Sunteți pe pagina 1din 25

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir

Managementul Afacerilor in Turism


Managementul Turismului Balnear si de Litoral

Dezvoltarea turismului de litoral pe plan internaţional

Nume : Dumitrascu Alexandru-Octav


Coordonator : Prof. Univ. Dr. Nicolae Neacsu
Master: Managementul Afacerilor in Turism, AN
II , ZI

Bucuresti,2017-2018

0
Cuprins

Introducere..........................................................................................................................2

1. Definirea turismului de litoral...........................................................................................3

2. Particularităţile turismului de litoral..................................................................................5

3. Destinaţii turistice şi turoperatori care promovează turismul litoral pe plan naţional şi

internaţional.........................................................................................................................6

3.1. Destinaţii turistice.........................................................................................................6

3.2. Turoperatori ce promovează turismul de litoral..........................................................16

4. Studii de caz privind dezvoltarea turismului de litoral pe plan internaţional…………….18

4.1. Studiu de caz: Proiectul „i-tour”……………………………………………………………18

Concluzie............................................................................................................................19

Bibliografie..........................................................................................................................20

1
Introducere

Turismul reprezintă călătoriile de plăcere, pentru recreere. Acesta a fost extins în ultimii ani

pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăieşte sau munceşte, de la călătorii de o zi

până la vacanţe în străinătate.

Dintre toate tipurile de turism international ,cel mai important este turismul balnear-

litoral,care concentreaza cca 80% din fluxurile anuale,îndeosebi în Europa şi America de Nord.

Relieful litoral,rezultat în urma acţiunii apelor marine asupra uscatului ţărmurilor,prezintă

atracţie pe de o parte prin formele specifice rezultate (golfuri ,estuare ,faleze ,plaje ,capuri, strâmtori,

peninsule şi insule)iar pe de altă parte prin suportul oferit amenajării de staţiuni balneo-

maritime,prezente pe întreaga planetă la latitudini tropicale şi temperate,remarcându-se adevarate

lanţuri de asemenea puncte de atracţie .

Unul dintre principalele fenomene social-economice ale secolului nostru îl constituie dezvoltarea cu o

rapiditate şi continuitate remarcabilă a turismului intern şi internaţional, atît la nivelul Terrei cît şi la

nivel de regiuni geografice, zone şi ţări.

În prezenta lucrare voi analiza dezvoltarea turismului de litoral pe plan naţional si internaţional,

destinaţii turistice şi turoperatori ce promovează aceasta forma de turism.

2
1. Definirea turismului de litoral

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make

a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna

acţiunea de voiaj în Europa - în general şi în Franţa - în special. La rândul său, acest termen englez

derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor

europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini şi mai adânci, el derivă din

cuvântul grec „tournos" şi, respectiv, din cel latin „turnus" şi înseamnă tot călătorie în circuit. Din

termenul „turism" a derivat şi cel de „turist", adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea

proprie.

Evoluţia, atât a turismului, cât şi a turismului internaţional se caracterizează, la nivel mondial,

printr-o tendinţă de creştere datorită influenţei factorilor economici, demografici, politici, sociali.

Turismul internaţional are, în această situaţie, cea mai importantă creştere datorită dorinţei oamenilor de

a vizita alte ţări, de a cunoaşte alte civilizaţii, obiceiuri dar şi datorită progresului tehnic înregistrat în

domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide şi mai confortabile pe distanţe din ce

în ce mai lungi.

Litoralul poate fi definit ca zonă de contact între elementele terestre şi hidrologice şi reprezintă,

prin natura şi poziţia sa geografică, un teritoriu propice pentru cele mai diverse activităţi.

Activităţile economice din zonele costiere şi în special intensificarea circulaţiei turistice îşi pun

amprenta asupra organizării spaţiului şi modelelor de amenajare a litoralului. Activităţile umane cu

impact puternic asupra zonelor de litoral sunt:

- activităţile industriale şi portuare de mare anvergură şi mai recent implantările nucleare, mari

consumatoare de apă, întâlnite în zonele costiere din ţările industriale dar şi în cele în curs de

dezvoltare.

3
- Intensificarea procesului de urbanizare prin crearea de noi aglomeraţii urbane, prin extinderea

celor existente şi prin dezvoltarea echipamentelor edilitare aferente acestora;

- Cererea turistică internă şi internaţională ridicată pentru cura heliomarină şi concentrarea în

zonele de litoral a unei părţi însemnate a circulaţiei turistice.

În acelaşi timp însă, din punct de vedere geomorfologic, litoralul este un mediu fragil, aflat într-

un proces continuu de modificare şi ca atare, permanent ameninţat cu deteriorarea echilibrului.

Modificarea liniei de coastă este consecinţa acţiunii combinate a mării, a agenţilor de eroziune şi a

activităţilor umane.

Turismul de litoral este motivat în principal de dorinţa de odihnă şi recreere, dar şi de tratarea

unor afecţiuni prin cura heliomarină.

Turismul de litoral oferă multiple posibilităţi de agrement, practicarea sporturilor de sezon atât pe

terenuri amenajate, cât şi sporturi nautice.

Astfel, formele de turism care se practică pe litoral sunt:

 turismul de odihnă şi recreere – înglobează o mare parte a acţiunilor de turism ce au ca scop

destinderea, recuperarea fizică şi psihică după o perioadă de activitate.

Totuşi, trebuie făcută diferenţierea dintre turismul de odihnă şi cel de recreere.

Turismul de odihnă este practicat în concediul anual şi este caracterizat de o dinamică mai

scăzută.

