PROBLEME JURIDICE PRIVIND DEŞEURILE

1. Gestionarea deşeurilor
2. Depozitarea dşeurilor
3. Transportul deşeurilor pe teritoriul României
4. Incinerarea deşeurilor pe teritoriul României

1. Gestionarea deşeurilor
Reglementarea activităţilor de gestionare a deşeurilor în condiţii de protecţie a
sănătăţii populaţiei şi a mediului înconjurător se face prin Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.78/2000. Prevederile acestei ordonanţe de urgenţă se aplică: deşeurilor
menajere; deşeurilor de producţie; deşeurilor de construcţie şi demolări; deşeurilor
periculoase.
La baza gestionării deşeurilor stau următoarele principii generale:
a) principiul utilizării cu exclusivitate a acelor activităţi de gestionare a deşeurilor
care nu aduc prejudicii sănătăţii şi mediului;
b) principiul „poluatorul plăteşte”;
c) principiul responsabilităţii producătorului;
d) principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor
costuri excesive;
e) principiul proximităţii, care presupune ca deşeurile să fie valorificate şi eliminate
cât mai aproape de locul de generare;
f) principiile nediscriminării, consimţământului şi permisiunii transportului de
deşeuri periculoase numai în acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de
eliminare, care trebuie respectate în comerţul internaţional cu deşeuri.
Gestionarea deşeurilor are în vedere utilizarea proceselor şi a metodelor care
nu pun în pericol sănătatea populaţiei şi a mediului, iar autorităţile competente
autorizează şi controlează activităţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor,
urmărind ca acestea:
a) să nu prezinte riscuri pentru sănătatea populaţiei şi pentru apă, aer, sol, faună sau
vegetaţie;
b) să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;
c) să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.
Se interzice persoanelor fizice şi juridice abandonarea, înlăturarea sau
eliminarea necontrolată a deşeurilor, precum şi orice alte operaţiuni neautorizate,
efectuate cu acestea.
Autorităţile competente stabilesc norme, standarde şi reguli şi adoptă măsuri
stimulative economice şi financiare corespunzătoare pentru:
1. prevenirea generării deşeurilor şi a efectelor nocive ale acestora;
2. valorificarea deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau prin orice alt proces care
vizează obţinerea de materii prime secundare sau utilizarea unor categorii de
deşeuri ca sursă de energie.
Autoritatea publică centrală de protecţie a mediului va iniţia şi va realiza un
sistem adecvat şi integrat la nivel naţional al instalaţiilor de eliminare a deşeurilor,
ţinând seama de cele mai bune tehnologii disponibile, care nu implică costuri
excesive.
Acest sistem trebuie să:
 asigure eliminarea deşeurilor la nivel naţional;
 îşi îndeplinească scopul la nivel local, ţinând seama de condiţiile geografice şi
de necesitatea unor instalaţii specifice pentru anumite tipuri de deşeuri;
 permită eliminarea deşeurilor prin instalaţii specifice şi prin cele mai adecvate
metode şi tehnologii, asigurând un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii
populaţiei şi a mediului.
În vederea diminuării impactului negativ al deşeurilor asupra mediului şi
sănătăţii, autoritatea publică centrală de protecţie a mediului va elabora Planul
naţional de gestionare a deşeurilor. La elaborarea Planului naţional de gestionare a
deşeurilor se are în vedere ca acesta să conţină:
a) în mod obligatoriu, informaţii referitoare la:
- tipurile, cantităţile şi originea deşeurilor care urmează să fie valorificate sau
eliminate;
- măsuri specifice pentru categorii speciale de deşeuri;
- zone şi instalaţii de valorificare sau de eliminare a deşeurilor;
b) după caz, informaţii cu privire la:
- persoanele fizice şi juridice autorizate să desfăşoare activităţi de gestionare a
deşeurilor;
- costurile estimative ale operaţiunilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor;
- măsuri pentru încurajarea colectării, valorificării şi tratării deşeurilor.
Importul în România de deşeuri de orice natură, în stare brută sau prelucrată,
este interzis, cu excepţia anumitor categorii de deşeuri ce constituie resurse secundare
de materii prime utile, în conformitate cu reglementările dispuse prin acte normative
propuse de autoritatea publică centrală de protecţie a mediului şi aprobate de Guvern.
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase pot elimina aceste deşeuri în
alte ţări care dispun de tehnologie adecvată şi care acceptă să efectueze asemenea
operaţiuni.
Exportul de deşeuri se poate face numai cu respectarea reglementărilor legale
în vigoare, cu aprobarea autorităţilor competente desemnate de ţara importatoare,
precum şi cu respectarea prevederilor convenţiilor internaţionale la care România este
parte.
La propunerea autorităţii centrale de protecţie a mediului se vor aloca anual,
prin legea bugetului de stat, resurse destinate pentru construirea şi funcţionarea unor
instalaţii şi aplicarea de tehnologii destinate tratării şi eliminării deşeurilor pentru
care procesarea în sistem centralizat este avantajoasă economic şi rezolvă probleme
de mediu la nivel regional sau chiar naţional.

