UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

CATEDRA ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

Fedotov Irina

BUSINESS MARE ȘI MIC: AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

Lucrul Individual

Conducător ştiinţific:
Țurcanu Olesea, lector universitar

CHIŞINĂU-2014
1
 CUPRINS

Pag.

Lista abrevierilor...........................................................................................................................3

Introducere……………......................……….…………………………………………………..4

I Abordări conceptuale privind business-ul mic și business-ul mare...................................... 5

II Situația actuală și problemele micului business din Republica Moldova...........................10

Concluzii și recomandări.............................................................................................................13

Bibliografie……………………………………………….…………………………............…..14

2
 LISTA ABREVIERILOR

SUA Statele Unite ale Americii

IMM Întreprinderi mici și mijlocii
BIZPRO Dezvoltarea întreprinderolor mici și mijlocii din Republica
Moldova
Mun. municipiu
UTA Gagauzia Unitatea Teritorială Autonomă
Mil. milioane
RISP Proiectul Investiţii şi Servicii Rurale
IFAD Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii
AEIC Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor
BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

3
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei investigate. În prezent, businessul reprezintă o verigă
esențială în dezvoltarea economiei naționale și mondiale. Acesta creează locuri de muncă,
generează concurența și contribuie la sporirea calității modului de trai. Nu putem da o definiție
exactă a business-ului, însă trebuie specificat faptul că acesta cuprinde întreprinderile mici,
mijlocii și mari, în depnednță de numărul de muncitori și suma veniturilor anuale pe care le
înregistrează.
Scopul lucrării. Prin urmare, s-a propus să se caracterizeze fiecare tip de business în parte, mic
și mare, și să se releve problemele cu care se confruntă în cadrul economiei Republicii Moldova.
Pentru a se îndeplini cu succes scopul urmărit trebuie să se realizeze următoarele obiective:
-definirea noțiunii de întreprindere;
-specificarea trăsăturilor acesteia;
-clasificarea tipurilor de întreprindere și explicarea esenței fiecărui tip în parte;
-enumerarea avantajelor și dezavantajelor micului business;
-enumerarea avantajelor și dezavantajelor marelui business;
-abordarea situației business-ului în cadrul Republicii Moldova;
-evaluarea problemelor business-ului în Republica Moldova.
Obiectul studiului este business-ul mic și business-ul mare, care se referă la domeniul economic
și face parte din microeconomie.
Metodologia de cercetare. S-a consultat literatura de specialitate, care a oferit o gamă largă de
informații privind tema abordată, de asemenea s-a consultat site-uri specializate în domeniul
economic, care au oferit date statistice referitoare la situația actuală. Referatul este structurat în
două părți. Prima parte cuprinde abordările conceptuale privind business-ul mare și business-ul
mic, iar cea de a doua parte este una practică, în care s-a realizat o analiză a situației business-
ului din Republica Moldova, prezentînd date statistice, proiecte, probleme si succese înregistrate
în domeniul respectiv.
Cuvinte-cheie: business, întreprindere micro, întreprindere mică, întreprindere mijlocie,
întreprindere mare, avantaje, dezavantaje, economie, concurență, salariați, venituri anuale,
bilanțul activelor