Turismul de recreere se desfăşoară de obicei în perioade relativ scurte de timp şi este caracterizat

de o mobilitate mai accentuată a turiştilor.

 turismul de tratament şi cură balneomedicală: poate fi considerat o formă specifică de turism de

odihnă. Această formă de turism s-a dezvoltat foarte mult, cao consecinţă a creşterii numărului de boli

profesionale, a surmenării şi a stresului. Astfel, se disting două ţeluri în practicarea turismului:

destindere şi relaxare, dar şi activităţi cu caracter medical, de tratare a diferitelor afecţiuni.

4
Zonele în care se practică aceste forme de turism sunt plasate în apropierea unor resurse naturale

cu efect terapeutic şi o climă care permite desfăşurarea curelor sau tratamentelor respective. Acestor

resurse trebuie să li se asigure o bază materială şi o infrastructură tehnică adecvată.

2. Particularitaţile turismului de litoral

La nivel metodologic au avut loc o serie de peocese care au urmărit întelegerea şi

fundamentarea unor termeni din turism.Au aparut o serie de criterii de clasificare,de factori de

influenţă,de metode de evaluare a componentelor pieţei turistice.

Turismul de litoral ,se include ,conform recomandărilor OMT ,în funcţie de obiectivul specific al

călătoriei ,în grupa “loisir,recreere şi vacanţe(odihna)”.

Ce înseamnă de fapt “turismul de litoral”?În linii mari,este ansamblul activităţilor turistice care

se desfaşoară în spaţiul aflat în imediata apropiere a unei suprafeţe de apa dar şi pe oglinda acesteia.Se

includ aici dezvoltarea turismului (staţiuni ,hoteluri ,restaurante,catering,etc.) dar şi infrastructura care

suportă această expansiune(activităţi de comert,drumuri spre plaja amenajate special,facilităti legate de

pescuit).De asemenea ,nu putem să ignorăm ecoturismul şi sporturile acvatice(scufundări,înot,bird-

watching).

Uzual,turismul de litoral se leaga în principal de ape stătătoare,mai exact de mări şi de

oceane,date fiind dimensiunile mai mari ale acestora.Apa,prin compozitia ei

chimică(salinitatea),contrastul termic cu aerul,prezenta aerosolilor rezultaţi din spargerea valurilor,este

resursa fundamentală fără de care turismul de litoral nu se poate manifesta.

Litoralul a constituit din cele mai vechi timpuri un spatiu de locuire propice. Prezenţa apei ca

element fundamental al vieţii,climatul favorabil şi posibilităţile de deplasare au facut ca de la an la an

5
aceasta suprafaţă sa fie din ce în ce mai cautată.Aici au loc o serie de alte activităţii cum ar fi cele

portuare,de extracţie de petrol,pescuit,comerciale.

Astfel,o primă caracteristică a turismul de litoral este operarea sa concomitent cu alte activitati

economice.

O a doua caracteristica se leaga de suportul fizic al activitatii si anume fragilitatea mediului

inconjurator.Aici avem in vedere puternica antropizare,eroziunea din ce in ce mai accentuata a

solului,precum si calitatea apelor posibile a fi infestate tot mai des din diferite motive.

Tot o consecinta a conditiilor naturale este si impletirea activitatii de turism litoral cu cea de

turism balnear.O activitate care cunoaste din ce in ce mai multe aplicatii este talasoterapia,adica

tratamentul cu apa de mare.Prezenta unor factori de cura a determinat construirea unor spatii destinate

tratamentelor si prevenirii diferitelor afectiuni.

Combinarea acestor forme de turism poate crea dificultati sub aspectul numarului de calatori,in special

in zonele in care sezonul pentru cura helio-marina este limitat la 2-3 luni.Riscul aglomerarii plajelor si a

statiunilor cu toate consecintele negative pe care la genereaza este o problema de mare

actualitate.Adoptarea unor solutii care sa elimine aceste inconveniente se constituie ca un obiectiv in

incercarea de atenuare a unei alte trasaturi a turismului de litoral si anume sezonalitatea.O alternativa

,cel putin pentru statiunile cu functie mixta ,ar fi incercarea de reorientare a fluxurilor turistice in

perioadele de extrasezon.

In ultimii ani,un concept care a inceput sa castige teren este cel de dezvoltare durabila.Acesta

vizeaza o crestere economica care constientizeaza faptul ca resursele sunt limitate si protejaza

comunitatile umane din punct de vedere cultural.

Literatura de specialitate a consacrat 3 faze in evolutia amenajarilor de litoral:

1. Faza de pionierat (timp de 2 secole avand ca punct terminal 1930)

2. Faza de urbanizare a litoralului(1930-1960)

6
3. Faza amnajarilor de litoral de mare amploare.

In ceea ce priveste motivele pentru prcaticrea turismul de litoral,putem aprecia ca de la an la an

acestea sunt mai numeroase si uneori din ce in ce mai sofisticate.Daca in trecut se mergea pe litoral

pentru factorii naturali de cura,pentru odihna si recreere,astazi putem vorbi şi de cluburi, pentru

practicarea de sporturi nautice,de extinderea naturalismului,de cercetarii stiintifice sau pur si simplu de

moda.

3. Destinaţii turistice şi turoperatori care promoveaza turismul litoral

3.1. Destinatii turistice

Resursele pentru turismul de litoral se gasesc practice in toate statele care au iesire la oceanul

Planetar si indeplinesc conditiile de clima si relief cerute de practicarea curei heliomarine.De aici pana

la convertirea lor in destinatii turistice, mai ales international,trebuie facute demersurile specific: de la

crearea cadrului legal si infrastructurii generale a amenajarilor caracteristice, inclusive dotari pentru

toate serviciile de baza(cazare,alimentative, transport si agrement turistic) pana la acceptarea de catre

populatia locala a noului statut al localitatii si o aplicare corespunzatoare a mixului de marketing.

