Sunteți pe pagina 1din 10

 

KEGYES Csaba
KEGYES-BRASSAI Orsolya

Evaluarea structurilor
din zidărie avariate
 

Cuvinte cheie
[structură din zidărie, degradare, dezvelire, conformare structurală, anul execuţiei, transformări, daune
directe şi indirecte (fundaţie şi mişcări ale terenului), mecanismul fisurării, modificarea sarcinilor, modelul
capacităţii portante, stare limită în preajma colapsului, a prăbuşirii, deteriorare semnificativă, limitarea
deteriorării]
 
EVALUAREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE AVARIATE
KEGYES Csaba, KEGYES-BRASSAI Orsolya

Experienţa noastră dobândită în domeniul verificării rezistenţei la seisme poate fi extinsă la


măsurile de intervenţie temporară şi definitivă referitoare la structurile din zidărie. Această prezentare se
bazează pe un studiu mai detaliat, în care am analizat rezistenţa la seisme a structurii din zidărie avariate
din cauza traficului. Dintre acestea 32 sunt clădiri cu un etaj, 18 clădiri cu două etaje, 16 clădiri cu trei etaje,
15 clădiri cu patru, respectiv cinci etaje. Rezultatul analizei este programarea propusă a lucrărilor. Analiza
clădirii avariate se extinde asupra stabilirii stării generale, a clarificării timpului şi sistemului de construire, a
identificării asocierii dintre cauză-efect, a cunoaşterii mecanismului forţă-efect. Trebuie verificat când se
poate şi când trebuie aplicată metoda statică sau cea dinamică în probele statice şi de durabilitate. Stările
limită sunt: starea limită în preajma colapsului (SLC), starea limită de deteriorare semnificativă (SLDS),
starea limită de stopare a deteriorării (SLSD).

Degradarea structurii din zidărie


În cazul structurii din zidărie şi astfel şi în cazul structurilor portante istorice, o intervenţie temporară
sau definitivă este necesară atunci când acestea se deteriorează. Cunoscând avaria se poate verifica
structura, se poate decide asupra conservării şi a consolidării, se poate proiecta şi executa lucrările.
Daunele structurale pot fi grupate în daune directe şi indirecte. Daunele directe formează acea
grupă a daunelor structurale, care apar independent de deteriorările celorlalte structuri adiacente şi în
majoritatea cazurilor produc o deformaţie a structurii, care reduce capacitatea portantă a acesteia. Dauna
indirectă se produce în general din cauza deplasării, a deformaţiei structurii adiacente. În clasa pagubelor
elementare intră deformaţiile cauzate de incendiu, explozie, cutremur, inundaţie, apă de infiltraţie, impact.
Daunele directe cuprind: daunele de natură chimică, biologică şi mecanică, precum şi pagubele
cauzate de mişcarea termică, contracţie şi îngheţ. De obicei, dacă nu s-a realizat o hidroizolare sau
aceasta s-a distrus, se produc deformaţii: din cauza umidităţii absorbite apare o deficienţă a secţiunii
transversale şi de rezistenţă. Mai rar se produc deformaţii cauzate de acizi, alcalii, eventual uleiuri.
Ciupercile atacă nu numai elementele din lemn ale structurilor portante. Avariile de natură mecanică sunt
cauzate de supraîncărcări, fie că este vorba despre supraînălţare, transformare sau schimbarea
tehnologiei. Instalarea de maşini, traficul rutier sau feroviar produce avarii de lungă durată la structurile care
nu sunt dimensionate pentru a suporta efectele dinamice. Mişcarea termică şi schimbarea temperaturii
provoacă dilatarea şi contracţia structurii, deformaţia împiedicată dăunează nu numai structurii propriu-zise
ci şi îmbinării. În cazul structurilor situate în spaţii închise de obicei nu apar daune provocate de îngheţ,
acestea producându-se mai ales în cazul structurilor în aer liber. La fundaţiile de mică adâncime daunele
provocate de îngheţ apar ca mişcări ale solului.
Daunele indirecte apar în general la fundaţie şi ca mişcări ale terenului. Erodarea parţială a
fundaţiilor şi tasarea neuniformă provoacă fisuri în zidărie, din cauza mişcărilor şi a îngheţării solului.
Deseori se întâmplă ca dezvelirile şi analizele insuficiente să nu arate agresivitatea apei freatice, acest
fenomen observându-se doar după deteriorarea fundaţiilor. Acesta din urmă este extrem de important în
zonele industriale. Mişcările terenului sunt cauzate de tasări neuniforme, câteodată de coborârea nivelului
apei subterane, mai rar de construirea metroului. Argila expandată, solul sensibil la variaţiile de volum
poate provoca ample mişcări ale terenului, în cazul căruia fundaţia se execută doar după luarea măsurilor
necesare.