4
I. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND MICUL ȘI MARELE BUSSINES

Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai
mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor
şi tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului
business. Se poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile, întreprinderile mici
și mijlocii, iar marele business cuprinde interprinderile mari.
Întreprinderea este o organizaţie umană în care se combină factori de producţie în vederea
obţinerii de bunuri şi servicii. Ea reprezintă un agent economic, persoană juridică, în care
elementele de natură materială, financiară şi umană se combină în scopul realizării unor
obiective. Importanţa sa deosebită decurge din o serie de realităţi: ea generează cea mai mare
parte a produselor şi serviciilor fără de care populaţia unei ţări nu ar supravieţui în prezent. Ea
este principala creatoare de locuri de substanţă economică, de valoare adaugată în orice ţară, fară
de care societatea contemporană nu poate exista. Apoi, performanţele sale condiţionează starea
economiei fiecărei ţări şi standardul de viaţă al populaţiei din cadrul său. Fireşte, întreprinderea
nu poate şi nu trebuie să fie concepută ca o formă organizatrică izolată, ca un sistem închis sau
semi-închis. Întreprinderea se abordează într-o viziune deschisă, fiind un sistem integrat cu
numeroase alte suprasisteme, sectoriale sau teritoriale, locale, naţionale sau internaţionale. Deşi
întreprinderea este considerată ca reprezentând celula economică de bază a societăţii, ea este
abordată într-o viziune contextuală, holistică, implicând management şi stabilizare la nivel
macroeconomic, desigur pe baza principiilor economiei de piaţă.
Trăsăturile întreprinderii sunt:
ˇ este un organism social deoarece cuprinde activităţi umane cu finalitate bine
determinată. Indiferent de baza tehnico-materială de care dispune, orice întreprindere
funcţionează prin implicarea resursei umane, care devine cea mai importantă în alegerea şi
practicarea metodelor de management;
ˇ este un organism tehnico-productiv deoarece foloseşte mijloace materiale, tehnici şi tehnologii
de producţie potrivit profilului activităţii;
ˇ este un organism economic deoarece urmăreşte gestionarea resurselor în cele mai bune condiţii
în vederea satisfacerii obiectivelor urmărite, adică administrarea eficientă a patrimoniului;
ˇ este un organism stabil, care utilizează elemente materiale, financiare şi umane în vederea
funcţionării continue şi permanente potrivit profilului şi perspectivelor de dezvoltare, direcţii de
acţiune consecvente, metode de conducere cunoscute de factorul uman, instrumente de lucru
adecvate;

5
ˇ este un organism dinamic, care dincolo de tehnicile şi direcţiile constante de acţiune utilizează
instrumente noi, strategii de rezervă, metode de lucru adecvate schimbărilor de mediu;
ˇ este un organism complex, care formează un sistem bine definit, construit din mai multe
subsisteme, adică direcţii şi compartimente între care există legături funcţionale şi ierarhice;
ˇ este un organism cu reglare proprie, care se bazează pe aplicarea principiilor de autoconducere,
autogestionare şi autofinanţare în derularea funcţiilor managementului.
În practica mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt
volumul anual al vînzărilor şi numărul de angajaţi, astfel întreprinderile se pot clasifica in:
 Întreprindere micro - întreprindere cu numărul mediu scriptic anual de salariaţi de pînă la
10 persoane, suma anuală a veniturilor din vînzări este pînă la 3 milioane euro şi
valoarea totală anuală de bilanţ a activelor este pînă la 3 milioane euro.
 Întreprindere mică - întreprindere cu numărul mediu scriptic anual de salariaţi de pînă la
50 persoane, suma anuală a veniturilor din vînzări este pînă la 25 milioane euro şi
valoarea totală anuală de bilanţ a activelor este pînă la 25 milioane euro. Limitele
menţionate diferăde la o ţară la alta. Spre exemplu în SUA întreprinderi mici sînt
considerate acelea care au pînă la 500 de angajaţi.
 Întreprindere mijlocie - întreprindere cu numărul mediu scriptic anual de salariaţi de pînă
la 250 persoane, suma anuală a veniturilor din vînzări este pînă la 50 milioane euro şi
valoarea totală anuală de bilanţ a activelor este pînă la 50 milioane euro.
 Întreprindere mare –întreprinderele care au peste 250 de salariaţi.
Orice economie de piaţă autentică este formată atât din întreprinderi mici şi mijlocii, cât şi
întreprinderi mari. Analizele efectuate au relevat existenţa unor intese relaţii de
complementaritate între IMM-uri şi întreprinderile mari. Explicaţiile acestei stări de fapt sunt
multiple şi pot fi prezentate grupat în două categorii. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt
esenţiale pentru întreprinderile mari întrucât ele reprezintă clienţii cei mai numeroşi care
cumpară majoritatea produselor şi serviciilor întreprinderilor mari . Apoi, IMM-urile furnizează
întreprinderilor mari majoritatea pieselor, subansamblelor, ansamblelor şi o parte apreciabilă din
materiile prime, materialele, energie şi utilităţiile de care au nevoie. De asemenea, o parte din
forţa de muncă utilizată în întreprinderile mari a lucrat înainte în IMM-uri. Acestea ,,absorb’’
majoritatea şomerilor ,,produşi’’ de întreprinderile mari. Mai mult, IMM-urile generează cea mai
mare parte din întreprinderile mari.
În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, unde micul business este considerat
promotor al dezvoltării economice graţie avantajelor pe care le oferă, micul business cunoaşte
odezvoltare accelerată mai ales în domeniile serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg consum.

