„Nu ne putem permite să rămânem o colonie

europeană. E momentul să gândim românește!“

IN MEMORIAM
DAN ADAMESCU
2 ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018

In memoriam

Cånd am fost tån`r, m-am

rugat la Dumnezeu s`-mi dea o
via]` \n care s` nu m` plictisesc,
[i uite ce mi-a dat
[i cåte b`t`lii a trebuit s` duc...

Grigore Dan Adamescu


Era contrariat că la noi nu se
vorbește zilnic de Herta Muller
D an Grigore Ada-
mescu a avut un
destin tragic. Nu se
poate spune că era un om
sănătos, știa însă să lupte cu
suferința, ar fi putut să mai
rămână printe cei vii mulți
ani, nu și în fața unor rea-
lități implacabile, la chere-
mul unui sistem specializat
în scurtarea timpului și a-ți
face viața cruntă. Una este
suferința trimisă din cer și
alta pricinuită de semeni.
Cum poate fi caracterizat un
sistem decât inuman dacă
nu transferă la timp un în-
carcerat grav bolnav într-un
spital civil? Au reușit să-l
umilească, dar de ce i-au
pricinuit moartea? Când
temnicerii și-au dat seama
că se află la capătul vieții
și apărea durerosul deces
au catadixit să-l transfere.
Asemenea reprezentanți ai
sistemului, gardieni cruzi ai
sufletului, își vor da seama,
cu timpul, cât de trecători au
fost prin viață.
Nu comentez condamna-
rea lui Adamescu, cu mar-
tori care au declarat strâmb,
cu deducții, cu declarații
care n-au mai fost atașate
la dosar (ciudățenii pe care
justiția a refuzat să le ia în
seamă, darămite să le elu-
cideze). Comentez situația
inumană în care a ajuns și
care a dus la suferințele din
ultimele luni de viață. Mai
conta că muribundul și-a
petrecut ultimele zile într-o
clinică de lux unde n-a mai
putut măcar să-și ascundă
suferința?
M-am tot gândit la acea
condamnare pentru dare de
mită, trasă de păr, când îm-
pricinatul, mai curând era
“vinovat” pentru dare de
milă, de ofrande caritabile.
Așa încât cred că la judecata
tribunalului dumnezeiesc ar
putea să se prezinte într-o al-
tă lumină. Milostenia din ro-
dul averii sale este o virtute.
Faptele bune dinspreGri-
gore Dan Adamescu se pe-
treceau în taină, nu le făcea
cunoscute. Considera că
nu-i bine să spui cu gura
mare ce bine ai făcut tu cu-
iva. Dacă aștepți laudă pen-
tru bine poți pierde virtutea.
Așadar, faptele sale de cari-
tate nu erau gălăgioase. Nu
făcea milostenie cu el însuși.
Zicea tot timpul că ofrandele
sale caritabile fac parte din
legea plină de dor a vieții.
Avea teoria sa asupra ba-
nilor: averea devine pacoste
dacă nu o privești ca pe un
împrumut ca să-ți asude
ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018 3
In memoriam
mâna până dai din ei și în
acte de caritate. A sponso-
rizat tratamente medicale,
burse. Vistieria faptelor sale
bune este plină și prin da-
niile către biserică. Spunea
mereu că binele său îl dato-
ra lui Dumnezeu și să nu ne
gândim doar la noi înșine.
Nu se înfumura cu bogăția.
A făcut și mecenat: a spri-
jinit multe proiecte cultu-
rale, de la editarea de cărți
importante, la spectacole de
teatru. A fost un ocrotitor al
artelor. Era contrariat că la
noi nu se vorbește zilnic de
Herta Müller, cu al său pre-
miu Nobel, dar ni se amin-
tește de trei ori pe zi ce-a
mai făcut Magda Ciumac.
Herta Müller n-a primit No-
belul pentru carismă sau că
a dansat în piață.
Adamescu pleda pentru
purtători de excelență în
funcții înalte, care să fie tre-
cute în urma unor examene
guvernamentale, adică eva-
luare și selecția meritelor,
întoarcerea la meritocrație.
Și nici să fie discreditați cei
cu alte idei într-o societate
referențială și dominată de
cultul valorii. Numai că me-
ritul se obține cu inteligență
și efort.
Nu era deloc un “miliardar
misterios”. S-a întors în țară,
din Germania, ca un prosper
om de afaceri. În Germania
nu prea poți să faci avere
din strâmbătăți. Și-a trans-
ferat afacerile în România
(cu produse electrocasnice,
terenuri și clădiri). Era un
erudit în economie. I s-au
propus ministere, dar nu-l
interesau funcțiile politice.
Era riguros în afaceri, sus-
ținea tot timpul naționali-
tatea capitalului, știa totul
despre sănătatea plasamen-
telor, a sesizat în România
oportunitatea sediilor de
birouri, știa ce înseamnă un
business. Și peste toate îți
trebuie și judecată.
Când a decedat, pe 24 ia-
nuarie 2017, m-am gândit
imediat la o discuție pe care
am avut-o despre unirea cu
Basarabia, pe care o vedea
posibilă doar prin voința
marilor spirite, ca în 1918.
Într-o epocă în care națiu-
nea noastră pare amorțită,
ce-ar putea fi mai dumneze-
esc sub soare decât nădejdea
în încă o UNIRE?
În rest, fie ca sufletul său
să-și fi găsit liniștea. Sufe-
rințele lui au încetat. Bunul
Dumnezeu să-i odihnească
sufletul în pace!
S Petre Mihai Băcanu
4 ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018

In memoriam
Dragă domnule Alexander Adamescu,

Mi-a parvenit vestea morţii tatălui dumneavoastră și m-a zdruncinat profund. Regret
cauzele morţii, de o forţă și o amărăciune aparte. Eu am fost legat și prietenește de tatăl
dumneavoastră. Aveam obiective comune care depășeau activitatea noastră de zi cu zi.
Erau speranţe, dar și temeri în căutarea unui viitor luminos pentru România și pentru
întreaga regiune. Noi știam că nu ne ajunge o generaţie pentru a atenua efectele
denaturării istoriei și a restaura încrederea într-un viitor european mai bun.
Tatăl dumneavoastră a fost un partener onest, corect și de încredere pentru grupul media
WAZ. Credea într-o presă independentă, dezvoltată în mod democratic. În ciuda tuturor
eforturilor, a rămas neclintit și a fost un partener pe care un european get-beget ca mine
l-a încurajat atunci când nu se deplasa suficient de repede sau o lua în direcţia greșită.
Pentru că a trebuit să învăţăm și asta: când continentul a vrut să lase în urmă
naţionalismul distrus al secolului XIX și criminalul secol XX, cu toţii a trebuit să ne
dezvoltăm atenţia, onestitatea, răbdarea creativă și bucuria de a avea o varietate cu
care să putem convieţui, indiferent de mărimea demografică și puterea economică.
Acum avem cu o speranţă mai puţin, alături de o mare durere personală. O asemenea
moarte lasă întotdeauna o rană. Nu se va vindeca așa ușor. Și de ce ar trebui? Eu gândesc
pe termen lung: când spunem adio o facem din postura celui care nu știe pentru câtă
vreme se mai bucură de viaţă. Viaţa nu dispare, doar se transformă. Sunt sigur că tatăl
dumneavoastră ne-ar întreba acum: «De ce sunteţi triști? Nu aveţi ceva mai bun de
făcut?».
Vă doresc dumneavoastră și familiei o bună bucată din puterea lui. Tatălui
dumneavoastră i-a păsat de ţară și de poporul ei, dar și de Europa. Iar eu sunt
recunoscător că l-am întâlnit.“
Cu adâncă simpatie,

PROFESOR BODO HOMBACH

Când moare un om, ceilalţi se gândesc la el intens. Se simte nevoia unui portret
evocativ, trecerea pozitivă peste durere. Grigore Dan Adamescu a trăit 68 de ani.
Anii de formare i-a petrecut la Sibiu, într-o familie de intelectuali și patrioţi, făcând școli
bune, marcate de cultura germană. Memoria acestei perioade a rămas vie și caldă tot
timpul, având un cult pentru părinţi și valorile lor. Facultatea de Comerţ pe care a urmat-o
i-a dat meseria pentru viitor. A fost printre studenţii străluciţi și s-a remarcat apoi prin idei
și acţiuni de succes în cadrul agenţiei de import din Ministerul Comerţului. Presat de
constrângerile sistemului comunist, pleacă în Germania, fără să se mai întoarcă, având în
plan afaceri adevărate, de anvergură. A dovedit imediat o excepţională pricepere în afaceri,
fondând o firmă de succes, cu profituri solide, bazate pe ingeniozitate și înţelegerea
relaţiilor cu furnizorii japonezi de electronice. Deși a evitat relaţiile cu România ceaușistă,
după 1990 a investit în ţară, a construit pentru grupul german Metro și a preluat mai multe
firme aflate în dificultate, pe care le-a reabilitat economic. A fost un om de afaceri de mare
talent, arătând o inteligenţă specială în tranzacţii și negocieri; a adus numeroase firme
germane în România, firme care au investit alături de el sau separat. A avut succese mari.
Era convingător și stăpân pe sine, vorbea fluent mai multe limbi, făcea mare impresie când
se discuta liber pe teme de istorie, plastică, muzică sau călătorii culturale. Dădea impresia
unui om prietenos, plin de înţelegere pentru problemele celorlalţi. Făcea ușor echipă cu cei
apropiaţi, dădea idei și contribuia generos când se putea. Familist și fidel în credinţa
ortodoxă, a făcut caritate și a sprijinit cultul. Personalitatea sa bogată a făcut să fie privit
cu respect și bunăvoinţă de toţi cei cu care intra în contact. În ciuda problemelor din ultimii
ani, figura lui a rămas luminoasă pentru majoritatea oamenilor cu care lucra sau
interacţiona. Grigore Dan Adamescu rămâne o figură excepţională în lumea afacerilor,
socială și culturală a ultimelor decenii, un om cu trăsături și însușiri pe care le întâlnim
foarte rar îmbinându-se armonios. Amintirea sa va dura în sufletul tuturor pentru că stă pe
fapte și idei frumoase și deschise.“