Destinaţiile actuale ale turismului de litoral se pot grupa în urmatoarele areale:

1. Bazinul Mării Mediterane


2. Bazinul Mării Negre
3. Bazinul Oceanului Atlantic
4. Bazinul Oceanului Pacific
5. Bazinul Oceanului Indian

1. Bazinul Mării Mediterane

7
Marea Medierana scaldă litoralul a trei continente: Europa, Africa şi Asia. Apele sale sunt de

adâcime medie dar cu o salinitate accentuată.

Zona Meditaraneană reprezintă cea mai mare concentrare turistică din lume, având peste 1/3 din

încarcătura turistică mondială şi ½ din cea regională.

Cele mai solicitate zone pentru turismul de litoral sunt Rivierele franceză şi italiană, apoi Costele

spaniole care au început să atragă de la an la an cât mai mulţi turişti.

Riviera sau mediterana franceză prezintă un ţărm variat cu zone joase, uneori mlăştinoase sau

deltaice, dar şi cu plaje şi faleze. Limitele sale sunt staţiunea Menton în est şi Capul Bon în vest.

Porţiunea celebră este de departe Cote d’Azur(Coasta de Azur), între Capul Camarat şi staţiunea

Menton (pe directive vest-est). Relieful este spectaculos, cu munti ce coboară în trepte care conferă un

microclimat specific. Urmărind linia ţărmului întalnim St. Tropez, St. Raphael, Frejus ( o staţiune

turistică deosebit de atractivă, nu doar prin peisaj, ci şi prin obiectivele antropice), Cannes,

Antibes,Nice,La Condamine şi Menton.Între Nice (14 km est) şi Menton se gaseşte Principatul Monaco

ce are suprafaţa de 1.95 km2 şi o iesire la mare de 5.16 km..La vest de Cote d’Azur se întinde Cote du

Maure cu staţiunile Le Canadel, Cavalair-sur-Mer,Hyeres, veche staţiune climaterică şi oraş al florilor.

Urmează Camargue, o zona mlăştinoasă a Deltei Rhonului, care a fost amenajată pentru turism,

ajugând la circa 100.000 de locuri de cazare.Spre vestul coastei mediteraneene franceze se desfasoară

Riviera Lyoneza, până la graniţa cu Spania, cu sectoarele :Cote d’Azur Varois,Cote d’Ametist şi Cote

Vermeille.Franţa are în componenţă în partea sud-estică şi insula Corsica cu plaje frumoase, marcate de

ţărmuri înalte şi numeroase forme carstice. Ca localizări de litoral menţionăm Bonifacio,Bastia şi Calvi.

Riviera italiană(Ligurica), aflată în prelungirea celei franceze ( mai exact a Coastei de Azur),

completează destinaţiile europene: Riviera di Ponente şi Riviera di Levante, care sunt celebre prin

frumuseţea plajelor dar şi prin activităţile ce se desfaşoară. La Spezia este un oraş modern, propice

turismului de lux. Alte staţiuni mai spre sud, în Toscana, sunt: Carrara (celebră pentru marmura sa),

8
Viarregio, Livorno. De pe platforma continentală a Mării Tireniene amintim insula Elba. Litoralul

veneţian este format din ţărmul Golfului Veneţia şi litoralul Mării Adriatice între Triest şi Ancona.

Principalul centru turistic este Veneţia, oraş celebru pentru modalităţile de transport, pentru piaţa San

Marco sau Palatul Dogilor. Amintim şi plaja luxoasă Lido di Veneţia. Alt centru este Bibione, la est de

Venetia. Ravenna este o aşezare veche cu numeroase monumente şi o plaja cu aproximativ

acelasi nume: Di Ravenna. Mergând spre sud, numărul de staţiuni se reduce dar nu şi rolul lor ca centre

turistice: Bari, Pescara, Ancona, Pesaro.O alta zonă recunoscută pentru turismul de litoral este

provinicia Campania. Ca staţiuni amintim: Marina di Camerota, Sapri, Caserta. Celebră este şi insula

Capri pentru Grota de Azur.În Italia peninsulară merită remarcate şi staţiunile Fregene şi Lido di Ostia,

aflate în Lazium la circa 30 km depărtare.

Cu o ieşire la Marea Mediterană de 1672 km, Spania are numeroase staţiuni celebre.Prima zonă şi

cea mai importantă este Costa del Sol, cu o lungime impresionantă de circa 300 km între Stanca

Gibraltar şi Gabo de Gata. Câteva staţiuni reţin atenţia: Torremolinos, Nerja( perla Mediteranei),

Acipino, Merbella, La Linea(cea mai veche plaja iberică). Se adaugă şi plajele cu nisip foarte fin alb de

la Playa Degerates, Algeciras, El Rincancillo, Malaga. Pornind de la graniţa cu Franţa, spre sud, se

întinde Costa Brava, cu al său peisaj unic format dintr-o multitudine de golfuri. Între Costa del Sol şi

Costa Brava,puncte de referinţă pentru fluxurile turistice de vară, se mai gasesc alte patru “coste”:Costa

Dorada- cu staţiunile Mataru,Garrof,Bara,Taragona-Costa del Azahar şi staţiuni ca Denia şi

Alcira,Costa Blanca, cu capitala Benidorm, una din cele mai renumite staţiuni de litoral ale Spaniei, cu

o plaja cu nisip auriu de 5 km, şi cu Calpe(spectaculos prin stâncile sale), Torrevieja şi Costa De Los

Pinos,un areal cu mai puţine amenajări.La 200 km de coasta spaniolă se gaseşte un grup de cinci insule

care formează Los Baleares(Insulele Baleare). Regimul climatic este extrem de favorabil(10-25 oC),

puritatea aerului datorată amplasamentului în largul mării, fac din această zonă cea mai placută

9
destinaţie pentru plajă din Europa.Cea mai cunoscută, mai ales pentru tineret este insula Ibiza, cu

staţiunea omonimă.