 
 
Paguba elementară este rezultatul acţiunilor excepţionale. Incendiile provoacă daune şi din cauza
deformaţiilor neuniforme, exploziile exterioare-interioare din cauza presiunii foarte mari, seismele prin
efectul forţelor de inerţie, inundaţiile şi infiltraţiile prin presiunea de încărcare exercitată direct asupra
zidăriei şi prin deformaţia cauzată de impact.
Fisurile apărute pe structurile din zidărie semnalează factorul declanşator al avariilor. Deseori pe o
clădire apar mai multe tipuri de fisuri, în astfel de cazuri stabilindu-se cauza primară declanşatoare.

Procesul de deteriorare a structurii din zidărie


Zidăria se deformează şi se produce o dilatare transversală sub acţiunea presiunii verticale. În
cazul a 65-75% din încărcările generatoare de ruperi, apar fisuri verticale pe stâlpi. Fisurile sunt
consecinţele spargerii cărămizilor de legătură.
Cauza spargerii este aşezarea neuniformă a cărămizilor şi pe lângă umplerea incompletă a
rosturilor cu mortar, apariţia forţei de forfecare provocate de încovoierea zidăriei. Mortarul mai puţin
rezistent decât cărămida se dilată mai uşor transversal decât cărămida rezistentă şi astfel provoacă
întindere la cărămizile de legătură; din cauza plasării aleatorii a cărămizilor mai puţin rezistente şi cele
rezistente se produce o repartizare neuniformă a tensiunilor, ceea ce poate fi echilibrată doar cu ajutorul
forţei de forfecare interioare. Efectul dinamic al traficului dilată microfisurile iniţiale.
Sub acţiunea forţelor de forfecare orizontale zidăria se deteriorează datorită fisurilor diagonale,
fisurile şi crăpăturile pătrund prin cărămizi, acest corp de perete poate aluneca de-a lungul fisurii diagonale
(!), în cazul unui mortar mai puţin rezistent decât jumătatea rezistenţei cărămizii, peretele oblic este în zig
zag şi pereţii sunt încă stabili şi rezistenţi.

Analiza generală a stării structurii


În cursul analizei clădirii deteriorate am determinat tipul, starea şi degradarea elementelor de
zidărie; conformarea zidăriilor, precum şi legătura acestora cu alte structuri este extrem de importantă.
Trebuie precizate caracteristicile materialelor de zidărie şi calitatea îmbinărilor; trebuie specificate
tencuielile şi starea acestora, aşezarea elementelor nestructurale, distanţa dintre pereţi şi clădirile
învecinate.
În releveu – piese desenate se precizează locul, dimensiunea pereţilor solicitaţi la forfecare:
înălţime, lungime şi grosime, străpungerile pereţilor şi repartizarea acţiunilor gravitaţionale pe pereţi.
Calitatea mortarului semnificativ din punctul de vedere al stării şi al capacităţii portante; zidăria stratificată,
miezul din piatră brută, precizarea straturilor, locul pieselor de legătură, al ancorelor şi distanţa dintre
acestea. Se clarifică calitatea şi legătura dintre pereţii perpendiculari unii pe alţii, existenţa, tipul şi starea
legăturilor între perete şi planşeu sau acoperiş.
În desenele tehnice se evidenţiază fisurile orizontale, poziţia fisurilor verticale din rosturi şi
elemente de zidărie, a fisurilor diagonale de lângă goluri.
Calitatea materialelor, prezenţa şi gradul deteriorării, calitatea şi uniformitatea în construcţie pot fi
determinate prin încercări nondestructive. De exemplu: măsurarea vitezei de propagare a ultrasunetelor, a
impulsurilor pentru determinarea schimbării densităţii specifice şi a modulului de elasticitate a zidăriei,
descoperirea fisurilor şi a crăpăturilor.
La evaluarea stării zidăriei, la determinarea gradului de utilizabilitate a materialului de zidărie se
aplică pe suprafaţa exterioară a peretelui metoda de duritate superficială a sclerometrului Schmidt şi
metoda dezvoltată de Cristofori. Analiza poate fi completată cu încercări experimentale asupra elementelor
de zidărie supuse unor încărcări verticale, cu un test de compresiune pe diagonală pentru analiza
rezistenţei la forfecare şi a modulului de forfecare al zidăriei. În interesul creşterii gradului de utilzabilitate:
pentru a putea analiza trăsăturile structurilor din zidărie se realizează o încercare distructivă la scară mare,
mai ales în scopul studierii deformaţiilor şi a solicitărilor ieşite din planul zidului.

