I., în cazul în care consideră încadrarea din P.U.Z.
ca fiind eronată. În toate cazurile, D.C.C.P.C.N.-M.B. va putea solicita elaborarea unui releveu amănunţit.
c. Conservarea, pe perioada de valabilitate a P.U.Z., prin instrumentul R.L.U. aferent acestuia, a suprafeţelor plantate
cu valoare istorică şi peisagistică şi a spaţiilor libere fără valoare peisagistică care pot fi puse în valoare, situate în
incinte, prin următoarele măsuri:
(c1) Conservarea suprafeţelor plantate cu valoare istorică şi peisagistică şi realizarea ulterioară a unei documentaţii
de urbanism de tip PUZ pentru restaurarea, punerea în valoare a acestora şi definirea posibilelor zone în care se
poate permite construirea de clădiri noi (3 imobile, unde se combină prezenţa plantaţiilor valoroase cu prezenţa
elementelor de patrimoniu construit):
− Aleea Modrogan nr. 1 şi nr. 3
(c1’) Conservarea suprafeţelor plantate cu valoare istorică şi peisagistică şi realizarea ulterioară a unei
documentaţii pentru restaurarea, punerea în valoare a acestora (1 imobil, unde se combină prezenţa plantaţiilor
valoroase cu prezenţa elementelor de patrimoniu construit):
− Aleea Alexandru nr. 1-3
(c2) Conservarea suprafeţelor plantate cu valoare peisagistică şi a suprafeţelor libere, fără valoare peisagistică mare
în momentul de faţă, care pot fi puse în valoare prin plantaţii decorative – grădini de faţadă:
− Toate imobilele din zonă
d. Conservarea, pe perioada de valabilitate a PUZ, prin instrumentul RLU aferent acestuia, a suprafeţelor plantate sau
destinate plantaţiilor din domeniul public sau privat al Municipiului Bucureşti:
− Plantaţiile din zestrea străzilor – domeniul public al Municipiului Bucureşti.
E.1.2. Măsuri administrative, recomandate M.C.C. şi Primăriei Sectorului 1 – Municipiul Bucureşti:

a. În cazul clădirilor cu valoare istorică şi arhitecturală excepţională, studiul recomandă schimbarea încadrării
monumentelor istoric, din grupa valorică B în grupa valorică A (monumente istorice de importanţă naţională,
categoria monument):
− Nu este cazul
b. În cazul clădirilor cu valoare istorică şi arhitecturală mare, studiul recomandă includerea în lista Monumentelor
Istorice în grupa valorică B (monumente istorice de importanţă locală, categoria monument sau ansamblu –
încadrarea va fi stabilită ulterior):
− Vezi IV.1.3 Lista imobilelor cuprinse în zonă – clădiri cu grad mare de protecţie
Notă: În toate aceste cazuri, regimul de monument istoric va privi întreg imobilul: construcţii, amenajări, plantaţii,
în mod nuanţat după prevederile prezentului P.U.Z. referitoare la conservare.
c. În cazul clădirilor cu valoare istorică, se recomandă amplasarea de inscripţii sau plăci memoriale, avizate de
M.C.C.; în cazul clădirilor realizate de arhitecţi importanţi, se recomandă amplasarea de plăci cu numele
arhitectului şi data realizării clădirii. Această măsură poate fi realizată şi de Primăria Sectorului 1 – Mun. Bucureşti.
− Plăci memoriale: Aleea Alexandru nr. 1-3, 25-31, 38; alte clădiri, la iniţiativa PS1 sau a altor persoane;
− Clădiri realizate de arhitecţi importanţi: conform Anexei IV.1.4 Date istorice referitoare la imobilele din zona protejată;
− În cazul zonei în studiu, se recomandă amplasarea de panouri explicative în câteva puncte de acces în zonă. În legătură cu punerea
în valoare a zonei, este de recomandat realizarea unui proiect de reabilitare a spaţiului public; acest program poate fi extins către
domeniul privat, cu realizarea – la iniţiativă publică – a restaurării împrejmuirilor.
d. Se recomandă schimbarea încadrării sub titlul de monument istoric, din "sit" în "ansamblu" – parcelarea Filipescu
întrunind toate calităţile cerute în definiţia din Legea nr. 422/2001 pentru ansambluri.
e. Se recomandă realizarea rectificărilor L.M.I. descrise în studiu, şi anume:
− Conform Anexei IV.1.3 Lista monumentelor istorice cuprinse în zonă şi cu precădere a erorilor privind imobilele din Aleea
Alexandru nr. 1-3, 5 şi Aleea Modrogan nr. 4 (vezi Cap. 1.7.2).
E.2. Regimul de construire permis