Croaţia este o ţară deosebit de frumoasă cu deschidere largă la Marea Adriatică şi aproximativ

1200 de insule dintre care multe adăpostesc staţiuni balneare, monumente de arta i monumente istorice.

Cele mai populare insule sunt Insulele Krk, Brac, Cres, Hvar, Korkula si Mljet. Pe litoralul din Croaţia

întâlnim numeroase staţiuni de cură heliomarină precum Opatja, Pula, Porec, Riviera, Ulcinj, dar şi

destinaţii turistice complexe cum ar fi Dubrovnik, Split, Zadar.

Grecia se întinde în partea nordică a Peninsulei Balcanice şi cuprinde aproximtiv 2000 de insule

din bazinul Mediteranei. Cu excepţia părţii de vest a Macedoniei niciun punct al ţării nu se află la mai

mult de 60 - 80 Km de ţărm. Grecia este o ţară în care turismul de litoral ocupă un loc de top, milioane

de turişti alegând sa-şi petreacă vacanţele pe litoralul grecesc. Cele mai populare destinaţii de vacanţă

de pe litoralul grecesc sunt: Paralia Katerini, Halkidiki, Insulele Thassos, Corfu, Rhodos, Creta,

Mykonos, Skiatos, Zakynthos, Santorini, Kos, Kefalonia.

O alta destinaţie pentru cura heliomarină devenită celebră de maxim două decenii este Turcia. La fel

ca şi Grecia, era cunoscută pentru vestigiile istorice( o mare parte de factură religioasă). De la Marea

Egee şi continuând cu Mediterana propriu-zisă, litoralul turcesc s-a îmbogăţit cu o serie de locaţii

(multe dintre ele puţin pretenţioase) aflate pe areale de câţiva kilometri în jurul unor oraşe celebre:

Izmir,Kusadasi,Bodrum,Antalya sau Alanya.

Cipru, cea de-a treia insulă ca marime din Mediterana, după Sicilia şi Sardinia, este una dintre cele mai

frumoase destinaţii de vară datorită panoramelor ireale, climei prietenoase, preţurilor decente şi

localnicilor primitori. Cele mai vizitate staţiuni din Cipru sunt Larnaca, Aya Napa şi Limassol. Potrivite

10
atât pentru tinerii aventurieri, cât şi pentru familiile cu copii, Cipru este una dintre destinaţiile de

vacanţa ce nu şi-a exploatat încă la maxim potenţialul turistic.

La sud de Sicilia,Malta, o mică insulă cu plaje frumoase,fără posibilităţi din punct de vedere

agro-industrial,dezvoltă un turism pronunţat.Cele mai importante staţiuni ale sale , Silena şi St. Julians,

sunt centre pentru cumpărături, cu multe restaurante şi cafenele.

Marocul are un litoral cu plaje nisipoase ,dominat de munţi de peste 2000 de metri înalţime. Se remarcă

pentru unitaţile de cazare luxoase şi pentru serviciile oferite.Specifice sunt şi formulele club şi satele de

vacanţă unde turiştii au la dispoziţie programe complete şi pot participa la numeroase activităţi, de la

gimnastica de dimineaţă până la petreceri în cluburi sau seri cu specific. Restingo şi Al Hoceima sunt

două destinaţii cunoscute Marocului.

Tunisia impresionează prin numărul mare de locaţii turistice şi prin dispunerea camerelor de hotel,

toate având vedere la mare. Litoralul măsoară 1300 de km, iar soarele straluceşte mai tot timpul anului.

Principala staţiune Hemmamet, în golful peninsulei Cap Bon, la 60 km de Tunis, este şi centru balnear.

Nu lipsesc vegetaţia subtropicală şi amplasamentele turistice de toate categoriile. Alte staţiuni sunt:

Gammarte,Sousse “Perla Sahelului”(sporturi nautice şi plimbări romantice pe plajă),

Monastir,Quabis,Aghti.

În Egipt cele mai frecventate sunt staţiunile Port Said, Danietta şi Alexandria, Fără a se situa la Marea

Mediterană, trebuie să menţionăm cea mai mare staţiune egipteană, Hurghada, aflată pe Riviera Mării

Roşii. Complexul de hoteluri (de lux în mare parte) se întinde pe 25 km.

În Orientul Apropiat circulaţia turistică litorală este mai redusă decat în celelalte zone limitrofe

mediterane. Cu toate acestea trebuie să remarcăm câteva detinaţii : LIiban(cu staţiunea Aley renumită

11
pentru luxul său, ca şi Bois de Boulogne), Israel(cu Netanya, Ashqelon si orasele Tel Aviv sau Haifa).

La Marea Roşie, Israelul are un alt centru turistic de renume internaţional, Eilat, recunoscut pentru

scufundări.

2.Bazinul Marii Negre

Marea Neagră este o mare tipic continentală aşezată în sud-estul Europei. Comunică cu Marea

Mediterană prin strâmtoarea Bosfor. Suprafaţa (împreună cu Marea Azov) este de 462.535 km2,iar

adâncimea 2211 m. În lungul ţărmurilor platforma continentală are aproximativ 200 m pe o distanţă ce

variază între 100-200 km. Viaţa în apă se desfaşoară doar până la 140 m adâncime (concentraţia de

hidrogen sulfurat este mult prea mare). Furtunile pe mare au loc mai ales iarna când bat vânturile din

nord. Fenomenul mareelor (întalnit la oceane şi mările deschise) lipseşte astfel încât suprafaţa plajelor

poate fi folosită la maximum pe tot parcursul zilei. Salnitatea redusă a apei permite practicarea

sporturilor subacvatice. Bulgaria, situată în vestul Mării Negre are un relief de coastă cu faleze,

stânci roşiatice (la capul Caliacra) şi versanţi ce coboară spre mare. Ca destinaţie de litoral, este

preferată în turismul familial,datorita faptului că apa este foarte mică şi la distanţe considerabile de

ţărm (cca 150 m).Bulgaria este renumită prin staţiunile sale din jurul Varnei, din zona Nisipurile de

Aur(respectiv Coasta de Aur); la baza falezelor destul de înalte se întind pe circa 8 km plajele cu

nisipuri fine. Echipamentele de cazare de aici constau în principal în hoteluri de patru şi cinci stele.

