Sunteți pe pagina 1din 3

Agregarea pluridirectionala a aparatelor de imobilizare

- protectia parodontiului de sustinere- prin imobilizare se realizeaza o contentie dentara care


impiedica deplasarea dintelui in toate directiile si permite desmodontiului sa se refaca, la o
amplitudine redusa a miscarilor.

- cuprinderea unui cat mai mare numar de dinti. Extinderea contentiei se poate face pe o
arcada /hemiarcada cu protectia parodontiului marginal la nivelul joint-ului dento-protetic.

- aplicarea sistemului de imobilizare cat mai departe de axul de rotatie al dintilor .fortele
verticale care se exercita pe suprafatan ocluzala sunt transmise pe un ax vertical spre
hipomoclion. Orice abatere de la axul longitudinal care trece prin acest punct este o forta
ocluzala excentrica.

- economie maxima de substanta dentara. Sistemele de contentie abordeaza foarte multe


elemente dentare de pe arcada. In raport de mobilitatea dintilor si de volumul coronar se
pot alege tipurile de elemente de agregare .

- respectarea organului pulpar. Se recomanda pe cat posibil respectarea vitalitatii pulpare.


Uneori (sindrom endo-parodontal) sau sine de imobilizare cu pivouri intraradiculare se
impune depulparea dintilor vitali.

- respectarea rapoartelor ocluzale optime- sa nu genereze forte nocive asupra dintilor.


Contactele interdentare trebuie sa fie uniform distribuite si sa se produca cat mai in
centrul suprafetei ocluzale a dintilor iar descompunerea transversala a fortelor sa se
realizeze corect.

- suprimarea patologiei punctului de contact legata de transmiterea anormala a fortelor ,


migrari , basculari, tasarea alimentelor.

- respectarea inaltimii etajului inferior,

- restabilirea la parametrii optimi a functiilor sistemului stomatognat,

- sa permita o buna curatire artificiala si autocuratire,

- realizarea prin mijloace simple si eficiente, cu materiale curente, la un pret de cost


accesibil.

Alegerea momentului imobilizarii( contentiei)

Precoce cand mobilitatea nu este foarte mare

Dupa asanarea cavitatii orale serveste pentru a sprijini interventia chirurgicala si igienizarea
unor dinti. Imobilizarea pune la adapost de trauma –dupa interventia chirurgicala apare edemul care
accentuiaza foarte multb mobilitatea.
Tardiva – dupa mai multe sedinte de imobilizare provizorie.decizia pentru imobilizarea tardiva
( permanenta) se ia in urma evaluarii rezultatelor imobilizarii provizorii. In cazul in care dupa
imobilizarea provizorie mobillitatea dintilor este crescuta, ea se poate repeta, in conditiile in care
bolnavul se asaneaza complet, pentru inca un interval de timp de 2-6 luni. In cazul in care dupa
perioada de tranzitie s-a redus mobilitatea dentara, se opoate trece la contentia definitiva.

Imobilizarea provizorie

Introducerea unei atele sau imobilizari la nivelul arcadei dentare complica procedurile de
igiena orala, de aceea pacientii trebuie instruiti in mod special in ceea ce priveste controlul placii
interproximale.

Procedura de imobilizare prin ea insasi nu are scopul de a elimina etiologia bolii parodontale . chiar
daca se obtine prin imobilizare o stabilitate dentara temporara, pungile parodontale netratate pot
progresa. De aceea pe langa imobilizare sunt obligatorii controlul placii si eliminarea pungilor.

Indicatiile majore ale imobilizarii dentare provizorii sunt:

 imobilizarea dintilor excesiv de mobili, astfel incat pacientul sa poata mesteca mai
confortabil,

 stabilizarea dintilor inainte si dupa chirurgie parodontala,

 pentru prevenirea migrarii patologice,

 pentru usurarea manoperelor de detartraj, chiuretaj, ajustare ocluzala,

 pentru prevenirea impactarii (tasarii) alimentare,

 pentru evaluarea prognosticului,

 cand mobilitatea nu se reduce dupa echilibrarea ocluzala.

Principii de imobilizare provizorie

 mecanice:

 Principiul localizarii verticale (Trevoux) Aplicarea sistemului de imobilizare cat mai departe de
axul de rotatie al dintilor. Pentru o transmitere judicioasa a fortelor ocluzale catre parodontiul
de sustinere, dispozitivul de imobilizare trebuie fixat cat mai departe de axul de rotatie a
dintelui (hipomoclion), deci cat mai aproape de marginea incizala sau de suprafata ocluzala ;

 Principiul dintelui terminal – necesitatea unei implantari foarte bune (Hirsch & Barrelle);

 Principiul imobilizarii in 2 planuri diferite (Roy);

 Principiul poligonului de contentie (Manson);


 Principiul extinderii maxime;

 b) biologice:

 pierdere minima de substanta

 sa nu impiedice autocuratirea si igiena;

 sa nu interfereze cu parodontiul marginal

 sa nu interfereze cu ocluzia.

 sa suprime patologia punctului de contact.

 Sa permita o buna curatire artificiala si autocuratire. Trebuie sa fie usor de aplicat si


indepartat, sa nu interferecu masurile de igiena orala

 Realizarea prin mijloace simple si eficiente, cu materiale curente, la un pret de cost accesibil.

 Dispozitivul de imobilizare sa fie suficient de rigid pentru a permite contentia dintilor, dar sa aiba
si un oarecare grad de elasticitate care sa compenseze rezilienta tesuturilor.

Imobilizarea provizorie se poate face prin:

 Atele

 atela armata din rasini compozite la nivelul dintilor posteriori.

 atela compozita aplicata prin tehnica gravarii la nivelul dintilor anteriori.