 
 
În analiză se ia în considerare rigiditatea la încovoiere şi la forfecare a zidăriei, în cazul secţiunii
transversale fisurate se ia în considerare rigiditatea completă a structurii. Metoda liniară poate fi aplicată:
dacă pereţii purtători de forţe orizontale sunt repartizaţi uniform şi regulamentar în ambele direcţii; pereţii
sunt neîntrerupţi în lungul înălţimii lor; planşeele dispun de rigiditate suficientă ca să lege pereţii periferici,
sunt capabile să distribuie forţele de inerţie între elementele verticale ca nişte şaibe rigide; etajele sunt de
aceeaşi înălţime pe ambele părţi ale peretelui comun.
Metoda de analiză neliniară statică şi dinamică poate fi aplicată: în cazul în care condiţiile metodei
liniare sunt deficiente. Capacitatea se exprimă prin deplasarea acoperişului. Capacitatea extremă de
deplasare se exprimă prin deplasarea acoperişului, când forţa completă de forfecare este mai mare decât
80% din rezistenţa maximă completă.
Stare limită în preajma colapsului. SL PC-LS NC, poate fi aplicată doar în analize neliniare,
capacitatea corespunzătoare deplasării extreme se exprimă prin deplasarea acoperişului, când forţa
completă de forfecare este mai mare decât 80% din rezistenţa maximă completă. Stare limită de
deteriorare semnificativă. SL DS-LS SD. Poate fi aplicată doar în analize neliniare, ¾ din capacitatea
corespunzătoare deplasării extreme, când forţa completă de forfecare este mai mare decât 60% din
rezistenţa maximă completă.
Stare limită de stopare a deteriorării. SL SD-LS DS. Dacă se realizează o analiză liniară, criteriul
general de evaluare poate fi determinat din forfecarea fundamentală provenită din efectul seismic.
Capacitatea este egală cu suma capacităţii de forfecare a fiecărui perete luat separat, ceea ce se verifică
prin încovierea sau forfecarea provenită din seism. Dacă se realizează o analiză neliniară, criteriul general
de evaluare poate fi determinat ca punct de curgere (forţa de curgere şi deplasarea de curgere), din
diagrama forţă-deplasare echivalentă, cu un singur grad de libertate, idealizată, elastică – perfect flexibilă.
Capacitatea peretelui solicitat la încovoiere poate fi exprimată din deplasarea etajului în cazul unui
zid seismic primar 0,008.H0/D, precum şi secundar 0,012.H0/D. D este dimensiunea zidului în plan, H0
reprezintă distanţa dintre punctul de flambaj şi punctul de rotire. Capacitatea la forfecare a peretelui solicitat
la încovoiere şi la forţa axială N este

D⋅N f
⋅ (1 − 1,15 ⋅ν d ) , unde ν d =
N
Vf = şi fd = m
2⋅ H0 D ⋅ t ⋅ fd CFm

reprezintă rezistenţa medie la compresiune a zidăriei, fm, CFm sunt coeficienţi de conformitate (1,35 puţine
informaţii; 1,2 informaţii normale; 1,0 informaţii complete), t este grosimea peretelui.
Capacitatea peretelui solicitat la forfecare poate fi exprimată din deplasarea etajului în cazul unui
zid seismic primar 0,004, precum şi secundar 0,006. Capacitatea la forfecare a peretelui solicitat la
forfecare şi la forţa axială N este:

N
V f = f vd ⋅ D'⋅t , unde f vd = f vm 0 + 0,4 ⋅ ≤ 0,065 ⋅ f m ,
D'⋅t ⋅

unde D’ reprezintă zona de compresiune a peretelui, t este grosimea peretelui, fvm0 fără forţă verticală este
rezistenţa medie la forfecare, iar fm este rezistenţa medie la compresiune.