6
Întreprinderile mici sînt mai flexibile şi reacţionează mai rapid la schimbările mediului de
afacerişi la cerinţele pieţei. Din aceast considerent investiţiile în micul business aduc venituri
mai mari decît investiţiile în întreprinderile mari. Micul business este orientat spre satisfacerea
necesităţilor pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de muncă locală, avînd o contribuie
substanţială şi în soluţionarea problemei şomajului.
Teoretic, fiecare întreprindere, mică, mijlocie sau mare își are scopurile sale. Antreprenorii,
alături de angajații lor, muncesc mult zilnic, indiferent de situație, pentru atingerea obiectivelor,
pentru dezvoltarea unei afaceri profitabile, de durată și pentru prosperarea întregii societăți în
care trăim.
Micul business prezintă următoarele avantaje și dezavantaje:
Avantaje:
 În economia națională, micul business predomină în ramurile ce oferă condiții favorabile
pentru dezvoltare;
 Întreprinderile mici se acomodează mai ușor la condițiile pieței;
 Întreprinderile mici sunt mai mobile, ele pot utiliza mai repede și eficient utilajele și
dispozitivele;
 Aceste întreprinderi pot fi înființate cu investiții mai mici în comparație cu companiile
mari și perioada de recuperare a acestora este de asemenea mai redusă;
 Întreprinderile respective exercită o funcție socială, prin asigurarea cetățenilor cu locuri
de muncă, oferirea salariilor cuvenite, motivarea angajaților și crearea unui colectiv unit.
Își pot dezvolta activitatea în orașele și localitățile mici;
 Își pot găsi nișele lor pe piața internă pentru o mai deplină și diferențiată satisfacere a
cererii populației;
 Oferă produse și servicii de o înaltă calitate la prețuri rezonabile;
 Întreprinderile mici și mijlocii cunosc mai bine cerințele clienților și au posibilități mai
mari de extindere pe piața locală;
 Este prezent un sistem de management, de planificare, organizare și control, foarte
simplu, ușor și eficient;
 Aceste întreprinderi, fiind în continuă creștere, duc la existența unui număr tot mai mare
de proprietari, care sunt considerați drept pătura de mijloc asocietății, ce-și asigură de
sine stătător o condiție socială mai bună și un trai cât mai decent, ajutând în paralel și alți
oameni să ajungă la scopurile propuse;
 Întreprinderile mici și mijlocii duc necontenit la progresarea și reformarea economiei.