Printre staţiunile de aici se numară Zlatnii şi Drujba. Albena dispune de 42 de hoteluri, unul de patru

stele, 24 de trei stele, iar restul de doua stele. Plaja are 5 km lungime şi 150 m laţime. Distracţiile

constau în plimbări cu barca, cu banana gonflabilă, hidrobicicleta, scuterul sau chiar iahturi.

12
Litoralul românesc rămâne o destinaţie turistică în care îşi petrec concediul cei mai multi dintre

compatrioţii noştri. Ofertele speciale, preţurile promoţionale sau pachetele gen "litoralul pentru toţi" te

îndeamna să petreci un sejur pe litoralul românesc. Cu o lungime de 245 km, ţărmul românesc al Mării

Negre coboară lin de la Capul Midia, până la graniţa cu Bulgaria la Vama Veche. Pe o distanţă de 82

km se situează 19 localităţ litorale, din care 13 sunt staţiuni turistice: Mamaia, Eforie Sud, Eforie Nord,

Costineşti, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, 2 Mai, Năvodari, Vama Veche. Pe

litoralul românesc se poate practica turismul de agreement, turismul de tineret şi turismul balnear.

Staţiunile din România se ridică în ultimii ani la nivelul celor din străinătate datorită faptului că

investiţiile au crescut în ultimii ani. Cu toate acestea de cele mai multe ori staţiunile din afara graniţelor

ţării au devenit foarte căutate de către turiştii autohtoni. Aceştia se orientează către destinaţii din ce în

ce mai diverse în funcţie de buget şi categoria socială din care fac parte.

Principala zona turistică a Ucrainei este Peninsula Crimeea. Relieful neted, de câmpie alternează cu

cel înalt, montan. Destinaţia cea mai cunoscut este Yalta-oras cu arhitectură somptuoasă dar şi cu păduri

de fag şi stejar ce se întind până în port. Alte staţiuni de litoral sunt: Alupka, Alustat, Livadia, Feodosia,

Eupatoria, Sevastopol. În partea continentală remarcăm Odessa – oraşul muzicii, cu plaje însorite şi

locuri de plimbare frumoase, principalul port al Ucrainei- Kherson si Nikolaev.

Litoralul Mării Negre deserveşte mai mult funcţia balneoclimaterică. Centrele turistice sunt: Soci (cel

mai importante 2000 de locuri de cazare, oferă posibilităţi de croazieră pe mare) ,

Dagomys,Anapa,Novorosisk. Riviera caucaziană a Georgiei cuprinde o serie de staţiuni propice curei

heliomarine:Gagra,Suhumi,Batumi(port şi vegetaţie cu citrice şi plantaţii de ceai).

3. Bazinul Oceanului Atlantic

13
Al doilea ocean ca marime, Atlanticul ocupa 24 % din suprafaţa Oceanului Planetar sau jumatate

din cea a Pacificului. Forma sa este a literei “S” , de la Oceanul Arctic în nord până în sud în Antarctica.

Numele lui derivă de la Atlas, unul dintre giganii din mitologia greacă. Datorită mişcărilor plăcilor

tectonice, oceanul se măreşte anualu câţiva centimetri. Cele mai mari insule ale sale sunt

Newfoundland(Canada) şi Insulele Britanice. Adâncimea maximă este fosa Puerto Rico(9218 m).

Datorită salinităţii ridicate a Mediteranei, Atlanticul are ape mai sărate decât Oceanul Pacific sau

Indian.

Bazinul Atlanticului reuneşte o serie de coaste aparţinând fie unor state cu industrie turistica

puternică (SUA,Spania), fie unor ţări de mici dimensiuni care au apărut pe piaţă de cateva decenii, dar

în care această ramură a economiei tinde să înlocuiasca ocupaţii tradiţionale, cum ar fi cultura plantelor

(Jamaica). Indiferent de natura lor, toate aceste state oferă condiţii propice pentru cura heliomarină,

numarul de turişti fiind în creştere.

Pe langa iesirea la Marea Mediterana, Franţa precum şi Spania au ieşire şi la ocean. Staţiuni

întâlnite in Franţa sunt: Calais, Boulogne sur Mer, Berk-Plage, Fecamp. Alte staţiuni şi localităţi celebre

pentru cura heliomarină şi activităţi estivale sunt: Cayeux sur Mer, Granville,St Malo. De pe ţărmul

dantelat al peninsulei Bretagne se remarcă staţiunea de lux La Baule şi Saint Nazaire, port comercial.La

graniţa cu Spania, renumită este Coasta de Argint, cu localizări turistice vechi cum ar fi Biaritz sau

Bayonne. Coasta de Argint franceza se continua în Spania cu o serie de serie de staţiuni cum ar fi

Loredo sau Viveiro, dar şi cu plaje în oraşe celebre ca San Sebastian( la graniţa cu celebra plajă La

Concha), Bilbao sau Santander. Pe lângă insulele Baleare din Marea Mediterană, Spania deţine şi

arhipelagul Canare, situat la peste 100 km de Maroc şi format din şapte insule (cele mai cunoscute sunt

Tenerife şi Gran Canaria). Turismul s-a dezvoltat datorită vegetaţiei tropicale, temperaturilor cuprinse

între 15-25 o C şi lipsei precipitaţiilor. Principalele localizări sunt: Santa Cruz de Tenerife, Puerto de la

Cruz, Las Palmas de Gran Canaria.

