Sunteți pe pagina 1din 38

Logopedie

Suport examen
Cunostinte introductive despre Logopedie

Logopedia ca stiinta s-a constituit atat din ratiuni practice, cat si teoretice, examinand-
si sfera de actiune de la cercetarea limbajului si comunicarii in relatie cu evolutia
personalitatii, la formularea unor legi si metode de corectare a limbajului, la prevenirea
dificultatilor verbale si la stimularea comportamentelor verbale.

Constituita ca stiinta abia in secolul XX, Logopedia are carecter de stiinta prioritar
aplicativa. Etimologia cuvantului „Logopedie” provine din grecescul „logos”=cuvant si
„paidea”=educatie. In sens restrans, ea se ocupa de studierea si dezvoltarea limbajului, de
prevenirea si corectarea tulburarilor acestora.

Cel care utilizeaza pentru prima data termenul este Socrate.

Preocupari legate de formarea vorbirii coerente si corecte si de inlaturarea


eventualelor tulburari apar inca din Grecia antica.

Desi are legaturi stranse cu mai multe stiinte, cum sunt: surdologia, medicina,
psihologia, pedagogia si foniatria, Logopedia este o stiinta de sine statatoare. Referitor la
relatia Logopediei cu surdo-pedagogia, putem afirma ca ele se gasesc in interdependenta,
deoarece, pana la constituirea Logopediei, surdo-pedagogia era cea care studia problemele
de limbaj, in cazul surzilor elaboran modele de corectare a tulburarilor de limbaj.

In acelasi timp surdo-pedagogia a avut si o infuenta negativa datorita utiizarii


mecanice a exercitiilor la copii din scolile de masa.

Logopedia se sprijina si pe medicina, valorificand o serie de data oferita de foniatrie (o


disciplina medicala care studiaza patologia si terapia organelor care participa la vorbire).

! Guțu, 1974, defineste Logopedia ca o disciplina a stiintelor


pedagogice, care studiaza problemele speciale, de natura
psihologica, pedagogica, sociologica, privinind prevenirea si
corectarea tulburarilor de limbaj.

! Emil Verza, 2003, afirma ca Logopedia are prin excelenta un


caracter aplicativ de prevenire si inlaturare a tulburarilor de limbal
1
in vederea dezvoltariipsihice generale a persoanei, a stabilirii sau
restabilirii relatiilor cu semenii sai, a facilitatii insertiei in colectiv, o
formarii si dezvoltarii pe masura disponibilitailor sale.
Sarcini ale Logopediei
- studierea complexa a persoanelor cu tulburari de limbaj, atat sub aspectul
limbajului, cat si al proceselor psihice cognitive corelate cu personalitatea si activitatea pe
care o desfasoara

- studierea si asigurarea unui climat favorabil dezvoltarii si stimularii comunicarii

- prevenirea cauzelor care pot determina aparitia cauzelor tulburarilor de limbaj

- studierea simptomatologiei tulburarilor de limbaj si a metodelor si procedeelor


adecvate corectarii lor

- cunoasterea si prevenirea efectelor negative ale tulburarilor limbajului asupra


comportamentului si personalitatii logopatului

- elaborarea unei metodologii de diagnoza si prognoza diferentiata in Logopedie

- popularizarea stiintei logopedice in pregatirea familiei si a scolilor pentru a


manifesta intelegere si sprijin fata de logopat

- formarea unor specialisti Logopezi cu o pregatire psihopedagogica teoretica si


practic-aplicativa, care sa stapaneasca terapia tulburarilor de limbaj

- depistarea populatiei cu tulburari de limbaj incepand cu varsta prescolara si


organizarea activitatii pentru prevenirea si recuperarea tulburarilor de limbaj

Aspecte ale evolutiei limbajului


1. EVOLUŢIA LIMBAJULUI DIN PUNCT DE VEDERE FONETIC

Observaţiile făcute de Sternberg şi Williams subliniază că limbajul ar apărea în


următoarea ordine:

 răspunsuri prenatale;
 primul ţipăt;
 gânguritul - aprox. la vârsta de 3 luni;
 pronunţarea unui cuvânt - în jurul vârstei de 1 an;
 rostirea a două cuvinte sau sintaxa rudimentară;

2
 vorbirea telegrafică: 2-3 cuvinte fără legătură între ele;
 constituirea structurii gramaticale - după vârsta de 4-5 ani;

O altă clasificare o realizează Lerner şi Hultch care notează că în perioada 0-1 an apar
din punct de vedere fonetic următoarele elemente:

 de la 0-1 lună - strigăte nediferenţiate;


 de la 1 lună-2 luni - strigăte diferenţiate;
 3-6 luni - gânguritul;
 6-8 luni - lalaţiunea;
 9-10 luni - imitaţia sau echolalia;
 pâna la 12 luni - limbaj deja format;

În perioada de la 1 la 3 ani apar o serie de dificultăţi de pronunţie puse pe seama


maturizării şi implicit a experienţei copilului. Ursula Şchiopu şi Emil Verza, într-un studiu
amănunţit privitor la limbajul copilului subliniază că acţionează unele principii care explică
dificultăţile de pronunţie şi anume:

 principiul economic exprimat în numeroase eliziuni (omisiuni) sau înlocuirea unor


sunete mai complexe cu altele mai simple;
 principiul rezonanţei fonetice exprimat în perseverare de silabe, schimbarea locului
acestora, onomatopeele, şi autoimitarea;

De la 3 la 6 ani pronunţia se îmbunătăţeşte, rămân însă o serie de dificultăţi de


pronunţie a unui sunet sau grupuri de sunete. Cele mai frecvent întâlnite sunt sigmatismele
şi rotacismele.

De la 6 la 10 ani se realizează o discriminare mai acurată a fonemelor datorită


activităţilor în care este implicat copilul (muzicale şi însuşirea limbii materne în formă
ştiinţifică). Prin urmare auzul fonematic se dezvoltă ca urmare a antrenării copilului în
activităţile de citire şi de scriere.

2. ABORDAREA LIMBAJULUI DIN PUNCT DE VEDERE LEXICAL

Perioada 0-1 an apare primul cuvânt care este legat de rostirea şi înţelegerea lui.
Primele cuvinte sunt nume de persoane şi de saluturi legate fiind de satisfacerea nevoilor
primare ale copilului şi care au o structură simplă şi sunt polisemice.

3
De la 1 la 3 ani vocabularul copilului cunoaşte o rată de acumulare foarte mare
consemnându-se pe populaţie românească următoarele achiziţii:

 la 20 de luni circa 100 de cuvinte;


 la 24 luni procentul este foarte mare, cam 300 de cuvinte;
 la 3 ani 1000 de cuvinte;

Ca forme predomină substantivele şi verbele. În jurul vârstei de 3 ani copilul poate


utiliza uşor pronumele personal eu şi întrebări de tip cauzal. Existăînsă multe confuzii, lacune
şi dificultăţi de înţelegere.

Thomas Berndt subliniază că în asimilarea cuvintelor se pot distinge câteva principii


sau reguli:

 regula obiectului când copilul aude un cuvânt cu care etichetează apoi obiectul;
 regula categorială când copilul crede că un cuvânt poate fi folosit pentru mai multe
obiecte;
 regula contrastului în care copilul realizează deja că fiecare obiect are denumirea sa;

În această perioada vocabularul se dezvoltă substanţial cifra avansată de autor


mergând de la 1200 de cuvinte la începutul stadiului până la 3000-4000 de cuvinte.

Perioada de la 3 la 6 ani este marcată de o dezvoltare spectaculoasă a limbajului atât


din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. Curiozitatea mare a copilului, dorinţa de a
controla mediul îl face să interacţioneze mult mai mult şi să obţină informaţii despre acesta.
Astfel s-a constatat că un copil cu o evoluţie normală pune într-o zi cam 420 de întrebări.

William Stern, analizând limbajul la copil din punct de vedere lexical, observă că există
următoarele faze:

 stadiul substanței când apar cu frecvenţă mai mare substantive şi interjecţii;


 stadiul acțiunii când frecvenţa cea mai mare o au verbele;
 stadiul relațiilor în care sunt introduse şi alte categorii gramaticale;

Ordinea şi frecvenţa utilizării părţilor de vorbire este următoarea:

 substantive circa 1100


 verbe 399;
 adjective 140:
 adverbe 100;
 alte părţi circa 100;

4
Perioada de la 6 la 10 ani copilul stăpâneşte deja elementele limbii materne formă
orală, vocabularul activ numărând la început cam 700 de cuvinte iar la 10 ani circa 1600 de
cuvinte. De asemenea creşte debitul verbal de la circa 80 de cuvinte pe minut la 105.

