Sunteți pe pagina 1din 8

Barbatii si femeile au un mod distinct de a gândi problema.

Chiar daca ambele sexe sunt


capabile sa rezolve dificultatile în mod egal, modul diferit de a le gândi duce la solutii diferite.
Pentru barbati, o problema este un moment prielnic pentru a-si etala abilitatiile de a face fata
situatiei rapid si eficient. Barbatii nu vad rezolvarea problemei ca pe o prioritate si cred ca
solutia cea mai buna este aceea care este mai rapida si eficienta.

Femeile pe de alta parte gasesc rezolvarea unei greutati ca pe un moment prielnic pentru a
lucra împreuna si pentru a elabora mai multe variante de raspuns. O femeie se poate simti mai
aproape de partener, chiar daca problema respectiva persista, atâta timp cât simte ca procesul
de rezolvare duce la un grad de intimitate mai ridicat. Intelegând ca femeile si barbati vad diferit
procesul de rezolvare a problemelor, vei ajuta la îmbunatatirea unei relatii.

Femeile si barbati pot avea de asemenea stiluri de comunicare diferite care pot complica o
relatie. Barbatii tind sa fie mai introspectivi si sa îsi rezolve singuri problemele în intimitate, fara
sa spuna la toata lumea. Decid sa spuna ce-i deranjeaza de-abia dupa o lunga perioada de
gândire si meditatie. Femeilor pe de alta parte le face placere sa vorbeasca problemele lor cu
partenerii si cred ca procedând asa îsi pot da mai usor seama de motivele problemei. Femeile
adesea folosesc comunicarea ca pe o metoda de a gasi o solutie. Ele vad discutia ca pe o
posibilitate de a-si da seama singure de rezolvarea enigmei.

Barbatii si femeile au stiluri diferite când vine vorba de rezolvarea problemelor, sensibilitate,
memorie si comunicare într-o relatie. Observarea cu atentie si întelegerea acestor diferente sunt
necesare pentru armonizarea relatiei. Întelegând aceste principii: „el/ea zice” si fiind capabili sa
treceti peste ele, minimalizati dificultatile care pot surveni în urma acestor diferente.

Procesul sensibilitatii

Sensibilitatea este o alta arie în care barbatii si femeile difera. Femeile au o sensibilitate mai
accentuata decât barbatii. Si acest lucru se datoreaza faptului ca femeile pot sa-si releve mai
usor partea lor afectiva decat sa-si administreze gândurile rationale. Sensibilitatea unei femei îi
da acesteia posibilitatea de a-si întelege propiile sentimente cât si pe a celor din jurul ei, astfel
ca reactiile ei tind sa fie mai repede sentimentale decât rationale.

Barbatii nu au un grad asa ridicat al sensibilitatii ca atare ca acestia tind mai repede sa
reactioneze pe baza rationalitatii si a logicii. Problema intervine în momentul în care femeia se
simte ranita când un barbat ia o decizie dureroasa pentru ea, crezând ca vrea intentionat sa îi
raneasca sentimentele, în timp ce barbatul se simte frustrat când vede ca femeia poate lua o
decizie atât de irationala. Realizând ca pot exista aceste diferente de optica, puteti evita
aceasta disputa: „el/ea zice”.

Procesul memoriei

Barbatii si femeile sunt diferiti si în ceea ce priveste memoria. Barbatii au o memorie mai buna
atunci când pot sa asocieze niste detalii ale unui eveniment cu ceva concret cum ar fi o locatie.
Femeile pe de alta parte au o memorie mai buna atunci când pot sa asocieze acel eveniment cu
o emotie traita de ea sau de cei din jurul ei. Tocmai de aceea, într-o cearta, femeia tinde sa îsi
aminteasca si alte momente când partenerul a facut-o sa sufere si se leaga si de lucrurile
acelea trecute ajungând într-un final la frustrare. Ea nu poate sa priceapa cum de partenerul nu-
si poate aminti ceva ce pentru ea a fost atât de viu!