Vibraţii cauzate de trafic


Vibraţiile cauzate de trafic provoacă nişte daune invizibile la început. Prima dată doar modificarea
oscilaţiei proprii arată apariţia acestora. Reproducerea acestora provoacă fisuri microscopice în mortar,
care duce la sfărâmarea mortarului şi mai târziu la fisurarea elementelor de zidărie.


 
 
Din cele 96 clădiri relevate am analizat vibraţiile şi daunele cauzate de trafic la 32 clădiri cu un etaj,
18 clădiri cu două etaje, 16 clădiri cu trei etaje, 15 clădiri cu patru, respectiv cinci etaje. Le-am evaluat pe
baza vechimii acestora şi am calculat din structura abordată şi din masă perioada fundamentală de vibraţie.
Am determinat diminuarea din valoarea efectiv măsurată.

Tabelul 1
Nr. etaje Categorii conform execuţiei
A B C D E F G H
1 6 5 8 4 6 2 1 -
2 - 1 3 1 2 5 6 -
3 - 1 1 2 4 3 5 -
4 - 1 3 3 7 1 -
5 - 1 2 2 7 2 1
Σ 6 7 14 12 17 24 15 1

A – structuri realizate de zidari de dinainte de 1940; B - structuri realizate de maiştri dulgheri de dinainte de
1940; C - structuri realizate de maiştri dulgheri din perioada 1940-1950; D - structuri realizate de
constructori din perioada 1950-1976; E - structuri realizate de ingineri constructori din perioada 1976-1981;
F - structuri realizate de ingineri staticieni din perioada 1981-2000; G – structuri nedimensionate realizate
după 2000; H – structuri dimensionate realizate după 2000.

5
I
4 II
III
3
IV
2 V

1
V
0 III
A B C D E I
F G H

În zona oscilaţiilor proprii am analizat degradările ca un efect cumulativ. Efectul dinamic înseamnă
că în perete în raport cu valoarea de bază 0 apare o tensiune maximă şi una minimă ca rezultatul
excitaţiei. În cazul structurilor din zidărie în funcţie de coeficientul de repetare s-a determinat un factor de
corecţie. La solicitări ciclice scade rezistenţa zidăriei la compresiune, întindere şi forfecare.

Δfc = m f ⋅ fc; Δft = mt ⋅ ft ; Δfτ = mτ ⋅ fτ (1)


 
 
În raport cu solicitările statice, efectul dinamic al excitaţiei cauzate de trafic provine nu numai din
supraîncărcarea dinamică, ci capacitatea portantă slăbită şi din cauza oboselii provoacă fisuri.

Tabelul 2
Coeficient de diminuare compresiune mc
=r -0,4 -0,2 0,00 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
103 0,01 0,20 0,50 0,77 0,87 0,95 0,98 0,99
5*103 0,00 0,16 0,47 0,72 0,82 0,92 0,97 0,98
5*104 0,00 0,13 0,44 0,69 0,79 0,87 0,94 0,96
5*105 0,00 0,02 0,25 0,64 0,74 0,81 0,89 0,93
5*106 0,00 0,00 0,19 0,60 0,70 0,78 0,86 0,90
5*107 0,00 0,00 0,14 0,53 0,63 0,71 0,79 0,87
5*108 0,00 0,00 0,07 0,46 0,56 0,63 0,74 0,83
5*109 0,00 0,00 0,01 0,38 0,48 0,55 0,69 0,80

1.2

0.8

0.6

0.4

0.2

Tabelul 3
Coeficient de diminuare întindere mt
=r -0,4 -0,2 0,00 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
103 0,09 0,15 0,23 0,39 0,57 0,75 0,89 1,00
5*103 0,07 0,09 0,18 0,34 0,52 0,72 0,86 0,99
5*104 0,01 0,06 0,14 0,30 0,50 0,65 0,79 0,95
5*105 0,00 0,03 0,10 0,26 0,45 0,60 0,72 0,90
5*106 0,00 0,01 0,06 0,19 0,37 0,53 0,64 0,85
5*107 0,00 0,01 0,09 0,25 0,40 0,52 0,75
5*108 0,00 0,00 0,02 0,17 0,33 0,44 0,65
5*109 0,00 0,00 0,00 0,10 0,25 0,39 0,60