Metode de prevenire a tulburărilor de limbaj

A preveni este mai uşor decât a corecta iar a educa este mai uşor decât a reeduca
 este foarte importantă orientarea spre prevenirea tulburărilor de limbaj, latură a activităţii
logopedice de cele mai multe ori neglijată.

Logopedul nu poate sta pasiv, aşteptând să apară copiii cu tulburări de limbaj


deoarece atitudinea de pasivitate şi de minimalizare a activităţii logopedice cu caracter
preventiv, demonstrează:

- necunoaşterea cauzelor tulburărilor de limbaj;

- supraaprecierea rolului factorilor de natură ereditară, a aptitudinilor înnăscute pentru


vorbire.

Particularităţile vorbirii individuale nu sunt înnăscute  nu sunt nemodificabile, ci: -


se formează treptat

- se formează prin comunicare

- se formează prin educaţie şi învăţare;

Copilul posedă din naştere structuri morfofuncţionale ce alcătuiesc sub formă


potenţială mecanismele sale verbale, dar învaţă efectiv să vorbească pe baza metodelor
lingvistice recepţionate din ambianţa socială în care se dezvoltă  :

1. mediul social este indispensabil pentru formarea mecanismelor limbajului


2. însuşirea limbajului de către copil este în directă dependenţă de cantitatea şi calitatea
stimulilor verbali (baia de vorbire)
3. necesitatea participării active a adulţilor în procesul deyvoltării vorbirii.

Aportul factorilor sociali, educativi şi de învăţare este cu atât mai mare cu cât acţiunea
lor este mai timpurie şi mai adecvată procesului de dezvoltare şi maturizare al structurilor
morfofuncţionale ale mecanismelor limbajului. Ceea nu se obţine la un moment dat într-o
anumită ordine, se va recepta ulterior cu dificultate. Există perioade favorabile pentru
achiziţionare şi dezvoltarea limbajului, după încheierea cărora scade plasticitatea structurilor
cerebrale iar exerciţiile vor fi mai puţin eficiente  în prevenire se acordă o pondere mai
mare primilor ani de viaţă ai copilului.

5
Multe tulburari de limbaj apar datorită neglijenţei sau a necunoaşterii de către
părinţi sau de către cei care se ocupă de educaţia copilului, a unor noţiuni elementare de
logopedie.

Din punct de vedere organizatoric, prevenirea tulburărilor de limbaj nu poate fi


efectuată de logopezi separat ci în colaborare cu: -instituţiile de educaţie şi învăţământ dar şi
serviciile medico-sanitare.

Prin intermediul acestor instituţii se desfăşoară o muncă de: informare, sensibilizare


şi popularizare a măsurilor profilactice generale şi speciale referitoare la condiţiile igenico-
sanitare şi educative necesare dezvoltării corecte a limbajului.

Acţiunea de prevenire a tulburărilor de limbaj prevede:

-> măsuri educative

-> măsuri igenico-sanitare

Măsuri educative

Copilul este educat să vorbească de părinţi şi educatori din primele luni de viaţă.

a. strigătele copilului mic reprezintă elemente ale vorbirii sale  acestea nu trebuie
reprimate ci stimulate raţional; se recomandă evitarea situaţiilor neplăcute generatoare
de strigăte excesive care dereglează respiraţia şi produc încordări spastice ale coardelor
vocale.
b. Prin gângurit se antrenează motricitatea organelor fonoarticulatorii necesară pentru
dezvoltarea capacităţii de pronunţie  încurajarea gânguritului de către părinţi prin:
mimică de bucurie, prin mângâieri şi dezmierdări, prin prezenţa mamei în câmpul vizual
al copilului. Organizarea timpului în care ambii părinţi sau cel puţin unul dintre ei se
ocupă de educarea limbajului copilului.
c. expresia mimico-facială este un element important pentru înţelegerea vorbirii şi
însuşirea pronunţiei  se recomandă formarea la copil a deprinderii de a privi faţa
interlocutorului.
d. vorbirea copilului mic este o oglindire a vorbirii auzite în jurul său  mediul
înconjurător devine răspunzător de vorbirea copilului din momentul în care el începe să
imite, se recomandă:
- vorbirea adulţilor să nu fie denaturată
- să utilizeze o vorbire clară, corectă, ritmică
- sonoritate normală a vorbirii
- să nu utilizăm vorbirea greşită a copilului
- să nu se utilizeze excesiv diminutivele

e. de multe ori copiii întâmpină dificultăţi în pronunţarea unor cuvinte, grupări


consonantice, plurisilabice şi ca urmare se întrerup, se opresc în timpul vorbirii  părinţii

6
manifestă de obicei o atitudine de dojană sau pedeapsă  agravarea pronunţiei acestor
sunete şi silabe.

f. la copii există un decalaj între capacitatea lor de pronunţie şi dorinţa de a se exprima

g. copilul nu trebuie obligat să repete de nenumărate ori unul şi acelaşi lucru, deoarece
aceasta duce la extenuarea sistemului său nervos, la dispariţia interesului şi a dorinţei de a
vorbi

h. vorbirea incorectă este influenţată şi de modelele incorecte de vorbire oferite, de


expresiile triviale sau obscene pe care le folosim

i. bilingvismul

j. se recomandă să i se ofere copilului posibilitatea de comunicare şi cu alţi copii dar sub


îndrumarea unui adult.

Măsuri igenico-sanitare

- din prima lună de sarcină prin serviciile medicale ce ţin evidenţa gravidelor se recomandă
informarea acestora în legătură cu efectele nocive ale vieţii dezorganizate, a consumului de
alcool, tutun sau droguri, de nedeclararea unor boli venerice

- folosirea concediului prenatal

- alimentaţia femeii gravide

- mediul familial

- cunoaşterea condiţiilor în care s-a născut copilul

- asigurarea igienei corporale a copilului mai ales nas, urechi, cavitate bucală

- evitarea infecţiilor cavităţii bucale, nazale şi a urechilor

- suflarea nasului copilului

- înlăturarea vegetaţiilor adenoide

- protejarea auzului împotriva zgomotelor puternice şi de durată

- asigurarea aerului curat în încăperea în care se găseşte copilul

- atenţie la poziţia de dormit a copilului

Aparatul vorbirii
7
Este format din 3 părţi: - cavităţile sublaringale

- laringele

- cavităţile supralaringale

1. Cavitățile sublaringale

- se constituie din: plămâni

bronhii

trahee

diafragmă

În aceste cavităţi nu se pot produce sunete.

Muschii diafragmei apasă pe partea inferioară a plămânilor producând astfel expulzarea


aerului prin trahee până la laringe.

2. Laringele

Este compus din 3 cartilaje:

a.Cartilajul Cricoid – situate la baza laringelui şi legat de trahee

b.Cartilajul Tiroid – formează o protuberanţă numită ,,Mărul lui Adam,,

c.Cartilajul Aritenoid – are formă triunghiulară

Aceste cartilaje legate prin muschi formează un tub deschis în partea superioară care
constituie intrarea in laringe, intrare acoperită de epiglotă (un cartilaj în formă de pară).

În laringe, dispuse transversal, se află două mănunchiuri de muschi mobili numite


coarde vocale. Între ele, se află o deschizătură numită glotă. Când glota este deschisă, aerul
poate circula dinspre plămâni înspre cavitatea bucală sau nazală şi invers. Când glota este
închisă nu mai este posibilă nici respiraţia nici vorbirea.

Omul posedă patru coarde vocale:

-două propriu-zise care contribuie la formarea vorbirii

- două false care împreună cu epiglota împiedică intrarea alimentelor în laringe.

Coardele vocale, prin muschii lor au rol hotărâtor pentru caracterul sunetului produs
putând da coloanei de aer ce se scurge prin tubul fonator diferite forme chiar în momentul în
care acesta traversează laringele deoarece sunt învelite într-o membrană mucoasă cu

8
proprietatea de a se micşora sau mări, de a se întinde sau scurta, facând ca tonul produs de
vibraţiile lor să fie mai înalt sau mai profund iar sunetele să fie acute sau grave.

Când coardele vocale sunt sub tensiune, ele sunt aproape lipite, glota este închisă sau
aproape închisă şi nu permite trecerea curentului de aer  aerul exercită o presiune mare
asupra coardelor vocale  sub această presiune, coardele se deschid brusc, încep să vibreze
 aerul iese din glotă  vocea.

