I.

Introducere

Societăţile contemporane evoluează într-un mediu economic dinamic, având în vedere

schimbările semnificative produse, pentru accentuarea competitivităţii economice, tehnico-
ştiinţifice şi educaţionale, extinderea şi accelerarea comunicaţiilor, a “exploziei” informaţionale,
multiplicarea şi diversificarea nevoilor consumatorilor, promovarea anumitor exigenţe şi a unor
noi criterii de validare a calităţii produselor şiserviciilor, înmulţirea spectaculoasă a inovaţiilor
tehnice şi tehnologice,reevaluarea raportului om-natură şi iniţierea unor ample programe
deasigurare a echilibrului ecologic, modificarea formelor de organizare şiconducere, limitarea
resurselor clasice de materii prime şi energie,adâncirea cooperării economice şi tehnico ştiinţifice.1
Noţiunea de consolidare a apărut în Statele Unite ale Americiii la începutul secolului XX.
Punerea sa în aplicare în Europa nu se realizează decât după cel de-al II-lea război mondial. Din
acest moment, ea şi-a demonstrat utilitatea de necontestat. Ca mijloc de transparenţă, consolidarea
contabilă permite să se înţeleagă mai bine puterea relativă a unităţilor componente ale grupului.
Informaţia contabilă consolidată constituie pentru diferitele componenteale pieţei un
instrument indispensabil În perioada actuală este evident fenomenul de dezvoltare şi prosperare a
numeroaselor grupuri de societăţi, astfel încât se poate spune că nu există sector de activitate în
care să nu fi pătruns grupurile multinaţionale cu tentă mondială sau chiar globalizantă. Acestea s-
au impus ca o realitate economică deloc neglijabilă. Realitatea indubitabilă, existenţa grupurilor
de societăţi naţionale şi multinaţionale atrage mutaţii şi consecinţe în plan economic,
juridic, fiscal, social şi, nu în ultimul rând, contabil.
În zilele noastre grupul de societăți reprezintă o realitate la fel de importantă ca si
întreprinderea. Formate în jurul unei societăți care le asigură conducerea, grupurile reunesc
întreprinderi independente din punct de vedere juridic, dar legate strâns între ele prin participații
și relații contractuale..Fenomenele de constituire de grupuri au luat, în ultimii zece ani o amploare
mare și au cuprins o gamă largă de sectoare de activitate. Adesea ele sunt cotate la bursa.. Desi in
cazurile cele mai intalnite grupurilecuprind intreprinderi mari, structura de grup este adoptată, tot
mai frecvent, și de întreprinderile mici și mijlocii.
Când mai multe societăți au între ele legături destul de strânse pentru a forma un grup și a
constitui o unitate economică, este util de a dispune de o informare asupra grupului, în ansamblul

1
Tiron Tudor A. „ Consolidarea conturilor”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2000;
sau, și pentru acesta, de a întocmi, prezenta și publica conturi consolidate. Societatea care
controlează grupul este consolidanta , celelalte societati sunt consolidate.Consolidarea este o
tehnică a contabilității financiare, care are ca finalitate producerea de informații în folosul, în
primul rand, al utilizatorilor externi.
Consolidarea reprezintă un instrument esențial de gestiune și control.
Ca instrument de gestiune, consolidarea este pentru asociați, posibilitatea de a măsura
oportunitatea și eficacitatea strategiei de dezvoltare adoptate de societatea dominantă, lucru posibil
numai în baza unor informații disponibile.

În calitate de instrument de control:

- pentru întreprinderea consolidată, conturile consolidate permit să se aprecieze mai bine
strategiile implementate, politicile aplicate, riscurile cu care seconfruntă grupul, izvoarele
performanțelor sale ;
- pentru asociații minoritari, conturile consolidate sunt mijlocul unic de a ști cum sunt
gestionate interesele lor ;
- pentru creditori, conturile consolidate permit să se aprecieze solvabilitatea și îndatorarea
societăților grupului, în ansamblul lor ;
- pentru bancheri, conturile consolidate permit să se verifice daca politicile puse în operă la
nivelul grupului sunt eficace și dacă operațiile finanțate de bancă sunt viabile, în pofida,
dacă este cazul, a situației delicate prin care trece o filială.
 II. Perimetrul de consolidare