PROF. DR. ION BĂNȘOIU

Nu l-am cunoscut personal pe Grigore Dan

Adamescu, dar l-am respectat întotdeauna
pentru că a păstrat și păzit «România liberă», și la
propriu, și la figurat. RL, cel mai vechi brand necontami-
nat, a rezistat pe piaţă numai și numai datorită lui. Din
păcate s-a dus. Și cred că s-a dus pentru că a fost prea
naiv, prea încrezător în așa-zisa democraţie din
România. România nu este nici astăzi și nu va fi prea
curând o democraţie, și cred că asta nu a înţeles Grigore
Dan Adamescu. Dacă ar fi înţeles, ar fi fost și astăzi
alături de noi și nu ar fi fost acolo în pușcărie nici măcar
o clipă.
Dar fiecare succes, fiecare rezistenţă din România cere
sacrificii. Grigore Dan Adamescu a plătit foarte scump
și cred că mult timp cei mai apropiaţi din familia lui vor
plăti în continuare, pentru că sistemul nu te iartă nici
după moarte. Am prevenit public în urmă cu mult timp că
e cazul să se păzească, el și familia. Ce va fi va fi, până
la urmă fiecare ducem o povară în spate, și doresc
urmașilor săi să fie puternici, să lupte și să păstreze
amintirea acestui bărbat care a preferat să moară în
picioare decât să devină o mică unealtă a sistemului,
sistem mafiot, stat mafiot. N-am spus niciun cuvânt
mare, ba chiar m-am abţinut. Dumnezeu să-l
odihnească.“

RADU MORARU,
REALIZATOR „NAȘUL TV“
 ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018 5

In memoriam
L-am cunoscut pe domnul Grigore Dan Adamescu prin ’90
sau ’91. Încă de atunci avea alură de milionar, dar nu un
milionar de carton cum începusem să ne obișnuim. El era făcut
milionar în Germania, unde emigrase înainte cu vreo 10 ani de
Revoluţie, și a pus acolo pe picioare o firmă care a devenit
puternică. Avea o cifră de afaceri de vreo 65 milioane de mărci
germane, cu vreo 45 de filiale în ţările din Europa de Est. În România
înfiinţase deja o firmă, Mega Vision, de mare succes. Am avut dese
întâlniri cu domnul Adamescu, era foarte preocupat și avea
cunoștinţe temeinice de economie, de geopolitică. Aveam și discuţii
contradictorii, mi-am dat seama că era foarte bine informat. La un
moment dat l-am întrebat dacă nu cumva s-a extins prea mult, dacă
nu cumva afacerile îl vor copleși. Aveam deja destul de multe
exemple în România. Atunci mi-a destăinuit că nu este preocupat
atât pentru el, cât de ideea de a dezvolta, de a pune pe picioare
afaceri care să se susţină între ele. Insistam foarte mult să-mi dea
răspuns la întrebare. Și atunci, mi-a spus că va încerca să întoarcă
în societate tot ce câștigase, după un bun sfat pe care i-l dăduse
tatăl său, un magistrat de elită, sfat care se traduce cam așa: atunci
când ne ducem, nu luăm nimic cu noi. Am rămas surprins când am
auzit că domnul Adamescu a avut parte în închisoare de un
tratament neomenos. Știam cât este de bolnav și m-am gândit tot
timpul dacă va rezista la condiţiile din închisorile noastre. Pentru că
dânsul a fost condamnat la 4 ani de închisoare, și nu la moarte.
Dispreţul pentru viaţă al autorităţilor este parcă o modă. Și, ca să
închei, ceea ce se întâmplă în închisorile noastre și cu asemenea
condamnări nu are nicio legătură cu statul de drept.“

PETRE MIHAI BĂCANU,

FOSTUL REDACTOR-ȘEF AL „ROMÂNIEI LIBERE“

Dragă Dan,
Mă adresez ţie personal pentru că tu pentru mine nu ai murit, ci doar ai plecat
dintre noi, însă în sufletul și inima mea tu încă trăiești. Și vorbesc cu tine în germană
pentru că a fost limba în care noi am conversat mereu, și în care tu ţi-ai exprimat ideile
într-un mod exemplar, redând în același timp imaginea completă a aplecării tale
înspre latura umanistă și știinţifică.
Ne-am cunoscut în anul 2005 în Franţa, unde ne-am întâlnit să vorbim despre acţiunile
deţinute în piaţa asigurărilor din România și a fost din primul moment evident că a fost
«dragoste la prima vedere», fiindcă am putut vorbi despre multe alte lucruri, nu numai
despre finanţe, participaţiuni sau rezultate, ci și despre familie, prieteni, dezvoltare
politică, iar aceste interese comune m-au însoţit mereu până la ultima noastră
întâlnire de la hotelul Intercontinental în Viena. În cele din urmă, în mod neașteptat,
nu am încheiat afacerea despre care am vorbit, însă am avut o fază scurtă în care am
fost acţionari în firma Astra, deţinută de tine. În mod excepţional, acest lucru nu
numai că nu ne-a afectat relaţia de prietenie, ba chiar a aprofundat-o, chiar și în
situaţia dificilă din România cu care te-ai confruntat.
Sunt extrem de trist că nu mai ești printre noi, însă, totuși, vezi un zâmbet pe faţa mea,
pentru că tot ce am învăţat de la tine și tot ce îmi amintesc port adânc în suflet și n-o
să uit întâlnirile noastre din Franţa, București, Constanţa, Viena, când am discutat
despre parteneriatul și ţelurile noastre comune. Mi-a făcut plăcere de fiecare dată să
te întâlnesc.
Regretul meu îl adresez familiei, în special lui Alexander, căruia îi transmit că tatăl lui
a fost un om extraordinar, un adevărat antreprenor, și pentru mine un prieten
adevărat și profund, și de aceea, Dan, nu te voi uita niciodată. Îţi mulţumesc că ai fost
printre noi.“

ANDREAS BRANDSTETTER, CEO UNIQA GROUP

6 ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018

In memoriam
Nu mai aveam nimic de împărţit
cu Adamescu. Adamescu era un
om foarte bolnav. Pentru Adamescu,
închisoarea însemna moartea. Condiţiile
din arestul central pentru Grigore Dan
Adamescu însemnau condamnarea la
moarte. Un om la doi metri înălţime, la 144
kg, care nu putea să facă o genoflexiune
din cauza fizicului pe care îl avea, era
obligat să folosească un WC turcesc. Era
inuman. La două zile, cădea în WC.
Paturile de fier erau de 1,8 m lungime, iar
el avea doi metri. Nu putea sta în patul de
sus pentru că nu putea să coboare din pat.
Nu încăpea printre paturi. Dacă stai în
patul de jos riști să vină gândacii peste
tine. Un om de peste 60 de ani, de obicei,
are probleme cu prostata și se duce de 2-3
ori pe noapte la toaletă. (...) Adamescu
spunea mereu: Ăștia vor să mă omoare.“

DAN RADU RUȘANU

Cred că amintirea plăcută pe care o căutăm ar fi următoarea: eram prin 2005, să zic, la
mare, la 2 Mai, unde tata mergea în fiecare vară, și eu cu el. Și Grigore Dan Adamescu
cred că era în Mamaia, cu mama lui. Și a venit să ne viziteze la 2 Mai, el și tata fiind foarte buni
prieteni. Și a venit cum se vine la mare: îmbrăcat în șort, cu o cămașă deschisă. El era, ca și
taică-miu, destul de gras, părea așa, un turist obișnuit.
Venise totuși cu două Maybach-uri, al lui și al mamei lui. În orice caz, au parcat Maybach-urile
în curtea casei și, după ce am jucat o canastă, am zis: Hai să mâncăm la un restaurant foarte
aproape. Și dacă te duci la un restaurant care e aproape, nu te urci în mașină să mergi până
acolo, mai ales că era cald, frumos, așa că am traversat noi șoseaua din 2 Mai și șoferii
Maybach-urilor au adus mașinile în faţa restaurantului, că nu puteau să le lase în faţa casei,
cum se întâmplă, că cine știe unde se merge dup-aia. Am intrat în restaurant o șleahtă de
bărbaţi, femei, copii, cine mai era pe acolo. N-am fost băgaţi în seamă cine știe ce, pentru că
atenţia chelnerilor s-a concentrat, evident, pe șoferii Maybach-urilor, care erau îmbrăcaţi în
costum, arătau prezentabil, iar mașinile alea mari, era clar, costau o avere. Și două ore cât am
stat acolo, ne-au ignorat; sigur, ne aduceau din când în când mâncare și o aruncau pe masă,
cum dai la săraci, că asta era în mintea lor, în timp ce în jurul șoferilor erau doi băieţi, patru
fete, să le schimbe furculiţa etc.
Evident că am remarcat situaţia, evident că ne-a distrat foarte mult pe toţi, inclusiv pe Dan, și
la sfârșit, după ce am terminat masa și ni s-a adus nota de plată cu același dispreţ ca și până
atunci, Dan i-a zis chelnerului: «Plătesc eu și pentru domnii de la masa ailaltă». Atunci cred că
le-a picat fisa, când au văzut că cei doi domni ţin portierele deschise.
Mi-a plăcut că Dan, să fim cinstiţi, era miliardar, dar nu s-a atacat că n-a fost tratat ca atare. Nu
și-a văzut status-ul pus în pericol, pentru că era conștient de el oricum. Nu banii îl făceau să fie
ce era, ci personalitatea. Și a luat-o foarte cu umor, fără să se oftice, fără să facă circ, fără să
arunce farfurii, și cești, și pahare. Cred că am râs toată seara, că dup-aia am mai jucat câteva
canaste, la care eu cu partenerul meu i-am făcut praf pe Dan și pe Toca, taică-miu. Asta e
povestea pe care o spun cel mai des despre el, pentru că arată cel mai bine ce fel de om era.“