14
Tarmul sinuos al Portugaliei prezintă sectoare de plajă valorificate din punct de vedere turistic.

Fara a avea faima vecinei sale Spania, are totusi o rivieră frumoasă unde se gaseşte şi capitala Lisabona.

Se remarcă staţiunile Cascais,Estoril(cazinou, gradini de palmieri şi hoteluri de lux, precum şi circuit de

Formula 1) şi Oeiras, în apropierea capitalei, Nazare mai la nord, iar în sud Faro şi Lagos, pe moderna

coastă Algarve.Insulele Madeira şi Azore, în inima Oceanului Atlantic, cu un climat cald şi plaje

frumoase, oferă condiţii bune turismului de litoral.

Statele Unite ale Americii se află pe locul al treilea în lume în privinţa numarului de turişti străini. În

multitudinea de forme de turism întalnite îşi face loc şi turismul de litoral. Pe coasta de răsărit , SUA

are o iesire la Oceanul Atlantic de aproape 6000 km.Zona care este cel mai bine amenajată în acest scop

o reprezintă peninsula Florida, din sud. În larg este arhipelagul de corali Keys care, pe lângă peisajul

litoral de excepţie, are şi culturi de lămâi, bananieri, ananas,cocotieri. Florida atrage anual mai mult de

1 milion de turişti canadieni şi 25 milioane de americani. Nicăieri în lume nu există o densitate mai

mare de hoteluri. Principalele localizări ale părţii estice sunt: Daytona Beach(renumită şi pentru cursele

de automobile), Riviera Beach,Palm Beach(teritoriul sporturilor nautice), Boynton Beach, Daltray

Beach, Fort Laurderdale( cu 36 km plajă şi dotări pentru turişti cu venituri de diferite categorii), Miami.

Pentru persoanele cu venituri foarte mari mai sunt doua staţiuni de exceptie: Miami Beach şi mai ales

Coral Gables.În vestul Floridei, la Golful Mexic, se remarcă oraşul St. Petesbourg şi locaţiile mai noi

Madeira Beach, Holmes Beach şi Indian Shores.O destinaţie populară în ultimele doua decenii a

devenit America Centrală insulară “Caraibele” , unde s-au înregistrat creşteri spectaculoase până în

anul 2000, fiind zona cea mai afectată de evenimentele de la 11 septembrie 2001.Principala destinaţie

este Bahamas favorizată de apropierea de SUA, dar şi de o infrastructură corespunzatoare. Agrementul

înseamnă printre altele cazinouri, terenuri de golf sau tenis şi plaje cum ar fi : Abacos, Treasure Cay,

Inagua, San Salvador

15
În ciuda regimului politic comunist, Cuba se remarcă drept o destinaţie interesantă cu plaje

amenajate şi cu condiţii de confort diferenţiate pe categorii de venituri.Ca destinaţii amintim staţiunile

Varadero şi Cayo Largo, precum şi arhipelagul Jardines de la Reina.

În America de Sud, destinaţia de litoral cea mai căutată este Rio de Janeiro şi mai exact celebra

plajă Copacabana, despre care se spune că este cea mai frumoasă din lume. Ea margineşte golful
2
Gunabra, cu o suprafaţă de 400 km . Plajele sunt atracţia principală a oraşului, reunind numeroşi

localnici dar şi vizitatori străini. Ele totalizează 40 km lunigme: Urca, Flamingo, Botofago. Mergand

spre nord trebuie sa amintim şi Bahia( actual Salvador) prima capitală a Braziliei cu un ţărm plin de

mici golfuri.

În Argentina,pe litoralul Atlantic întalnim o serie de staţiuni maritime: Mar del Plata, San

Antonio, Bahia Blanca etc.

Uruguay este una dintre cele mai curate zone ale lumii, unde conservarea mediului se află

mereu în aenţia autoritaţilor. Capitala Montevideo dispune de plaje renumite cum ar fi Careta sau

Ramirez. Celebră pentru arhitectura , vegetatia şi apele sale , Punta del Este a devenit perla staţiunilor

sud-americane. Alte staţiuni sunt: Atlantida, La Paloma, La Coronilla.

4. Bazinul Oceanului Pacific

Pacificul este cea mai întinsă unitate, ocupând o treime din suprafata Terrei. Dintre mările

marginale amintim: Marea Chinei de Sud, Marea Japoniei, Marea Bering. Numărul de insule din

Pacific este mai mare decât al celorlalte insule din lume(30.000). Esta cea mai importantă resursa de

litoral, cu numeroase posibilităţi de valorificare.

Principala destinaţie turistică a Pacificului ca număr de staţiuni şi vizitatori atraşi este SUA. De la

sud la nord, în California întâlnim aria celebrului Los Angeles. Plajele sale, Manhattan sau Sunset sunt

16
renumite în numeroase producţii de televiziune, în afară de acestea mai sunt Laguna Beach, Santa

Monica sau Long Beach. Gradul de dotare şi infrastructura este foarte bine dezvoltată, justificând

numărul mare de persoane care vin aici. La sud de „Orasul Îngerilor” se găsesc alte staţiuni: Hutingon

Beach, Newport Beach.

În Oceanul Pacific se găseşte şi statul Hawaii, aparţinând SUA. Câteva din plajele de aici sunt:

Waikiki Beach, Honolulu Bay sau Yokohama Beach, acestea sunt plajele celebre pentru sejururile tip

„ luna de miere” dar şi pentru recreere , înot sau practicarea surfului.

Cea mai cunoscută staţiune din Mexic este Acapulco, unde în ultimii anii aceasta industrie a început să

domine. Alte destinaţii mai sunt: Zihuatanejo şi Puerto Vallata. Spre vest în peninsula Baja Califonia se

găsesc staţiunile San Jose del Cabo şi La Paz. La sud de mexic se găsesc alte state cu ieşire la Pacific

care au un turism foarte bine dezvoltat: Salvador, Nicaragua, Cota Rica.