. Perimetrul de consolidare este constituit din liderul de grup (societatea –mamă) și societățile
consolidate, respectiv societățile asupra cărora societatea-mamă exercită control exclusiv, control
conjuctiv (concomitent) sau influență notabilă.
Pentru a delimita societăţile ce urmează să fie cuprinse în perimetrul de consolidare, este
necesar să fie definite tipurile de societăţi:-
 Societatea-mamă,
 societăţile dependente de grup,
 societăţile asociate grupului,
 societăţi comunitare de interes.
Consolidarea se referă în special la grupul sau mai precis entitatea formată de societatea-mamă
şi societăţile dependente de aceasta, şi anume filialele. Dar, acestora li se mai alătură, pe baza
aplicării unei metode de consolidare specifică, şi societăţile asociate grupului, deoarece societatea-
mamă are o influenţă însemnată în acestea, şi societăţile comune de interes.Toate acestea împreună
formează ansamblul de consolidat.
A) Societatea-mamă a grupului este societatea care se află în vârful grupului şi exercită în
numele acestuia puterile de conducere şi control.
B) Societăţile dependente de grup (filialele) sunt societăţile plasate direct sau indirect sub
controlul durabil al societăţii-mamă care poartădenumirea de filiale. Acest control poate rezulta
din :
 dispunerea majorităţii drepturilor de vot;
 dispunerea de puterea de a desemna mai mult de 1/2 din membrii administraţiei sau
organelor de conducere şi supraveghere.
Dacă nu sunt îndeplinite primele două condiţii, este posibil totuşi să se realizeze controlul de fapt
asupra acelei societăţi care poate fi exercitatreal chiar şi în condiţiile în care societatea "mamă"
deţine participaţii minoritare.
C) Societăţile asociate grupului (participaţiile), sunt acele societăţi care nu fac parte din grup,
dar asupra cărora grupul exercită o influenţă notabilă, în mod permanent, prin participarea pe
termen lung la capitalullor social, dar fără a deţine controlul asupra gestiunii şi politicii financiare
a acestora.
Exercitarea unei astfel de influenţe poate fi efectuată în mai multe feluri:
 prin prezenţa în consiliul de administraţie;
 prin participarea la elaborarea de procedure;
 prin schimbul de personal de conducere;
 prin dependenţa la accesul de informaţii publice.

D) Societăţile comunitare de interes (filialele paritare sau multigrup) sunt acele societăţi
administrate în mod egal de către două sau mai multe societăţi, al căror obiect este o activitatea de
exploatare în comun, conducerea şi administraţia fiind reglementate în funcţie de proporţia
participării fiecărui membru.Pentru a stabili societăţile care intră în perimetrul de consolidare este
necesar să se determine natura fiecărei societăţi. Noţiunea de control al unei societăţi asupra unei
alte societăţi semnifică puterea de decizie, şi se exprimă prin procentajul controlului juridic.

2.1.1 Controlul exclusiv

Acesta poate fi la rândul său:

- de drept,
- de fapt,
- contractual sau statutar.

 Controlul exclusiv sau absolut de drept

Acesta se manifestă când o societate deţine, direct sau indirect,majoritatea drepturilor de vot
într-o altă societate, adică mai mult de 50% în totalul drepturilor de vot în adunarea generală a
acţionarilor.
 Controlul exclusiv de fapt
Acesta rezultă din deţinerea, pe durata a două exerciţii financiare executive, a majorităţii
numărului de membri în consiliul de administraţie asocietăţii dependente în virtutea unui acord
încheiat cu ceilalţi asociaţi sau acţionari şi care nu contravine intereselor grupului. Putem vorbi de
fapt de existenţa unui control exclusiv a unei societăţi chiar dacă nu ne aflăm în situaţia deţinerii
unui procent de 50% (deţinerea de mai mult de 40% dedrepturi de vot în condiţiile în care nici un
alt acţionar nu deţine mai multde 40%) şi societatea respectivă influenţează deciziile ce se iau la
nivelul adunării generale.“De faptul” evocă influenţa pe care o societate acţionară o poateavea în
cadrul altei societăţi datorată dispersiei de capital. Atunci când acţiunile sunt repartizate în anumite
proporţii, este suficient să se deţină un procent mic de drepturi de vot pentru a dirija o societate.
 Controlul exclusiv contractual sau statutar
Acesta se manifestă atunci când o societate are dreptul de a exercita o influenţă dominantă
asupra unei alte societăţi, în baza unui contract sau a unei clauze contractuale şi deţinerea a cel
puţin o acţiune sau participaţie. Este cazul contractelor de concesiune, franşiză şi de
exploatare.Putem concluziona că apreciem că o societate este controlată de către o altă societate
când aceasta din urmă posedă (de drept sau de fapt),(direct sau indirect) puterea de
decizie. Noţiunea de control şi de influenţă dominantă sunt caracterizate prin posibilitatea de a
dispune de patrimoniul societăţilor membre şi de a legestiona (de drept sau de fapt).Controlul poate
fi exercitat direct asupra societăţii deţinute sau indirect prin intermediul uneia sau mai multor
societăţi controlate. Orice participaţie chiar inferioară a 10% care este deţinută de o societate
controlată este considerată ca deţinută indirect de societatea care controlează această societate.