7
Dezavantaje:
 Posibilități financiare limitate;
 Dificultăți în asigurarea tehnico-materială;
 Imperfecțiunea legislației;
 Lipsa experienței activitații în structurile de piață;
 Pot apărea dificultăți la obținerea creditelor sau la convingerea investitorilor pentru a
primi resursele financiare necesare dezvoltării afacerii. De asemenea, rata dobânzii înalte,
deseori duce la imposibilitatea întreprinderii de a se adapta tuturor cerințelor și la
falimentare. Lipsa unui program de stat viabil pentru satisfacerea întreprinderilo mici;
 Lipsa infrastructurii corespunzătoare specific micului business;
 Lipsa unei evidențe eficiente a rezultatelor activității;
 Existența unor cazuri de investiții nerentabile;
 Impozite și cerințe prea mari;
 Legislația, politica țării în care activează întreprinderea și situațiile de monopol, pot
influența negativ asupra dezvoltării acesteia.
Marele business prezintă următoarele avantaje și dezavantaje:
Avantaje:
 Posibilități financiare mari;
 Ușurință în obținierea unor credite mari și cu o rată a dobînziii convenabilă;
 Dispune de un mare capital tehnic utilizat în productie;
 Stabilesc relații de parteneriat cu alte corporații economice sau interprinderi mari;
 Produc mărfuri în cantități mari, exportînd în țări din întreaga lume;
 Dispun de mari resurse umane;
 Întreprinderile mari pot deține monopolul asupra unor categorii de marfuri economice;
 Domină piața de desfacere a mărfurilor;
 Are acces la tehnologii și sisteme informaționale moderne.
Dezavantaje:
 Întreprinderile mari se acomodează mai greu la condițiile de piață;
 Necesită investiții mari, care sunt recuperate intr-un timp mai îndelungat;
 Presupune manevrarea unui numar mare de angajați;
 Este prezent un sistem de management, de planificare, organizare și control complex,
dificil de condus;
 În cazul unui faliment, daunile ar fi enorme, care ar afecta atît calitatea vieții angajaților,
cît și a economiei naționale;

8
  Se pot dezvolta doar în cadrul marilor orase si megapolisuri, deoarece au nevoie de o
mare desfășurare a teritoriului pentru a-și extinde activitatea de producție.

II. SITUAȚIA ACTUALĂ ȘI PROBLEMELE BUSINESS-ULUI MIC DIN REPUBLICA

MOLDOVA

9
 Sectorul micului business în Republica Moldova, ca şi în majoritatea statelor în curs
dedezvoltare, a apărut ca urmare a reformelor structurale efectuate în procesul trecerii de
laeconomia centralizată la cea de piaţă. Potrivit datelor Proiectului BIZPRO Moldova
astăzi cca.90 la sută din totalul de agenţi economici ai ţării reprezintă întreprinderile micului
business,dintre care 73 la sută sînt micro-întreprinderi, iar 19 la sută sînt întreprinderi
mici.Actualmente, structura micului business reflectă cu aproximaţie situaţia anului 2000: predomină
activitatea comercială – 45 la sută; urmată de industria de prelucrare a materiei prime agricole şi
extractivă – 13 la sută; tranzacţiile imobiliare – 11,8 la sută; transport şi telecomunicaţii – 6,5 lasută şi
construcţii – 5,7 la sută.
Situaţia financiară a întreprinderilor din sectorul micului business:
Potrivit surselor oficiale, pe parcursul ultimilor doi ani se constată o ameliorare a situaţiei
economico-financiare a întreprinderilor micului business. În acest sens, cele mai bune rezultateau fost
înregistrate de întreprinderile comerciale , fiind urmate de cele ce practică tranzacţii imobiliare şi cele din
industria de prelucrare a materiei prime agricole . Totuşi, statistica atestă un număr de numai 10 mii de
întreprinderi care au obţinut profit (doar 36 la sută din totalul deîntreprinderi a micului business), ceea ce
ne face să tragem concluzia că „coloana vertebrală” aeconomiei noastre este deocamdată foarte şubredă.
Din cîte se ştie, cele mai neprofitabile întreprinderi activează în agricultură, sector care necesită investiţii
de lungă durată şimonitorizări frecvente de piaţă. Profituri mici au înregistrat şi antreprenorile mici din
domeniul industriei. Această situaţie, într-o anumită măsură, este determinată de pregătirea
profesionalăinsuficientă a antreprenorilor, de multe ori fiind uimitoare uşurinţa cu care unele
persoane,iniţiind o afacere, se desemnează în funcţia de director fără a avea cea mai elementară
pregătireîn domeniul managementului. Cercetătorii din domeniu susţin că doar 5 – 10 la sută din
populaţia unei ţări posedă aptitudinile necesare de întreprinzător, dar mai există şi dificultăţileînsuşirii
relaţiilor de piaţă, absenţa culturii şi tradiţiilor întreprinderilor mici şi o serie de alte piedici, mult mai
grave, în calea dezvoltării micului business în Republica Moldova.
Micul business în profil teritorial:
Dezvoltarea micului business este sesizabilă, deocamdată, doar în mun. Chişinău, unde sînt
concentrate 67 la sută din numărul total de întreprinderi mici şi micro-întreprinderi. Alte 3,7
lasută din întreprinderi ale micului business sînt înregistrate în mun. Bălţi, iar 2,7 la sută în UTA
Găgăuzia. De menţionat că întreprinderile micului business din Chişinău sînt mai mari decît
celelalte, atît după cifra de afaceri şi numărul de salariaţi, cît şi după cheltuielile efectuate pentru
întreţinerea personalului. Bunăoară, întreprinderile de acest tip din capitală realizează 72 la
sutădin întregul volum al vînzărilor nete realizate de micul business din întreaga ţară, aici
fiindocupaţi circa 57 la sută din toţi salariaţii întreprinderilor mici şi mijlocii.