Australia este reprezentată de oraşe staţiuni ca: Sydney, Newcastle, Brisbane Principalele destinatii

de litoral din China sunt: insula Hiana, Xiamen, situat în dreptul strâmtorii Taiwan, cu plaje naturale

foarte întinse şi largi şi echipamente turistice noi.

Chiar daca este cunosuta prin templele sale budiste,Thailanda are şi bogate resurse pentru

tuirsmul de litoral. Pe lângă principala destinatie turistică „ Veneţia Turistică”( capitala Bangkok), alte

staţiuni estivale mai sunt: Pattaya, Razong în golful Thailandei, Samut Prakan la sud de Bangkok.

O destinaţie preferată de turişti în ultimii ani este insula tahiti din Polinezia Franceză, cu

principala staţiune turistică Papetee. Paradis al sporturilor nautice( inclusiv barcii cu podea

transparentă), Tahiti se confruntă cu problema supraaglomerarii datorită numarului mare de turişti care

perturbă viaţa localnicilor.

6. Bazinul Oceanului Indian

17
Cel mai mic dintre oceanele planetei se desfasoară mai ales în emisfera sudică, fiind marginit de

Atlantic în vest şi de Pacific în est. Marea Roşie şi Marea Arabică sunt două dintre mările limitrofe mai

importante. Curenţii din Oceanul Indian sunt slabi ,apele fiind de obicei calme. Furtuni tropicale se abat

uneori asupra coastelor, iar ca vânturi sezoniere amintim musonii.

Turismul de litoral aferent acestui bazin are o reprezentare mai slabă, în principal datorită poziţiei

geografice limitrofe dar şi numărului mai mic de state.

Fiind înconjurata din trei părţi de apele Oceanului Indian,Australia adaugă alte destinaţii de litoral celor

de pe coasta Pacificului. Astfel în sud, Melbourne este centru al sporturilor nautice, spre est Adelaide

impresionează prin plaja sa şi în final, Perth, mai izolat dar la fel de modern ca şi celelalte.

India, al şaptelea stat ca suprafaţă şi al doilea ca număr al populaţiei, este destul de putin

dezvoltată turistic,comparativ cu potentialul uman şi natural de care dispune. Cea mai importantă

destinaţie în turismul de litoral este Madras, cu plaja lata de 500 m şi unde se gaseşte staţiunea Marina.

În vecinatatea continentului negru se află insula-sat Madagascar renumită pentru numeroasele specii de

animale şi plante. În apropiere de Ecuador, arhipelagul Seychelles este o destinaţie populară datorită

peisajului exotic, recifurilor coraligene şi broaştelor ţestoase uriaşe. Principalul centru turistic este

Victoria în insula Mahe.

În Maldive (circa 650 km sud-vest de Sri Lanka), turismul reprezintă principala contribuţie la

PNB. Pe aceeasi linie a recifurilor se înscriu şi Arhipelagul Comore, numit şi “Insulele Parfumului”

pentru plantele aromate care cresc aici, insulele Mauritius şi Reunion(colonie franceză).

18
3.2. Turoperatori care promovează turismul litoral

Tour-operatorul este un organizator de voiaje care face oficiul de producător pentru industria

turistică. Procesul de producție în acest caz acoperă o perioadă care poate varia între 12 și 13 luni.

Voiajul forfetar este un voiaj organizat după un program detaliat , cuprinzând un ansamblu mai mult sau

mai puţin întins de prestaţii turistice, pentru un preţ fix, determinat dinainte.

Primul tour a fost realizat în 1841 de Thomas Cook, care a oferit pachete de servicii în întreaga

lume, Birma a ramas o putere în industria călătoriilor, deși structura proprietății s-a modificat de multe

ori. Tour-operatorii sunt prezenți în număr mai mare în Anglia și Germania, apoi în țările scandinave și

Japonia. Cei din țările Europei de Nord oferă voiaje forfetare Ia prețuri medii, iar cei din Europa de Sud

propun produse sofisticate unei clientele restrânse.

Romania este reprezentată de Danubius Travel. Acesta a fost înfiinţat de TUI Travel Network, in

anul 1990. Chiar daca sediul social se afla pe litoral, acesta oferă pachete turistice pentru intreaga ţară şi

chiar destinaţii internaţionale. În anul 2004 Dertour deschide reprezentanţă in România. Produsul a

înregistrat încă de la început o asimilare rapidă în cadrul agenţiilor de turism de pe piaţa româneasca.

Volumul vanzarilor pe piata romaneasca in 2004 s-a ridicat la 2 mil euro, inregistrand cresteri continue

an de an. Targetul de vanzari pe 2008 este de 17 mil. euro urmand ca in 2009 sa se ridice la 20 mil.

euro.În Romania numarul locatiilor acreditate DERTOUR ajunge la 120 (agentii si filiale in toata tara).

DERTOUR a fost si va ramane fidel agentiilor partenere, ritmul de acreditare facandu-se moderat dupa

criterii bine stabilite de politica de dezvoltare a companiei. Alţi turoperatori ar fi: Prestige tour, Paralela

45, Nova Travel, Bibi Touring.

19
Thomson, cel mai important tour-operator din Marea Britanie, este şi liderul mondial în materie

de voiaje forfetare. Firma deţine aproape o treime din piaţa britanică de vacanţe, vânzând anual peste 4

milioane de pachete de vacanţă. Operează pe o largă gamă de staţiuni, oferind o varietate de tipuri de

vacanţă pentru toate vârstele şi gusturile.

Principala piaţă europeană pentru vânzarea voiajelor forfetare este Germania. Piaţa este deţinută de doi

tour-operatori (TUI KG – Touristik Union International şi NUR TOURISTIC – Neckerman und Reisen)

care concentrează 50% din vânzări, primul 33%, iar al doilea 16%.9 Alături de aceştia mai există Lit-

Gesamt şi Der Tour.