Vocea participă la formarea vocalelor şi a consoanelor sonore. Vibrarea coardelor


vocale se transmite şi cartilajului tiroid, fapt ce poate fi constatat prin palpare. La pronunţia
consoanelor surde nu se simte nici un fel de vibraţie.

Depărtarea coardelor vocale şi implicit aplitudinea oscilaţiilor acestora depinde de


tăria, forţa curentului de aer care iese din plămâni  cu cât curentul de aer este mai
puternic, cu atât este mai mare aplitudinea oscilaţiilor coardelor vocale iar vocea este mai
puternică.

Frecvenţa oscilaţiilor coardelor vocale depinde de lungimea acestora  îm situaţia


coardelor vocale lungi, vocea va fi mai joasă.

Când glota este deschisă, curentul de aer trece prin laringe şi ca urmare nu se
formează vocea.

3. Cavitățile supralaringale sunt:

- cavitatea faringală- cu rol resonator (amplifică vocea)

- cavitatea bucală

- cavitatea nazală

Cavitatea bucală- conturează sunetele limbii

- este compusă din:

a. organe passive: dinţii, palatal dur, alveolele şi palatal mediu

b. organe active: maxilarul inferior, palatal posterior sau vălul palatin (palat moale), uvul
(omuşor), limba şi buzele

Cavitatea nazală: - are rol în producerea sunetelor nazale m şi n. Curentul de aer intră
în cavitatea nazală când vălul palatin este poziţie coborâtă. Dacă vălul palatin este ridicat,
curentul de aer intră în cavitatea bucală  sunete orale. În funcţie de denumirile anatomice
ale cavităţilor s-a stabilit denumirea sunetelor produse în zonele respective:

9
- laringe- sunet laringal

- faringe- sunet faringal

- văl palatin- sunet velar

- palat mijlociu- sunet medio- palatal

- palatal dur- sunet antero- palatal

- alveole- sunet alveolar

- dinţii- sunet dental

- buze- sunet labial

- limbă- sunet lingual

Elemente de fonetică- acustică

Acustica studiază sunete sub aspectul fizic al oscilaţiei şi sub aspectul fiziologic al
senzaţiei auditive care apare ca effect al oscilaţiei.

Organul auditiv al omului percepe sunete cu frecvenţe cuprinse între 16- 20.000 Hz.

Infrasunetele sunt sunete cu frecvenţa mai mică de 16 Hz iar ultrasunetele sunt cele
peste 20.000 Hz.

Sunetul este rezultatul vibraţiei unui corp elastic care declanşează în masa de aer
mişcări oscilatorii şi ondulatorii.

Tonurile sunt produse de oscilaţii ritmice iar zgomotele de oscilaţii haotice.

Înălţimea sunetelor depinde de fracvenţa oscilaţiilor, cu cât frecvenţa este mai mare,
cu atât sunetul este mai înalt.

Coarda vibrează, se îndepărtează şi apoi revine la poziţia iniţială într-un anumit


interval de timp numit perioadă.

Frecvenţa este determinată de numărul de perioade pe care le realizează într-o


secundă corpul care vibrează.

Ea se expimă în T/sec.  1 Hz= 1T / 1sec.

În muzică, fiecărei note musicale îi corespunde o frecvenţă bine determinată.

- a: 800- 1600 Hz

10
-â: 1600- 3200 Hz

-o: 400- 800 Hz

-u: 200- 400 Hz

-e: 1600- 3200 Hz

-i: 3200- 6400 Hz

Intensitatea sau tăria sunetelor depinde de aplitudinea oscilaţiilor, respective de


distanţa maximă la care poate ajunge coarda, faţă de poziţia de echilibru, se măsoară în
decibeli (dB).

Exemplu: foşnetul unei Frunze (10 dB)

un oftat (30 dB)

zgomotul automobilului în viteză (110 dB)

ciocanul pneumatic (150 dB)

zgomotul avionului cu reacţie (160 dB)

Elemente de fonetica articulatorie


Din punct de vedere acustic si fiziologic, sunetele limbii umane se impart in: vocale si
consoane.

Vocalele sunt tonuri, adica sunete muzicale cu oscilatii periodice.

Consoanele sunt zgomote sau combinatii intre zgomote si tonuri.

Exista si o categorie intermediara: sonantele (l, m, n, r) care contin atat zgomote cat si
tonuri, dar predomina tonurile.

Consoanele surde sunt zgomote, iar cele sonore zgomote si tonuri, predominand
zgomatele.

Din punct de vedere fiziologic, vocalele au cateva trasaturi proprii comparative cu


consoanele:

 la articularea vocalei aerul ,provenit din plamani, trece liber prin cavitatea bucala sau
nazala fara a intalni nici un obstacol, in schimb la articularea consoanelor curentull de
aer intalneste anumite obstacole pe care trebuie sa le ocoleasca.

11
 la vocale efortul expirator este mai putin puternic decat la consoane ( p, t, k)
 la pronuntia vocalelor organele articulatorii sunt tensionate (incordate) in mod
simultan si egal in timp ce la consoane tensionarea se produce intr-un singur punct,
anume in regiunea de articulare.
 pentru pronuntarea vocalelor este necesara prezenta vocii produsa de vibratia
coardelor vocale
 in cazul consoanelor, exista mai multe situatii:
- sonantele si consoanele sonore se pronunta cu voce
- consoanele surde se pronunta fara voce

A. Vocalele limbii Romane


Volumul si forma cavitatii bucale in momentul articularii determina deosebirea
dintre vocale
Un rol important il au si: - pozitia limbii in cavitatea bucala
- directia deplasarii limbii
- distant dintre limba si palat
Clasificarea vocalelor:
a. Dupa distanta dintre limba si palat:
- vocale deschise (a)
- vocale semideschise
- vocale inchise (u)
b. Dupa directia de deplasare a limbii:
- anterioare (u)
- posterioare (i)
c. Dupa gradul de rotunjire al buzelor:
- sunete nerotunjite (nelabializate) (a, e, i)

B. Consoanele limbii Romane:


- consoane surde (fara voce) (p, t, s, ş)
- consoane sonore (vibratie) (b, d, z, g, j)
- sonantele (tonuri) (l, m, n, r)

! In limba Romana exista fenomenul de coarticulare sau coarticulatie.


Inainte de desavarsirea rostirii unui sunet, organelle articulatorii sunt
pregatite pentru pronuntarea sunetului ce urmeaza a fi rostit, astfel ca
primul sunet il influenteaza pe urmatorul: - bară  este mai accentuat b -
rabdă  este mai surd

Clasificarea consoanelor
a.) După locul de articulare avem

- consoane bilabiale: p, b, m ( participă ambele buze )

12
- labiodentale: f, v

- dentale: t, d, n, ş, z, t

- sunete alveopalatale ( prepalatale ): j

- sunete palatale: c, g ( cu semnul ^ )

- sunete velare: c, g

- laringale: h

b.) După modul de articulare avem

- consoane ocluzive ( explozive ): la rostirea acestor sunete organul de rostire se


închid complet, se formează o tensiune care obligă la deschiderea bruscă: b, p, c, g, ţ, d

- consoane fricative: organele de rostire nu se închid complet, ci doar se apropie


îngustând astfel traiectul suvoiului de aer care în momentul emiterii se freacă de pereţii
organelor de rostire – se mai numesc şi constrictive şi pot fi continue şi nu întrerupte: s, z,
j, ş, h

- consoane africate: organele rostirii sunt închise, dar deschiderea lor nu este bruscă
ci se realizează lent. Ele sunt formate defapt din 2 consoane ( explozivă + fricativă ) 
sunt consoane cu 2 momente de articulare: ţ, c ,g ( cu ^ )

- consoane vibrante: r

- consoane laterale: la rostirea acestora partea centrală a cavităţii bucale este ocupată
de limbă, iar curentul de aer se scurge pe părţile laterale: l

- consoane orale: aerul iese prin cavitatea bucală, iar uvula închide canalul spre
cavitatea nazală ( toate consoanele în afară de m, n )

- consoane nazale: m, n

c.) În funcţie de fenomenul de coarticulare avem

- consoane palatalizate  de regulă se află înaintea unor vocale anterioare ( e, i ) şi se


palatalizează prin coarticulare

- labializate (in fata lui O si U) şi nelabializate (in fata lui A): înaintea vocalelor care se
realizează cu ajutorul buzelor.