Agresivitatea este o problema in comunicare si comportament si in ceea ce priveste adultul dar si


copilul. De foarte multe ori ne plangem de stilul de comunicare agresiv al copiilor nostri sau al
colegilor nostri.
Este la fel de disfunctional si de nesanatos pentru functionarea noastra in societate si pentru
calitatea vietii noastre sa avem un tip de comunicare la polul opus agresivitatii, un stil de comunicare
pasiv, caracterizat printr-o neafirmare a nevoilor si drepturilor, printr-o supunere absoluta fata de
ceea ce-mi cere celalalt, un tip de comunicare care ma plaseaza pe mine la marginea abuzului:
agresor -victima.

Deci, dincolo de copilul cu comportamente agresive, foarte mari dificultati are si copilul cu
comportament de supunere, copilul-victima, cel care reuseste sa devina si la scoala si acasa tinta
ironiilor, a glumelor sau a comportamentelor agresive: batai, loviri. Asa cum un comportament
agresiv se invata si apare pe fondul unei lipse de abilitati sociale si de necunoastere si neafirmare a
propriilor emotii si nevooi, putem sa avem si celalalt tip de comunicare supus, caracteristic tiparului
de victima. Evident, ambele sunt disfunctionale.

Stilul pasiv agresiv este din seria “musca si fugi”, este acel tip de comunicator care utilizeaza
sarcasm si ironie, cand iti spune “da”, dar de fapt evident este “nu”.
Si daca tot vorbim de comporatamente, putem defini si stilul asertiv de comunicare. Un aspect
extrem de caracteristic comunicatorului asertiv este decizia extrem de constienta si asumata de a
utiliza in comunicare, in functie de context, elemente din toate dintre celelalte trei stiluri. Un
comunicator asertiv care-si cunoaste nevoile si care are o foarte buna intelegere asupra contextului
isi poate adapta comportamentele in functie de ceeea ce se intampla in jurul lui si poate sa aleaga
constient si avand raspunderea a ceea ce face si a ceea ce spune, sa fie un pic agresiv atunci cand
contextul o cere.
Suntem confruntati zi de zi cu tot felul de situatii in care chiar daca intelept este sa nu replicam tot
prin agresivitate, dar sunt situatii in care trebuie sa facem asta pentru ca astfel putem fi noi abuzati.
Rareori putem intalni un stil pur de comunicare.

Daca te uiti la oamenii care comunica intr-un stil tiranic, agresiv nu ai nici o clipa senzatia ca ar fi
fericiti, indiferent ca sunt sau nu inconjurati de bunuri materiale.
Consider ca ai nostri copii mai au sanse sa aiba un comportament asertiv cu o singura conditie: sa
fim obligati noi parintii, sa trecem prin niste cursuri de comunicare si de stapanire a nervilor. De
asemenea, modelele dupa care invata copii trebuie sa-si restructureze un pic stilul de comunicare si
comportament, pentru ca parintii sunt primele modele de invatare pentru copii in termeni de
comporatamente, de a exprima emotiile, de a da un feedback, de a spune o critica.

Se intampla de multe ori ca profesorii si chiar si parintii sa ofere crize de furie. Asta nu inseamna ca
nu se pot intampla. Exista situatii de viata tensionate. Marea greaseala este aceea ca dupa criza,
atunci cand trebuie sa-ti asumi greseala, sa recunosti ca ai exagerat, nu o faci. Aici ma refer si la
traditia in care am fost educati ca si popor care spune ca “parintele are intotdeauna dreptate” si a
spune “imi pare rau sau regret ce-am facut” este un comportament de umilinta in fata copilului.

[page]
Cum sa comunicam asertiv?
Asertivitatea, ca stil de comunicare se poate invata. Sunt importante atat atitudinea cat si
comportamentul pe care-l manifestam in relatiile cu ceilalti.