Principalii tour-operatori francezi sunt Club Méditerranée (singurul implantat puternic şi pe

pieţele externe), Nouvelles Frontières (care a adoptat o politică de creare de agenţii exclusive în Franţa

şi în Europa), Fram, Sotaire, Chorus Frantour .

În Statele Unite, 70% din producţia de voiaje forfetare se orientează spre destinaţii nord-

americane populare. Printre principalele destinaţii externe, pe lângă cele menţionate anterior, se află

Asia de Sud-Est. Cel mai mare tour-operator american este American Express Travel, care este o parte a

marii societăţi de servicii financiare, American Express, urmat de Cartan, (parte a societăţii AVCO

Financial Services). Alţi tour-operatori importanţi pe această piaţă sunt: Gateway Holidays (înfiinţat de

linia aeriană TWA), ETC Travel Club (înfiinţat de Eastern Airlines).

În Canada, cei mai importanţi tour-operatori sunt: Canadian Pacific, Tour- Montreal şi Venturex.

Turoperatorii japonezi sunt companii de mari dimensiuni, implicate în turismul intern şi extern,

precum şi în unele domenii ale industriei de loisir. Ei se asociază cu liniile aeriene şi lanţurile hoteliere

mai puţin decât cei din Europa. Pe primele locuri ca mărime se află: Japan Creative Tours, Jet Tours,

Japan Travel Bureaux, Nippon Travel Agency şi Kiuki Nippon Tourist Ltd.

4. Studii de caz privind dezvoltarea turismului pe plan internaţional

20
4.1. Studiu de caz: Proiectul i-Tour - 24.07.2017

Asociaţia pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului LITORAL – DELTA DUNĂRII şi Agenţia

de publicitate GROOVE HOUR au încheiat un protocol de colaborare ce vizează susţinerea turismului

în zonă, prin proiectul „i-Tour”.

„i-Tour” este un program de informare turistica dezvoltat la scara nationala, iniţiat în 2005 de

Groove Hour, iar în 2017 el a venit cu cea mai ampla campanie de informare turistică realizată până

acum. Anul acesta, prin „i-Tour”, au fost tipărite peste 1.000.000 de pliante de informare turistică ce

sunt diseminate în 400 de locaţii din zonele de trafic maxim din ţară: Litoral, Delta Dunării şi Valea

Prahovei. Prin campaniile anuale de informare turistică iniţiate de „i-Tour” se ating peste 2.000.000 de

turişti.

Prima iniţiativă, desfăşurată în cadrul parteneriatului cu Asociaţia de Promovare Litoral – Delta

Dunării, constă într-o diseminare mai eficientă a materialelor de informare şi promovare a turistilor prin

extinderea reţelei de displayuri ale agenţiei Groove Hour amplasate în hoteluri, cafenele, restaurante,

centre de informare turistică, muzee, etc. De asemenea, anul acesta se va recurge şi la o raportare a

gradului de satisfacţie atins de această campanie în rândul turiştilor şi hotelierilor. Campania este

gândită astfel încât să acopere necesarul de materiale de informare turistică pentru persoanele aflate în

vacanţă pe Litoral şi în Delta Dunării în intervalul mai – septembrie 2017.

Alături de Groove Hour şi Asociatia pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului LITORAL -

DELTA DUNĂRII , în aceasta campanie de informare şi promovare turistică, una dintre cele mai mari

desfăşurate pănâ acum pe Litoral, sunt implicaţi parteneri care au înţeles importanţa promovării

valorilor turistice de patrimoniu naţional: Jidvei România ( Redescoperă valorile ! ), Nautic Life,

Stefani Pool Technology, Nescafe, Dove, Clear şi Cityplex Constanţa. Pliantele tipărite cuprind hărţi ale

21
staţiunilor de pe Litoral, harta oraşului Constanţa, harta oraşului Tulcea şi a Deltei Dunării, trasee

turistice din Judeţul Constanţa, obiective turistice din Judeţul Constanţa, Tulcea şi Braşov.

Conform rapoartelor Organizaţiei Mondiale a Turismului, instabilitatea economică nu reduce

dorinţa oamenilor de a călători, dar îi ghidează către destinaţii mai apropiate de locuinţă, către natură şi

către istorie. În aceste condiţii considerăm esenţială promovarea încrucişată a destinaţiilor turistice şi a

valorilor de patrimoniu din România pentru stimularea consumului şi creşterea bunăstării regionale.

Astfel staţiunile montane vor fi promovate în timpul sezonului estival pe Litoral şi invers, turiştii fiind

astfel încurajati să călătorească.

Concluzie

22
Ca o concluzie, putem spune că managementul turismului românesc are de învăţat de la

popoarele vecine ce practica turismul de litoral.Un management modern, bazat pe satisfacerea

cerinţelor clienţilor, bazat pe studii şi situaţii de fapt prin care clienţii îşi manifestă doleanţele de orice

natură din sectorul turismului, va aduce beneficii considerabile României pe viitor.

Ca orice activitate în plină evoluţie, turismul a fost obiect de cercetare pentru numeroşi

specialişti, care, o dată cu semnalarea lui ca fenomen, au încercat să-i stabilească dimensiunile în timp

şi spaţiu, conţinutul etc., adică să-l definească.

Cu alte cuvinte, prin turism de litoral se înţelege, în primul rînd, ansamblu de activităţi prin care

omul îsi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, pentru

a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc.,

iar în al doilea rînd, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de

turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţie şi conservării resurselor

turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

23
Bibliografie

www.asociatia-litoral.ro

www.dertur.ro

www.infoturism.com

rtsa.ro/rtsa/index.php/rtsa/article/download/9/9

24