13
PRINCIPALELE ACTIVITATI LOGOPEDICE

1. Orice abatere in forma si continut de la vorbirea standard marcata prin


disfunctionalitatea expresiei si receptivitatea limbajului constituie o tulburare a acestuia.
2. Orice tulburare de limbaj are tendinta de a se agrava si consolida in timp ca
deprindere negative.
3. Tulburarile de limbaj nu presupun un deficit de intellect sau sensorial dar
atunci cand apar pe un asemenea fond ele sunt mai grave, mai variate si mai extinse.
4. Tulburarile de limbaj au o frecventa mai mare in copilarie si in perioadele de
constituire a limbajului ca urmare a fragilitatii aparatului fonoarticulator si a sistemelor
cerebraleimplicate in vorbire.
5. Toate tulburarile de limbaj au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile prin
metode specific logopedice si printr-o serie de procedee cu character general.
6. Tulburarile de limbaj incepand cu cele mai simple produc efecte negative
asupra personalitatii si comportamentului subiectului deoarece ele sunt traite dramatic si
tensional pe fondul unei frustrari si a anxietatii.
7. Tulburarile de limbaj nu se transmit ereditar in timp ce unele structure
anatomice care faciliteaza producerea acestora se pot regasi la descendenti.
8. Tulburarile de vorbire pana la varsta de 4 ani – 4 ani si jumatate nu au o
semnificatie logopedica sau defectologica ci una fiziologica fiind produse ca urmare a
nematurizarii a aparatului fonoarticulator sau a sistemelor cerebrale implicate in vorbire.
9. Tulburarile de limbaj prezinta o incidenta mai mare si o simptomatologie mai
grava la sexul masculine comparative cu cel feminine.
10. Terapia tulburarilor de limbaj se bazeaza pe o metodologie corectiv
recuperative ce se realizeaza in relatie cu dezvoltarea si stimularea intregii activitati psihice a
subiectului si armonizarea comportamentelor la conditiile mediului inconjurator.

PRINCIPIILE ACTIVITATII LOGOPEDICE


1. Tratarea si inyreventia timpurie.
2. Tratarea indirecta(in modul obisnuit de viata).
3. Tratarea in colaborare (logoped-parinti-invatator sau educator).
4. Respectarea particularitatilor de varsta si individuale ale copilului.
Acestor principia Seeman le mai adauga inca patru:
1. Principiul exercitiilor de scurta durata (2-3 minute).
2. Principiul utilizarii controlului auditiv.
3. Principiul utilizarii sunetelor ajutatoare.
14
4. Principiul actiunii minimale.

EXAMINAREA SI DIAGNOSTICAREA COPIILOR CU TULBURARI DE LIMBAJ


 cunostinte de psihodiagnostic.
Actiunea de depistare si diagnosticare se realizeaza in etape successive prin
examinari selective si integrale.

A. Examinarea selectiva.
 Se organizeaza in colectivitatii, scolii sau institutii prescolare,
 Are sa scop depistarea copiilor cu tulburarii de limbaj,
 Se realizeaza prin aplicarea unor metode de depistare care sa fie sistematice dar
limitate si operative astfel incat sa poata asigura examinarea unui numar mare de copii intr-o
perioada scurta de timp,
 Acum nu se fac investigatii speciale pentru stabilirea etiologiei sau a diagnosticului
diferential,
 Se desfasoara la inceputul anului scolar in special la copiii din gradinite si din clasele
primare.
‼ Colaborarea cu caderle didactice datorita numarului mare de
copiii pe care logopedul trebuie sa-i examineze.
De multe ori caderele didactice prezinta o toleranta nejustificata fata de
defectele de limbaj ale copiilor determinate de o serie de factori:
 Insuficienta informare in problemele logopedice,
 Anumita subestimare a importantei actiunii psihopedagogice de cultivare a limbajului
oral si scris,
 O exigenta scazuta fata de exprimarea corecta,
 Insufficient antrenament auditiv necesar pentru discriminarea tulburarilor de
pronuntie la copil.

 Necesitatea organizarii unor cursuri sau sesiuni de initiere a cadrelor didactice in


problemele logopedice.

Examenul selective cuprinde:


1. Activitatii organizatorice premergatoare examinarii:
 Programarea unitatilor scolare si prescolare din raza cabinetului logopedic pentru
examenul de selectie in conformitate cu un plan de activitate,
 Alegerea unei incaperi corespunzatoare cu o buna izolare fonica si luminoasa pentru
examinare,
 Planificarea impreuna cu dirigintelui clasei a ordinii in care se vor prezenta copiii la
examinare,
 Pentru asigurarea linistii si operativitatii examinarii se recomanda planificarea a 2-3
copii deodata in sala astfel in timp ce un copil este examinat, ceilalti se familiarizeaza cu
procedura.

15
2. Actiunea de examinare propriu zisa se realizeaza prin:
 Convorbiri simple,
 Denumirea obiectelor din sala, a partilor corpului sau a articolelor de imbracaminte
indicate de logoped.

‼ Se urmareste ca aceste denumiri sa cuprinda in diferite pozitii


fonetice (initial, median, final) sunetele care apar mai tarziu in evolutia
ontogenetica a copilului: s, z, r, s, j, c, h.
‼ In timpul examinarii tinuta logopedului sa inspire incredere.

 In functie de nivelul de scolarizare se vor utiliza si probe de examinare a limbajului


scris, citit.

3. Informarea dirigintelui asupra constatarilor effectuate si stabilirea ordinii in care copiii


depistati se vor prezenta la cabinetul logopedic pentru precizarea diagnosticului.

B. Examinarea integrala.
Se realizeaza la cabinetul logopedic pe baza unor examinari specializate.
Are ca scop stabilirea diagnosticului diferential dar si a unor solutii psihopedagogice
de educare si reeducare a tulburarilor de limbaj.
Se realizeaza analiza tuturor aspectelor limbajului :
a) Fonator – taria si directia undei de aer,
b) Articulator – praxia (cum se misca) buzelor, maxilarului si limbii,
c) Audutiv – capacitatea de diferentiere fonatica,
d) Lingvistic – nivelul de dezvoltare a laturii lexico gramaticale.

Pentru stabilirea diagnosticului diferential trebuie sa se constate:


 Sunetul care este deficitar,
 Localizarea defectului intr-unul din componentele de baza a limbajului,
 Investigatii etiologice.

La logoped se prezinta unele caziri din proprie initiative sau trimisi de cadre
didactice, medici, parinti; in acest caz examinarea se face in mod individual prin
aplicarea unor metode variate de culegere a informatiilorpentru precizarea
diagnosticului: anamneza, convorbirea, observatia si examinari de specialitate insa
metodele de examinare constituie doar tehnici de lucru prin intermediul carora
logopedul culege informatiile despre vorbire si vorbitor adica doar un material brut
care trebuie prelucrat si interpretat de catre logoped.

16
FISA LOGOPEDICA

Cuprinde consemnarea tuturor rezultatelor obtinute in urma examinarilor


realizate →daca lipseste logopedul este pus in situatia de asi desfasura activitatea pe
baza unor date lacunare mai ales in ceea ce priveste istoricul cazului respectiv.
In general orice fisa logopedica trebuie sa cuprinda:

1. ANAMNEZA
 Se obtin date referitoare la starile premergatoare defectului, date care permit
cunoasterea cazului cercetat in evolutia sa.
 Examinarea incepe de obicei prin convorbiri cu parintii de la care se culeg informatii
asupra antecedentelor personale si heredocolaterale ‼(sa nu asiste copiii),‼ si informatii din
perioada prenatala si urmarim:
- Felul in care a decurs sarcina,
- Boli infectioase, toxice sau carentiale ale mamei,
- Factorul Rh,
- Modul in care a decurs nasterea,
- Dezvoltarea copilului pee tape: alimentatia, aparitia dintilor, dezvoltarea motorie,
sezut, mers, fuga, durata lalatiei, pronuntia, boli suferite de copil, comportamentul inaintea
tulburarilor de limbaj si atitudinea parintilor fat de tulburarile de limbaj.
- Investigatii anamnestice asupra familiei din care provine copilul: stare de sanatate,
boli din familie, mediul socio educative, relatiile dintre membrii familiei, atitudinea fata de
copil.
‼ Toate informatiile primate de la parinti se confrunta cu date obtinute
din surse mai exacte (fise madicale, date scolare).

2. EXAMENUL SOMATIC SI FUNCTIONAL


Se completeaza pe baza datelor din fisele medicale si a examinarilor curente privind:
- Date antropometrice (inaltime, greutate, perimetru thoracic),
- Comformatia capului (mare, mic, rahitic),
- Cavitatea toracica (ingusta, turtita sau cu carente),
- Membrele (rahitice sau deformate),
- Buzele (groase, subtiri, cazute sau de iepure),
- Dintii (marunti, lati, situati in afara arcului mandibular),
- Maxilarele,
- Muscatura (frontal, laterala, adanca),
- Limba (macroglosie sau microglosie),
- Palatul (inalt, ingust, turtit, plat, despicat),
- Valul palatin (scurt, despicat)
- Vestibulul faringian (amigdale marite)

17
- Nasul (daca exista vegetatii adenoide, polipi, guturai cronic (racit tot timpul).