ALEX TOCILESCU, SCRIITOR,

JURNALIST, MUZICIAN

L-am cunoscut pe Grigore Dan Adamescu în

urmă cu 15 ani, când era la începutul carierei lui
de om de afaceri, deși venise în România de mult mai
mult timp. Mi s-a părut un om extrem de dedicat
meseriei pe care și-a ales-o, trăia pentru afaceri, de
dimineaţă până seara n-ar fi discutat decât despre
aceste lucruri, în același timp fiind un om extrem de
cald. Era un om cu care puteai discuta despre orice, era
interesat de o mulţime de subiecte și niciodată nu-ţi
crea impresia că n-are timp pentru tine.
De fiecare dată când ne-am întâlnit, la cererea mea sau
a lui, am stat de vorbă cât am vrut pentru că îţi aloca
timp exact cât aveai nevoie. Și avea un anumit stil,
întotdeauna parcă se scuza faţă de tine că nu poate să-ţi
dea mai mult imp și nu poate să te ajute mai mult. De
fiecare dată când m-am întâlnit cu el am avut senzaţia
că nu mă întâlnesc cu un rechin al finanţelor românești,
deși era unul dintre cei mai bogaţi oameni din România,
ci cu un om normal. El asta reușea de fapt să transmită
tuturor: că este un om normal, care își dorește lucruri
normale și care și-ar fi dorit să trăiască într-o ţară
normală.“
DAN ANDRONIC,
DIRECTOR GENERAL EVZ

S-a format în Germania ca om de afaceri și a revenit cu tot ce avea în România pentru a construi un imperiu
GRIGORE DAN ADAMESCU,
omul care a adus Occidentul în România
A plecat de la comerţul
cu electronice în cele
două Germanii de di-
naintea căderii Cortinei
de Fier și doar interese-
le politice și dorinţa de
răzbunare ale unor per-
soane aflate efemer la
butoanele României au
făcut ca Astra Asigurări,
copilul său de suflet,
să nu ajungă o pute-
re regională în lumea
asigurărilor. S-a împlinit
un an de la moartea, în
penitenciar și în condiţii
încă neelucidate, a lui
Grigore Dan Adamescu,
unul dintre oamenii care
au adus Occidentul în
România.
S Eliza Avram
Î
nainte de fi capturată
și apoi distrusă de un
grup de oameni din
care au făcut parte inclusiv
politicieni de rang înalt, Astra
Asigurări reușise să facă ceea
ce niciodată nu făcuse vreo
companie românească din
domeniul financiar.
Cu vânzări de peste 200 de
milioane de euro și active tot
la același nivel, cu sucursale
în Ungaria,Slovacia și Germa-
nia,Astra Asigurări era pe cale
de a ieși puternic și pe alte pi-
ețe din Europa de a se defini
drept o putere regională în
domeniu. Avea drept clienți
armatori celebri din țările
nordice, familii princiare și
companii aviatice de calibru.
În chiar anul în care
Guvernul Ponta a decis că
Grigore Dan Adamescu și
Astra ajunseseră prea departe
și lezau, probabil, interesele
companiilor străine care îl
susțineau pe fostul premier,
Astra mai dădea o lovitură.
Reușise să parafeze un
contract prin care achiziționa
afacerile din România ale
celei mai mari companii de
asigurări de viață din lume,
gigantul francez Axa.
Tranzacția aceasta și Astra
în sine erau cele mai mari
satisfacții ale lui Grigore Dan
Adamescu, cel care în doar
puțin timp avea să-și vadă
distrus o parte din imperiul
pe care îl construise și avea să
moară în condiții inumane,
și neelucidate încă, într-un
penitenciar din România.
Astra Asigurări, vârful de
lance al afacerilor lui Ada-
mescu,doborâse barieră după
barieră, fiind prima societate
românească de asigurări care
a ajuns să domine autoritar
o piață în care erau prezente
cel puțin patru corporații din
domeniu, prima firmă de asi-
gurări din România care și-a
dezvoltat afaceri în afara țării,
dar și prima societate cu ca-
pital românesc din domeniu
care ajunsese să preia o mare
firmă străină.
Despre ceea ce ajunsese să
fie Astra în piața de asigurări
și în economia românescă
stă mărturie haosul care a
început imediat după pră-
bușirea companiei, în 2015,
după un an și jumătate de
administrare defectuoasă a
celor de la KPMG, executanți
ai ordinelor primite de la ASF
și Guvern, recompensați cu
administrarea și apoi lichi-
darea Astra.
ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018 7
In memoriam
Destul de repede a ajuns, cu
Mega Vision, principalul fur-
nizor de aparatură electroni-
că (mai ales televizoare și apa-
rate video) pentru români. De
atunci, 90% din afacerile sale
au rămas în România.
A construit primul centru
de afaceri modern din Româ-
nia, adică prima clădire de
birouri, care astăzi este sediul
Bursei de Valori București. A
dezvoltat afaceri în domeniul
construcțiilor și imobiliare-
lor, dar nu a uitat că, la bază,
era totuși un profesionist al
comerțului.
A preluat Magazinul Unirea
din București și l-a transfor-
mat într-un centru comercial
care rivalizează și acum cu
orice mall. A adus la Unirea
cele mai mari branduri din
domeniul comerțului cu
îmbrăcăminte, de la H&M la
Zara și Pull&Bear.
În paralel, a dezvoltat afaceri
în domeniul hotelier, aproape
de fiecare dată, ca și în cazul
Astra sau Unirea, preluând
afaceri aproape îngropate
pentru a le transforma în
business-uri de succes.
Pokerul și „România
liberă“, marile riscuri
pe care și le-a asumat
Deși a fost un împătimit al
jocului de poker, felul în care
Adamescu și-a construit, cu
migală, imperiul arată că nu
era un om care să își asume
riscuri inutile.
Poate singurul risc major la
care s-a expus conștient în
evoluția sa a fost preluarea
și salvarea în mai multe rân-
duri a cotidianului „România
Nici astăzi piața nu și-a re- avut un traseu de zeci de milioane de mărci pe an. Ada- liberă“, una dintre principale-
venit, iar milioane de șoferi ani, marcat permanent de mescu era dealer exclusiv al le voci care au militat pentru
care cumpărau RCA de la As- legătura dintre valorile occi- unor mărci japoneze celebre valorile occidentale, pentru
tra au simțit pe pielea lor ce dentale și cultura din estul ca JVC, Seiko sau Panasonic, libertatea de exprimare și
înseamnă monopolul com- Europei, pe atunci domina- ale căror produse le vindea pentru o Românie modernă
paniilor străine care, după ce tă de comunism. Așa se face mai ales în zonele mai greu și liberă de comunism.
și-au făcut plinul din rămăși- că a fost, practic, unul dintre accesibile, adică în Europa de Tocmai acest atașament al
țele Astra, s-au retras ușor dincei care au adus, treptat, Oc- Est, unde firma sa avea 40 de său față de „România liberă“
piață. cidentul în Est și mai ales în reprezentanțe. avea, însă, să îi aducă și cele
Prețurile asigurărilor au România. Imediat după căderea Corti- mai mari necazuri, într-o ța-
crescut și cu 300% după ce As- Încă din 1971, când a nei de Fier, a decis să renunțe ră în care apucăturile comu-
tra a intrat în faliment, spre ter minat facultatea, s-a la parteneriatul cu japonezii și niste încă nu au dispărut și
nenorocirea a milioane de specializat în comerț exterior, să se dezvolte pe cont propriu. în care încă este posibil ca la
șoferi și a mii de firme din do-fiind angajat la una dintre În acest fel a ajuns să fie ordinul unui „tovarăș“ să se
meniul transporturilor. întreprinderile care se ocupau unul dintre marii comer- năruiască afaceri și vieți.
cu importul în România de cianți de aparatură electroni- Abia acum, după ce au dis-
Afaceri de calibru în produse de consum. că din fosta Germanie din Est trus Astra Asigurări și după
Germania și aparatură Din 1978, an în care a ajuns și din estul Europei. ce au provocat moartea lui
electronică în casa în Germania pentru a se ope- În România a ajuns pentru Grigore Dan Adamescu, cei
fiecărui român ra, experiența în domeniul că, la un moment dat, a rămas care încă fac jocurile mari
comerțului avea să îl ajute cu sute de televizoare în stoc în această țară își dezvăluie
Înainte de a ajunge, însă, să să construiască de la zero o și a observat rapid că piața adevăratul scop: preluarea
dețină compania de asigurări, firmă care în doar câțiva ani locală este una care are mare cu orice sacrificii a „Româ-
Grigore Dan Adamescu a ajungea la afaceri de 40 de potențial. niei libere“.
8 ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018

In memoriam

Cauzele decesului lui Grigore

ținute secret și la un an de la
După trei ani de calvar, omul de afaceri Grigore Dan Adamescu închidea ochii
definitiv pe 24 ianuarie 2017. Sub pretextul luptei anticorupţie, viaţa omului
de afaceri a fost măcinată constant din 2014. În toată această perioadă nu
a primit dreptul la tratament medical corespunzător, deși problemele sale
medicale erau de domeniul evidenţei și proveneau dinainte de 2014, deci ni-
meni nu putea spune că Adamescu senior și-a inventat bolile pentru a scăpa
de arest. Din păcate, însă, toată derularea evenimentelor din 2014 și până
în prezent arată clar că, de fapt, oameni din instituţiile de forţă ale statului
român, la comanda unor cercuri de interese politico-economice, au instru-
mentat dosare penale familiei Adamescu doar pentru a le distruge viaţa și
a le prelua afacerile profitabile. O luptă anticorupţie corectă nu trebuia sub
nicio formă să împiedice dreptul lui Grigore Dan Adamescu de a beneficia de
tratament corespunzător problemelor medicale pe care le avea. Nu s-a dorit
însă! O probă că sunt probleme cu decesul omului de afaceri este faptul că
familia lui Adamescu nu a primit nici până în prezent, deși a trecut un an de
zile, raportul autopsiei!