2.1.2. Controlul comun (asociativ)

Acest tip de control se manifestă atunci când există un număr limitat de societăţi acţionare
sau acţionari iar aceştia îşi împart în mod egal controlul asupra unei societăţi deţinute, deciziile
fiind luate în baza unui acord comun. Pentru considerarea unui control comun, trebuie îndeplinite
două condiţii:
- să se manifeste partajarea controlului;
- să existe un număr limitat de acţionari sau asociaţi.
Nici una dintre societăţi nu poate exercita în mod singular controlul asupra societăţii deţinute, toate
deciziile vor fi luate numai în comun.

2.1.3. Influenţa notabilă (semnificativă)

În reglementările şi practica internaţională, se consideră existenţa influenţei semnificative

asupra gestiunii şi politicii financiare a unei societăţi atunci când societatea-mamă deţine, direct
sau indirect, o fracţiune cel puţin egală cu 1/5 din drepturile de vot ale respectivei societăţi (20%).
 Deţinerea de 20% din drepturile de vot nu constituie decât prezumţia unei influenţe
notabile, în mod real fiind necesară manifestarea efectivă a acestei influenţe.Din punct de vedere
al doctrinei, o societate are o influenţă semnificativă asupra alteia dacă participă la deciziile
acesteia. Această participare se exprimă prin:
- reprezentare în organele de conducere;
- existenţa unor operaţiuni între societăţi:- schimbul de personal;
- schimbul de informaţii.

2.2. Procentul de control

Procentul de control deţinut de o societate este un elementimportant al operaţiilor de

