Sunteți pe pagina 1din 110
EDITURA DIDACTICA $l PEDAGOGICA tennoredactor ; ye2eU Al Coperta re TIMPAY LEXAND RI octavy, NA ANA ‘A TARALUNGA Traducere: DAN RAUTU FAPTE SI DOCTRINE PEDAGOGICE Colectie Ingrijité de Maurice Debesse Jean Chateau L'ENFANT ET LE JEU — ed. II Les Editions du Scarabée Paris, 1967 PREFATA Existi pufine subiecte in domeniul psiho-pedago- gic care sa fi suscitat in ultima juméitate de secol atit de multe cercetéri ca jocul. Lucrarile lui Jean Chateau au contribuit in mare ‘misura la improspatarea datelor problemei. In fru- moasele sale expuneri, autorul a arditat ct dact jocul la copil este in primul rind o plicere intensi, el este in acelasi timp si o activitate serioasi in care imita- fia, structurile iluzorié, geometrismul pueril, antre- narea ete., au o importanfi considerabila. Ceea ce il intereseazi in special pe autor in lucrarea sa Co pi- lul si jocul sint, asa cum rezultd si din titlul cirfii, raporturile dintre joc $i natura copilului. Tre- zirea adeviiratului comportament ludic, pe care el i deosebeste net de jocurile functionale ale copilulut foarte mic, este legati de trezirea personalitafii. Tncercarea copilului de a se afirma pe sine se mani festa in jocuri sub doudi forme : atracfia spre cei mai ‘mari decit el, considerati ca ,motorul esenfial al copiltiriet®, si dragostea pentru ordine, pentru reguld, impinsai pind la formalism. Pe aceste dowd mari teme si-a construit J. Chateau captivantul siu studiu, Cu un fel de agerime plina de voiosie, care ne duce de 10 0 observafie 1a un citat sugestiv, de la rezultatul unei INTRODUCERD DE CE SE JOACA COPILUL ? A devenit astazi un fapt banal semnalarea rolului capital al jocului in dezvoltarea copilului si chiar a adultului. ,,Omul nu este intreg decit atunci cind se joacai“, scria Schiller. Aceast& cugetare a fost mult comentata. Arta, stiinta si chiar religia nu sint adesea decit niste jocuri serioase. Omul se joaca. de-a pic- tatul sau de-a facut rime, aga cum joaci sah. Multe opere care au incintat generatii fntregi n-au fost pen- tru autorii lor decit niste jocuri admirabile. Se intim- pla chiar ca jocul s& se strecoare in speculatii legate fn aparent& in prea mica miasura de satisfactie intima pe care o aduce conduita ludicd?. Nu existé oare @ dozi.de joc in Maximele lui La Rochefoucauld ? Mitu- rile cu care Platon isi presara dialogurile n-au fost oare pentru el tot un joc ? In adevar, prin interme- diul jocului putem pardasi lumea nevoilor si tehnici- lor noastre, aceasta lume interesanta care ne incon- joara si ne incituseazé. Scipam de forta constringerii 1 Ludic — ce tine de foc (de la cuvintul latin ludus, foc). pului pentru a ne crea lumi xxterioare, de povara trupulu a ne de ‘utopie. Punem atunci in joc — admirati frumoasa or piguitate a cuvintului — funetii pe care acfiunca practicé le-ar fi lisat, nefolosite $i intrind in joc cu Frup si suflet, ne realiziim pe deplin. ; Toate acestea sint cu atit mai adevarate Ja copil, cu cit solicitudinea adultului il fereste de contactele prea bratale cu lucrurile inumane. Pentru copil, aproape orice activitate este joc. Tocmai prin joc el ghiceste si anticipeazi conduitele superioare. La copil, serie Clapartde, jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vietii. Jocul este singura atmosfera in care fiinta sa psihologicd poate si respire gi, in con- secint’, poate s& actioneze +. Copilul este o fiinfé care se joacd si nimic altceva. ‘A ne intreba de ce se joac& copilul, inseamna a ne intreba de ce este copil. ,Copilaria serveste pentru joc si pentru imitare*, spune tot Claparéde*®, Nu ne putem imagina copilria fra risetele si jocurile sale. §% presupunem cd, deodata, copiii nostri ar inceta SH se mai joace, c& in scolile noastre lectiile s-ar des- fagura in liniste, c& n-am mai fi distrasi de strigatele sau plinsetele care vin din gradina sau din curte. ‘Atunci n-am mai avea in preajma noastra aceasta lu- me a copiilor, care