G rigore Dan Adames-

cu, patron al primu-
lui ziar democra-
tic și fondator al celei mai
mari companii de asigurări
din România, și-a pierdut
în mod suspect viața, în
custodia statului român,
pe data de 24 ianuarie 2017.
Între timp, cauzele morții
lui Grigore Dan Adamescu
sunt încă neelucidate, iar
raportul autopsiei este ținut
la secret, cu toate că familia
a făcut cel puțin 5 solicitări
în acest sens, prin avocați,
în tot acest timp. Prima ce-
rere a fost transmisă chiar
imediat după moartea pre-
matură a omului de afaceri,
respectiv pe 27 ianuarie 2017.
Institutul Național de Medi-
cină Legală a refuzat drep-
tul familiei de a-l primi și a
arătat cu degetul către pro-
curorul care investighează
dosarul de moarte suspectă
deschis pe numele lui Grigo-
re Dan Adamescu, adică pro-
curorul Eusebiu Șerbănoiu
de la Tribunalul București.
Acesta a delegat, la rândul
său, doi ofițeri de poliție de
la Direcția Omoruri din ca-
drul Poliției Române pentru
investigații – inspectorul
Adrian Lazăr și subcomisa-
rul Lupescu –, însă nici până
în ziua de azi nu au răspuns
sau înmânat familiei rapor-
tul autopsiei lui Grigore Dan
Adamescu. Deși s-a împlinit
un an de la decesul cunoscu-
tului om de afaceri.
Cine este responsabil
pentru moartea
prematură?
Încă din urmă cu doi ani,
doi procurori DNA, împreu-
nă cu șefii lor, au refuzat
constant să-i acorde dreptul
la tratamentul medical. În-
cepând cu iunie 2014, când
acesta a devenit ținta lor. Es-
te vorba despre procurorul
Dănuț Volintiru și Claudiu
Dumitrescu, fost șef al Secți-
ei a II-a din DNA. Aceștia au
fost, până la urmă, retrași și
în locul lor au fost numiți, la
începutul anului 2016, pro-
curorul Adrian Matei și șeful
acestuia, Marius Bulancea,
fostul consilier personal al
Laurei Codruța Kövesi. În
mai puțin de 3 ani, din ca-
re 4 luni petrecute în arest
preventiv, un an petrecut în
arest la domiciliu și 9 luni
în închisoare, Grigore Dan
Adamescu a murit. Acesta
a intrat în comă în timpul
judecării apelului pentru
eliberarea condiționată (20
decembrie 2016) și a murit
la 5 săptămâni după, în spi-
tal, închis, familiei nepermi-
țându-i-se să-i fie alături în
ultimele clipe.
Doi judecători au decis că
el trebuie să continue să-și
exercite pedeapsa, în ciuda
degradării tot mai profun-
de a stării sale de sănătate
și în detrimentul încălcării
drepturilor omului. Chiar
dacă familia lui Grigore Dan
Adamescu a cerut public,
după decesul dramatic al
acestuia, să fie investigați
magistrații pentru încăl-
carea gravă a articolului 7
din Convenția Drepturilor
Omului, nicio acțiune nu a
fost întreprinsă. Oare de ce?
Fiul, mandat
internaţional de
arestare de la un
judecător controversat
În mai 2016, după o luptă și minciunile sistemului
strânsă la Curtea de Apel Bu- judiciar românesc
curești, când doi judecători
au refuzat să emită mandatul În august 2016, Grigore
de arestare a fiului lui Grigo- Dan Adamescu este transfe-
re Dan Adamescu – Alexan- rat urgent din închisoare la
der Adamescu –, în cauză a Spitalul de Urgență Floreas-
fost introdus controversatul
judecător Dorel Matei, căru-
ia i s-a înmânat practic cere-
rea de arestare preventivă pe
numele lui Alexander, cerere
căreia i-a dat curs în doar 20
de minute, finalizând ceea
ce doi judecători au refuzat
în decursul a două săptă-
mâni de studiu al dosarului.
Mariana Ghena, pe atunci
judecător la Înalta Curte de
Casație și Justiție, a fost cea
care nu a părut deloc mirată
de felul cum a fost introdus
judecătorul Dorel Matei și
nici nu a dorit să analizeze
de ce doi colegi – judecătorul
Ciprian Ghiță și judecătoarea
Mihaela Niță – au refuzat să-l
aresteze pe Alexander Ada-
mescu,confirmând de îndată
mandatul de arestare a fiului
lui Grigore Dan Adamescu,
pe 27 mai 2016. A declanșat
astfel persecuția fiului său și
a familiei lui, care locuia în
Londra, cu cei trei copii, din
anul 2012. Astfel că, în aceea-
și zi, Alexander își lua răma-
s-bun de la tatăl său fără să
știe că va fi pentru totdeau-
na. Grigore Dan Adamescu a
fost condamnat definitiv tot
în aceeași zi, 27 mai 2016, la 4
ani și 4 luni de închisoare în
același dosar în care fiul său
avea să fie arestat la Londra
după doi ani, după o decizie
definitivă dată în dosar, dar
și cu un prejudiciu infim de
70.000 RON, plus cheltuieli
de judecată.
Drepturile omului în
România, „un lux“.
Memoria scurtă a
președintelui României
ca, în șoc septic. Organizația
nonguvernamentală „The
Law Society“, reprezentativă
pentru Anglia și Țara Galilor,
a trimis o scrisoare adresată
președintelui României,
Klaus Iohannis, prin care își
exprima îngrijorarea după
cum urmează:
„Cunoaștem faptul că
domnul Adamescu a solici-
tat în repetate rânduri per-
misiunea să călătorească în
Austria pentru operația de
înlocuire a genunchiului și
8 din 9 cereri i-au fost refu-
zate.
I s-a permis să călătoreas-
că o singură dată, din 16 pâ-
nă pe 23 august 2015, când a
trecut prin examinări medi-
cale cu scopul de a se pregă-
ti pentru operație. Cu toate
acestea, de atunci lui nu i
s-a mai permis să călătore-
ască, deși doctorii au averti-
zat că întârzierea operației
reprezintă pentru domnul
Adamescu un risc, inclusiv
un risc de moarte prin em-
bolism.“
Amintim că România a ra-
tificat Pactul Internațional
cu privire la Drepturile Civi-
le și Politice pe 9 decembrie
1974, care dispune: „Artico-
lul 7: Nimeni nu va fi supus
torturii și niciunor pedepse
sau tratamente crude, inu-
mane sau degradante“.
Pe 25 ianuarie 2017, la scurt
timp după decesul prema-
tur al lui Grigore Dan Ada-
mescu, președintele Klaus
Iohannis a ținut un discurs
la Strasbourg în fața Comi-
siei Europene. Tot atunci a
fost întrebat de un membru
al Parlamentului britanic,
domnul David Davies: „Îl
cunoașteți pe domnul Gri-
gore Dan Adamescu? Tocmai
a decedat în închisoare în
România“. Răspunsul a fost
direct: „Nu!“. Astfel că pre-
ședintelui României, Klaus
Iohannis, i-a fost frică să ad-
mită nu doar că l-a cunoscut
pe Grigore Dan Adamescu,
ci și că au savurat împreună
pahare de șampanie.
Prin urmare, președintele
Klaus Iohannis nu a răs-
puns niciodată la scrisoarea
transmisă de „Law Society“
și nici nu a investigat vreo-
dată încălcarea drepturilor
omului, acest lucru nu doar
în cazul lui Grigore Dan Ada-
mescu, ci și în general.
După 4 luni de la transmi-
terea acelei scrisori și către
Ministerul Justiției, condus
atunci de către faimoasa
„Drepturile omului, un lux“
– Raluca Prună, în noiembrie
2016, ANP, cu semnătura lui
Dan Halchin, răspunde cu
o minciună crasă, negând
tortura lui Grigore Dan Ada-
mescu.
Mărturiile prietenilor
și dușmanilor lui Grigore
Dan Adamescu despre
tortura acestuia
Dan Radu Rușanu, fost șef
al ASF, acuzat de declanșarea
atacului asupra companiei
de asigurări Astra Asigurări,
controlată de Grigore Dan
Adamescu, el însuși închis
pe rațiuni politice, a admis
în lacrimi tratamentul inu-
man îndurat de Grigore Dan
Adamescu în închisoare.Dan
Radu Rușanu a făcut această
afirmație în direct pe data de
19 aprilie 2017, la emisiunea
lui Mihai Gâdea.
„Nu mai aveam nimic de
împărțit cu Adamescu. Ada-
mescu era un om foarte bol-
nav. Pentru Adamescu, în-