consolidare, deoarece el permite stabilirea listei societăţilor reţinute în perimetrul de consolidare.
Procentul de control este exprimat prin fracţiunea drepturilor de vot deţinute de societatea mamă
în cealaltă societate şi reflectă relaţia de putere care există.
Dacă acţiunile ce formează capitalul social au acelaşi drept de vot, procentul de control
este egal cu procentul, partea din capital deţinută.Acţiunea a cărei deţinere asigură un singur vot
este numită acţiune ordinară, acţiunile fără drept de vot se regăsesc sub denumirea de acţiuni cu
divident prioritar. Pe lângă aceste categorii de acţiuni mai pot exista şi acţiuni cu drept de vot dublu
sau multiplu. În acest context, trebuie avut în vedere, în cazul existenţei acţiunilor fără drept de
vot, că acestea trebuie eliminate din calcul, iar în cazul existenţei acţiunilor cu drept dublu de vot,
acestea trebuie luate dublu în calcul.De obicei, societăţile în a căror capital există şi acţiuni fără
drept de vot prevăd acest lucru în statutul lor şi în general sunt rezultatul conversiei obligaţiunilor
emise, în acţiuni.În practica internaţională este stabilit un maxim de 25% din capitalul social ca
număr de acţiuni fără drept de vot. Acţiunile cu drept de vot dublu sunt acţiuni cotate oficial,
deţinute de acţionari stabili ai societăţii, care timp decel puţin 5 ani nu şi-au cedat drepturile lor,
în această categorie intrând fondatorii societăţii.Deci deţinerea unei fracţiuni din drepturile de vot
nu trebuie confundată cu deţinerea unei fracţiuni din capital, deoarece pot exista decalaje
între participaţiile la capital şi drepturile de vot.
Pentru calculul drepturilor de vot nu se iau în considerare acţiunile fără drept de vot,
acţiunile proprii ale societăţii răscumpărate, achiziţionate decătre societate, acţiunile pentru care
nu s-au efectuat vărsămintele exigibile într-o lună de la somaţie, certificatele de investiţii,
obligaţiunile convertibile, drepturile pe care le posedă societatea asupra ei înseşi.Aceste aspecte
au fost luate în considerare de către legiuitorul român, fiind cuprinse în Legea societăţilor
comerciale nr.31/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile
comerciale. Astfel, iniţial Legea nr.31/1990 prevedea prin art.63 că: “acţiunile trebuie să fie de o
egală valoare; ele acordă posesorilor drepturi egale” şi prin art.67 că: “orice acţiune dă dreptul la
un vot în adunarea societăţii”.Ulterior datorită modificărilor survenite în contextul
economicromânesc a mişcărilor de concentrare ce se fac simţite, cadrul juridic de funcţionare al
societăţilor a fost adaptat, în privinţa raportului: acţiuni – drept de vot, cu următoarele completări:-
art.63: “Se pot emite totuşi, în condiţiile actului constitutiv,categorii de acţiuni care conferă
titularilor drepturi diferite, astfel: -art.63.1: Se pot emite acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar
fără dreptde vot, ce conferă titularului:a) – dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra
beneficiului distribuibil al exerciţiului financiar, înaintea oricărei alte prevederi; b) – drepturile
recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, cuexcepţia dreptului de a participa şi de a vota, în
temeiul acestor acţiuni, înadunările generale ale acţionarilor.Acţiunile cu dividend prioritar fără
drept de vot nu pot depăşi o pătrime din capitalul social şi vor avea aceeaşi valoare nominală ca
şiacţiunile ordinare.Reprezentanţii, administratorii şi cenzorii societăţii nu pot fi titularide acţiuni
cu dividend prioritar fără drept de vot”.- art.67: “Orice acţiune achitată dă dreptul la un vot în
adunareagenerală, dacă prin actul constitutic nu se stabileşte altfel.”- art.69 – “Valoarea acţiunilor
proprii, dobândite de societate,inclusiv a celor aflate în portofoliul său, nu poate depăşi 10% din
capitalulsubscris vărsat. Pe toată durata posedării lor de către societate, dreptul devot pe care îl
conferă aceste acţiuni este suspendat”.
Procentul de control se calculează prin însumarea tuturor drepturilor de vot deţinute direct
sau indirect printr-o societate plasată sub controlul exclusiv al societăţii dominante.
Procentul de control al societăţii dominante asupra unei alte societăţi din grup se obţine
adunând procentele de control ale tuturor societăţilor grupului ce deţin participaţii în ultima. Există
un lanţ dedeţinere directă sau indirectă a drepturilor de vot numai dacă asupra societăţii prin care
se exercită deţinerea indirectă există un procent decontrol de cel puţin 50%. Totuşi, dacă aceste
drepturi sunt inferioare procentului de 50% şi dacă societatea este cu toate acestea asimilată
cafilială (control de fapt) s-a convenit să se considere că procentul de vot estesuperior pragului de
50% şi că lanţul nu este întrerupt.
Pentru exemplificare luăm în considerare următoarele cazuri de legături directe
 A) Fie o societate M ce deţine 40% din acţiunile unei societăţi F.Toate acţiunile deţinute
de societatea M sunt acţiuni ordinare, cu drept devot simplu. Capitalul societăţii F este format în
proporţie de 20% dinacţiuni cu drept prioritar la dividende, deci fără drept de vot. Deşi M deţineîn
realitate o cotă de 40% din capitalul lui F, procentul de control alsocietăţii M asupra lui F va fi de:
40/(100 - 20) = 50%.
B) Societatea M deţine 40% din capitalul lui F, iar aceste acţiuni sunt singurele care au
drept de vot dublu. La o participare efectivă de 40% în capitalul lui f, M va deţine un procent de
control de: (40 × 2)/(80 + 60)= 57%.
Numărul acţiunilor şi descompunerea drepturilor de vot sunt următoarele:
M deţine - 40 acţiuni şi 80 drepturi de vot
alţi acţionari deţin - 60 acţiuni şi 60 drepturi de vot

Total 100 acţiuni 140 drepturi de vot

C) Societatea M deţine 80% din acţiunile societăţii F, dar 20% din acestea nu au drept de
vot. În acest caz, deşi societatea M deţine 80% din capitalul lui F, ea va avea un procentaj de
control de: (80% - 20%)/(100 %- 20%) = 75%.
Cazurile prezentate mai sus au avut la bază ipoteza că între societatea dominantă M şi
societatea F, filială în care prima deţine titluri de participare, există o legătură directă, procentul
de control corespunzând procentului de capital deţinut în cazul acţiunilor ordinare sau fiind
diferitde cazul acţiunilor fără drept de vot sau cu drept dublu de vot. Dacă între societatea
dominantă şi societatea filială există olegătură indirectă, printr-un lanţ unic, controlul se determină
palier cu palier.
Dacă apare o ruptură de lanţ (procentajul este inferior cotei de 50%sau se presupune că nu
se exercită control), procentajul anterior seanulează, iar societatea dominantă nu mai are nici un
drept de control.În general, dacă o societate din grup este controlată majoritar decătre grup, ea
asigură un control al grupului asupra societăţii în care ea deţine părţi din capital. Existenţa
controlului majoritar este validată când procentul de control al grupului este de cel puţin 50%.În
practică, dacă o societate este controlată în procent de 50% decătre două grupuri fără ca unul dintre
ele să poată exercita asupra celuilalt un ascendent, la consolidare se va aplica metoda integrării
proporţionale,deoarece puterea se partajează. Pentru exemplificare luăm două cazuri:
•
 Între cele trei societăţi aflate pe un lanţ unic există următoarele legături:

80% 60%
A B
M

În acest caz, societatea M deţine direct în A un procent majoritar de 80% şi indirect în B

un procent de 60%, deoarece deţine asupra lui A un control exclusiv şi implicit o va controla şi pe
B 60%.