ne aduce bucurii si griji, ci un popor trist de pigmei stingaci si tacuti, lipsifi de inteligent& gi de suflet. Pigmei care, oricit ar creste, ar pasta Ge-a lungul intregii lor existente mentalitatea de piz- mei, de fiinte primitive. Caci sufletul gi inteligenta devin mari prin joc. Tocmai aceasta cumintenie, 1 Psychologie de l'enfant, t. I, p. 179. * Ibidem, p. 165. aceasti tlicere — de care pirintii gresi : ~ resit se bucu tneori — anunfii adesea la copilul mie grave defi- ciente mintale. Un copil care mu stie sf se joace, un umic bitrin“, este un adult care i si gi deasca. nu va sti si gin- Copiliria este, asadar, ucenicé a , agadar, ia_necesaré_virstei mature. A nu studia in cursul copiliriei dectt eres- | terea, dezvoltarea functiflor, fara a face nici un los jocului, ar insemna si neglijm acest impuls | tibil prin care copilul isi modeleazi singur i creste" si atit ; trebuie si spunem c& el ,se dezvolta" | prin joc. Prin joc el pune in actiune posibilitatile care decurg din structura sa particulara, traduce in fapte potentele virtuale care apar succesiv la supra- fata fiintei sale, le asimileaz si le dezvolta, le imbin& si le complica, isi coordoneaza fiinta si ii da vigoare. _ Agadar daci jocul dezvolta functiile latente, se intelege ci fiinja cea mai bine inzestrati este aceea care se joaci cel mai mult. O planta se mulfumeste si creascd si am cduta in zadar in toate functiile ei ceva ce ar aminti de jocul animalelor. Nici animalele inferioare — microbii, buretii, viermii — nu se joacé. Aparitia jocului la animalele superioare atest o eta- pi de o important capitalé in ascensiunea lent a formelor vii spre acea forma evoluata care este omul. Dar la formele animale superioare locul pe care-1 ocupa pericada de joc, copilaria, este si un semn cert al superioritatii sau al inferioritatii unei specii. Coba- iul, a cdrui inteligenté este foarte limitatd, se com- portd ca un adult de la virsta de doud trei zile, in timp ce goarecele alb mult mai inteligent are 0 copila~ rie care dureazii patru siptimini. Dac vom compara din acest punct de vedere 0; constata ci maimuta are 0 cones Tmaatmuta, Vor La cimpanzeu, care are o longevitate nult mai seurty, ani, dar ajunge uneori la 60 de ani, medic de 40 de destul de bine cunoscut®. Ba poate trei perioade : o perioad& de copilirie, de la nastere pind la doi ani si jumatat i de tinerete, care dureazi de la doi ani's) pret pind la sapte sau opt ani si o maturitate sexsi dureazi de la sapte ani sau opt ani pind la circa dol sprezece ani", Puiul de cimpanzew merge in patra abe la gase luni gi se tine in pozitia verticala la tn an, Aceasta rapiditate a dezvoltirii initiale, depane de a fi favorabila inteligentel, ii este, dimpotriva vatémitoare. In adevar, cu cit este mai lunga copi- laria, cu atit creste perioada de plasticitate, in timpul cdreia animalul se joacé, imiti, experime teazi, adic& isi multiplicd posibilitZtile de actiune imbogiteste prin roadele experientei sale individu- ale capitalul foarte mic care i-a fost transmis prin ereditate* *, 7 Copiliria are deci drept scop antrenarea prin joc atit a functiunilor fiziologice, cit si a celor psihice. Jocul este, asadar, centrul copilériei, si nu-l putem analiza fara a-i releva, cum spunea Groos, rolul de preexercitiu. Rimine s& preciziim insi in ce consté acest rol de preexercitiu. In adevir, nu putem trata in acelasi fel jocul animalului si di Reariiale copiilor de diferite virete nt cversele decor! Urbain et Rode, Les singes anthropoides, * J. Claparéde, op. cit, p. 166. 