Dan Adamescu,
moartea lui
chisoarea însemna moartea.
Condițiile din arestul central
pentru Grigore Dan Adames-
cu însemnau condamnarea
la moarte.
Un om la doi metri înălți-
me,la 144 kg,care nu putea să
facă o genuflexiune din cau-
za fizicului pe care îl avea,era
obligat să folosească un WC
turcesc. Era inuman.
La două zile, cădea în WC.
Paturile de fier erau de 1,8 m
lungime,iar el avea doi metri.
Nu putea sta în patul de sus,
pentru că nu putea să coboa-
re din pat.Nu încăpea printre
paturi. Dacă stai în patul de
Ponta a dat semnalul,
DNA a pus în practică.
Cum s-a organizat execuția
lui Grigore Dan Adamescu
Î n mai 2014, premierul
de atunci, Victor Ponta,
era pe val. Era noul „co-
pil teribil“ al ceea ce numim
în prezent Statul Paralel,fiind
puternic împins de la spate de
un cerc de interese politico-
economice, conectat la gene-
ralul Florian Coldea,prim-ad-
junctul Serviciului Român de
Informații.
Aflat pe culmi, lui Ponta în-
cepuse să-i placă să sugereze
binomului SRI–DNA ce ținte
să ochească, așa cum văzu-
se la predecesorul său în așa
ceva, Traian Băsescu. Una
dintre principalele sale ținte
de la acel moment a fost Gri-
gore Dan Adamescu,patronul
Astra Asigurări, cea mai ma-
re companie de asigurări de
pe piață și singura cu capital
românesc, afacere care însă
se pare că devenise o miză
pentru cercul de interese eco-
nomice din jurul lui Victor
Ponta.
Astfel, pe 24 mai 2014, Victor
Ponta iese într-un interviu
la o televizune și dă urmă-
toarea declarație: „S-au făcut
niște presiuni fantastice asu-
pra mea și asupra lui Daniel
Chițoiu, pentru ca domnul
Daniel Tudor, nu știu dacă
vă spune mare lucru acest
nume, omul lui Adamescu,
să rămână în cadrul ASF șe-
ful secției, departamentului
jos, riști să vină gândacii pes-
te tine. Un om de peste 60 de
ani, de obicei, are probleme
cu prostata și se duce de 2-3
ori pe noapte la toaletă. (...)
Adamescu spunea mereu:
Ăștia vor să mă omoare“, a
povestit Dan Radu Rușanu.
Unul dintre colegii de ce-
lulă ai lui Grigore Dan Ada-
mescu, judecătorul Mircea
Moldovan, condamnat și el
în același dosar, dar nu în
legătură cu Grigore Dan Ada-
mescu, a declarat live la emi-
siunea Andreei Crețulescu
din data de 25 mai 2017: „Sis-
temul l-a torturat și l-a ucis!
de asigurări… Am considerat,
pe baza informațiilor pe care
le aveam, că domnul Ada-
mescu și compania domniei
sale sunt foarte aproape de
a comite una dintre fraude-
le cele mai mari din istoria
României, vorbim de sute de
milioane de euro… Fiind cel
mai mare asigurător, a dat și
cea mai mare gaură… Firma
lui Adamescu a făcut un fel
de schemă Ponzi, acoperind o
gaură cu o gaură și mai mare…
Domnul Adamescu de ani de
zile controla comisia de su-
praveghere a asigurărilor, el
avea cea mai mare firmă și
el îi controla pe cei de acolo…
Vorbim de o pagubă de euro
cu trei cifre, în milioane de
euro... Traian Băsescu este
unul dintre principalii bene-
ficiari ai sprijinului mediatic
al domnului Adamescu.Dom-
nul Adamescu are un ziar ca-
re luptă foarte tare împotriva
corupției, eu cred că omul
care a patronat un sistem de
corupție timp de atâția ani de
zile cu cele mai mari efecte es-
te întocmai patronul ziarului
care vorbește despre lupta an-
ticorupție… Sunt convins că
în continuare vom afla de la
parchet o mulțime de alte lu-
cruri pe această temă… Și mă
bucur că, în sfârșit, încet-în-
cet, pe măsură ce mandatul
domnului Băsescu se apropie
Mi-a părut așa de rău pentru
el, aveam grijă de el din milă,
un om, că el nu a fost con-
damnat la închisoare, ci a
fost condamnat la moarte“.
Cei doi nu s-au cunoscut ni-
ciodată înainte, Grigore Dan
Adamescu niciodată nu a
admis că a mituit judecăto-
rii. Doi cetățeni germani în-
carcerați în Rahova, aceeași
închisoare prin care a trecut
și Grigore Dan Adamescu, au
povestit avocatului lor tortu-
ra prin care a trecut acesta.
Avocatul cetățenilor germani
a transmis presei mărturiile
lor pe 30 septembrie 2017.
de final, începem să aflăm
din ce în ce mai multe și să fie
luate măsuri pe încălcările
de lege, poate e o coincidență
sfârșitul mandatului…Traian
Băsescu este foarte supărat,
unul dintre prietenii săi și
sponsori“. De fapt, Ponta își
pregătea terenul pentru ale-
gerile prezidențiale și, lovind
în Adamescu, nu-l elimina
doar pe acesta, ci și ziarul său,
„România liberă“, care îl de-
ranja prin poziția critică.
Declarația lui Ponta apărea
la două zile după ce Grigore
Dan Adamescu era, pe 22 mai
2014,pus sub urmărire penală
de procurori pentru că subor-
donanții acestuia ar fi oferit
mită unor judecători. Însă ie-
șirea publică a premierului de
atunci nu avea să rămână fără
ecou pentru cine trebuia. Pe 5
iunie 2014, Grigore Dan Ada-
mescu avea să fie reținut 24
de ore, și ulterior arestat pre-
ventiv, pentru aceleași acu-
zații din 22 mai. Între timp,
se crease presiunea publică
perfectă prin ieșirea publică
a premierului Victor Ponta.
Niciun judecător nu putea să
refuze arestarea unui perso-
naj despre care premierul ță-
rii spunea că este un infractor.
Cel care l-a reținut pe Grigo-
re Dan Adamescu pentru 24
de ore și apoi l-a propus spre
arestare este procurorul-șef
Dănuț Volintiru, un personaj
extrem de controversat, cu
puternice legături cu cercul
de interese al lui Victor Ponta.
Mai exact, soția lui Dănuț
Volintiru, procuror-șef ad-
junct al secției de combatere
a corupției din DNA central
la acel moment, a primit co-
misioane notariale uriașe de
la managerul Complexului
Energetic Oltenia, Laurențiu
Ciurel, care este urmărit pe-
nal cel puțin într-un dosar
aflat la DNA central.
Este vorba de Dosarul Șova –
în care avea să fie inculpat și
Victor Ponta, după ce a căzut
într-o aparentă dizgrație, în
care i se impută un prejudiciu
de 840 miliarde lei vechi. Solu-
ționarea acestui dosar este ter-
giversată la modul cât se poate
de clar. Cauza penală a fost
deschisă în 2011,la Biroul Teri-
torial din Tg. Jiu al DNA, con-
dus pe atunci chiar de Dănuț
Volintiru. Pe perioada în care
acest procuror a activat la șe-
fia DNA Tg. Jiu, Ciurel a primit
mai multe NUP-uri, în diverse
cauze penale,nefiind trimis în
judecată în nicio speță.
Procesul, o mascaradă
Grigore Dan Adamescu
avea ulterior să fie trimis în
judecată în același dosar cu
judecătorii Moldovan, Ion
ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018
In memoriam
Stanciu, Elena Rovența și Ci-
prian Viziru. Singura așa-zisă
probă împotriva lui Adames-
cu o constituiau declarațiile
scrise aparent după dictare
de un fost consilier juridic/
avocat intern din TNG, Daniel
Onuțe. Pentru a scăpa de res-
ponsabilitate, acesta a spus
că Adamescu știa de șpaga la
judecători.
Procesul, condus de jude-
cătorul Ciprian Ghiță de la
Curtea de Apel București, a
fost o adevărată mascaradă.
Magistratul nu a dorit nicio-
dată să asculte în mod real de-
clarațiile lui Grigore Dan Ada-
mescu și să înțeleagă modul
de funcționare a grupului de
firme condus de acesta. Dacă
ar fi dorit, ar fi înțeles că Ada-
mescu senior nu era respon-
sabil de activitățile zilnice ale
miilor de angajați pe care îi
avea, salariații având fiecare
responsabilități proprii.
După ce a dat declarații în
timp ce dosarul era la parchet,
DNA a făcut tot posibilul să-l
protejeze pe Onuțe și să nu-l
mai aducă în fața judecăto-
rilor pentru a fi confruntat
cu avocații apărării, așa cum
era firesc într-un proces pe-
nal normal. Onuțe a apărut o
singură dată în fața judecăto-
rilor, la Curtea de Apel Bucu-
rești, când judecătorul Ghiță
l-a protejat de întrebările
9
avocaților, întrebări ale căror
răspunsuri ar fi putut dovedi
că Onuțe este mincinos.
În fața judecătorilor de la
Înalta Curte, în faza de apel a
procesului, Onuțe nu s-a pre-
zentat, depunând în schimb
certificate medicale care ar fi
arătat că era bolnav. Doar că,
așa bolnav cum pretindea a
fi, în aceeași perioadă când
nu venea în fața judecătorilor
Onuțe mergea la DNA și mai
făcea un denunț împotriva
lui Adamescu în dosarul Astra
Asigurări. În timpul procesu-
lui, Grigore Dan Adamescu a
cerut de mai multe ori să fie
pus în libertate, arătând atât
că nu este vinovat, cât și pro-
blemele sale de sănătate cu
care se confrunta. Motivările
prin care s-au respins atunci
cererile de eliberare sunt ab-
solut halucinante și lipsite
de o minimă logică. Astfel,
magistrații au scris că boli-
le de care suferea, extrem de
grave și care aveau să-i aducă
decesul, nu erau un motiv de
eliberare deoarece nu a dat
dovadă de îndreptare morală.
Doar că îndreptarea morală se
dovedea în fața judecătorilor,
prin participarea la activități
în perioada arestului. Or,Ada-
mescu nu a putut participa
la aceste activități din cau-
za bolilor care-l țintuiau la
pat.
1 0 ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018
In memoriam
Coșmarul care i-a adus moartea, văzut
G rigore Dan Ada-
mescu a emigrat în
Germania în 1979,
fiind urmat de familia sa
un an mai târziu, devenind
un om de afaceri de succes
în această țară în comerț și
imobiliare.
„Sunt un om foarte bol-
nav. Dar mereu am încercat
să îmi ignor suferințele și
să duc o viață cât mai bu-
nă. Îmi place să fac afaceri.
Sunt pasiunea și hobby-ul
meu. Când fac afaceri, uit
de dureri și suferințele fizi-
ce. Medicul meu de familie
de mulți ani, dr. Rosak, mi-a
spus întotdeauna că nici nu
știu cât de bolnav sunt. A
fost uluit să descopere suc-
cesul meu în afaceri în ciu-
da sănătății mele șubrede“,
mărturisea Adamescu.
În 1982 a fost operat de o
tumoare ce secreta prolac-
tină. „S-a produs o hemo-
ragie puternică în timpul
operației. După această
operație am primit statutul
de persoană cu dizabilități
100% în Germania în 1982“,
declara Adamescu, care su-
ferea de numeroase boli, de
la probleme cardiace până
la diabet și boli autoimune.
Victor Ponta, un rău
mai mare decât
Nicolae Ceaușescu
Omul de afaceri a mai po-
vestit că, după căderea co-
munismului în România, a
început să călătorească mai
des în țară și a început să
susțină financiar ziarul „Ro-
mânia liberă“ (RL), cunoscut
pentru puternica indepen-
dență editorială și promo-
varea libertății cuvântului
și valorilor democratice.
„România tocmai îl răs-
turnase pe Ceaușescu, dar
libertatea nou-descoperită
era încă foarte fragilă. Am
dorit să ajut România să
devină o democrație auten-
tică. RL a fost printre puți-
nele ziare care au adoptat o
poziție editorială favorizând
puternic transformarea Ro-
mâniei într-o economie de
piață și integrarea acesteia
în instituțiile din vestul
Europei, inclusiv NATO și
Uniunea Europeană. Acest
lucru nu era preconizat la
acel moment. RL a devenit
portavocea tuturor mișcări-
lor democratice din anii ’90
în România. La un moment
când democrația nou-desco-
perită în România era foar-
te fragilă, ziarul a publicat
numeroase interviuri cu li-
derii lumii democratice și a
condamnat toate formele de
despotism și autocrație. Pâ-
nă în prezent a continuat să
facă acest lucru. Acesta este
motivul pentru care eu am
devenit ținta celor care au
fost înfuriați de critica RL,
mai ales cei care au ajuns să
dețină funcții în România,
fără a ține cont de culoarea
lor politică“, spunea Grigore
Dan Adamescu.
„România liberă“ a fost și
încă este respectat pentru
jurnalismul său de investi-
gație.
RL a fost foarte critic față
de ultimul lider PSD, prim-
ministrul României din mai
2012 până în noiembrie 2015,
Victor Ponta, un om care, fă-
ră îndoială, a făcut mai mult
rău României decât Nicolae
Ceaușescu, credea Grigore
Dan Adamescu.
„Victor Ponta s-a răzbunat
pentru anii de critică din
partea RL, utilizând acțiuni-
le de stat pentru a mă lua în
vizor și pe mine personal, și
afacerile mele. Victor Ponta
a fost înfuriat de articolele
de presă din RL care l-a cri-
ticat dur pentru ignorarea
valorilor democratice. În lu-
nile februarie-mai 2014 am
fost părăsit și la nivel per-
sonal și la nivel profesional
de cunoștințele și prietenii
mei. Din ce în ce mai puțini
oameni erau dispuși să se
întâlnească cu mine. Mi s-a
dat de înțeles de oamenii cu
surse în cadrul SRI că mi se
pregătea ceva rău, dar nu mi
s-a spus ce exact. Am primit
rapoarte că am devenit o țin-
tă a lui Ponta, SRI și DNA și
că am fost pus pe un fel de
listă neagră“, povestea Ada-
mescu.
A fost arestat pe 5 iunie și
reținut timp de 24 de ore.
Arestarea lui a fost un spec-
tacol media de excepție, fi-
ind plimbat în cătușe prin
fața camerelor TV care fil-
mau, și i s-a pus pecetea de
infractor corupt în media. la avea 4 paturi suprapuse, fost acolo o dată“, a declarat eta necesară pentru mine și mescu.Acesta a mai povestit
astfel că erau 8 paturi în to- Grigore Dan Adamescu. chiar nici mâncarea primită că a fost consultat de medici
Spălat cu furtunul tal. Erau de ambele părți ale Din cauza lipsei de activi- de la familie, deoarece a con- în detenție, însă nu l-au pu-
în Arestul Preventiv. celulei. Existau o masă mică tate fizică și a durerii pro- stat în hrană rece. Funcționa tut ajuta în niciun fel din
Lovit la cap pentru 2 persoane și un WC vocate de artroza avansată doar apa rece. Și nu era pota- cauza lipsei complete de in-
turcesc – practic, o gaură în a genunchiului, bolile i s-au bilă. Apa caldă era furnizată strumente medicale și echi-
Pe durata detenției a fost pământ – fără nicio separa- agravat rapid în detenție. doar de două ori pe săptămâ- pamente.
încarcerat mai întâi la re față de restul celulei. Toa- „De mai multe ori mi s-a nă timp de o oră. Celula mea
Centrul de Arest Preventiv tă ziua se petrecea în celulă. întâmplat să cad în WC-ul era situată la subsol și exista Boli agravate în
(CRAP) din 5 iunie 2014 și Puteai numai să stai întins turcesc, deoarece nu aveam doar o mică fereastră în par- Penitenciarul Rahova
apoi în Penitenciarul Raho- pe pat, deoarece nu era spa- forța în picioare pentru a tea de sus a celulei. Practic,
va cam peste o lună. țiu pentru mișcare. Nu erau sta pe vine. Am fost curățat nu vedeam deloc lumina Încarcerarea în Peniten-
„Îmi amintesc că am fost niciun fel de activități. Exis- cu un furtun – nu era nicio zilei. Vederea mea s-a dete- ciarul Rahova nu a fost de-
deținut în Centrul de Arest ta doar un aparat TV în ce- altă modalitate pentru a te riorat în mod considerabil loc ușoară pentru Grigore
Preventiv, un centru de de- lulă, care era pornit practic spăla. Deoarece nu existau deoarece aveam doar lumi- Dan Adamescu, acesta fiind
tenție anterior procesului, toată ziua și toată noaptea. mașini de spălat, nu mi-am nă artificială și televizorul nevoit să suporte aceleași
timp de aproximativ o lu- Aveai dreptul să părăsești putut spăla hainele în de- funcționa pe tot parcursul condiții insalubre care i-au
nă. Nu există zone speciale celula doar o oră pe zi. «Spa- tenția de la CRAP și trebuia zilei. A trebuit să acoperim agravat bolile și aveau să-i
în CRAP. În celula mea erau țiul exterior» era efectiv o să aștept vizitele pentru a gaura toaletei pentru a pre- aducă, într-un final, decesul.
între 6 și 8 persoane. Era un încăpere închisă de vreo 30 primi haine curate și a le da veni intrarea șobolanilor în RL vă prezintă situația fix
flux continuu de deținuți. mp cu grilaje în loc de tavan. pe cele murdare. Mâncarea celulă, prin canalizare. Din așa cum a descris-o Grigore
Am fost plasat într-o celulă Era un loc foarte insalubru și de la CRAP a fost de o cali- cauza stării mele de sănă- Dan Adamescu: „Am fost
cu alți bărbați considerați deprimant. Era plin de gunoi tate foarte proastă. Eu am tate am căzut la pământ de transferat în Penitenciarul
social compatibili cu mine. și excrementele deținuților avut dreptul de a primi cutii mai multe ori. Îmi amintesc Rahova la scurt timp după ce
Nu îmi amintesc toate per- care se ușuraseră acolo. Nu cu alimente de la vizitatori o că m-am lovit la cap de mai am fost trimis în judecată, la
soanele, dar printre deținu- părea că face nimeni cură- dată pe săptămână și m-am multe ori. Au existat mo- sfârșitul lunii iunie. Am stat
ții din celula mea era Mircea țenie acolo. Era atât de dez- hrănit exclusiv cu acea mente când mi-am pierdut aproape două luni în Peni-
Băsescu, fratele președin- gustătoare, încât nu am mai mâncare. Mâncarea de la cunoștința când am căzut“, tenciarul Rahova, în arest
telui Traian Băsescu. Celu- ieșit din celulă după ce am CRAP nu a corespuns cu di- a povestit Grigore Dan Ada- preventiv, în 2014, înainte să