Tabelul 2.1. Indicatori vizînd activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii în anul 2013

10
Sursa: http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=368&

Problemele micului business în Republica Moldova

Atunci cînd vine vorba despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi,
businessmenii indică, în primul rînd, piedicile birocratice:
- sutele de acte normative şi instrucţiuni, depăşite de timp, protejează traiul liniştit
al funcţionarilor publici şi favorizează abuzurile şi corupţia organelor de control;
- politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite, taxe, penalităţi şi amenzi;
-Altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficienţa mijloacelor financiare
proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît şi pe termen lung (pentru
investiţii) şi accesul limitat la sursele externe de finanţare.
Piaţa financiară a ţării este alcătuită din 15 bănci comerciale şi instituţii de finanţare
nebancare: organizaţii de microfinanţare, companii de leasing, factoring etc. Pe parcursul anului
2004 portofoliul de credite al băncilor comerciale a constituit peste 9 miliarde lei sau cu 13 la
sută mai mult decît în anul 2003 şi de două ori mai mult decît în anul 2001. Scade continuu rata
dobînzii la creditele solicitate de la băncile comerciale: 20,96 la sută (în anul 2004) faţă de 28,46
la sută (în anul 2001), pentru creditele acordate în lei şi, respectiv,11,4 la sută faţă de 13,64 la
sută, pentru creditele acordate în valută liber convertibilă. Totuşi, deşi băncile sînt principalii
deţinători de mijloace financiare, ele rămîn, deseori, reticente în acordarea creditelor subiecţilor
micului business, din cauza solvabilităţii insuficiente aîntreprinderilor micului business,
insuficienţa garanţiilor, lipsa experienţei etc. În plus, ratadobînzii solicitată de bănci este
considerată de micii antreprenori exagerată şi, deci, total neconvenabilă. Drept urmare,
întreprinderile micului business continuă să întîmpine dificultăţi în accesul lafinanţe. O dovadă e