Între cele trei societăţi aflate pe un lanţ unic există următoarele legături

25% 90%
A B
M

În acest caz apare o ruptură de lanţ, deoarece societatea M nu mai controlează în mod
exclusiv societatea A, deci procentul de control deţinut direct în A este de 25%, iar indirect în B
este de 0%.
În cazul legăturilor indirecte prin mai multe lanţuri, procentul decontrol se determină pe
baza formulei arătate mai sus, adunând procentuldeţinut direct cu cel deţinut prin filială. Dacă
apare ruptura de lanţ, procentul de control general va fi egal cu procentul cel mai scăzut.
Societatea M exercită un control direct asupra lui A de 80% şiasupra lui C de 20%. În raport cu
B exercită numai un control indirect prinA de 30%, deoarece prin C apare o ruptură de lanţ.

Utilitatea calculării procentului de control rezultă din faptul că:

- permite stabilirea includerii sau nu a unei societăţi în perimetrul de consolidare: dacă

procentul de control al grupului în societate este cel puţin de 20%, societatea este
consolidabilă, iar dacă procentul este sub20%, societatea este exclusă.
- stabileşte metode de consolidare:
o procent de cel puţin 50%, integrare globală, control exclusiv;
o procent cuprins între 20% şi 50% punere în echivalenţă, influenţă notabilă;
 o -procent egal cu procentul deţinut de celelalte grupuri, integrare proporţională, control
concomitent.

Ca excepţie, avem cazul societăţii asupra căreia procentul de control este inferior procentului
de 20%, dar asupra căreia participarea este considerată de către grup ca semnificativă, ea va fi
consolidată, urmând ca în anexă să fie explicitată. În general, dacă procentul de control este de
peste 50% există un control exclusiv, dacă este între 40% şi 50% şi nici un alt acţionar nu deţine
un procent mai mare sau egal, de asemenea există un control exclusiv. Dacă procentul de control
este situat între 40% şi 20% inclusiv se presupune existenţa unei influenţe notabile.Deci mărimea
procentului de control indică tipul de control exercitat de societatea mamă asupra societăţilor
cuprinse în perimetrul de consolidare,natura legăturilor de dependenţă directă sau indirectă dintre
ele.

2.3. Procentul de interes

Puterea legăturii de dependenţă rezultată din deţinerea drepturilor de vot şi măsurată cu

ajutorul procentului de control nu trebuie confundată cu puterea dependenţei financiare rezultată
din deţinerea de acţiuni, părţi din capitalul social şi se măsoară cu ajutorul procentului de interes.
Având în vedere existenţa în practică a unor diverse tipuri de acţiuni: acţiunile ordinare ce
asigură câte un drept de vot, acţiuni fără dreptde vot sau acţiuni cu drept de vot dublu sau multiplu,
constatăm că între deţinerea unei fracţiuni de capital şi drepturile care i se ataşează poate săexiste
un decalaj. În timp ce dreptul de vot al grupului reflectă exercitareaunei puteri, deţinerea unei părţi
din capital reflectă implicarea financiară a unei societăţi în altă societate. Această noţiune strict
financiară se măsoară cu ajutorul
procentului de interes. Procentul de interes reprezintă cota-parte din capital şi implicit din
patrimoniu deţinută direct sau indirect de către societatea dominantă în fiecare din societăţile
reţinute în perimetrul de consolidare.

Pentru a calcula procentul de interes al unei societăţi în altăsocietate trebuie să cunoaştem

următoarele două elemente:2

2
Mihai Deju „Contabilitate consolidată”, Note de curs, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.
 - procentul de deţinere directă a societăţii ce deţine direct o cotă parte încapitalul societăţii
studiate, DD = acţiuni deţinute/total acţiuni.
- procentul de interes al grupului în societatea ce deţine direct o cotă parte în capitalul
societăţii studiate.