2. Depozitarea dşeurilor
Hotărârea de Guvern nr.349/2005 privind depozitarea deşeurilor are ca obiect
stabilirea cadrului legal pentru desfăşurarea activităţii de depozitare a deşeurilor, atât
pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, închiderea şi urmărirea postînchidere a
depozitelor noi, cât şi pentru exploatarea, închiderea şi urmărirea postînchidere a
depozitelor existente, în condiţii de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei.
Reglementarea acestei activităţi are drept scop prevenirea sau reducerea
efectelor negative asupra mediului, în special poluarea apelor de suprafaţă, subterane,
a solului, aerului, inclusiv a efectului de seră, precum şi a oricărui risc pentru
sănătatea populaţiei, pe întreaga durată de exploatare a depozitului, cât şi după
expirarea acesteia.
Depozitele se clasifică în funcţie de natura deşeurilor depozitate, astfel:
 depozite pentru deşeuri periculoase;
 depozite pentru deşeuri nepericuloase;
 depozite pentru deşeuri inerte.
Deşeurile care nu se acceptă la depozitare într-un depozit sunt:
o deşeuri lichide;
o deşeuri explozive, corozive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile;
o deşeuri periculoase medicale sau alte deşeuri clinice periculoase de la unităţi
medicale sau veterinare;
o toate tipurile de anvelope uzate, întregi sau tăiate, excluzând anvelopele folosite
ca materiale în construcţii într-un depozit;
o orice alt tip de deşeu care nu satisface criteriile de acceptare.
Autoritatea centrală pentru protecţia mediului elaborează împreună cu
autorităţile administraţiei publice locale şi cu autorităţile regionale de protecţia
mediului Strategia naţională privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile
depozitate, care face parte integrantă din Strategia naţională de gestionare a
deşeurilor.
Strategia naţională privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile
cuprinde măsuri referitoare la colectarea selectivă, reciclarea, compostarea,
producerea de biogaz şi/sau recuperarea materialelor şi energiei.
Autorităţile administraţiei publice locale iau măsuri ca atât costurile prevăzute
pentru organizarea şi exploatarea unui depozit de deşeuri municipale, cât şi costurile
estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului să fie acoperite de
preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel depozit.
Aceste autorităţi iau măsurile necesare pentru ca operatorii de salubritate care
desfăşoară activităţi de precolectare, colectare şi transport să depună aceste deşeuri la
depozitele la care a fost arondată localitatea în care aceştia îşi desfăşoară activitatea
conform contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare prin
concesiune. Localităţile care sunt arondate la depozit sunt indicate în
acordul/autorizaţia de mediu, după caz.
Tarifele pentru activitatea de depozitare a deşeurilor trebuie să includă
cheltuielile aferente tuturor operaţiilor precizate de autoritatea centrală pentru
protecţia mediului.
Operatorul depozitului este obligat să îşi constituie un fond pentru închiderea şi
urmărirea postînchidere a depozitului, denumit Fond pentru închiderea depozitului de
deşeuri şi urmărirea acestuia postînchidere.
 Acest fond se păstrează într-un cont purtător de dobândă deschis la o bancă
comercială, cu excepţia cazului în care operatorul depozitului are calitatea de
instituţie publică şi fondul se păstrează într-un cont deschis la unitatea de trezorerie şi
contabilitate publică în a cărei rază acesta îşi are sediul fiscal. Dobânda obţinută
constituie sursa suplimentară de alimentare a fondului.