11
şi faptul că ponderea creditelor direcţionate pentru sectorul micului businessnu depăşeşte 15 la
sută din totalul de credite, iar majoritatea creditelor sînt acordate agenţilor economici din raza
mun. Chişinău. Trebuie de menţionat şi faptul că majoritatea creditelor acordate micului business
provin de la instituţiile financiare internaţionale care au deschis liniide creditare la băncile
comerciale, acestea din urmă împrumutînd resursele financiare întreprinderilor din sector. Vom
aminti că în anul 2004 asemenea linii de credit anume pentruîntreprinderile micului business, au
fost acordate de către BERD şi Banca Mondială, debitorifiind Moldindconbank, Victoriabank,
Mobias bancă.În Republica Moldova, în calitate de sursă alternativă de finanţare, au fost
instituite Organizaţiilede Microfinanţare, inclusiv Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale
Cetăţenilor (AEIC), care se deosebesc prin dreptul de a accepta depozite. La moment, în ţară sînt
înregistrate peste 535 de AEIC care activează în zonele rurale. Alte organizaţii de microfinanţare
sînt ProCredit, Microinvest şi Corporaţia de Finanţare Rurală care se orientează spre satisfacerea
cererii de finanţare a agenţilor micului business, deţinătorilor de patentă, gospodăriilor ţărăneşti
etc. Dar şi în aceste cazuri condiţiile de creditare nu sîntconsiderate convenabile de către
reprezentanţii micului business, fiind vorba şi de o rată adobînzii ridicată. Printre partenerii
finanţării business-ului rural se numără şi Proiectul Investiţii şi Servicii Rurale(RISP) şi Fondul
Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).Pentru facilitatea accesului la finanţare a
agenţilor economici a fost creat şi fondul pentruSusţinerea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea
Micului Business, destinat garantării în proporţie de50 la sută a creditelor acordate de băncile
comerciale agenţilor economici. Fondul însă are ocontribuţie prea nesemnificativă la dezvoltarea
micului business, beneficiind de mijloace financiare foarte limitate: în anul 2004, conform Legii
bugetului, acestui fond i-au fost transferate 1 mil. de lei şi tot 1 mil. de lei urmează a fi transferat
în anul 2005.
Din cauza lipsei multor atribute ale echilibrului economic și a reglării reale a activității, ciclul
de viață a întreprinderilor înființate este destul de redus, multe dintre ele nici nu ajung la etapa
începerii vînzărilor.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În urma studiere temei, am facut următoarele concluzii:

 Business-ul reprezintă o veriga foarte importantă pentru dezvoltarea economica;

12
  Micul business are o contribuție esențială în stimularea concurenței si crearea locurilor de
munca;
 Atît în cazul micului business, cît și în cazul marelui business există avantaje și
dezavantaje, care trebuies luate în calcul pentru a evita ulterioare eșecuri economice sau
pentru a putea face anumite estimări și pronosticuri în legătură cu veniturile obținute pe
viitor;
 La baza business-ului stă întreprinderea, care este de mai multe tiprui, în dependență de
numarul muncitorilor și veniturile acestea;
 În Republica Moldova predomina micul business, dar care se confrunta cu numeroase
probleme.
După cerectarea temei, pot să fac următoarele recomandări:
 Realizarea reformelor reale de către stat în direcţia optimizării cadrului regulatoriu al
business-ului şi perfecţionării politicii fiscal;
 Perfecţionarea activităţii organelor de control, reorientarea funcţiilor de sancţionare spre
acordarea ajutorului şi motivaţiei îndeplinirii corecte a prevederilor
legislaţiei;
 Acordarea de către bănci a unor credite avantajoase ambelor părți;
 Utilizarea deplină și eficient a resurselor umane, dar și natural pentru a spori
procesul producției, numărul vînzărilor și pentru a face față concurenței;
 Să se realizeze o campanie publicitară intensă pentru sporirea numărului
vînzărilor fiecărei întreprindere în parte;
 Fiecare întreprindere trebuie să-și consolideze pozițiile pe contul sporirei
calității, ieșirea la produsul-marcă și căpătarea unei imagini pe arena
internațională;
 În procesul de producție trebuie să se ia în calcul opinia și preferințele
consumatorului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Maria Haramură, Victoria Țăruș, Valeria Capsîzu. Teorie economică. Microeconomie.

Concepte și aplicații. Tipografia „Reclama”. Chișinău, 2013. Pag.70.

13
2. Elena Chișlari. Antreprenoriatul. Diversitatea modelelor și mecanismelor de realizare.
Editura A.S.E.M. Chișinău, 2005. Pag.211-212.
3. https://ru.scribd.com/doc/51168541/MICUL-BUSINESS-IN-REPUBLICA-MOLDOVA
(vizitat pe 24.09.2014)
4. http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4438 (vizitat pe 24.09.2014)
5. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/12-3.htm (vizitat pe 25.09.2014)
6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Antreprenoriat (vizitat pe 25.09.2014)

14