Putem calcula procentul de interes pe baza formulei :

%IG(x) = %DDSD(x) × %IGSD(x)

unde,

%DD = procent de deţinere direct

%IG = procent de interes al grupului
SD(x) = societatea ce deţine direct părţi în capitalul societăţii studiate X

Deci procentul de interes trebuie calculat ţinând cont de numărul deacţiuni deţinute şi de
tipurile de legături existente între societăţi.Utilitatea procentului de interes rezultă din faptul că
permite calcularea drepturilor societăţii dominante în fiecare societate ce aparţine ansamblului de
consolidat în vederea, în special, a repartizării capitalurilor proprii şi a rezultatului între interesele
grupului şi interesele celor din afaragrupului.
Este instrumentul esenţial pentru efectuarea înregistrărilor contabile de consolidare,
deoarece el permite punerea directă în evidenţă a elementelor ce revin intereselor grupului şi acelor
ce revin societăţilor din afara grupului. Utilizarea procentului de interes intervine în diferite etape
ale consolidării, cum ar fi etapa integrării, eliminării şi repartizării. Întrucât complexitatea
determinării procentului de interes diferă înfuncţie de tipul legăturii ce există între societăţi se
studiază pe rând fiecare tip de legătură.

A) Societăţile se află pe un lanţ unic, având următoarele legături financiare:

60% 70% 80%

M B C
A
Rezultă următoarele procente de interes (PI):

 PI deţinut de M în A este egal cu cota de capital deţinut, adică 60%,deci în cazul legăturilor
directe procentul de interes este egal cu procentul de control, dacă capitalul societăţii A
este format din acţiuni ordinare. Controlul exercitat de M este exclusiv, ceea ce implică
utilizarea metodei de integrare globală.
 PI deţinut de M în B 60% × 70% = 42%, controlul lui M prin A asupralui B este exclusiv,
deci B se va integra global, deoarece ceilalţiacţionari deţin numai 30%.
 PI deţinut de M în C 60% × 70% × 80% = 33,60%, ceilalţi acţionari ailui C deţin numai
20%, deci şi C se va integra global.Se observă că pentru filialele directe fără ruptură de lanţ
procentul de interes nu prezintă dificultăţi de calcul.

B) Dacă între cele trei societăţi legăturile financiare ar fi

25% 90%
M B
A

Pentru ca societatea M să poată exercita o influenţă asupra societăţii B ar trebui să exercite

asupra societăţii A un control exclusiv,ceea ce nu este valabil pentru cazul expus unde există
ruptură de lanţ.

C) Între societăţi există următoarele legături financiare:

60% 40%
M B
A

obţinându-se următoarele procese de interes:

 PI deţinut de M în A 60%;
 PI deţinut de M în B este de 59% astfel direct 35% şi indirect prin A60% × 40% = 24%.
D) În grup există următoarele legături financiare:

60% 30%
M B
A

20% 20%
A

deci următoarele procente de interes:

 PI deţinut de M în A 60%;
 PI deţinut de M în C 20%;
 PI deţinut de M în B este de 30% indirect prin A 60% × 30% = 18% şiindirect prin C
20% × 60% = 12%

2.4. Societăţi supuse în mod obligatoriu consolidării

Consolidarea se poate realiza în cazul în care un o societate deţine controlul asupra unor
societăţi , societatea dominantă fiind din categoria societăţilor comerciale care depăşesc criteriile
de mărime (cele 2 din 3)definite prin Ordinul Ministrului de Finanţe nr. 1752/2005, anexa nr.
II:a)cifră de afaceri; b) total active;c) număr mediu de salariaţi.