10 grebuie si admitem ci jocul animalului depinde de structura si de instinctele lui ; un céfel nu va incer- fa sd impunga cu fruntea, aga cum face un ied, si nici fu se va juca cu un ghem de lind, ca un pisoi. Jocu- file animalelor depind de instinctele proprii fiecdrei specii si prin aceasta fl antreneaz& pe animal, preyii- tindu-l pentru activitatea adult. Prin aceste jocuri fiecare functie capita forfa si se precizeazi. Majori- tatea functillor instinctive sint, la prima lor apa- ritie, foarte vagi, foarte slabe, si activitatea care Je corespunde este foarte stingace. Prin joc ins& aeeste functii se exerseazi. Existi un joc al mersului si al alergatului care dezvolti muschii Picioarelor; exist jocuri de-a vindtoarea care precizeazi ‘instinctele de vinStoare, cum este ca- Fal jocului pisoiului cu ghemul de lind. Putem aplica pe de-a-ntregul animalului cea ce spune Lec despre copil, urmind teoria lui Groos : _,Cresterea fiecdrui copil este povestea ,,Frumoasei din Padurca ~Adormit&*, in care jocul are rolul printului. Un corp Virtual exist, dar existenta sa in act depinde de in- trebuintarea sa, iar intrebuintarea sa este prescrisi in instinctul de joc*. La copilul mic regdsim jocuri de acest fel, care sint simple exercitii ale functiilor. Putem sa le numim, impreund cu Ch. Buhler, jocuri funcfionale. Este suficient si observim citeva minute un copil de opt luni in cdruciorul stu, pentru a constata ase- menea jocuri : el igi loveste c&ruciorul cu piciorasul, scoate giruri lungi de gingureli, isi agit bratele ca si cum ar vrea si faci gimnastica suedezd, isi loveste 1 Lee, Play in education, p. 5 nu capul, apucd obiectele si le lasi si cady, Ni din aceste gesturi nu are o semnificatie nm Het anu pirea ci copilul ,nu face nimic, Si Sine: SNe 5 S-ar | tueazi o munca foarte importanta : ae es gur, face exercitii de migcare a iclosrelor zt sin va permite mai tirziu si meargi), schiteazi in ‘ace if relile sale limbajul c&ruia fi vine in ‘curing os igi obignueste miinile cu migcdrile. Nu. gisim ‘nici un gest inutil, fiecare activitate concur’ In ai! voltarea unei functii, la aparitia unor functii ml complexe ca vorbirea sau mersul, care ar fi imposi. \ bile fara zvircolirile si gingurelile ce le-au pregitit Activitatea pe care 0 comport jocurile functionate permite fieclirei functii si-si exploreze domeniul si si se extind’, pentru a da nagtere la noi rezultate. Astfel s-a putut observa ci aparitia la copil a unei functii noi — vorbirea, mersul ete. — da loc intot- _deauna la o mulfime de jocuri functionale, ca si cum copilul ar vrea ,s& incerce functia in. toate posibili- tatile ei", De aici migedri spontane, apoi activitati exploratoare care, in cursul primului an, capiti v important tot mai mare. Unii psihologi au incercat si masoare pentru fiecare lund a primului an dureta acestor activititi ludice spontane. lati rezultatele comunicate de d-na Ch. Buhler : Virsta (in luni) o12 3 45 6 7 8 9 0 MN I Durata activitafilor spontane (la 144 minute) 14 24 133 161 94 304 309 375 337 430 492 510 460 2 Wallon, L’évolution psycholc u fant, p. 66. colave deter we ‘Aceasti activitate spontan’, cvasiinexistenti 1a oul nascut, ajunge si ocupe Ta virsta de un an dou’ freimi din timpul pe care copilul il petrece in afava somnului. (© observatic remarcabili referitoare la aceste jocuri este ci cle se adreseazi exclusiv activitati Hfantile si in nici un caz objectulut joculul. , Activ! fatile copilului in cursul primulul an se caracteri- zeazi prin faptul ci sint independente de material, 2u alte cuvinte copilul executa migcirile caracte tice nivelului siu de dezvoltare, fird sa fie atent le natura materialului pe care il minuieste. In cursul tinei perioade copilul agit& orice obiect, dupa trel siptimini loveste obiectele uncle de altele sau le arunci. Este perioada in care copilul exercité func- tille ce se dezvoltd, oricare ar fi materialul folosit, In aceasti etapi nu importa nici materialul nici rezultatul activit&tii, ci mai curind antrenarea functici ca atare (practicarea functiei)*'. Aceste observatii ni se par deosebit de valoroase, deoarece — asupra acestui fapt vom insista mai jos — nu nu- mai jocul copilului mic, dar si jocul copilului mai mare este in intregime indreptat spre subiect, negli- jind obiectul. Pin& acuma n-am depisit nivelul jocului animal. Dar