3. MOTRICITATEA

- Mersul (nesigur, leganat, lenes),


- Coordonarea generala a miscarilorse examineaza prin imitatie sau dupa comanda;
prin exercitii: rotirea mainilor intinse inainte, intr-o parte si in alte pozitii opuse, atingerea
varfului nasului cu degetul aratator al mainii stangi sau drepte cu sau fara control visual,
atingerea cu mana dreapta a lobului urechii stangi si invers , etc.
- Simtul ritmic (mers la comanda),
- Motricitatea limbii (miscarii inapoi, inainte, si lateral, indoirea limbii peste buza de jos
si sus, indoirea limbii sub forma de cupa),
- Motricitatea buzelor (tuguirea buzelor, buze in forma de trompa (u), extensia buzelor
prin zambet (i),
- Valul palatin (motricitatea, pronuntare “a” interrupt)
- Motricitatea mimicii faciale (contractarea simetrica a muschilor bilaterali faciali adica
ridicarea si coborarea sprancenelor sau a comisuriilor gurii; diferentierea unei parti a
faciesului (inchiderea alternative a ochilor),
- Motricitatea ritmului acustico motor (lovirea unui ritm cu un creion sau man ape
masa, sau pronuntarea unor cuvinte pe un ritm impus),
- Motricitatea respiratory (izolat, in vorbire, se verifica capacitatea de dirijare a undei
expiratorii)
4. Lateralitatea
Poate fi examinata prin diferite probe sau teste de examinare a lateralitatii, iar pe baza
rezultatelor obtinute, se poate calcula indicele de lateralitatea.

IL = D–S D= dreapta

D+S S = stanga

Hildreth-> pentru rima data

1. Teste pentru mana : - unimanuale


- bimanuale

a) Teste unimanuale : folosim o singura mana

- inteparea unui carton cu un ac, cu o mana si cu cealalta

Variante : (1) – se cronometreaza timpul necesar efectuarii aceluias numar de intepaturi pentru
fiecare mana .

18
(2) – se da un interval de timp si se numara intepaturile

- insirarea de margele pentru un fir de ata – se masoara timpul de executie a sarcinii.

- taierea circumferintei unui cerc : urmarim timpul si acuratetea.

- lovirea unui obiect intr-un timp dat ( 6 secunde )

- testul marionetelor : bratele intinse orizontal , subiectul trebuind sa execute miscari


succesive. Se masoara timpul (nu in oglinda).

b) Teste bimanuale:
- aplaudatul, urmarindu-se manca care loveste

- inchiderea palmelor cu bratele intinse inainte si cu ochii inchisi- se observa degetul de


deasupra. ( degetul mare peste celelalte ) care indica mana conducatoare.

- introducerea atei in ac, conducatoare fiind mana care introduce ata.

- desenarea concomitenta a unui cerc si unui patrat, unul cu stanga , altul cu dreapta.

- testul semnaturii concomitente ( cu ambele maini – dreptacii nu pot )

2. Teste pentru picior


- impingerea unui obiect cu fiecare picior de-a lungul unui marcaj ( linie)->se numara
greselile.

- sotronul, urmarindu-se alegerea initiala a piciorului.

- imbracatul sau incaltatul ->piciorului introdus primul

- lovirea mingii cu piciorul.

- cautatul unor scari pe intuneric – piciorul care urca.

3.Teste oculare
- Testul Sighting ( Bryngelson) – privirea printr-un carton, foaie cu un orificiu la mijloc,
observandu-se ochiul preferat ( cu care privim primul) , privirea prin microscop, luneta, gaura cheii,
ochirea cu pistolul.

19
4. Teste pentru ureche
- Depistarea auditiva a unui ceas sau obiect care face zgomot ( orientarea cu urechea )

- Teste audiometrice

IL = D - S = 2 = 0,25 D S

D+S 8 1 -

- 1

1 -

1 -

- 1

Cand calculam IL vom obtine un rezultat intre – 1 si + 1

Unde - 1 = Senestralitatea pura

+ 1= Destralitate pura

0 = etmbidextralitate forte

5. Examinarea auzului
Parintii se prezinta in numeroase cazuri, cu copilul la logoped pentru mici deficiente de
pronuntie, fara a sti ca de fapt aceasta nu aude bine => necesitatea examinarii cat mai timpurii si cat
mai minutioase a auzului.

In examinarea auzului trebuie respectate cateva conditii prelimiare:

- copilul sa nu stie ca este examinat.


- mama sa nu-i atraga atentia asupra procedurii
- sa se evite zgomotul care poate produce false reactii auditive
- atentia copilului sa nu fie inhibata prin excitanti neobisnuiti

Starea auzulul se apreciaza cel mai frecvent pe baza numaratorilor audiometrice, in lipsa
aparaturii necesare auzul copiilor poate fi verificat prin Acumetrie Fonetica. Logopedul pronunta
cuvinte echilibrate fonetic si acustic la distante diferie de ureche si cu intensitate variabila: cu voce
tare, la nivel de conversatie, in soapta.

20
!! Daca incaperea in care se face examinarea nu are dimensiunile necesare
logopedul sta cu spatele spre copil in timp ce pronunta , ceea ce are ca efect
dublarea distntei.
In aprecierea rezultatelor ne ghidam dupa urmatoarele criterii:

- Copilul cu auz normal aude si reproduce cuvinte pronuntate in soapta de la 6-7 m


- Copilul cu o usoara deficienta de auz, aude vorbirea de intensitate conversativa la distanta de
6-8 m , cea in soapta la 3 m
- Pierderea capacitatii de a percepe vorbirea in soapta de la distanta mai mica de 1 m indica
scaderea semnificativa a capacitatii de perceptie auditiva.
In examinarea auzului la copiii cu tulburari de limbaj se acorda o importanta deosebita
auzului fonematic, atentie auditive, capacitatii de diferentiere fonematica, de memorie verbala, de
analiza si sinteza fonematica.

Se examineaza:

- daca copilul distinge dupa auz, fara a vedea sunetele diferitelor instrumente muzicale
- daca asociaza obiectul cu sursa sa sonora
- daca reactioneaza in directia sunetului , etc.
Pentru examinarea capacitatii de diferentiere fonematica pot fi folosite imagini ce contin
cuvinte paronime pe care copilul trebuie sa le indice pe baza de auz stand cu spatele la examinator.
Materialul verbal utilizat in acest scop va fi selectionat pe baza urmatoarelor criterii :

- posibilitatea redarii cuvintelor prin imagini


- pozitia fonetica a sunetelor cercetate
- odinea de aparitie a sunetelor in ontogeneza.
-

Exemple de cuvinte

Sunete Initial Median Final


p-b pere-bere pompă-bombă corp-corb
c-g cocoşi-gogoşi cocoşi-gogoşi rac-rag
n-l nadă-ladă cală-cană ban-bal
r-l ramă-lamă baron-balon car-cal
t-ț tipar-țipar gheată-gheață lat-laț
t-c^ timbre-c^imbru coate-coac^e tort-toarc^e
t-s tobă-sobă pitic-pisic pat-pas
ț-s țap-sap vițe-vise soț-sos
ț-c^ țeavă-c^eapă ațele-ac^ele spițe-spic^e
ș-j șir-jir șutat-ajutat coși-coji
s-z sare-zare vase-vaze ros-roz
z-j zar-jar azur-ajur gaz-gaj
s-ș scoală-școală muscă-mușcă cos-coș
z-ș za-șa cizmele-cișmele cirezi-cireși

21
6.Functia fonatorie
- Se examineaza prin emisia prelungita a lui A
- in afara de durata si intensitatea vocii, ne mai intereseaza si calitatea acesteia
(ragusita, fonastenica, disfonica)
- o atentie deosebita se acorda proceselor ce pot surveni in perioada de mutatie a
vocii
- toti cei care prezinta o tulburare de voce trebuie consultati de un medic specialist.

7.Capacitatea fonematica
Din examinarile anterioare, Logopedul, are deja o imagine asupra devierilor de la
normele de pronuntie, dar cestea trebuiesc examinate in detaliu.
Pentru examinarea capacitaii fonematice se utilizeaza o proba de pronuntie alcatuita
din 81 de cuvinte, reprezentand denumiri ale unor imagini selectionate dupa criteriul
cuprinderii sunetelor examinate in pozitie initiala, mediana si finala, numita Proba Albumului
Logopedic.
Albumul Logopedic cuprinde imagini color ale cuvintelor pe care copilul trebuie sa le
pronunte in succesiune determinata de evolutia ontogenetica a insusirii sunetului de catre
copil.

