MAŞINA SINCRONĂ

Puterea şi cuplul electromagnetic

Variaţia cuplului cu unghiul de sarcină.
C
Caracteristicile
t i ti il de
d funcţionare
f ţi ale
l
generatorului sincron.
 M = P /Ω1
unde:
u de: - P es
estee puterea
pu e e electromagnetică
e ec o g e c a maşinii,
ş ,
- iar Ω1 viteza unghiulară a câmpului învârtitor
statoric
Deoarece pierderile în fier şi înfăşurare a statorică
sunt neglijabile,
g j , puterea
p electromagnetică
g este reprezentată
p
practic de puterea electrică la bornele înfăşurării induse,
adică P = mUI cos ϕ. ϕ
Dacă ne referim în principal la regim de funcţionare, cel
de ggenerator,, când ϕ = Ψ− θ rezultă:
M =
P
≈
m
Ω1 Ω1
UI cos (Ψ − θ ) =
m
Ω1
(
U I q cos θ + I d sin θ )
Din diagrama
g simplificată
p rezultă:
U sin θ UeE −U cosθ
Iq = Id =
Xq Xd

Astfel expresia
p cuplului
p devine:

M =
m ⎡U eE
U⎢ i θ+
sin
(
U Xd − Xq ⎤
i 2θ⎥
sin
)
Ω1 ⎣⎢ X d 2X d X q ⎥⎦
 Rezultă din analiza expresiei cuplului că, în cazul
maşinii cu poli aparenţi, la care Xd ≠ Xq , cuplul are două
componente: - o componenta principală dependentă de
valoarea t.e.m. polare UeE ;
- şi una independentă de UeE .
Aceasta înseamnă că maşina poate dezvolta cuplu şi
dacă nu este excitată.
Cea de a doua componentă se numeşte cuplu reactiv
şi depinde de nesimetria maşinii după cele două axe d şi q .
Componenta principală a cuplului variază sinusoidal
cu θ , iar componenta secundară (cuplul reactiv) variază
cu 2 θ tot sinusoidal.
 În conformitate cu ipotezele făcute la stabilirea
expresiei cuplului, domeniul corespunzător valorilor
pozitive ale lui θ se referă la cuplul dezvoltat în regim de
generator, pentru θ < 0 curba cuplului corespunde
funcţionării în regim de motor.

Obişnuit, valoarea maximă a cuplului reactiv este

(0,2 ÷ 0,25) din valoarea maximă a cuplului principal.
 În cazul maşinii cu poli plini Xq = Xd şi deci cuplul
M se reduce la componenta principală .
În lipsa componentei secundare , cuplul maxim are
loc la o valoare mai mare a unghiului de sarcină decât în
cazul maşinii cu poli aparenţi
aparenţi, şi anume θ = π / 2
Deci , în general, unghiul de sarcină corespunzător
sarcinii nominale este mai mare la maşina cu poli plini
decât la maşina cu poli aparenţi.
 Concluzii:

Variaţia cuplului cu unghiul de sarcină,

pprezentată în figura
g de mai sus, p
permite următoarele
observaţii comparative :
• la un cuplu dat,
dat maşina sincronă cu poli plini
lucrează cu un unghi de sarcină θ mai mare decât
cea cu poli aparenţi ;
• maşina cu poli aparenţi prezintă un cuplu maxim
mai mare decât cea cu poli plini.
 Caracteristicile de funcţionare ale
generatorului sincron
Funcţionarea
ţ generatorului sincron se urmăreşte
g ş
prin intermediul caracteristicilor de funcţionare, care
reprezintă
i tă dependenţa
d d ţ dintre
di t două
d ă mărimi
ă i i electrice
l t i alel
maşinii, în condiţiile în care celelalte mărimi electrice sunt
constante.
În practică interesează următoarele caracteristici:
1. caracteristica exterioară U = f(I) pentru IE = ct; cos ϕ = ct;
2. caracteristica în sarcină U = f(IE) pentru I = ct; cos ϕ = ct;
3. caracteristica de reglare I = f(IE) pentru U = ct, cos ϕ = ct;
precum şi caracteristicile particulare;
4 caracteristica de mers în gol U0 = f(IE) pentru I=0;
4.
5. caracteristica de scurtcircuit ISC = f(IE) pentru U = 0.
 Caracteristica de mers în gol

Se poate determina prin calcul sau experimental. Caracteristica

teoretică (stabilită pe cale analitică) corespunde curbei de magnetizare a
maşinii, având alura cunoscută (curba 1 ).
 Deoarece la mersul în gol căderile de tensiune în
înfăşurare sunt nule, tensiunea U0 reprezintă chiar t.e.m.
polară UeE, deci caracteristica de mers în gol dă dependenţa
t e m polare de curentul de excitaţie
t.e.m. excitaţie.
Caracteristicile de mers în gol teoretice reprezentate
în unităţiţ relative ((IE/ Ien şşi U0/Un), se suprapun
p p p practic,,
corespunzător aşa-numitei caracteristici generalizate sau
normele de mers în gol.
În cazul caracteristicii ridicate experimental, datorită
histerezei care caracterizează materialul feromagnetic, ea se
abate într
într-oo măsură oarecare de la curba teoretică
teoretică,
prezentând două ramuri. Curba medie, care practic se
suprapune
p p p
peste cea teoretică este considerată
caracteristica de mers în gol a maşinii.
 Caracteristica de scurtcircuit