În cazul în care un grup încetează să mai îndeplinească criteriile demărime, este necesar ca
acest fenomen să se înregistreze timp de două exerciţii financiare consecutive pentru ca respectiva
societate să poată renunţa la elaborarea conturilor consolidate. Grupurile trebuie să elaboreze
conturi consolidate, indiferent de mărimea lor, în cazul în care una sau mai multe societăţi ale
grupului sunt:
a) o societate ale cărei valori mobiliare au fost admise la cota oficială a Bursei de valori din
România sau dintr-un statmembru al Uniunii Europene;
b) o instituţie autorizată prin legea bancară;
c) o societate care desfăşoară activitate de asigurare.
Dacă la sfârşitul exerciţiului financiar o societate aparţine categoriei “societate-mamă” şi
îndeplineşte criteriile prevăzute anterior,administratorii acesteia trebuie să elaboreze, pe lângă
situaţii financiare anuale individuale, şi conturi consolidate. O societate care deţine investiţii
strategice în capitalul altei societăţi poate proceda la elaborarea conturilor consolidate, dacă:
a) a)exercită o influenţă dominantă asupra acesteia, sau
b) b)societatea-mamă şi filiala sa sunt conduse/administrate pe o bază comună de societatea-
mamă.
O societate are statut de filială a unei alte societăţi, şi anume asocietăţii-mamă, în condiţiile în care
acea societate-mamă:
a) deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor filialei, sau
b) este acţionar sau asociat şi are dreptul de a numi ori revocamajoritatea membrilor organelor
de administraţie, de conduceresau de control, sau
c) este acţionar sau asociat şi are dreptul de a exercita o influenţădominantă asupra societăţii
în virtutea unui contract ori a uneiclauze statutare, în cazul în care legea permite astfel
decontracte sau prevederi, sau
d) este acţionar sau asociat şi majoritatea membrilor organelor deadministraţie, de conducere
ori de control ale societăţii au fost numiţi numai ca rezultat al exercitării drepturilor de vot
alesocietăţii-mamă. De asemenea, aceşti membri trebuie să fi fost în aceste funcţii pe
parcursul exerciţiului financiar curent, alexerciţiului financiar precedent, sau
e) e)este acţionar sau asociat şi deţine singur controlul asupramajorităţii drepturilor de vot ale
acţionarilor sau asociaţilor societăţii ca urmare a unui contract cu alţi acţionari sau
asociaţi,sau
f) f)are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra societăţiiîn virtutea unui contract
ori a unei clauze statutare, în cazul încare legea permite astfel de contracte sau prevederi.De
asemenea, o societate mai are statut de filială dacă este o filialăa unei alte filiale a societăţii-
mamă.
Obligaţia de a întocmi conturi consolidate apare din momentul încare se manifestă controlul
asupra unei societăţi fie că este vorba de uncontrol exclusiv, comun sau chiar influenţă
notabilă.Societăţile comerciale care pot fi obligate să întocmească şi să publice conturi consolidate
precum şi rapoarte asupra gestiunii grupului sunt:
- societăţile pe acţiuni,
- societăţile cu răspundere limitată,
- societăţile în comandită pe acţiuni,
 - societăţile în nume colectiv,
- societăţile în comandită simplă.
Societăţile comerciale care emit valori mobiliare înscrise la bursă sau bilete de trezorerie, vor
întocmi în mod obligatoriu şi vor fi obligate la publicarea conturilor consolidate, aceasta raportat
la practicainternaţională. Acestea vor putea fi totuşi exonerate de la obligaţia consolidării când ele
înseşi se află sub controlul unei societăţi care le-a inclus deja în conturile sale consolidate. Este
vorba aici de aşa-zisele subgrupuri.

2.5. Excluderi din sfera consolidării

a) Obligativitatea excluderii de la consolidare

Reglementările actuale atât europene (conform Directivei a VII-a aComunităţii Economice

Europene) cât şi internaţionale (conform normelor Comitetului Internaţional de Standarde
Contabile şi normelor americane şi anglo-saxone) nu prevăd în mod expres cazurile de excludere
din consolidare, ci numai restricţiile severe şi durabile care determină astfel de situaţii, excluderi
ce vor fi urmate de justificări în anexa la conturile consolidate ale grupului.Aceste restricţii severe
şi durabile sunt considerate, în general,raportat la controlul sau influenţa asupra filialei sau
participaţiei şi asupra posibilităţilor de transferare a fondurilor de la filiale sau participaţii.
Excluderea din consolidare se referă în special la filialele situate în ţări cu o mare instabilitate
politică.

b) Societăţi ce pot fi excluse din consolidare

În reglementarea şi practica internaţională se prevede posibilitatea excluderii societăţilor din

consolidare în mai multe situaţii :

 deţinerea temporară de titluri de participare cu intenţia cesiunii ulterioare;

 filiala sau participaţia nu prezintă decât un interes neglijabil raportat la imaginea fidelă
a grupului;
 afectarea imaginii fidele a ansamblului consolidat;
 depăşirea termenelor contabile pentru efectuarea consolidării;
 cheltuieli excesive pentru informaţiile necesare întocmiriiconturilor consolidate.
 Înainte de toate se stabileşte caracterul semnificativ al fiecăreisocietăţi, determinându-se un
prag de semnificaţie evaluat cifric la totalul bilanţului şi procentual prin stabilirea ponderii în
cadrul grupului. Această pondere se calculează în funcţie de elementele patrimoniale
(totalul bilanţului, capitalul propriu, capitaluri permanente) şi elemente privindactivitatea
societăţii (cifra de faceri).
Cauzele ce determină excluderea unor societăţi de la consolidaresunt datorate:
- unor cheltuieli excesive,
- depăşirii termenelor,
- Consolidarea grupurilor
- unor dificultăţi de ordin practic (dispariţia documentelor contabile, imposibilitatea
comunicării din cauza unor tulburări politice, sociale),
- infidelităţii documentelor,
- unor reglementări locale ce impun incompatibilitatea cu normele reţinute la nivelul
grupului, conturile neputând fi supuse retratărilor;
- lipsei fiabilităţii documentelor (conturi necontrolate şi stabilite de servicii mai puţin
calificate, situaţii de certificare a conturilor curezerve sau refuzuri de certificare).