t prin ochii lui Grigore Dan Adamescu
fiu eliberat la sfârșitul lunii
august 2014. Am fost deținut
în aripa 1 a penitenciarului.
Am împărțit celula cu 6 per-
soane. Printre colegii mei
deținuți erau trei judecători
acuzați în dosarul mitei: ju-
decătorii Viziru, Moldovan și
Stanciu, ultimul fiind jude-
cătorul pe care se presupune
că l-am mituit. Ceilalți pri-
zonieri erau un medic și un
procuror. Erau trei paturi su-
praetajate în celulă, deci în
total 6 locuri. O masă cu un
televizor erau în celulă. WC-
ul era integrat în celulă, însă
eu am fost norocos să găsesc
o toaletă normală, cu scaun.
Dușul era situat lângă WC“.
Acesta mai spune că din
cauza lipsei activității fizice
și a durerii cauzate de artro-
za avansată a genunchiului,
mușchii i s-au atrofiat și mai
mult în perioada detenției
în Penitenciarul Rahova.
Nu a putut sta sau merge
fără ajutorul sau suportul
altei persoane. Durerea a de-
venit și mai acută și încerca
să evite orice fel de mișcare
deoarece durerea devenise
insuportabilă.
„Starea mea de sănătate s-a
deteriorat atât de rău încât
a trebuit să renunț la mai
multe vizite ale avocatului
meu deoarece nu am putut
suporta durerea provocată
de mersul pe jos de la celula
mea și până la sălile de întâl-
nire. Nu exista niciun scaun
cu rotile în penitenciar. Cali-
tatea hranei era la fel de rea
ca și la CRAP. Am avut pro-
bleme cu somnul pe timpul
nopților în Penitenciarul
Rahova deoarece deținuții
țipau și se loveau cu capul
de ușile celulelor. Era de-a
dreptul terifiant. Am avut
impresia că am ajuns în iad.
Exista doar apă rece. Aceas-
ta nu era potabilă. Apa caldă
era furnizată doar de două
ori pe săptămână pentru o
oră. Celula mea era situată
la parter și avea o fereastră
cu grilaje. Lumina zilei pă-
trundea în celulă mai mult
decât în CRAP.A trebuit să
mă echilibrez pe scaunul
de toaletă ori de câte ori am
vrut să fac un duș. Am căzut
de pe vasul de toaletă de mai
multe ori pe durata acestui
calvar“, descria Adamescu
coșmarul din penitenciar.
Ţinut fără tratament
medical 37 de zile
„Nu mi s-a acordat trata-
mentul necesar pentru o
perioadă de 37 de zile, de-
și familia mi-a adus acest
tratament. Am făcut cereri
scrise către directorul pe-
nitenciarului, însă toate au
fost în zadar. Doctorii din ca-
drul Penitenciarului Rahova
nu mi-au adus tratamentul
invocând anumite motive
birocratice. Am fost foarte
îngrijorat și m-am temut
pentru viața mea. Puteam
să mor fără tratamentul
obișnuit.
Nu pot să înțeleg de ce
medicii m-au privat de tra-
tament și mi-au pus viața
în pericol pentru o perioadă
de timp atât de lungă. Am
fost consultat de medici pe
durata detenției mele, în-
să nu au putut să mă ajute
în vreun fel. Medicii de la
Penitenciarul Rahova erau
foarte birocratici și au com-
pletat tot felul de formulare
fără a mă ajuta în vreun fel.
Mi-am pierdut capacitatea
de a gândi clar. Îmi pierd
ordinea de idei. Nu pot face
niciun plan pentru viitor.
Viitorul pare sumbru pen-
tru mine. Viața mea a fost
distrusă.Am descris mai sus
starea mea fizică la momen-
tul încarcerării. Cu trecerea
timpului, am devenit din ce
în ce mai slab“, explica omul
Grigore Dan Adamescu.
Acesta a mai spus că a fost
pus sub arest la domiciliu pe
ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018 1 1
In memoriam
data de 28 august 2014 până
pe data de 22 iunie 2015, când
i s-a permis să părăsească
domiciliul. În tot acest timp,
a pledat pentru a i se permi-
te să primească tratament
medical adecvat, însă fără
niciun rezultat. „Am fost în
continuare considerat de
DNA un pericol public. “
„Am fost atât de grav afec-
tat de tratamentul pe care
l-am primit, încât nu am pă-
răsit casa nici după ce mi-a
fost ridicat arestul la domi-
ciliu. Nu am nicio motivație
pentru a merge oriunde. Nu
mă mai pot bucura de viață“,
spunea Adamescu.
Relaţiile cu procurorul
Matei de la DNA
Al doilea dosar al lui Gri-
gore Dan Adamescu a fost
instrumentat de procuro-
rul Adrian Matei la sfârșitul
anului 2015.
„L-am întrebat pe procuro-
rul Matei dacă a fost intere-
sat să afle ce s-a întâmplat
cu fondurile lipsă, pe care dl
Onuțe le-a deturnat, apro-
ximativ 80.000 euro. Acesta
mi-a răspuns că nu era im-
portant pentru el. Pe data
de 7 martie 2016, procurorul
Matei m-a acuzat de anu-
mite fapte greșite efectuate
în cadrul Astra și mi-a dat o
cauțiune-record în valoare
de 40 milioane RON. Nu am
vrut să accept suma exor-
bitantă, însă m-a convins
să accept în schimbul pro-
misiunii de a-mi permite
să călătoresc în străinătate
pentru a efectua de urgen-
ță operația la genunchi. Am
depus suma în termen de o
lună, cu speranța de a fi, în
cele din urmă, bine din nou.
Însă dl Matei a refuzat acum
să îmi permită să călătoresc
în afară pentru tratamentul
medical, citând că ordinele
sunt date de superiorii săi
în acest sens. Am fost pă-
călit. Am protestat, de ase-
menea, împotriva teoriei
dlui Matei cum că am fost
singurul responsabil pentru
eșecul Astra, având în vedere
faptul că ASF și Victor Ponta
au avut un cuvânt de spus
în falimentul societății de
asigurare.
Domnul Matei a adunat
declarațiile martorilor din
partea conducerii Astra prin
care toți pretindeau că au
executat doar ordinele me-
le. Prin urmare, am fost un
«făptaș unic». Am replicat
că este imposibil ca o soci-
etate de dimensiunea Astra
să fie condusă de o singură
persoană și că noțiunea de
«făptaș unic» nu există în
dreptul penal românesc. În-
să dl Matei a fost încrezător
că DNA ar fi în măsură să
modifice interpretarea le-
gii în instanță și să creeze o
nouă practică judiciară pen-
tru mine“, a mai mărturisit
omul de afaceri.
Mutat la Penitenciarul
Jilava. Același coșmar
și aceleași condiţii
insalubre
După condamnarea defini-
tivă, Grigore Dan Adamescu
a povestit că a fost încarce-
rat în Penitenciarul Rahova
pentru a doua oară pe 27 mai
2016, unde a stat până pe
data de 7 septembrie când a
fost mutat în Penitenciarul
Jilava.
„Am fost din nou în celulă
cu judecătorii Moldovan, Vi-
ziru și Stanciu, ca și în 2014.
Eram 4 persoane în total. La
un moment dat, judecăto-
rii Viziru și Stanciu au fost
mutați în alt penitenciar.
Un prizonier pe nume Dra-
goș Mavrosin a fost adus
în celula mea și m-a ajutat
să mă deplasez în celulă și
să folosesc toaleta și dușul.
Celula și condițiile acesteia
erau identice cu cele lipsă
din celula în care am stat
în 2014. Condițiile insalu-
bre au cauzat multe infec-
ții corpului meu. Acum am
luat o infecție la ochi care
mă face aproape orb cu acel
ochi. Am fost dus la Spitalul
Cobălcescu pentru o vizită
medicală. Mi s-au prescris
niște picături de ochi care
nu mă ajută foarte mult de-
oarece principala problemă
a infecției de la ochiul meu
este mizeria, murdăria din
penitenciar. La insistența
mea de a primi mult aștep-
tata intervenție chirurgicală
la genunchi, am fost transfe-
rat la Spitalul Monza pentru
aproximativ 4 zile, timp în
care am fost investigat și
starea mea de sănătate a fost
verificată pentru a fi pregătit
de intervenția chirurgicală.
Medicii au concluzionat că
nu sunt apt pentru interven-
ția chirurgicală și mi-au spus
că trebuie să stau încă 2 săp-
tămâni în spital înainte de
operație. Însă, în loc să mă ți-
nă în spital, am fost transfe-
rat din nou în penitenciar. Se
pare că administrația peni-
tenciarului a decis că nu pot
justifica internarea mea în
spital pentru o perioadăatât
de lungă.Nu am putut înțele-
ge logica acestei decizii. Din
nou, nevoile urgente de să-
nătate sunt respinse din mo-
tive birocratice. Sunt ucis de
proceduri și documente. Nu
există nicio îndoială acum
în mintea mea că am fost re-
fuzat cu bună știință de la un
tratament pentru a induce o
moarte rapidă“, mărturisea
Grigore Dan Adamescu.
1 2 ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018