O persoana care comunica asertiv este o persoana care isi cunoaste si-si afirma drepturile si stie ca
atasate acestor drepturi are anumite responsabilitati si se comporta in conformitate cu aceste
drepturi. Spune de la inceput care sunt drepturile, care sunt emotiile, le comunia clar, priveste in
ochi, vorbeste tare si clar, isi incepe foarte multe propozitii cu “eu” si este foarte atent in termeni de
ce spun si de ceea ce se vede.
80% din comunicarea noastra este autentica si vizibila pe comportament si pe aspecte nonverbale,
nu verbale. Mesajul cel corect si autentic vine de la corp si nu de la cuvant.

Un observator fin vede felul in care privim sau ocolim privirea, felul in care ne folosim mainile,
gesticulam, transpiram sau nu, toate aceste comportamente fiziologice care ne insotesc discursul
verbal. Acestea sunt importante, nu cuvintele noastre.
Cum dam feedback? Un feedback corect se da pe un comportamentul facut si nu pe persoana: “pe
mine ma deranjeaza ce ai facut tu” si nu “pe mine ma deranjezi tu”. O pesoana asertiva formuleaza
critici fara sa-i fie teama de reactia celuilalt, nu se simte vinovat si nici nu simte frica in momentul in
care ii spune celuilalt ce la deranjat intr-un context specific.

Este foarte bine sa ne comunicam emotiile fata de o situatie care nu ne convine.


De asemenea, o persoana care comunica asertiv nu ofera justificari pentru un eventual “nu”. Cea
mai dificila lectie este sa invatam sa spunem “nu” fara sa ne simtim vinovati, fara sa oferim justificari.
Rareori spunem doar “nu”. Este dreptul nostru sa spunem “nu” la o invitatie sau altceva fara sa ne
justificam, ci sa spunem simplu “nu” si atat.
Comunicarea asertiva vizeaza, pe langa comportamente pe care le invatam, si o anumita atitudine
extrem de relaxata, dar foarte bine definita utilizata constant in contexte diferite de viata.

Cum sa educam copiii sa fie asertivi?


Pentru a avea un copil asertiv care sa se transforme intr-un adult asertiv este foarte imporatnata
imaginea de sine, stima de sine. Parintii au un mare cuvant de spus in a dezvolta aceasta
competenta copiilor.
Dar ce facem cu copii care din nastere sunt mai putin asertivi, cei care nu spun ce-i deranjeaza, cei
care ar face orice pentru ca mami si tati sa fie bine? E nevoie sa stiti ca este nesanatos ca ceea ce
fac sa nu aiba legatura cu nevoile si emotiile mele, ba chiar mi le incalca. Ca si parinti putem sa
transmitem acest mesaj fara sa ne dam seama: ”hai fa asta pentru mami” sau “ce fericita e mami
cand tu esti cuminte”. Fara sa definim ce inseamna acest “cuminte” nu mai este asa de sanatos.

In momentul in care un copil imi da raspunsul la intrebarea ce vrei sa-ti cumpar: ”ce vrei tu mami”
atunci este o problema deoarece nu reusesc sa-si comunice emotiile si are foarte multe sanse sa
aiba un stil de comunicare submisiv si de a avea niste comportamente ca atare: acel copil va spune
“da” la orice lucru si poate deveni tinta ironiilor. Sunt copii care-si dau si intreg pachetelul cu
mancare altor colegi, nu doar il impart. Acestia sunt viitori adolescenti care ar face orice pentru
prietenii lor, pentru a fi integrati in grup, accepta nedifentiat orice tip de presiune din partea acestora.
Acesti copii pierd contactul cu propriile lor nevoi, dorinte, nu au un exercitiu in a-si identifica sau
comunica ceea ce-i derajeaza. In clipa in care ai un copil cu un temperament in zona aceasta, se
poate simti agresat atunci cand mama ii spune “nu ceea ce vreau eu, ci ceea ce-ti doresti tu, ce
crezi ca-ti place/potriveste”.