Albumul Logopedic cuprinde:

Sunet Initial Median Final


A avion mac lalea
O os stopitoare radio
U umbrela puşcă uliu
E elev melc peşte
I iepure pisică copii
Ă mar păr (pom fructifer) raţă
Î îmbracă râu întâi
P papusa vulpe lup
B balon tobă cerb
T trandafir trctor robinet
D duş acordeon brad
C cal vacă porc
G gradina strugure steag
R rac pere vapor
L leu alune cal
M minge mama ham (de cal)
N nucă prune pian

22
F flori farfurie pantof
V veverita castravete morcov
S scaun caise urs
Z zid barză mânz
Ș şarpe puşcă cocoş
J jucarii cojoc garaj
H haină pahar şah
Ţ ţap maimuta braţ
C ceas ghiocel şoarece
G geanta mărgele minge

Cotarea se realizeaza astfel: pentru fiecare fonem corect pronuntat se acorda 1p, iar
pentru cel pronuntat gresit 0p.

8.Ritmul si fluent vorbirii


- Se face cu scopul diagnosticarii balbaielii, tahilaliei si bradilaliei
- Se noteaza ce sunete s-au silabe sunt afectate
- Deoarece aceste tulburari sunt infuentate de gradul de complexitate a vorbirii si de
situatia sociala, se recomanda examinarea ritmului si fluentei vorbirii in situatii cat mai
variate si sub forme cat mai diferite: vorbirea independent, raspuns la intrebari, povestire,
citire, recitare
- In fisa logopedica se noteaz nu numaispasmele ci si miscarile associate, stereotipiile
verbale sau cuvinte de prisos.

9.Examinarea vocabularului
A. Vocabularul activ
- denumirea unor parti ale corpului
- denumirea unor animale dupa imagini
- povestirea dupa un tablou ce reprezinta o actiune cunoscuta de copii
- raspunsul la solicitarile verbale

B. Vocabularul pasiv

- verificarea intelegerii unor cuvinte ce denumesc diferite obiecte (obiecte mai putin
uzuale)

- intelegerea substantivelor abstracte, adjectivelor de marime, a cuvintelor ce indica


notiuni spatiale si emporale

10.Evaluarea structurii gramaticale

- alcatuire de propozitii sau compuneri scurte libere/dupa imagini/cu cuvinte date

23
- reconstituirea unui text cu cuvinte amestecate

- completarea omisiunilor de verbe, adjective, conjunctii si prepozitii din text

11.Examinarea limbajului scris

- copiere

- transcriere

- compunere

Cauzele tulburărilor de limbaj


Prezintă un spectru foarte larg de la imitarea unor modele greşite de pronunţie, până
la anomalii anatomo – funcţionale al aparatelor periferice şi ale sistemului nervos central.
De obicei, tulburările de limbaj sunt condiţionate de acţiunile mai multor factori, care
se succed sau acţionează concomitent, influenţându-se reciproc.
În funcţie de forma lor predominantă, cauzele se împart în:
- Organice
- Funcţionale
- Psihosociale
- Psihoneurologice.
1. Cauzele organice
a) În funcție de localizarea deficienței, sunt:
- Cerebrale ( leziuni sau tumori cerebrale)
- Periferice ( despicături palatale, etc.)
b) Prin raportarea la analizatorul afectat, avem:
- Verbo – auditive
- Senzoriale (auzul)
- Verbo – motorii
- Motorii
c) În funcție de perioada de acțiune a agentului cauzal, avem:
- Congenitale ( din naştere)
- Dobândite
Cauzele organice centrale fac referire la mecanismele centrale ale limbajului, şi pot
acţiona: pre-, peri-, postnatal.
Cauzele prenatale
- Leziuni intrauterine ale creierului
- Infecţii virale
- Toxoplasmoza
- Intoxicaţii grave ale mamei

24
- Carenţe nutritive şi vitaminice
- Consumul de alcool, tutun şi droguri
- Iradierea cu substanţe radioactive
- Incompatibilitatea factorului Rh
- Accidente ale mamei ( căzături, lovituri puternice în abdomen)
- Procedee avortice nereuşite cu diferite substanţe toxice
Cauze perinatale
- Naşteri recipitate sau prelungite ----leziuni ale sistemului nervos, hemoragii în scoarţa
cerebrală, sau asfixii
- Manevre obstetricale grăbite, neatente
- Utilizarea greşită a forcepsului
Cauze postnatale
- Tulburări vasculare cerebrale ( hemoragii, tromboze)
- Meningo- encefalitele
- Rinofaringitele cronice
- Sinuzite
- Otite
- Infecţiile căilor respiratorii
- Bolile copilăriei
Cauze organice periferice:
- Poziţiile de hiperflexie sau hiperextensie a capului în timpul somnului --- deformări
- Obiceiul de a adormi cu gura deschisă – poate duce la nedezvoltarea musculaturii
labiale, nu se lărgeşte corespunzător palatul şi arcadele dentale superioare
- Sugerea sistematică a degetului
- Sugerea limbii, a buzei superioare sau a suzetelor ---- devieri de la creşterea normală
a arcadelor dento-maxilare + infecţii în cavitatea bucală
- Lipsa igienei corespunzătoare ( urechi – otite)
- Malformaţii al organelor periferice, care sunt rezultatul acţiunii factorilor nocivi:
 Palatul dur – despicături, palatul ogival (ogivă = arcadă), plat
 Vălul palatin – paralizii ( pot fi rezolvatechirurgucal) şi insuficienţă velopalativă
( mascată de vegetaţii adenoide)
 Buzele – despicături şi paralizia muşchilor
 Limba – chisturi lingvale, macro sau micro glosie, anchiloglosie ( scurtarea
exagerată a frenului lingval), paraliziile terminaţiilor nervoase
 Anomalii dento – maxilare

2. Cauze funcționale
Pot determina apariţia tulburărilor de limbaj fără a exista leziuni organice. Există 3 mari
categorii de cauze:
a. Tulburări neurodinamiceale procesului de excitaţie şi inhibiţie
b. Insuficienţe funcţionaleale sistemului nervos central
c. Tulburări de nutriţie al celulelor corticale
Aceste tulburări funcţionale se referă la insuficienţe motorii , în special, ale
motricităţii fine , ale organelor articulatorii şi auz fonematic.
3. Cauze psiho – neurologice

25
- Întârzieri în dezvoltarea intelectuală generală
- Cauze psihogene: neîncredere în sine, timiditate exagerată, sub- sau supraaprecieri
- Iatrogeniile
4. Cauze psiho – sociale
Se caută în caracteristicile limbajului celor din jur, în modalităţile însuşirii
acestuia de către copil
a. Neglijenţe/ greşeli auditive:
- Modele insuficiente ale vorbirii
- Insuficienta stimulare a copilului ( relaţii sociale + vorbire)
- Relaţii afective nesatisfăcătoare în familie
b. Educaţie forţată/ exagerată/ suprasaturată:
- Stimuli prea numeroşi
- Cerinţe exagerate faţă de exprimarea verbală a copilui
- Accelerarea forţată a ritmului de dezvoltare a vorbirii
c. alte cauze:
- lipsa unei suficiente comunicări a adulţilor cu copiii
- vorbirea incorectă a părinţilor ( neclar, grăbit, peltic, în dialect)
- imitarea vorbirii infantile a copilului
- folosirea diminitivului
- cerinţe exagerate de repetare mecanică a unor cuvinte sau poezii
- şocuri psihice produse prin utilizarea unor metode educative greşite; alintare, răsfăţ,
purtare brutală
- climat familial neadecvat
- bilingvismul
- educaţia incorectă a lateralităţii

Clasificarea tulburărilor de limbaj


Dificultăți:
- complexitatea mecanismelor anatomo – fiziologice al limbajului
- complexitatea factorilor ce provin din mediul socio – educativ
- multiple posibilităţi de cuplare
- dezvoltarea psihică generală
- lipsa unei terminologii unitare
Criterii:
a. clasificare lingvistică
- deficienţe fonetice – pronunţarea greşită a unor sunete fără dificultăţi în
discriminarea lor acustică
- deficienţe fonetico – fonematice – discriminare acustică deficitară, sunete greşit
articulate
- deficienţe fonetico – fonematice lexico – gramaticale --- combinarea primelor două +
nedezvoltarea generală a limbajului
b. clasificare etiologică
- apar tulburări de limbaj asemănătoare ca formă de manifestare exterioară, dar
diferite prin natura lor
! o tulburare de limbaj se poate menţine şi după ce factorul cauzal devine inactiv