Reprezintă dependenţa dintre curentul statoric şi cel de excitaţie

în condiţiile scurtcircuitării simetrice (trifazate) a înfăşurării statorice.
statorice Ea
se ridică, de obicei, pentru un domeniu de variaţie a curentului Isc între
zero şi (1,5 ÷ 2)In; la ridicarea curbei pe cale experimentală, la depăşirea
valorii maxime a curentului Isc, izolaţia înfăşurării ar putea fi periclitată
periclitată. În
lipsa tensiunii U, nulă, limitarea curentului I se poate realiza prin
reducerea corespunzătoare a curentului de excitaţie IE.
 Diagrama fazorială corespunzătoare funcţionării în
scurtcircuit rezultă prin particularizarea U=0 şi ψ = π/2 a
diagramei fazoriale normale .
Defazajul ψ = π/2 se explică prin faptul căcă, în
scurtcircuit, faza curentului I în raport cu tensiunea este
determinată de natura impedanţei
p ţ fazei,, care practic
p se
reduce la o reactanţă inductivă.
Prin faptul că curentul IE se reduce la valori mult mai
mici decât la funcţionarea
f normală, în sarcină, magnetizarea
maşinii prin solenaţia de excitaţie corespunde porţiunii liniare
a caracteristicii de magnetizare (de mers în gol) şi deci
UeE variază proporţional cu curentul de excitaţie.
Conform diagramei
g fazoriale:
U eE SC
I SC =
X add + X
 în condiţiile în care Xad + X = ct curentul Isc variază
liniar cu curentul IE
Caracteristicile de mers în gol şi în scurtcircuit permit
construirea triunghiului de scurtcircuit (Poitier),
(Poitier) util pentru
determinarea pe cale grafică a caracteristicilor în sarcină în
condiţiile
ţ cunoaşterii
ş celor două caracteristici limită.
 Caracteristica în sarcină

În cazul când (încărcare ohmică), câmpul de reacţie influenţează puţin

câmpul
p magnetic
g rezultant,, încât tensiunea la borne scade relativ ppuţin
ţ
faţă de mersul în gol . La încărcarea capacitivă , câmpul de reacţie este
magnetizant, determinând o creştere a tensiunii la borne faţă de mersul
în gol
gol. La sarcini cu caracter mixt
mixt, caracteristica în sarcină se plasează
între caracteristica corespunzătoare încărcării ohmice şi cea
corespunzătoare încărcării inductive, respectiv capacitive. Toate
caracteristicile în sarcină trec prin acelaşi punct A de pe axa absciselor
absciselor,
corespunzător scurtcircuitului.
 Caracteristica exterioară

Poate fi determinată pe cale experimentală, pe cale analitică sau

printr-o
p o co
construcţie
s ucţ e ggrafică
a că ba
bazată
a ă pe utilizarea
u a ea caracteristicii
ca ac e s c de mers e s în
gol şi a triunghiului de scurtcircuit.
În figura de mai sus sunt prezentate trei caracteristici exterioare,
corespunzătoare unui factor de putere , inductiv şi capacitiv
capacitiv. La
încărcarea ohmică, cu creşterea curentului I şi la , tensiunea scade
relativ încet, corespunzător măririi căderilor de tensiune R I şi X I, reacţia
de indus nemanifestându
nemanifestându-se se practic prin variaţii ale fluxului
fluxului.
Dacă sarcina are un caracter inductiv, pe lângă căderile de
tensiune intervine şi demagnetizarea maşinii, ca efect al câmpului de
reacţie
ţi llongitudinal
it di l d
demagnetizant,
ti t ttensiunea
i U rezultând
ltâ d maii mică
i ăddecâtât
în cazul unei sarcini ohmice.
La sarcini capacitive efectul de magnetizare al câmpului de
reacţie determină, la mărirea curentului I, creşterea tensiunii U.
 Caracteristica de reglare
Se poate determina în acelaşi mod ca şi celelalte
două caracteristici de funcţionare în sarcină. Dacă creşterea
curentului I necesită o mărire oarecare a curentului de
excitaţie IE, pentru a compensa căderile de tensiune RI şi XI,
p
respectiv p
pentru a menţineţ tensiunea la borne constantă .
Dacă sarcina are un caracter inductiv, pentru a
compensa efectul demagnetizant al câmpului de reacţie, o
creştere a lui I necesită o mărire mai mare a curentului IE
decât în cazul sarcinii rezistive a generatorului; invers se
petrec lucrurile dacă sarcina are un caracter capacitiv
capacitiv,
mărirea curentului din indus I determinând o creştere a
magnetizării
g maşinii
ş şşi deci,, pentru
p menţinerea
ţ tensiunii U la
valoarea constantă stabilită, fiind necesară o reducere a
câmpului de excitaţie polar (a curentului IE).
 Caracteristica exterioară permite determinarea variaţiei tensiunii la borne
(a diferenţei algebrice între tensiunea de mers în gol şi tensiunea la sarcină dată)
la încărcarea maşinii în condiţiile I E = ct şi cosϕ = ct
Variaţia U a tensiunii la borne se consideră în raport cu tensiunea
nominală: ΔU = U0 −Un

Normele prevăd că variaţia tensiunii, în procente din tensiunea nominală,

nu poate depăşi valoarea de 50% la excitaţie nominală şi facorul de putere este
aproximativ egal cu 0
0,8
8 inductiv
inductiv.