Copii trebuie sa invete sa-si exprime optiunile. Parintele ajuta prin intrebari de genul: “cum te-ai
simtit?”, “ce-ti place cel mai mult la.. ?”, “ti-a placut?”.
Este foarte important sa validam emotiile si starile copiilor nostri. Este dificil sa invatam un
comportament asertiv pe un copil agresiv: trebuie sa invatam copiii nu doar sa primeasca, ci sa si
daruiasca. Cu metodele de a-i stimula asertivitatea il putem ajuta sa aiba un comportament asertiv.

O dorinta necomunicata nu exista. Dorinta mea are sanse sa fie indeplinita dupa ce o spun, o
comunic, dupa ce ii spun celuilalt ceea ce-mi doresc.
Asertivitatea ca stil de comunicare si ca stil de comportare cu ceilalti este extrem de buna si de
sanatoasa, ne da o calitate a vietii foarte buna, il invata pe copil sa ceara ce-i place si sa spuna stop
la ce nu-i place.

Ceea ce este cel mai dificil este faptul ca nu spunem celorlalti exact ceea ce simtim, ce ne-ar placea
sa se intampla, ce asteptari avem de la un anumit context, si lucru acesta are un impact negativ
destul de puternic pentru viata noastra.

Bărbaţii se pricep mai bine să estimeze dimensiunile interlocutorului doar pe baza vocii

Potrivit oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Sussex, indivizii de sex masculin au o mai
mare capacitate de a afla mărimea unei persoane doar ascultându-i vocea.

2. Bărbaţii se orientează mai bine în spaţiu

Persoanele de sex masculin au o mai bună capacitate de a se gândi în trei dimensiuni atunci când
este vorba de obiecte, lucru care le ajută să se orienteze mai bine în spaţiu. Studiile au arătat că
încă de la vârsta de 3 luni, bebeluşii prezintă diferenţe comportamentale în funcţie de sex. Este
posibil ca această capacitate a bărbaţilor să se fi dezvoltat în trecut, atunci când ei se ocupau cu
vânătoarea, bătăliile şi alte activităţi pentru care aveau nevoie de o bună orientare în spaţiu.

3. Femeile se pricep mai bine la localizarea obiectelor

Aşa cum bărbaţii se orientează mai bine în spaţiu, femeile au capacitatea de a-şi aminti mai uşor
unde sunt anumite lucruri, unde le-au văzut sau unde ar putea fi acestea. Prin urmare, persoanele
de sex feminin au tendinţa de a se orienta în spaţiu pe baza unor puncte de reper. În „bătălia
dintre sexe”, această capacitate le avantajează mai mult pe femei căci odată ce îşi iau repere
pentru a se putea orienta în spaţiu, ele reuşesc să găsească mai repede decât bărbaţii obiecte
necesare deplasării, precum cheile de la maşină sau hărţi.

4. Femeile se îngrijorează mai mult

Femeile produc doar jumătate din serotonina întâlnită la bărbaţi, motiv pentru care ele au şi mai
puţini transportori care să o recicleze, susţin oamenii de ştiinţă de la Institutul Karolinska. Ca
urmare a acestui lucru, femeile îşi fac mai multe griji decât bărbaţii. Din fericire, această
caracteristică le poate avantaja pe femei, dându-le capacitatea de a bănui eventualele probleme
din timp şi de a căuta rezolvări.

5. Femeile observă culorile mai bine ca bărbaţii

Persoanele de sex feminin pot detecta variaţii subtile ale unei culori, lucru pe care bărbaţii nu
reuşesc să îl facă.
Această capacitatea pare că s-a format ca urmare a faptului că femeile au petrecut mai mult timp
în grădină asigurând necesarul de hrană prin căutarea alimentelor proaspete. Cercetătorul Israel
Abramov suspectează că în spatele acestei diferenţe dintre sexe stau hormonii, deoarece se ştie
că hormonii sexuali masculini pot altera dezvoltarea cortexului vizual.