 
 

1.2
0.09
1 0.07
0.8 0.01
0
0.6
1 0
0.4 Line 7
0.2 Line 8
Line 9
0

Tabelul 4
Coeficient de diminuare forfecare mτ
=r -0,4 -0,2 0,00 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
103 0,13 0,26 0,44 0,54 0,74 0,86 0,94 1,00
5*103 0,11 0,23 0,38 0,51 0,71 0,83 0,93 0,99
5*104 0,07 0,12 0,35 0,48 0,67 0,80 0,90 0,96
5*105 0,03 0,09 0,28 0,44 0,61 0,76 0,88 0,94
5*106 0,01 0,06 0,16 0,34 0,54 0,69 0,84 0,92
5*107 0,00 0,04 0,11 0,27 0,46 0,64 0,79 0,87
5*108 0,00 0,01 0,06 0,16 0,36 0,53 0,68 0,82
5*109 0,00 0,00 0,02 0,12 0,30 0,47 0,62 0,76

1.2

0.8

0.6

0.4

0.2

Reproducerea acţiunilor provoacă fisuri, iar fisurile modifică oscilaţiile proprii ale structurii.

Tabelul 5
Nr. etaje Oscilaţie proprie ΔT [%]
T [s] I. II. III. IV. V.
1 ≤ 0,05 10 21 31 42 53
2 0,051≤T≤0,10 8 17 25 33 42
3 0,101≤T≤0,15 6 12 19 25 31
4 0,151≤T≤0,20 4 8 12 16 20
5 0,201≤T≤0,25 2 4 5 7 9


 
 
Am determinat felul diminuării capacităţii portante cauzate de fisurare, în conformitate cu MI-
04.133-81 -, HSM -, precum şi MSZ EN 1998-1-1:2006.

1
S a = 0,067 ⋅ ⋅ g[m / s 2 ]; S a , max = 0,0223 ⋅ g [m / s 2 ] (2)
T
1
S a = 0,064 ⋅ ⋅ g[m / s 2 ]; S a , max = 0,02563 ⋅ g [m / s 2 ] (3)
T
⎡2 T ⎤
S a = 0,15753 ⋅ ⎢ + ⎥ ⋅ g[m / s 2 ]; S a , max = 0,26255 ⋅ g [m / s 2 ] (4)
⎣ 3 0,12 ⎦

Diminuarea capacităţii portante cauzată de deteriorare poate fi grupată în 5 categorii: I.


nesemnificativă; II. semnificativă; III. moderată; IV. destul de gravă; V. diminuare gravă a capacităţii
portante cauzată de deteriorare.

Tabelul 6
Nr. etaje Oscilaţie proprie ΔR [%]
T [s] I. II. III. IV. V.
1 ≤ 0,05 10 19 29 38 48
2 0,051≤T≤0,10 9 19 28 37 47
3 0,101≤T≤0,15 11 20 30 39 53
4 0,151≤T≤0,20 11 22 32 42 53
5 0,201≤T≤0,25 12 25 38 50 62

Pe baza măsurărilor realizate la clădirea din Nagyrév, strada Árpád nr. 4 şi a prelucrării datelor de
măsurători am căutat nişte răspunsuri: ce influenţează deteriorările zidăriei provocate de trafic? Răspuns:
energia introdusă. Vibraţiile cauzate de trafic la clădire – raportul dintre acceleraţia verticală/acceleraţia
orizontală: aV/aH, precum şi acceleraţia verticală/acceleraţia solului: aV/aT.

