Sunteți pe pagina 1din 2

Fişă de lectură Nr.

Contabilitatea nu este doar o tehnică de înregistrare, un instrument de modelare şi de


gestiune a unor fenomene economice, ci este un întreg domeniu care se ocupă cu elaborarea
unor noţiuni, concepte, ipoteze.
Evoluţia cunoştinţelor din contabilitatea românească s-a desfăşurat în mai multe etape.
În etapa naşterii gândirii contabile româneşti (1837-1900) s-au elaborat primele lucrări de
contabilitate în limba română. În etapa maturizării gândirii contabile romaneşti (1900-1947)
s-a elaborat un număr important de lucrări în domeniu. Etapa ,,realismului socialist,, (1947-
1990) este perioada în care conceptul de contabilitate, în ţara noastră se axează pe
centralizare, recurgându-se la o normalizare contabilă strictă, în care organizarea
contabilităţii se făcea într-un singur circuit informaţional, monist.
Etapa actuală, după 1900, este perioada în care procesul de abordare a unor concepte
noi evoluează datorită unei economii aflate într-o continuă ,,tranziţie,,, fapt care impune
abordarea şi elaborarea unor politici contabile noi, pentru reformarea contabilităţii româneşti.
Începând cu 1994, s-a introdus un nou sistem contabil, cu ajutorul căruia s-a declanşat
alinierea la normele contabile europene, a normelor contabile romaneşti.
La ora actuală, România se află într-un proces ireversibil şi de mare interes pentru
contabilitate, şi anume, globalizarea economiilor, pieţelor financiare, creşterea numărului de
companii transnaţionale, creşterea capitalizării bursiere, condiţii în care, elaborarea şi
comunicarea unor informaţii financiare relevante, credibile şi comparabile, care să utilizeze
un limbaj comun pentru a asigura comunicarea între toate categoriile de utilizatori ai
informaţiilor contabile, este vitală.
Soluţia pentru realizarea acestor cerinţe este armonizarea , convergenţa şi
conformitatea contabilităţii româneşti cu prevederile şi aplicările efective ale Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară IAS/IFRS.
În IAS, Situaţiile financiare sunt alcătuite din: bilanţ, cont de rezultat, un tablou al fluxurilor
de trezorerie, situaţia modificării capitalurilor proprii şi note explicative, în timp ce în
România, situaţiile financiare includ: bilanţul, contul de profit şi pierdere, o situaţie a
modificărilor poziţiei financiare, notele şi alte situaţii explicative. Situaţiile financiare din ţara
noastră nu includ rapoartele directorilor, declaraţiile preşedintelui sau analizele conducerii.
Elementele utilizate conform IAS, pentru întocmirea SFA, sunt activul, pasivul, şi
capitalurile proprii. Conform IAS, activul reprezintă acea categorie de avantaje economice
viitoare care contribuie direct/ indirect la obţinerea de fluxuri pozitive de trezorerie; pasivul
este o obligaţie actuală a întreprinderii, iar capitalul propriu este interesul rezidual al
acţionarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale. Veniturile sunt
câştiguri, iar cheltuielile sunt pierderi.
Conform normelor româneşti, activul este o resursă controlată de întreprindere ca
rezultat al unor evenimente trecute de la care se aşteaptă să genereze beneficii viitoare;
datoriile sunt obligaţii actuale ale întreprinderii, ce decurg din evenimente trecute şi prin
decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încoporează beneficii
economice; capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei
întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Conform IAS, evaluarea elementelor situaţiilor financiare se realizează la cost istoric,
cost actual, valoare realizabilă, valoare actuală, la fel ca şi în contabilitatea din România.
În ceea ce priveşte întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, profesorul Gh.Diaconu,
vorbeşte despre scopul şi aria de aplicabilitate. Cadrul General Conceptual stabileşte
conceptele care stau la baza întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare pentru utilizatorii
externi, însă cerinţele IASB primează în faţa Cadrului General Conceptual. Astfel, aria de
aplicabilitate, se referă la obiectivul situaţiilor financiare, la caracteristicile lor, la definirea,
recunoaşterea şi evaluarea elementelor, precum şi la conceptul de capital şi de menţinere a
nivelului acestuia.

1. Diaconu Gheorghe, Contabilitatea Internaţională-comparaţii şi armonizări, ediţia a


–II-a, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2006, pg.23-30, pg.34-40, pg.164