Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken - d.

25 august 1900,
Weimar) este cel mai important filosof al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență
remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.
Conceptul de "voință de putere" joacă un rol central în gândirea lui Nietzsche, în măsura în
care acesta este pentru el - în sens metafizic - un instrument pentru înțelegerea lumii: "esența
cea mai intimă a existenței este voința de putere". Proiectul lui de reevaluare a conceptelor
tradiționale ale metafizicii va antrena abolirea valorilor idealiste, în special ale creștinismului,
dar și ale istoricilor. Voința de putere este analizată ca relație internă a unui conflict, ca
structură intimă a devenirii. Supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic și
intelectual, ci reprezintă o tendință în evoluție, așteptată și dorită de om: "Am venit să vă
vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depășit" (Așa grăit-a Zarathustra). Omul este
așadar o punte între maimuța antropoidă și supraom, un element tranzitoriu în evoluție (cf.
parabola acrobatului din Zarathustra).