Există cazuri specifice care nu presupun neapărat excluderea din consolidare a unor societăţi. Este
vorba de acel situaţii care nu constituie obstacole în consolidare, dar pot justifica utilizarea unei
metode specifice(punerea în echivalenţă), atunci când :

- filiala exercită o activitate total diferită de cea a grupului în general;

- data de închidere a exerciţiului filialei este diferită de datade închidere a societăţii-mame;
- se manifestă fenomenul de instabilitate monetară.

În ţara noastră, potrivit actelor normative (O.M.F. 1725/2005) o societateeste scutită de a

elabora conturi consolidate atunci când ea însăşi este ofilială şi societatea de care aparţine este
înfiinţată în conformitate cu legearomână sau cu legea unui membru al Uniunii Europene.Scutirea
este condiţionată de îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) societatea scutită este inclusă în conturile consolidate ale unuigrup mai mare, întocmite la
aceeaşi dată sau la o data anterioară, în acelaşi exerciţiu financiar, de către o societate-
 mamă constituită în conformitate cu legea română sau cu legea unui stat membru al Uniunii
Europene;
b) conturile consolidate şi raportul de gestiune consolidat suntîntocmite şi audiate în
conformitate cu prevederile legale;
c) conturile consolidate la care se referă lit.a), raportul de gestiuneconsolidat la care referă
lit.b), precum şi raportul de audit trebuie publicate conform prevederilor legale;
d) societatea scutită prezintă în notele la situaţiile sale financiareanuale numele şi sediul
societăţii-mamă care elaboreazăconturile consolidate la care s-a făcut referire
anterior;e)societatea prezintă în notele la situaţiile sale financiare anualefaptul că este
scutită de a elabora şi de a prezenta conturiconsolidate şi raport de gestiune consolidat.

O filială poate fi exclusă de la consolidare în cazul în care includerea sa nu este semnificativă

pentru scopul oferirii unei imagini fidele şi corecte; însă, în ceea ce priveşte excluderea a două sau
mai multe societăţi, aceasta se poate realiza numai dacă, luate împreună, importanţa acestora nu
este semnificativă. Nu este necesar ca o societate să fie inclusă în conturile consolidate în situaţia
în care:

a) restricţii severe pe termen lung împiedică exercitarea drepturilor societăţii-mamă asupra

activelor sau conducerii societăţii deconsolidat, sau
b) informaţiile necesare în vederea elaborării conturilor consolidate se pot obţine numai cu
costuri sau întârzierinejustificate, sauc)acţiunile deţinute la acea societate sunt păstrate
numai în scopul revânzării.
În cazul în care activităţile uneia sau mai multor societăţi sunt atât de diferite de cele ale altor
societăţi care trebuie incluse în procesul de consolidare, încât includerea lor ar fi incompatibilă cu
obligaţia de a furniza o imagine fidelă şi corectă, respectivele societăţi vor fi excluse dela
consolidare.Prevederile de mai sus nu se vor aplica dacă societăţile care trebuieconsolidate:
a)desfăşoară activităţi în sectoare diferite (industrie, comerţ,servicii), sau
b)desfăşoară activităţi industriale ori comerciale cu produsediferite sau furnizează servicii
diferite.
În aceste cazuri, în notele la conturile consolidate se prezintă informaţii despre activitatea
sectorială. Motivul pentru care aceste societăţi sunt excluse de la consolidare trebuie menţionat în
notele la situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă.Acelaşi principiu se va aplica şi în cazul
în care societatea-mamă desfăşoară activitate de asigurare şi consolidează prin integrare
societăţidin alt domeniu de activitate.Situaţiile financiare ale societăţii excluse trebuie ataşate la
conturile consolidate sau trebuie puse la dispoziţie, la cerere, acţionarilor la un preţcare să nu
depăşească costurile administrative aferente.
 Bibliografie

1. Munteanu V. Țurcan A. „Grupurile de societăţi. Consolidare aconturilor”, Editura Economică,

Bucureşti, 1998;

2. Tiron Tudor A. „ Consolidarea conturilor”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2000;

3. Farcane N. „Grupuri de societăţi şi imaginea lor contabilă”, Editura Mirton, Timişoara, 1999

4. Mihai Deju „Contabilitate consolidată”, Note de curs, Universitatea „Vasile Alecsandri” din
Bacău.