26
! aceeaşi tulburare de limbaj poate fi cauzată de factori diferiţi
c. clasificare simptomatologică
- insuficientă conturare şi delimitare
d. clasificare logopedică – toate tulburările de limbaj pot fi incluse în una dintre
următoarele categorii:
1. tulburări de pronunţie: dislalia, rinolalia, dizartria
2. tulburări de ritm şi fluenţă: bâlbâiala, bradilalia, tahilalia
3. tulburări de voce: afonia, disfonia, fonastenia
4. tulburări ale limbajului scris: dislexia , alexia, disgrafia, agrafia
5. tulburări polimorfe de limbaj: alalia, afazia
6. tulburări în dezvoltarea limbajului: mutismul electiv, retardul de limbaj
7. tulburări asociate unor afecţiuni psiho – patologice sau psihiatrice: ecolalia,
jargonofrazia, bradifazia

Introducere in logopedie

Caracterizarea principalelor tulburari de limbaj

Tulburarile de pronuntie : * dislalia

* rinolalia

* dizartria

Dislalia – este o tulburare de pronuntie care se manifesta prin denaturari ale


aspectului fonetic al vorbirii iar latura lexico-sematica nu este afectat.

Poate fi :

- motorie - apar numai dificultati de pronunti

- senzoriala – dificultati de pronuntie + dificultati de diferentiere auditiva

Cea mai cunoscuta clasificare este :

a) Dislalie functionala: - apare in perioada 1-6 ani.


- caracteristici : - distorsiune, omisiuni, substituiri

- diagnosticarea se face in functie de normele dezvoltarii ontogenetice dar si de


carcateristicile sunetelor denaturate.

- pate duce la : - timiditate , izolare, negativism

27
- prognostic bun ( este usor de corectat)

b) Dislalie mecanica : apare la copiii cu malformatii organice innascute sau dobandite

- tulburarile de pronuntie sunt dependente de localizarea si gravitatea ,


malformatiilor

- poate duce la complicatii psihopatologice

- prognosticul difera in functie de malformatie ( unde e localizata si cat de grava e)

Rinolalia – este o tulburare de pronuntie determinata de malformatii morfo-


functionale ale palatului si cavitatii nazale

- de obicei apare si disfonia – rezonanta nazala, voce ragusita, surda

- este afectata si pronuntia vocalelor.

- repercusiuni negative asupra limbajului

- vorbire neinteligibila

- functia comunicarii afectata

- intarzieri in dezvoltarea limbajului

- negativism, timiditate , inchiderea in sine,

instabilitate

- tulburari somatice respiratorii si cardio- vasculare

- pot fi inchise sau deschise .

Dizartria – este o tulburare de pronuntie determinata de deficiente ale inervatiei


organelor de vorbire

- este o denaturare mai extinsa care afecteaza:

- structura fonetica

- fontia (articulatia)

- ritmul si fluenta vorbirii

28
- se manifesta prin blocari si intreruperi ale impulsurilor aferente si eferente ale
organelor de vorbire determinate de leziuni articale sau ale cailor de conductibilitate.

- simptomatologie specifica:

- asimetria inervatiei musculaturii faciale

- parezele nervilor cranieni

- pareze motorii

- poate aparea in orice perioada

- se manifesta prin denaturari grave ale vocii si elementelor prozodice ale vorbirii si
este afectata si functia comunicarii ( de obicei grav)

- apar tulburari afective evidente

Tulburari de ritm si fluenta : * balbaiala


* tahilalia

* bradilalia

Balbaiala: - este o tulburare de ritm si fluenta a vorbirii manifestata prin aparitia


unor tulburari spastice ( de incordare ) in urma unor spasme ale musculaturii organelor sau a
unor tulburari de natura afectiv- volitila.

- simptomele sunt instabile si se schimba in functie de starea psihica a balbaitului

- in anumite situatii vorbirea poate decurge normal cu exceptia sunetelor dificile.

- apare in perioada de dezvoltare a vorbirii sub influenta unor factori stresanti sau
dupa anumite boli

- este grav afectata functia comunicativa

- alte semne: timiditatea, logofobie ( frica de a vorbi ) , instabilitate emotiva ,


inchiderea in sine , izolare de colectiv.

- este insotita de miscari concomitente de prisos

- are prognostic bun.

Tahilalia: - vorbirea prea accelerata

29
- forma grava se numeste battarism

- functia comunicativa este normala

- nu apar tulburari lexico-gramaticale pronuntate.

- copiii sunt mai agitati, nervosi , manifesta agitatie motorie si instabilitate

- prognosticul este favorabil.

Bradilalia: - este vorbirea incetinita greu de urmarit


- apare mai frecvent la deficientii mintali.

Tulburari de voce: * afonie


* disfonie

* fonastenie

Afonie/Disfonie – este lipsa toatala sau partiala a vocii ca urmare a vibratiei


insuficiente sau a totalei neparticiparii a coardelor vocale in vorbire .

Afonie – glota nu se inchide deloc

Disfonie – glota nu se inchide suficient

Poate fi : organica : - inflamarea laringelui sau tumori si pareze musculare

Functionala: - reactii psihogene ( isterice sau nervrotice)

- simptome: - voce diminuata, soptita

- tulburari psihice sau sindromul astenic

- limbajul este normal dezvoltat

- neatentie si neincredere in sine.

Fonastenia: - este o tulburare de voce, determinata de supra efort vocal.

Tulburarile limbajului scris: * Disgrafie - Agrafie

30
* Dislexie - Alexie

Disgrafia - Agrafia – sunt defecte de manifestare in domeniul scrierii, celelalte


capacitati situandu-se in limitele normalului.

Dislexie - Alexie – sunt defecte de manifestare selectiva in domeniul cititului.

In toate situatiile prognoticul este bun.

Tulburari polimerfe de limbaj : * alalie

* afazie.

Alalia – se manifesta prin nedezvoltarea si dezvoltarea intarziata a vorbirii

- semn la copii mici, absenta ganguritului

- pronunta cuvinte simple la 3-4 ani

- poate fi motorie – intelege limbajul

senzoriala – nu intelege limbajul

- vorbirea este denaturata sub aspect gramatical

- este pastrata necesitatea comunicarii cu cei din jur dar e afectata functia comunicarii –
incearca suplinirea prin limbaj mimico- gestual

- este afectata si dezvoltarea psihica.

Afazia – este o pierdere partiala sau totala a vorbirii ( motorie) sau a capacitatii de
intelegere a celor din jur ( senzoriala)

- cea mai frecventa forma este afazia mixta

- este cauzata de leziuni organice ale partii corticale a analizatorului verbo-motor sau
auditiv ce apar dupa ce vorbirea a fost constituita.

- caracteristici: - degradarea limbajului la toate nivelele

- afectat este si limbajul interior si scris

- degradari intelectuale

- stari depresive

- instabilitate afectiva

31
Tulburarile de dezvoltare a limbajului : * mutismul

* retardul de limbaj intarziere in devoltarea limbajului.

Mutismul: - o pierdere temporala a vorbirii, uneori si a auzului ca urmare a unor factori


stresanti foarte puternici.

Copiii sunt dezorientati si apatici.

Dislalia

Este cea mai răspândită formă a tulburărilor de voce, caracterizată prin incapacitatea
totală sau parţială de a emite şi articula corect unu sau mai multe sunete izolate sauîn
combinaţii fluente ale vorbirii.

Caracteristici:

- nu prezintă dificultăţi de înţelegere

- nu prezintă dificultăţi de exprimare în limba maternă

- apar dificultăţi de realizare sonoră a unor foneme izolate sau în combinaţii

- afectează doar aspectul fonetic al vorbirii

- se manifestă prin pronunţie defectuoasă, omisiuni, substituiri, distorsiuni şi erori motrice


permanente

Evoluție: în cazul în care denaturările au un caracter temporal ( tranzitoriu, care


dispare la un moment dat ) vorbim despre dislalii fiziologice sau de dezvoltare. Atunci când
se menţine dincolo de limita de toleranţă ( 4-5 ani ) se transformă într-un defect de
articulaţie şi vorbim despre dislalie defectologică = neconcordanţa dintre modul de pronunţie
şi vârsta celui care vorbeşte.