In memoriam
ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018 1 3

In memoriam
1 4 ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018
In memoriam
Interviu cu părintele Grigore Luțai – preot paroh la Săpânța
„Grigore Dan Adamescu provine
Slujitorul întru Hristos
Grigore Luţai vine din-
tr-o lume plină de legen-
dă, din străvechiul ţinut
al Maramureșului și
Sătmarului, fiind preot
paroh al Săpânţei încă
din 2 februarie 1990. El
a re-ctitorit împreună cu
răposatul Dan Grigore
Adamescu și Mănăstirea
Săpânţa – Peri, aflată
la numai 800 de metri
de graniţa cu Ucraina. O
ctitorie veche de 600 de
ani a voievodului Dragoș
– descălecător de ţară,
din neamul Mușatinilor.
S Marian Gârleanu
S
pune despre Dan Gri-
gore Adamescu, căru-
ia i-a fost și duhovnic
până la sfârșitul vieții, că
era un „adevărat trăitor cu
duhul întru credința orto-
doxă“. „Dan Grigore era mai
ales o persoană smerită; nu
a vrut niciodată să facă pu-
blice donațiile sale către Bi-
serică și, în general, faptele
sale bune le voia taine între
el și Dumnezeu! Îmi spunea
mereu: «Frate Grigore, te rog
să nu-mi pomenești nume-
le în lume!». Din punct de
vedere duhovnicesc este o
dovadă grăitoare de înaltă
smerenie creștină. Să dea
Dumnezeu să-i țină țărâna
ușoară și să-i ierte păcatele
sale lumești!“
RL: Cum l-ați cunoscut
pe Dan Grigore Adames-
cu și din ce familie se
trăgea?
Grigore Luțai: Știam că
Dan Grigore Adamescu vine
dintr-o familie de cărturari,
fiind fiul marelui român
Grigore Adamescu, originar
din Vâlcea, autorul celor
două cărți de conștiință ale
românilor: „Imperialismul
catolic“ și „Iredentismul
maghiar, boală fără leac“.
Cărți semnate cu pseu-
donimul Grigore Nedei la
mijlocul anilor ’90. L-am
cunoscut și pe fiul Dan Gri-
gore Adamescu la București,
când acesta abia venise din
Germania și-și începuse
afacerile în țară, prin 1990-
1991.
Simțeam că sunt legat sufle-
tește de acest om prin pris-
ma viziunilor ortodoxe și
profund românești ale fami-
liei sale. Noi, transilvănenii
și mai ales maramureșenii,
avem un mare of; am sufe-
rit mult sub ocupația aus-
tro-ungară, din pricina per-
secuțiilor ce s-au revărsat
asupra noastră, a românilor
ortodocși. Iar eu, ca preot or-
todox, cunoscând și având
argumente istorico-teolo-
gice, m-am atașat ca stare
duhovnicească de familia
Adamescu în general și de
Dan Grigore în special.
Am mers la București să-l
întâlnesc pe acest român de
excepție, cărturarul Grigore
Adamescu (Grigore Nedei),
autorul acestor cărți ce țin
loc de o Sfântă Scriptură a
ortodoxiei românești. Am
luat sute de exemplare din
aceste cărți, pe care le-am
împărțit preoților și eno-
riașilor din țara Oașului, a
Maramureșului și din toată
Transilvania.
Cartea „Imperialismul cato-
lic“ este, în opinia mea, cea
mai argumentată lucrare
științifică despre originea
ortodoxă a românilor tran-
silvăneni în special și a ro-
mânilor în general. În ea
sunt documentate, cu sute
de fapte, și ororile sufletești
produse de forțarea schim-
bării liberei conștiințe. În-
cepând din Europa Occi-
dentală și până în cele două
Americi.
Din ce am înțeles, cartea nu
a fost deloc dorită în lumea
catolică.
Grigore Adamescu a fost o
bună perioadă de timp ma-
gistrat și președintele Tri-
bunalului de la Negrești, în
Țara Oașului, reflecțiile sale,
datele, faptele povestite în
cărți fiind și o rezultantă a
instrucției sale juridice și a
probatoriului administrat
de-a lungul timpului. Era un
mare patriot român, și nu
un naționalist exaltat, cum
s-ar putea greșit crede.
Dacă ar fi să facem pu-
țină istorie, ce a însem-
nat trecerea forțată a
ortodocșilor români la
catolicism?
Trecerea forțată a români-
lor ortodocși la catolicism
în toată Transilvania la 1701
a fost ca un pogrom sufle-
tesc la adresa conștiinței de
neam și țară.
De altfel, marele istoric Sil-
viu Dragomir, recunoscut
pe plan european, în cartea
sa „Istoria dezrobirii religi-
oase a românilor din Tran-
silvania“ consemnează că
noi, maramureșenii din Să-
pânța și din Rona de Jos, am
fost forțați cu greu să tre-
cem la catolicism abia un
secol mai târziu, la 1793. Noi
suntem așezați de istorie la
confluența dintre cele două
confesiuni, catolică și orto-
doxă, chiar pe malul Tisei,
fiind recunoscuți chiar de
către titanul istoriei noas-
tre, Nicolae Iorga, ca urmași
direcți ai dacilor liberi.
Cum ați reușit să reîn-
viați mănăstirea ctitori-
tă la origine de Dragoș,
descălecătorul de țară?
Mănăstirea de la Săpânţa –
Peri a fost ridicată în memo-
ria vechiului lăcaș, distrus
în totalitate în anul 1761, de
către armata austriacă, de-
oarece locuitorii zonei s-au
opus din răsputeri – uneori
și cu arma în mână – trece-
rii la religia catolică. Totuși,
acești oameni sunt urmașii
voievodului Dragoș, „descă-
lecător de țară“, vlăstar din
neamul Mușatinilor.
Actualul lăcaș de cult de la
Peri a fost re-ctitorit în anul
1991, când am sfințit locul
împreună cu Dan Grigore
Adamescu, la exact 600 de
ani de la prima ctitorie a
lui Dragoș. Locul Peri este
o zonă fantastică la poale-
le Munților Păduroși, plină
cu mii de pomi fructiferi
cu același nume. Zona sub-
carpatică se află la hotarul
satului Săpânţa pe o supra-
față de 21 ha, într-un parc
dendrologic de o rară fru-
musețe.
Locul Peri are o profundă
rezonanță istorică, Mușa-
tinii n-au vrut să închine
această ctitorie a lor împă-
raților unguri și au închi-
nat-o Constantinopolelui,
respectiv Patriarhului An-
tonie al IV-lea, la 1391. Ea
fost transformată direct în
stavropighie (n.red. – în or-
ganizarea Bisericii Ortodo-
xe, mănăstirea se subordo-
nează direct patriarhiei, și
nu episcopiei locului).
Iar noi am făcut acest de-
mers duhovnicesc din do-
rinţa de a reînnoda tradiţia
istorică a vechii Mănăstiri
Sfântul Arhanghel Mihail,
din Maramureș, aflată as-
tăzi pe teritoriul Ucrainei.
Până în 1989 acest teren,
ce rămăsese cu denumirea
„Livada bisericii“, fusese
confiscat de autoritățile co-
muniste.
Demn de menționat este și
faptul că trei sferturi din
Maramureșul istoric se află
dincolo de hotarele noastre,
respectiv în Ucraina.
Finalizarea acestei lucrări
avea să vină abia 12 ani mai
târziu, în anul 2003, când
numai datorită sprijinu-
lui material și sufletesc al
Seniorului Dan Grigore
Adamescu avea să fie ridi-
cată crucea de 7 metri pe
construcție. Îmi amintesc
episodul când acest creștin
cu suflet imens a adus nu-
mai prin efortul său o ma-
cara specială, ce nu exista
în țară, tocmai din Ungaria.
Macara capabilă să ridice
crucea de câteva tone pe
clădirea bisericii. „Părinte,
dacă este nevoie, voi aduce
această macara și din Ame-
rica“, mi-a spus Dan Grigo-
re. Biserica a fost construită
în stil maramureșean, fiind
placată iniţial cu 8,5 kg de
aur, iar crucea a fost învelită
cu 4 kg foiță de aur. Crucea,
la rândul său, este o adevă-
rată lucrare de artă, execu-
tată de un grup de studenți
de la Academia de Arte Plas-
tice din Cluj, sub îndruma-
rea regretatului artist conf.
univ. Călin Dăianu.
Vreau să adaug că relați-
ile noastre cu românii de
dincolo de Tisa, dar și cu
ucrainenii sunt foarte bune,
chiar excepționale.
Care au fost relațiile
dvs. cu Dan Grigore și,
în general, cu familia
Adamescu?
Cât timp a fost în viață, Dan
Grigore – un mare trăitor cu
duhul – a fost și un om des-
chis la toate cererile noas-
tre, de orice natură. Ne-a
ajutat imens, atât el în mod
special, cât și familia sa în
general. I-am cunoscut și
fiul, Alexander, dar și pe
nora sa, Adriana, care sunt
oameni de toată isprava.
Am fost ajutați la Săpânța
pe toate planurile, și mai
ales în cel material, atunci
când am avut mare nevoie
de materiale de construcții
foarte scumpe.
Pot spune că membrii fa-
miliei Adamescu, în inte-
gralitatea sa, sunt ctitorii
pământeni ai lăcașului de
cult de la Săpânța, al celei
mai înalte biserici de lemn
din lume. La nivelul anilor
’90-2000 s-au cheltuit sume
imense de bani prin grija și
bunăvoința familiei Ada-
mescu.
Fiind amplasată în acest
ținut blagoslovit de Dum-
nezeu, populat de români
despărțiți în două țări de
istorie, am ales ca ocrotitor
al acestui locaș pe Sfântul
Arhanghel Mihail cu sabia
de foc între hotare.
Trebuie să mai menționez că
Dan Grigore a fost, în primul
rând, un mare român cu un res-
pect deosebit față de credința
și neamul său. Dar mai ales
era o persoană smerită; el nu a
vrut niciodată să facă publice
donațiile sale către Biserică și,
 ROMÂNIA LIBERĂ, JOI, 25 IANUARIE 2018 1 5