Regimul de construire permis va fi definit în etapa următoare a P.U.Z.
F. SURSE BIBLIOGRAFICE ŞI CARTOGRAFICE
F.1. Surse bibliografice

***Arhitectura (1906, 1916-1926, 1931-1933, 1935, 1937-1942,1943-1944).
***Ilustraţia, Exemplar festiv, anul XIV, no 115-118, septembrie-decembrie 1925.
***R.P.R., Ministerul Construcţiilor, Colegiul Arhitecţilor, Tabloul arhitecţilor membri ai Colegiului Arhitecţilor din
R.P.R. înscrişi în Colegiu până la 19 Februarie 1949, Bucureşti, 1949.
***Direcţiunea Generală a Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor, Abonaţii la reţeaua telefonică din Bucureşti,
Bucureşti: Librăria Stănciulescu, 1920.
***Almanahul Bucureştilor. Anuar de informaţie generală, Bucureşti: Institutul de Arte Grafice "Eminescu" S.A.,
1938.
***S.A.R. de Telefoane, Abonaţii S.A.R. de Telefoane din Bucureşti, August 1945, f.ed.
***Decretul nr. 92/19.04.1950 privind naţionalizarea unor imobile (B. Oficial nr. 36/20.04.1950)
BÂTFOI, Dorin-Liviu, Petru Groza, ultimul burghez. O biografie, Bucureşti: Ed. Compania, 2004.
BROCVIELLE, Vincent, Musée Rodin: Guide des jardins; Paris: Éd. du Musée Rodin, 2004.
COGNIAT, Raymond, HILLAIRET, Jacques, Les musées d'art de Paris, Paris: Éd. Aimery Somogy, 1967.
CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986.
CRITICOS, Mihaela, Art Deco sau modernismul bine temperat, teză de doctorat, conducător ştiinţific prof.dr.arh. Mihail
CAFFÉ, Bucureşti: Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", 2003.
GROMORT, Georges, Histoire abrégée de l'architecture en France au XIXe siècle, Paris: Librairie de France, 1924.
GROZDEA, Mircea, Mac Constantinescu, Bucureşti: Ed. Meridiane, 1972.
HAGI-MOSCO, Emanoil, Bucureşti. Amintirile unui oraş. Buc.: Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995.
JIJIE, Gheorghe, George Manu. Monografie, Bucureşti: Ed. Elisavaros, f.a.
LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană. Bucureşti 1831-1952, conducător ştiinţific prof.dr.arh. Alexandru
SANDU, teză de doctorat, Bucureşti: Institutul de Arhitectură "Ion Mincu", 1997.
LUPU, Nicolae, Prof.arh., Gr.P. Cerchez. Monografie, vol. I, mss în Biblioteca UAUIM datat 30.XII.1970.
MACHEDON, Luminiţa, SCOFFHAM, Ernie, Romanian Modernism, 1920-1940, Cambridge, Mass. & London: MIT Press,
1999.
MARCU, Duiliu, Acad., Arhitectură 1912-1960, Bucureşti: Ed. Tehnică, 1960.
MARCU, Duiliu, Architecture 1930-1940, Bucarest: Imprimerie "Bucovina" I.E. Toroutiu, 1946.
PATRULIUS, Radu, Dr. Arh., "Roger H. Bolomey" in Arhitectura 1/1982, pp. 49-56.
PATRULIUS, Radu, Horia Creangă. Omul şi opera, Bucureşti: Ed. Tehnică, 1980.
POPESCU-CRIVEANU, Irina (Quattro Design S.R.L.), Studiu istoric - Aleea Alexandru nr. 19, beneficiari:
Coacă I., Omer I., mai 2005.
POPESCU-CRIVEANU, Şerban, POPESCU-CRIVEANU, Irina (Quattro Design S.R.L.), Studiu istoric - Aleea Alexandru nr.
5, beneficiar: Graystone S.R.L., sept. 2005.
POPESCU-CRIVEANU, Şerban, POPESCU-CRIVEANU, Irina (Quattro Design S.R.L.), Studiu istoric - Aleea Alexandru nr.
26, beneficiar: Alina Cuptor, sept. 2005.
PRAGER, Emil, Inginer, Bucureşti. Construcţiuni, f.ed., f.a. [a 1936].
PRAGER, Emil, Ing., Betonul armat în România. Volumul I, Bucureşti: Ed. Tehnică, 1979.
REZACHIEVICI, Constantin, "Pavel Kiselev – istoria şoselei şi grădinii cu acelaşi nume şi a amplasării Institutului de