3. Transportul deşeurilor pe teritoriul României

Transportul deşeurilor dintr-un loc în altul pe teritoriul României este supus
unei proceduri de reglementare şi control stabilite prin Ordinul Ministrului
nr.2/211/118 din 2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al
transportului deşeurilor pe teritoriul României.
Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la producător sau deţinător
(expeditor) către valorificator/eliminator (destinatar) respectându-se următoarele
prevederi:
1. Expeditorul completează un formular pentru aprobarea
transportului de deşeuri periculoase.
2. Formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase este semnat de
către expeditor şi transmis către destinatarul deşeurilor.
3. Destinatarul deşeurilor periculoase, la primirea formularului, poate accepta
efectuarea transportului sau poate solicita informaţii suplimentare din partea
expeditorului.
4. Dacă destinatarul acceptă efectuarea transportului, semnează şi ştampilează
documentul pentru aprobarea transportului.
5. Documentul pentru aprobarea transportului, semnat şi ştampilat de către
destinatar, se transmite la Agenţia pentru Protecţia Mediului sub jurisdicţia
căreia se află instalaţia de valorificare/eliminare, pentru a se obţine aprobarea
pentru efectuarea transportului.
6. Dacă Agenţia pentru Protecţia Mediului este de acord cu efectuarea transportului
semnează şi ştampilează documentul pentru aprobarea transportului.
7. Documentul pentru transport cu toate aprobările luate se transmite expeditorului,
care îl prezintă inspectoratului de protecţie civilă sub a cărui jurisdicţie se află,
pentru avizarea rutei transportului de deşeuri periculoase.
8. Formularele pentru aprobarea transportului, se întocmesc în 5 exemplare şi se
îndosariază după cum urmează: un exemplar la expeditor; un exemplar la
destinatar; un exemplar la transportator; un exemplar la Agenţia pentru Protecţia
Mediului care a dat aprobarea pentru efectuarea transportului; un exemplar la
Inspectoratul de protecţie civilă judeţean sub a cărui jurisdicţie se află
expeditorul.
Destinatarul, la primirea deşeurilor periculoase, semnează formularul de
expediţie/de transport confirmând acceptarea deşeurilor. El este obligat să preleveze o
probă din fiecare transport de deşeuri periculoase, cu excepţia celor pentru care, fizic,
nu se poate realiza o prelevare de probă, pe care să o păstreze un interval de cel puţin
trei luni.
Destinatarul, după efectuarea operaţiilor de valorificare/eliminare, semnează
formularul de expediţie/transport, menţionând că valorificarea/eliminarea deşeurilor
periculoase a fost făcută în conformitate cu legislaţia în vigoare, şi transmite o copie a
acestuia la Agenţia pentru Protecţia Mediului din jurisdicţia căreia se află instalaţia
de valorificare/eliminare.
În cazul în care deşeurile periculoase sunt transportate către un deţinător
temporar în vederea unei colectări generale sau a unei depozitări temporare realizate
în condiţiile legii, atunci transportul deşeurilor periculoase cuprinde două etape:
1. transportul deşeurilor de la expeditor la deţinătorul temporar al deşeurilor care
realizează colectarea generală sau depozitarea temporară a acestora;
2. transportul deşeurilor de la deţinătorul temporar al deşeurilor periculoase către
destinatarul final al deşeurilor care realizează valorificarea sau eliminarea
deşeurilor periculoase.

4. Incinerarea deşeurilor pe teritoriul României

Rreglementarea activităţilor de incinerare şi coincinerare şi a măsurilor de
control şi urmărire a instalaţiilor de incinerare şi coincinerare se face prin Hotărârea
Guvernului nr.128/2002 privind incinerarea deşeurilor.
Reglementarea activităţii de incinerare şi coincinerare are drept scop
prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului, în special poluarea
aerului, solului, apelor de suprafaţă şi subterane, şi a oricăror riscuri pentru sănătatea
populaţiei.
Documentaţia care se înaintează autorităţii competente pentru protecţia
mediului, la solicitarea acordului sau a autorizaţiei de mediu pentru o instalaţie de
incinerare sau coincinerare, trebuie să garanteze că instalaţia este proiectată, realizată,
echipată şi funcţionează astfel încât să respecte prevederile legislaţiei în vigoare.
Acordul sau autorizaţia de mediu se emite dacă documentaţia prezentată în
acest scop arată că tehnicile de măsurare propuse pentru emisiile de poluanţi în aer
sunt conform cu prevederile legislative în vigoare.
Raportul anual al operatorului către autoritatea competentă pentru protecţia
mediului, asupra funcţionării şi monitorizării instalaţiilor de incinerare sau
coincinerare cu o capacitate nominală de două tone pe oră sau mai mare, se pune în
mod obligatoriu la dispoziţie publicului.
Acest raport, ca o condiţie minimă, prezintă desfăşurarea procesului de
incinerare sau coincinerare şi emisiile în aer şi apă comparativ cu cerinţele privind
valorile limită de emisie prevăzute în autorizaţia de mediu.
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului întocmeşte lista cu instalaţiile
de incinerare sau coincinerare având o capacitate nominală sub două tone pe oră, care
este pusă la dispoziţie publicului.