Dislalii care nu se corectează de la sine:

- pronunţia laterală a sunetelor ( sigmatismul lateral )

- pronunţia nazală, rinolalică

- tulburările de pronunţie ale sunetelor post-palatale ( c, g, h )

- tulburările de sonorizare: b, d, g, v, z, j

32
- interdentalism multiplu: s, z, ţ, ş, j, t, d

Frecvența dislaliei:
- este cea mai răspândită formă a tulburărilor de limbaj

- explicaţie: - dificultăţi de diferenţiere auditivă

- dificultăţi de realizare a coordonărilor precise, rapide, de mare fineţe a


aparatului fono-articulator

- are foarte mare frecvenţă la preşcolari

Clasificarea dislaliei: există 2 mari criterii de clasificare

I. Criteriul simptomatologic

II. Criteriul etiologic

I. Criteriul simptomatologic: simptomele tulburărilor dislalice sunt:

1.) denaturarea aspectului exterior fonetic al tulburării

2.) aspectul fonematic sau alterarea unui anumit fonem

3.) gradul de extindere a tulburărilor de articulaţie

4.) aspectul morfo-structural sau structura- articulatorie deficitară

1.) Denaturarea aspectului exterior fonetic al tulburării

- se referă la o deviere de la pronunţia corectă sub formă de: omisiuni, substituiri, deformări,
inversiuni, multiplicări de sunete sau grupuri de sunete

Forme: a.) moghilalia sau afonemia = pronunţare redusă, eliptică, caracterizată prin lipsa
totală a unui sunet sau a unei grup de sunete

b.) paralalia sau parafonemia = substituirea unui sunet din cuvânt, cu un altul articulat
corect, similar cu cel iniţial sub aspect acustic articulator

c.) disfonemia = alterarea sunetului, distorsiunea lui, cauzată de nerespectarea bazei


de articulaţie ( apare la sigmatism )

33
2. Aspectul fonematic sau alterarea unui anumit fonem

- tulburarea poate fi întâlnită la un singur fonem, sau mai multe foneme, astfel încât dislalia
primeşte denumirea după corespondentul fonemului în limba grecească, la care se adaugă:
dacă este vorba de distorsiune sau omisiune – sufixul ism ; dacă este înlocuire prefixul para şi
sufixul ism. Ex.: la s = corespunde în limba grecească sigma  sigmatism, parasigmatism

3. Gradul de extindere a tulburărilor de articulaţie : acest simptom reliefează aria de


întindere a tulburării, avem:

a.) dislalie simplă, când este limitată la un singur fonem

b.) dislalie totală, când sunt afectate majoritatea sunetelor; are 4 forme:

- tetismul ( hotentotismul )  sunt afectate majoritatea sunetelor, care de obicei


sunt înlocuite cu t

- agramatismul  pe lângă pronunţie este tulburată şi structura lingvistică

- akatafazia  este incapacitatea de asamblare corectă a cuvintelor în propoziţie

- akatafrazia  incapacitatea de asamblare corectă a frazelor

4. Aspectul morfo-structural sau structura – articulatorie deficitară

- după aspectul morfo-structural avem: a.) dislalie monomorfă – este limitată la o singură
grupă de articulaţie

b.) dislalie polimorfă –mai multe grupe de articulare sunt


afectate

II. Criteriul etiologic: scoate în evidenţă cauzele care au generat dislalia

a.) Dislalia funcțională: - este determinată de o incapacitate a organelor normale de


vorbire de a-şi îndeplini funcţiile verbale

- nu există modificări patologice în recepţia sau expresia limbajului

- de obicei cele mai multe simptome dispar pe la vârsta de 5-6 ani

34
- cea persistentă este de cele mai multe ori o manifestare reziduală a
unei întârzieri grave în apariţie şi dezvoltarea limbajului. Poate fi motorie şi senzorială.

 Dislalie motorie este cauzată de o debilitate musculară şi de dizabilitatea motorie a


organelor de vorbire. Apare de obicei la copii neîndemânatici şi întârziaţi motric. Indice:
capacitatea dislalicului de a deosebi pronunţarea corectă de cea eronată, atât în vorbirea
celorlalţi cât şi în vorbirea proprie.
Tablou: - mişcări inadecvate
- dificultăţi de control şi coordonare a muşchilor
- uneori dacă încetinesc ritmul se pot controla
- frecvent apar omisiunile de sunete
- pronunţarea este neclară
- manifestă inexpresivitate

 Dislalia senzorială apare pe baza unor deficienţe ale mecanismelor verbal-senzitive, în


special de auz fonematic la persoane cu o motricitate articulatorie normală. Se manifestă
prin perceperea, memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. Se manifestă şi în
limbajul scris.

b.) Dislalia organică: prezintă un corespondent de natură organică, fiind asociată cu


unele modificări patologice ale organelor de vorbire. Are 3 feluri:

- centrală ( la SNC )

- audiogenă ( la aparatul auditiv )

- mecanică ( la organele periferice )

DIZARTRIA, RINOLALIA

Rinolalia este o nazalizare suplimentara sau insuficienta ,manifestata prin


ampliificarea sau diminuarea rezonantei sunetelor, in cavitatile supraglotice fie datorita
comunicarii buconazale, fie prin abstructia anterioara sau posterioara a cailor nazale.

Etimologic termentul provine din grecescul “rhis sau rhinos=nas,si lalie=vorbire”.

Primul care descrie termenul este Kussmul.

Rinolalie= termen folosit de logopezi . Rinofonie= termen folosit de medici

35
!!! Sunete vicariene=sunete parazitare,neexistente in limba romana
cu rol de inlocuire a sunetelor pe care subiectul nu le poate
pronunta.
Clasificare:
I) Dupa Nor Kamaruzama Esa avem :
1) Rinolalia clausa (inchisa), denumita si hiponazalitate in care sunt afectate
sonantele nazale “m” si “n”
2) Rinolalia aperta (deschisa), denumita hipernazalitate, in care sunt afectate
aproape toate consoanele.

II) Dupa Stingchfield si Robinson


1) Rinolalia mega-uvulica,este determinate de alungirea sau hipertrofierea uvulei
sau palatului moale => dificultati majore sau imposibilitatea scurgerii aerului
prin sfincterul palato faringen prin caile nazale.
2) Rinolalia micro-uranica, este insuficienta lungime a palatului moale => unda
de aer se scurge in totalitate pe caile nazale.
3) Rinolalia urano-schismatica (despicaturi ale palatului)
4) Rinolalia renotraumatica ( distrugeri ale palatului datorata unor traume)

III) Dupa Gutu:


1)Rinolalia deschisa
2)Rinolalia inchisa
3)Rinolalia mixta

1)Rinolalia deschisa : are 2 forme de baza

a)Rinolalie deschisa functionala , cauzata de nefunctionarea valului palatin in


conditiile unei integritati anatomice a acestuia si a muschilor faringeni.

Cauze: -lipsa de tonicitate a valului determinate de impulsuri nervoase , slabe, sau atonie
musculara la copiii deficient si bolnaviciosi.

-deprinderi gresite de pronuntie

-modele gresite de pronuntie

-tulburari de respiratie

-deficiente de auz sau tulburarile auzului fonematic

36
b)Rinolalie deschisa organica

Cauze: -pralizii de natura central sau periferica

-malformatii congenitale ale valului palatin

-infectii ale tesutului valului palatin

-vegetatii adenoide

-despicaturi palatale

2)Rinolalia inchisa

1)Criteriul etiologic avem:

a)rinolalie inchisa functionala

b)rinolalie inchisa organica

2)Dupa localizarea abstacolelor pe traseul nazal avem :

a) rinolalie inchisa anterioara

b)rinolalie inchisa posterioara (adenoidala)  persoana omite “m”si “n” , mai


ales in coarticulatia cu “p si b pentru m” si “t si d pentru n”

 Despicaturi labio-maxilo-palatale

-sunt defecte congenitale sau din nastere ce apar foarte devreme in timpul sarcinii:

-sunt de 2 tipuri : a) despicatura buzei (de multe ori separarea include si oasele maxilarului
precum si cele de sus ale gurii si/sau gingiei)

b) despicatura palatala = o deschidere in cerul gurii in care cele 2 parti ale


palatului nu au fuzionat pe parcursul dezvoltarii fatului.

 dintre cauzele despicaturilor amintim: -cauze ce tin de dezvoltarea embrionului

-cauze ce tin de actiunea unor factori de mediu

37
 tratamentul despicaturilor palatale echipa de specialist, chirurgul specializat,
logopedul, un specialist in ortodontie, geneticianul , psihologul, medic pediatru,
orelistul .

38

S-ar putea să vă placă și