Istorie "Nicolae Iorga", in Anuar al arhivelor Municipiului Bucureşti, II, Din trecutul istoric şi urbanistic al oraşului
Bucureşti, II, 1998, Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 1998, pp. 49-94.
ROSETTI, Dim.R., Dicţionarul Contimporanilor, Ediţia I-a, Bucureşti: Ed. Lito-Tipografiei "Populară", 1897.
SMARANDESCU, Paul, arhitect diplomat de guvernul francez, profesor la Facultatea de Arhitectură, Lucrări de
arhitectură 1907-1942, Bucureşti: Tip. Universul, 1942.
VOICULESCU, Sanda, POPESCU-CRIVEANU, Irina, Aleea Alexandru nr. 30 Bucureşti – Studiu istoric, beneficiar:
Procema SA, nov. 2001.
F.2. Surse cartografice
1895-1899 [Planul I.G.N., ediţia 1:5.000] - Planul Oraşului Bucuresci lucrat de Institutul Geografic al Armatei pentru
Primăria Capitalei, în al XXXIIIlea an al Domniei M.S. Regelui Carol I, 1895-1899, 1:5.000.
1911 [Planul cadastral 1911, ediţiile 1:1.000 şi 1 :5.000] - Planul Oraşului Bucureşti. Ediţia oficială 1911, 1:1.000.
1923, 1924 [Planul Pântea 1923, 1924] - Planul Oraşului Bucureşti de Maior Mih. C. Pântea. Desen de F. Wahnig,
cartograf, 1:10.000.
p1922-a1928 [Planul Fredi Wahnig] - Wahnig, Fredi (cartograf), Planul municipiului Bucureşti, cu noua împărţire a
circumscripţiilor de poliţie, f.d., 1:20.000.
1931 [Planul Zamfir 1931] - Planul Bucureştilor în starea actuală [1931] in Arhitectura, ?, 1934 (imagine pusă
la dispoziţie de lect.dr.arh. V. Drăgan).
1934 [Planul Fredi Wahnig] - Planul Municipiului Bucureşti. Întocmit şi desenat după datele Primăriei
Municipiului Bucureşti de Fredi Wahnig, Cartograf-Şef din Institutul Geologic al României, 1:15.000.
p1934-a1935 [Planul Unirea 1934-1935] - Planul municipiului Bucureşti, Braşov: Institutul Cartografic “UNIREA”,
1934-1935, scara 1:20.000 (2 planuri, faţă–verso, f.a.).
1935 [Planul SOCEC] - Bucureşti. Municipiul şi împrejurimile. Librăria SOCEC &Co, S.A. [Autor probabil
General Ctin Teodorescu] , 1:15.000.
1935 [Planul director de sistematizare 1935] - Primăria Municipiului Bucureşti [arh. Duiliu Marcu, G.M.
Cantacuzino, R. Bolomey, Ion Al. Davidescu, Ing. Teodor Rădulescu], Planul director de sistematizare
decretat la 9 mai 1935. Memoriu justificativ şi planuri, Bucureşti: Editura Institutului Urbanistic al
României, tip. "Bucovina" I.E. Torouţiu, Bucureşti, f.a. [1935] – Anexa No 12 – Clase de construcţie, sc.
1:10.000.
1938 [Ghidul Unirea 1938]- Municipiul Bucureşti şi împrejurimile, ed. XII, 1938, Ed. Institutului Cartografic
"Unirea" Braşov; plan, autor Gen. C-tin Teodorescu, 1:15.000.
1940 [Planul Unirea 1940] - ?escu [prob. General Ctin Teodorescu], Planul Unirea – municipiul Bucureşti şi
împrejmuirile, Institutul Cartografic “UNIREA”, Braşov, 1940.
1941 [Planul Sîmboteanu-Moldoveanu] - Planul Municipiului Bucureşti întocmit după date oficiale de Colonel
Ulisse Sîmboteanu şi prof.-Cartograf M.D. Moldoveanu, sc. 1:15.000 şi Noua parcelare a parcului
“Jianu”, f.sc., in Bucureşti. Planul municipiului, f.a., f.ed. [OSIN].
1943 [Planul Unirea 1943] - Bucureşti. Municipiul şi împrejurimile. Întocmit de General Ctin Teodorescu,
1:15.000.
F. 3. Alte surse
*** Fotografii ale zonei, arh. Andrei Jelescu, arh. Irina Popescu-Criveanu (Quattro Design, 2005).
*** Fotografii actuale ale zonei, stud.arh. Radu Nacea, Ramona Dumitru, arh. Ştefan Bâlici (UAUIM, 2006).

