– la aceasta intrebare raspunde Antropologia, fiind o suma a raspunsurilor la
celelelate 3 – problematica omului este o constanta a demersului filosofic. Toate problemele filosofice, fie ca sunt legate de adevar, bine, dreptate, fericire, sunt subordonate intelegerii si explicarii fiintei umane. Chiar intrebare ce este filosfia este echivalenta, in profunzime, cu intrebarea ce este omul. Aristotel defineste omul prin caracterul sau social – asocierea oamenilor nu e o suma de indivizi, ci valoarea superioara data de suma componentelor. M. Heidegger spunea ca omul este vecinul Fiintei Dasein. Pentru kant, umanitatea din om este sfanta – numai omul si impreuna cu el orice fiinta rationala este scop in sine – idealul suprem al umanismului, al respectului deplin al liberatii si demnitatii umane. Kant – omul este facut dintr-un lemn atat de noduros, incat e lucru indoilenic ca s-au putea copli din el ceva absolut drept. F. Nietzsche – omul este ceva ce trebuie depasit, puntea care leaga bestia de supraom. B. Pascal – omul e trestia cea mai slaba din natura, dar o trestie ganditoare; ce miracol mai este acest om, ce noutate, ce monstru, ce haos, ce ingramadire de contradictii. G. W. F Hegel – omul este seria actelor sale Protagoras – omul este masura tuturor lucrurilor.