micul om, dup cum se gtie, nu se opreste aici Este un lucru lesne de inteles. S4 admitem impreuna cu Groos c& jocul are drept rol exercifiul functiilor. Cit timp e vorba de functii preformate in tendintele ins- tinctive, cum ar fi vinatul goarecilor la pisica, jocul 1Ch, Bihler, From birth to maturity, P. 78-80, 13 nu poate decit s& urmeze aceste functij euict limitele domeniului lor. Exista ane Pistring functional ceva fix gi stereotip. De aceea p meee vedea destul de bine momentul in care la yy PT normal va aparea jocul care const& in agitarea obie, telor, sau jocul care const in lovirea lor. Dar struc. tura uman& comportd functii mult mai largi, ale c&ror linii mari nu pot fi indicate dinainte, al carp, domeniu nu poate fi delimitat dinainte. Cum si pro. vedem activititile care provin din functiile creatoae ale inteligentei ? Cum sé prevedem activitatile mul. tiple prin care se afirma personalitatea unui om ? De fapt, este vorba aici mai putin de adevirate functi date o dati pentru totdeauna (In orice caz, in struc. tura lor virtual) gi mai mult de creafii. De aceea jocul copilului va prezenta o varietate gi o imprevi- zibilitate pe care nu le gasim niciodat& in jocul mai mult sau mai putin mecanic al puiului de animal. tn timp ce jocurile animale depind esentialmente de specie si variazi de la specie la specie, jocul copilu- lui depinde in primul rind de o personalitate supl3, care se afirmi in felurite moduri prin activitati ‘Nu mai putem si facem apel, intr-un anume domeni la instinctele specifice, cdirora le corespund jocuril: functionale ale animalelor ; putem doar si urmérirt incercirile in toate directiile pe care le face o fiinti inteligenta, pentru a-si afirma propria fiinta. Exist? deci in activitatea ludici a copilului ceva lipsit d precizie, ceva instabil, ce lipseste la animal ; dar t mai prin aceasta se exprim& superioritatea omului fiint& autonomé gi creatoare. In jocul copilului de do: ani care-si aranjeazi cuburile in maniera sa vedem deja conturindu-se reflectia viitorului cetatean, Dar si nu ne grabim si mai intit si ciuttim si stu- diem pe scurt starea de tranzitie prin care activita- tea functional se transforma in aceast’ activitate autonoma ce di amprenta ef particular jocului copii- lor nostri. Gasim uneori si la animalele superioare jocuri pe vare d-] Guillaume le numeste jocuri de experimen- tare; de pild’, un céitel se joaci cu imaginea sa ta oglind’, 0 maimuta se poate juca cu nisipul sau cu aburul pe care fl asterne prin respiratia sa pe geam ; Ja animal ins& aceste jocuri constituie o exceptie gi ar fi greu s& le dam semnificatia pe care o au pentru copil jocurile cu nout, Aceste jocuri apar in mod nor- mal Ja copil in luna a patra (Piaget), daci nu chiar mai devreme (Ch. Bahler semnaleazi migciri de explorare incepind cu luna a doua). La inceput e vorba doar de mentinerea unui rezultat interesant Astfel, copilul care a provocat din intimplare un re- zultat nou, de pild’ a ficut si sune un zurgaléu, va repeta gestul de mai multe ori, Baldwin a numit acest proces ,reactia circular“, Vine apoi un moment cind noul intereseaz ca atare, ca noutate, chiar dac& nu prezint{ nici un caracter interesant. Din acel moment, copilul va c&uta si provoace noul variindu-si mai mult sau mai putin gesturile. El ajun- ge Ja un fel de experimentare a posibilititilor pe care ile oferd corpul sau, pe de o parte, si mediul ambi- ant, pe de alta parte. Caracterul activititii se schimbi deci. Daci la inceput era interesant rezultatul, pli- cerea senzorialé era cea care comanda gestul, acum, dimpotriva, plicerea senzorial& face loc placerii efec~ tuarii actului. Obiectul, sau mai curind senzatia inte- Tesant& se estompeazi in fata activiti{ii subiectului. 