6. Bărbaţii suportă mai bine privarea de somn

Un studiu realizat la Universitatea Duke a scos la iveală faptul că bărbaţii pot tolera mai bine
privarea de somn, comparativ cu femeile. În funcţie de cum o privim această capacitatea poate fi
bună sau rea, deoarece somnul este implicat în procesul ce îi permite creierului să se refacă după
o zi obositoare.

7. Cine se pricepe mai bine la multitasking?

Unele studii au concluzionat că bărbaţii au o mai bună capacitate de a rezolva mai multe sarcini
în acelaşi timp, iar altele au sugerat exact opusul. Când toate aceste constatări au fost adunate şi
analizate, s-a constatat că bărbaţii şi femeile se pricep în mod egal al multitasking.

Mai mult, pe măsură ce îmbătrânim, cu toţii (indiferent de sex) ne pierdem în mod


egal capacitatea de a mai efectua simultan mai multe acţiuni.

8. Bărbaţii identifică mai uşor partenerii infideli

Se pare că bărbaţii identifică mai uşor indiciile (vizuale, vocale etc) care indică infidelitatea
partenerului. Totuşi, oamenii de ştiinţă de la Virginia Commonwealth University susţin că aceste
indicii nu au un nivel mare de acurateţe motiv pentru care bărbaţii au tendinţa de a suspecta
infidelitatea partenerului chiar şi atunci când nu au motiv.

9. Cum rămâne cu inteligenţa?

Pentru că bărbaţii au, în general, corpurile mai mari ca ale femeilor, ei au şi creierii mai mari.
Totuşi, mărimea creierului se pare că nu contează când vine vorba de inteligenţă. În schimb,
inteligenta este dictată de conexiunile neuronale.

De-a lungul istoriei, IQ-ul femeilor a fost depăşit de punctajul obţinut de bărbaţi, însă acum,
femeile încep să îi surclaseze pe bărbaţi la astfel de teste. Rex Jung, de la Universitatea din New
Mexico, a constatat că bărbaţii tind să aibă mai multă materie cenuşie, în timp ce femeile au mai
multă materie albă. Diferenţele sunt evidente însă se pare că, cel puţin pentru moment, şi la acest
domeniu, bărbaţii şi femeile se află la egalitate.

10. De obicei, femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii

vorbesc… mai bine


Nu neaparat mai mult. Adevarul adevarat este ca si barbatii si femeile vorbesc la fel de mult. Sau de
putin. Nu exista diferente semnificative in cantitatea de informatie schimbata de cel doua sexe,
exista numai diferente calitative.

Ce anume vorbesc cele doua sexe, e diferit. Este adevarat insa ca femeile sunt mai interesate de
vietile altora decat barbatii – pe scurt, de mica si nevinovata barfa.

Ele vorbesc despre lucruri specifice universului feminin: moda, relatiile interumane, cine cu
cine, de ce, in vreme ce ei prefera subiecte mai impersonale: tehnologie, bani, cifre.

Dar subiectele de discutie nu sunt un criteriu atat de relevant in gasirea unor diferente solide intre
locuitorii de pe Venus si cei de pe Marte (desi, dupa ultimele cercetari, nu exista viata pe aceste
planete).

Se pare ca o mica discrepanta apare inca din copilarie: fetele au o inteligenta verbala care se
dezvolta mai repede, au o viteza mai mare de articulare a cuvintelor complexe si o calitate
gramaticala mai buna a frazelor…

Poate ca stramoasele noastre se plictiseau in pestera si, comunicand mai mult intre ele, si-au
dezvoltat mici abilitati transmise genetic urmaselor. Baietii, insa, erau luati de mici la vanatoare.

Astfel ca baietii au si azi capacitati de orientare spatiala mai bune si, in medie, un simt vizual
mai bun. De altfel, rezultatele unor experimente facute pe niste bebelusi (care nu si-au dat acordul)
arata ca baietii prefera de foarte mici jucarii „masculine“. Masinute, chestii solide – si asta la numai
cateva ore dupa nastere!