In memoriam

dintr-o familie de cărturari“

în general, faptele sale bune le
voia taine între el și Dumnezeu!
Îmi spunea mereu: «Frate Gri-
gore, te rog să nu-mi pomenești
numele în lume!». Din punct
de vedere duhovnicesc este o
dovadă grăitoare de smerenie
creștină.
Dar cu de la noi putere am
așezat o placă comemora-
tivă la Mănăstirea Săpânța,
în care l-am trecut și pe Dan
Grigore, alături de toți cei
de la Academia de Arte din
Cluj. Să dea Dumnezeu să-i
țină țărâna ușoară și să-i
ierte păcatele sale lumești!
Îmi cerea mereu sfatul în
ce locuri retrase să se recu-
leagă sufletește. Fiind o per-
sonalitate publică, nu voia
să fie văzut în locuri foarte
aglomerate și des vizitate
de creștini.
De altfel, la sfințirea altaru-
lui bisericii în 2003 au fost
prezenți înalții clerici ai
vremii și ai locului, în frun-
te cu Înalt Prea Sfinția Sa
Bartolomeu Anania, cunos-
cut ca „Leul Ardealului“, Mi-
tropolitul Iosif de la Paris,
dar și Episcopul Iustinian
Chira, Episcopul Iustin, ur-
mați de un sobor de peste
100 de preoți și arhierei.
Acest lăcaș a fost ridicat în
12 ani, după multă trudă și
după escaladarea multelor
piedici din justiție, puse
nouă de către diversele in-
stituții și anumiți oameni.
Lăcașul se află la o distanță
de 500-600 metri față de Ci-
mitirul Vesel din Săpânța.
Simțiți că vă bucurați
de susținerea înalților
ierarhi ai BOR în demer-
surile voastre, părinte
Grigore?
Am primit un ajutor foarte
mare în primul rând de la
episcopul locului, Înalt Prea
Sfinția Sa Iustin, episcop de
Maramureș și Sătmar, cel
ce simte la fel ca noi du-
hovnicește, fiind născut
pe Valea Izei la Rozavlea.
Este un mare apărător al
credinței ortodoxe, este și
a fost alături de preoții de
mir, alături de cei ce au ce-
rut restituirea bisericilor
strămoșești confiscate de
regimul comunist. Este un
mare trăitor întru Hristos
și un mare român. Dum-
nezeu ni l-a trimis în acest
început de veac să ne fie pă-
rinte. A fost cel care a dorit
să binecuvânteze personal
crucea donată de familia
Adamescu Mănăstirii Să-
pânța – Peri!

MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA – PERI,

cea mai înaltă biserică de lemn din lume
A
ceastă ctitorie este unul dintre
cele mai reprezentative lăcașuri
de cult pentru întreaga zonă a
Maramureșului. Este cea mai înaltă
biserică de lemn din lume, ceea ce a
făcut ca ea să fie înscrisă în Cartea
Recordurilor.
Este amplasată într-un parc dendrolo-
gic, într-un spaţiu mirific într-o pădure
seculară, ce se află la numai 800 de
metri de graniţa cu Ucraina și la 25 km
de Negrești-Oaș.
Lăcașul se remarcă prin turla sa, de o
înălţime impresionantă, ce măsoară 77
de metri.
Datorită acestei imense turle,mă-
năstirea este vizibilă chiar de la 5 km
depărtare, fiind o atracţie turistică ce
stârnește interesul turiștilor.
Istoria lăcașului începe la anul 1391,
pe vremea voievodului maramureșean
Dragoș aici fiind ridicat un schit de
piatră.
Mai bine de 300 de ani, această bise-
rică de piatră a fost sediu al Episcopiei
Române a Maramureșului, fiind ulte-
rior ridicat de către meșterul Ioan Ma-
carie un lăcaș care să servească drept
loc de rugăciune pentru comunitatea
greco-catolică din împrejurimi.
Mănăstirea de la Săpânţa a fost ridica-
tă în memoria vechiului lăcaș, distrus
în totalitate în anul 1761, de către
armata austriacă, deoarece locuitorii
zonei nu au voit să treacă la religia
catolică.
Actualul locaș de cult de la Peri a fost
re-ctitorit în anul 1991, de către Dan
Grigore Adamescu, la hotarul satului
Săpânţa, din dorinţa de a reînnoda
tradiţia istorică a vechii Mănăstiri Sfân-
tul Arhanghel Mihail, din Maramureș,
aflată astăzi pe teritoriul Ucrainei.
Finalizarea sa avea să vină abia 10 ani
mai târziu, în anul 2003, când numai
datorită sprijinului material și sufletesc
al Seniorului Dan Grigore Adamescu
avea să fie ridicată crucea de 7 metri
pe construcţie.
Biserica a fost construită în stil mara-
mureșean, fiind placată iniţial cu 8,5
kilograme de aur, iar crucea, la rândul
ei, fiind învelită cu 4 kilograme foiţă de
aur. Tot aici au fost traduse și copiate în
română pentru prima dată „Psaltirea“,
„Evanghelia“, „Legenda Duminicii“,
„Codicele Voroţean“ și „Faptele Apos-
tolilor“.
În interiorul mănăstirii se pot observa
două rânduri de arcade suprapuse, cu
deschideri diferite, ce dau pridvorului
o notă aparte. Construcţia are 26 m
lungime și 12 m lăţime.
Actuala construcţie a mănăstirii este
tipică bisericilor din lemn maramu-
reșene, însă are câteva caracteristici
deosebite: pridvor în formă pentago-
nală, demisol și un etaj în trei trepte ce
ajunge la înălţimea de 77 metri cu tot
cu cruce.
Mănăstirea Săpânţa – Peri a fost inclu-
să, în urmă cu câţiva ani, în patrimoniul
UNESCO și este un simbol al dârzeniei
și credinţei în Dumnezeu a locuitorilor
acestui ţinut străvechi românesc. Acest
lăcaș de cult este o mănăstire de maici
și e o destinaţie turistică de top pentru
Maramureș.
In memoriam