15 Ceea ce place copilului este mai putin rezultatul in sine decit faptul ci el a produs acest rezultat. ctivitate ludic&é de un tip nou pe care animalul o ignora cu totul, activitatea prin care copilul isi afirma potentele, isi demonstreazi pro- pria sa valoare. De acum §ncolo ne va interesa exclu- siv aceasta activitate ludic& specific umani, deoa- rece din ea se nasc toate jocurile ulterioare. Dar, inainte de a o analiza mai indelung, sA ne ocupdém putin de originile ei. Ea provine dintr-o activitate Meresat (reinnoirea unui rezultat interesant), dar nu mai este indreptati spre placerea senzoriala pe care 0 dadea acest rezultat. Ea se desprinde astfel de obiect, care nu mai este decit o ocazie, un instru- ment, pentru obtinerea unui anumit rezultat. In felul acesta, ea este indreptat’ in intregime spre subiect, ea apare ca oreflectare asupra sa insiigi : ceea ce contea- za pentru copilul care a construit un turn din cuburi nu este atit turnul, cit edificarea lui, realizarea unel Luvari eare este a sa proprie. Prin aceasta laturd, noua activitate ludici se apropie de jocurile functiona- Je, care si ele nu gaisese inobiect decit o ocazie. Putem chiar considera ci ea continua direct jocurile func- tionale. Jocul functional provine inst exclusiv dintr-o trebuinta de activitate : copilul strigs din pricina unei impulsii interne, comparabile cu dorinta pe care o simtim uneori de a casca : daca isi agita picioarele 6 face dintr-o pornire asemindtoare cu cea care. ne fndeamné uneori si ne ,dezmortim picioarele*. Dim- potriva, in jocul copiilor mai mari, principiul ativi- tatii ludice nu mai trebuie ciiutat intr-un indemn intern al tendintelor, ci intr-o trebuint’i mai larga de | ‘a se afirma, de a-si dezvalui potentele. Bineinteles, ‘Apare atunci 0 a 16 aceste douai principii ale j - jocului i scat Se Pe elo ma pt Ht seer ® princpiol Jocului functional const Ae pean eee functie unic’, pornirea rete g a oe )AZA. principiului jocului specific Saat ea ne : intreaga fiinté si exprima titrenga . Jocul nu mai inseamni de acum inainte afte. area, eutirel sau cutfirel functii noi, cf afirmarea aula rape green cu prilejul unei activitati eae Ly aceasta activitate este o fi i fae ay si ens ed Se timp ce fata care Praetied jocurile functionale este te a egmente, alcdtuité din f ii care int doar aldturate si disparate, fiinta enna fief un Joc umen este 0 flint uniters (ou 0 sum’ ca pin acuta} care are personalitatea sa i care se n nica si simpli. Aceste consideratii ridicd evident o serie de probleme privind cirginea’ foe za personalitifii ; nu Je putem insi aborda aici. Sa revenim deci la jocul specific uman, singurul ere ne intereseazi acum, si si-l examinim mai adeaprospe. In acest scop ne vom putea ocupa de ieee jor le copiliriei, Analizind caracterele esen- ieee acestor jocuri, vom putea si ardttim mai bine principiul motor pe care pind aici n ane pe care pind aici doar lam : peice se joac& copilul ? Pentru a se amuza, pentru rt e o placere senzuala ? Nicidecum. Aceasta se Ss impla cind e vorba de jocurile copilului foarte mic, ae am convenit s& le lasiim deoparte, sau de o ‘tate serioasi, care nu are nimic de-a face cu 2—Copitul si jocul i jocul. Aceste observatii ne tanta: in fond, jocul copilului foarte mic si activita. tea serioasi, sursa de placere senzoriala (cum ar fj Suptul degetului sau sarutul pe propriul brat wen sint de acelagi ordin. De 0 parte si de alta, pliccres senzuala este aceea care comanda actul, Aici c vorba deci mai mult de o activitate practicé decit de una ludic&, si inclindim s& vedem in pretinsele jocuri ale copilului foarte mic doar pseudojocuri. Le numim jocuri, pentru ci ele dau nastere adeviratelo: jocuri uncori, dar ele nu izvorase citusi de putin din acelagi principiu. Analogia dintre cle este cu totul superficial, ea rezidi in forma exterioara a actului, care ne indeamna s& le confundam, dar nu in fondul insusi al activit&{ii, in principiul ei motor. Jocul func- tional provine dintr-o trebuint& senzuali si di nas- tere la 0 satisfactie senzuali. Copilul mic simte trebuinta de a-si exersa coardele vocale, acest exer- citiu ii procura placere