Tabelul 7
Raport de acceleraţii maxime [m/s2 / m/s2]
X (aV/aH ) Y (aV/aH) Sol (aV/aT)
+ – + – + –
1,028 1,052 1,514 1,703 0,353 0,479
1,040 1,608 0,416
1,324 0,416
Raport de acceleraţii măsurate la frecvenţe maxime [m/s / m/s ]
2 2

1,292 1,455 0,521


1,373 0,521
Generalizat la Nagyrév
1,3485 0,4685

Coeficientul de repetare IM = 2,25.105, raportul de tensiune r = σmin / σmax. Rezultat: diminuarea


capacităţii portante mc = 0,869 mt = 0,663 mτ = 0,812,


 
 
Tabelul 8
Schimbarea perioadei proprii de vibraţie [s]
Măsurat Calculat Schimbare
Tx = 0,0721 Tx = 0,0486 48,35%
Ty = 0,0745 Ty = 0,0464 60,56%

Folosind curba de tip MSZ EN 1998-1:2, S = 1,6; TB = 0,05 s; TC = 0,25s; TD = 1,2 s. Forţa de
forfecare iniţială:

⎡ 2 0,0486 ⎛ 2,5 2 ⎞⎤
Sd (Tx ) = 1,6 * 0,12 * 9,81⎢ + ⎜ − ⎟⎥ = 3,08646144m / s 2
⎣3 0,05 ⎝ 1,5 3 ⎠⎦
⎡ 2 0,0464 ⎛ 2,5 2 ⎞⎤
Sd (Ty ) = 1,6 * 0,12 * 9,81⎢ + ⎜ − ⎟⎥ = 3,00358656m / s 2
⎣ 3 0 , 05 ⎝ 1,5 3 ⎠⎦

Fisurat – în conformitate cu perioada proprie de vibraţie schimbată


2,5 2,5
Sd (Tx) = 1,6 * 0,12 * 9,81 * = 3,1392m / s 2 Sd (Ty ) = 1,6 * 0,12 * 9,81 * = 3,1392m / s 2
1,5 1,5

Creştere:
ΔSd (Tx) = 0,05273856m / s 2 → 1,708% ΔSd (Ty) = 0,13561344m / s 2 → 4,515%
QS (Tx) = 83,846 kN Q S (Tx ) = 85,279 kN
'
forţă fundamentală de forfecare în direcţia x
QS (Ty) = 81,595 kN Q S (Ty ) = 85,279 kN
'
forţă fundamentală de forfecare în direcţia y

Tabelul 9
Zidărie Iniţial Modificat Diminuare
[N/mm2]
Compresiune 2,34 2,03346 13,09%
Întindere -0,14 -0,09282 33,7%
Forfecare 0,75 0,609 18,8%
σ1 3,072 2,603 15,26%
σ2 -0,732 -0,57 22,13%
Siguranţă 2,5 2,5 2,5
Apariţia fisurii
Compresiune pe 1,229 1,0412 15,28%
diagonală
Întindere pe diagonală -0,293 -0,228 22,18%


 
 
Bibliografie

Abrams D.P., Noland J.L, Atkinson R. H: Response of clay-unit masonry to repeated compressive force.
Proc. of the 7-th International Brick Masonry Conference. Melbourne 1985.

Benedetti D., Petrini V.: On seismic vulnerability of masonry buildings: proposal of an evaluation procedure.
L’Industria delle Costruzioni 18/1984.

Calvi G.M.: A displacement-based approach for vulnerability evaluation of classes of buildings. Journal of
Earthquake Engineering vol. 3 no. 3 1999.

Kegyes-Brassai O., Kegyes Cs.: Effect of the traffic caused vibrations on the earthquake resistance of
masonry structures. ÉPKO 2007 Csíksomlyó

Kegyes-Brassai Orsolya, Kegyes Csaba: Effect of the traffic caused vibrations on the earthquake resistance
of masonry structures. 5th Seminar Earth Architecture in Portugal, University of Aveiro 2007.
 
Sandi H., Floricel I.: Analysis of seismic risk affecting the existing building stock. Procedings The 10-th
European Conference on Earthquake Engineering, Vienna, 1994.

Tomazevic M, Znidaric A, Klemenc I, Lavric,I: The influence of traffic induced vibrations on seismic
resistance of historic stone masonry buildigs. 12-th European Conference on Earthquake Engineering.

Vratsanou Violandi: Das nichtlineare Verhalten unbewehrter Maurerwerksscheiben unter


Erdbebenbeanspruchung. Dissertation. TU Fridericiana Karlsruhe 1992.

10 
 

S-ar putea să vă placă și