IV.1 Studiu Istoric

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IV.1 Studiu Istoric

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – ZONA PROTEJATĂ NR.

IV.1 MEMORIU GENERAL

IV.2 FIŞA DE CARACTERIZARE A ZONEI PROTEJATE

IV.3 GRADUL DE PROTECŢIE A CLĂDIRILOR, SPAŢIILOR AMENAJATE ŞI SPAŢIILOR PLANTATE

IV.4 ILUSTRAŢII – ZONA PROTEJATĂ NR. 56 – „PARCELAREA U.C.B.”

IV.5 LISTA IMOBILELOR CUPRINSE ÎN ZONĂ

A.1. Obiectivele şi limitele studiului

A.2. Descrierea metodei şi direcţiilor de cercetare

A.3. Evidenţierea surselor documentare, iconografice, cartografice ş.a.

A.4. Prezentarea critică a bibliografiei generale

Părţi ale zonei au fost studiate şi în documentaţiile:

A.6. Descrierea teritoriului studiat

A.7. Regim juridic de protecţie (Planşa IV.1.I)

A.7.2. Monumente istorice

B.1. Evoluţia contextului urban

B.1.2. Parcul Filipescu

B.3. Evoluţia reglementărilor edilitare şi urbanistice 18

Principalele reglementări au fost următoarele 19 :

B.5. Evoluţia şi caracteristicile fondului construit

C. ZONE ŞI SUBZONE ISTORICE DE REFERINŢĂ

C.2. Mod şi grad de protecţie necesar

C.2. Mod şi grad de dezvoltare permis

D. VALORI DE PATRIMONIU CONSTRUIT ÎN PERIMETRUL P.U.Z.

D.1. Clădiri şi amenajări valoroase

Prin studiu au fost stabilite următoarele categorii valorice referitoare la clădiri:

D.1.2. Clădiri cu valoare istorică şi arhitecturală mare

D.1.3. Clădiri cu valoare arhitecturală medie

D.1.4. Clădiri cu valoare arhitecturală mică sau fără valoare arhitecturală

D.2. Suprafeţe plantate şi libere valoroase (IV.3)

E. MOD DE CONSTRUIRE PERMIS ÎN PERIMETRUL P.U.Z.

E.1.2. Măsuri administrative, recomandate M.C.C. şi Primăriei Sectorului 1 – Municipiul Bucureşti:

E.2. Regimul de construire permis

F.1. Surse bibliografice

S-ar putea să vă placă și