Alte diferente biologice

„Femeile au un miros mai fin si un prag de durere mai scazut (le dor mai multe chestii)“, spune
Serge Cicotti, psiholog francez interesat de Marte si Venus. Pur si simplu, pentru ca femeile au
pielea mai fina si mai multi receptori nervosi in pielea lor fina.

Explicatia tine tot de evolutia inteligentei noastre specii. Barbatii au fost selectati sa reziste la
efort fizic pentru ca ei au fost in linia intai in decursul timpului.

Diferenta cea mai notabila in ceea ce priveste afectele exprimate de cele doua sexe ramane cea
legata de plans: fetele si femeile plang mult mai des decat barbatii, insa acest comportament este,
clar, unul invatat (respectiv, inhibat la baieti). Plansul feminin este si mai intens.

Diferenta apare insa in adolescenta, argument clar pentru faptul ca este vorba despre un afect
inhibat social la barbati (men don’t cry, do they?). O surpriza care nu e tocmai o surpriza: femeile au
un prag mai scazut de dezgust!
Adica sunt mai repede scarbite de ceva neplacut decat barbatii. Va explicati acum de ce baietii
continua mult sa se joace cu broaste, serpi si alte fiinte „nobile“? Sau de ce un barbat poate manca
pizza uitata de Dumnezeu in fata calculatorului, chiar daca pizza e de patru zile in cutie?

Inca ceva: femeile au nevoie de diversitate culinara mai mare. Sa fie si acesta un fapt invatat de
la mama Eva? Cu alte cuvinte, stand langa cratita, femeile au avut acces la mai multe si variate
gusturi (inainte sa le serveasca vanatorilor carnea fripta, pur si simplu…) si astfel le-a ramas in cap
nevoia de diversitate? Ce credeti?

Asemanari!!!!
Bărbaţii pot avea "instincte materne" la fel de dezvoltate ca femeile, mai ales dacă sunt părinţi
unici, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani, publicat în Proceedings of the
National Academy of Sciences, informează dailymail.co.uk.

Se spune frecvent că între mamă şi copil există o legătură specială, care nu se poate compara cu
altele, inclusiv cu cea fomată de micuţ cu tatăl lui, în ciuda calităţilor paterne.

Însă un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea de Stat din Oregon arată că, de fapt,
taţii pot forma cu copilul o legătură la fel de puternică, mai ales dacă mama este absentă.

Această descoperire impune o reevaluare a rolului pe care taţii îl pot juca în dezvoltarea copiilor.

Autorii studiului spun că, atunci când mama este absentă - de exemplu, în urma unui divorţ -,
tatăl îşi asumă atât rolul matern, cât şi cel patern.

"Modificările care au apărut la nivel cultural şi social au dus la o creştere a nivelului de implicare
a bărbaţilor în îngrijirea copiilor", a spus profesorul Sarina Saturn, coordonator al studiului.

Familiile din epoca noastră sunt structurate variat şi din ce în ce mai mulţi oameni joacă roluri
neconvenţionale în creşterea copiilor.

Pentru realizarea acestui studiu, părinţilor voluntari le-au fost scanate creierele în timp ce
urmăreau înregistrări video în care erau prezentaţi interacţionând cu copiii lor.

În timpul acestei activităţi, două sisteme din creier erau stimulate: reţeaua emoţională şi
procesarea mintală.

Bărbaţii care jucau un rol secundar în creşterea copiilor, după mamă, reacţionau emoţional mai
puţin decât partenerele de viaţă.

Bărbaţii care îşi creşteau singuri copiii reacţionau emoţional la fel de intens ca mamele, iar, în
acelaşi timp, manifestau gândirea critică a taţilor care jucau un rol secundar în îngrijirea
micuţilor. Acest lucru înseamnă că jucau un dublu rol, atât al mamei, cât şi al tatălui.
Descoperirile pot fi importante, de exemplu, în cazul divorţurilor, unde bătăliile pentru custodii
sunt adesea câştigate de mame.

http://1cartepesaptamana.ro/carti-care-te-fac-
destept/