la fel cum ne face ciscatul cind simtim dorinta de a cisca. E vorba de 0 activi- tate care are in vedere un rezultat concret si plicut ca orice activitate practici. Am avut deci dreptate cind pentru a cduta natura jocului am lasat deoparte aceste jocuri ale copilului foarte mic. Ele nu numai c& se mentin la nivelul animal, dar trebuie adiiugat ci la acest nivel animal nici nu exist’ la drept vor- bind un joc; existi o activitate practici, mai mult sau ‘mai putin variabilé in formele sale exterioare Adevaratul joc este cu totul altceva. y In primul rind, el prezinti un caracter serios de ‘sre de obicei nu se fine seama in suficenta masurg, w conduc spre 0 idee impor. Copilului, mai ales in primii sti ani, fi place adesea si facii pe nebunul*, ,.si se amuze*, dar el simte bine diferenta intre a face pe nebunul i a se juca (intre fooling si play, spun englezii), Jocul este serios, cl are indeobste reguli severe, presupune ostencali gi uneori duce chiar Ja istovire. Nu este un simplu amuzament, ci mult mai mult, Copilul care se joacd de-a doctorul isi ia rolul in serios intr-o misurd atit de mare, incit nu poate admite zeflemelele. ,,Daci veli observa un copil care se joaci, scrie Lee cu sub- tilitate, cred ci primul lucru care o s& va atrag’ aten- tia, va fi seriozitatea lui. Fie ci face o préjiturd din nisip, fie c& construieste ceva din cuburile sale, fie c& se joaci de-a vaporul, de-a calul, de-a locomotiva, fie ci face pe soldatul care-si apira tara, privindu-t fata veti observa ci cl pune tot sufletul in ceca ce face si ci este tot atit de absorbit de ocupatia sa ca si oricare dintre noi in cele mai serioase cercetiri ale noastre. Daci papusile sint bolnave si copiii le ia temperatura, trimit dupa doctor si le administreaxa aceste medicamente ciudate si inspaimintitoare pe care par si le reclame, de obicei, bolile pipusitor, veti constata ci e vorba de niste treburi serioase a c& nu_exist& nimic mai jignitor pentru copil decit si intervenim cu cuvinte stingace sau zeflemitoare® *. Tata de ce copilul, mai ales in primii ani, ajunge 7 fie atit de absorbit de rolul sau, tncit pentru moment se identificd cu personajul pe care-] joaca. Bristent acestei iluzii ludice a fost pusi in discufie uncorl, 1 Lee, Play in education, p. 2 < 19 ate fi comfirmati prin numeroase exem, oe Tal doud anecdote clasice : Un copil de trei ani se joact de-a cosarul. Cing mga lui vine si-l pieptene, el se di la o parte strigi: Nu ma atinge, mamico, cosarul este atit de murdar ci o si te murdareasci pe degete"*, ‘Un copil de doi ani si jumitate, dintr-o famitig de"pricteni, se joacd destul de regulat cu pisiri do. mestice imaginare, pe care le hriineste cu griunte de asemenea imaginare. Fl cere si se lase deschisg usa od&ii in care igi fine oritiniile. Daci din intim- plare cineva inchide usa, copilul plinge : ¢ supirat c& bietele lui rajuste si puisorii de gina nu sint Tasati si iasi afara"’. Este vorba bineinteles de niste cazuri exceptionale, Dar daci 0 asemenea credinta in iluzie, 0 asemenea contopire totali cu situafia arbitrar imaginata este rari, nu putem totusi nega existenta ei. Imi aduc aminte de un copil dintr-o gradinit& care plingea cu hohote pretinzind cd a fost ciupit de o jucirie de lema in care el vedea o rata. Este sigur ci nu se prefaicea. Oricit de exceptionala ar fi o asemenea confuzie, ea atesti cu prisosinté importanta activititii ludice in constiin{a copilului. Copilul care se joaci intr-adevir "In lucrarea noastrd, Le réel et Vimmaginaire dans le jeu de Penfant, ne-am referit 1a 0 serie de exemple si am incercat si demonstram me- canismul acestei iluzii, Nu ni se intimplé oare si noud si ne identificdm cu personajele unui roman si sd plingem fmprouna cu cle? ? Scupin. Bubis erste Kindheit, p. 204. * D-na Necker de Saussure, L'éducation progres: sive, 0, 189, 20 nu se uiti in jurul stiu ca i un juciitor de belotai din- tr-o cafenea, care se cufunda in intregime in jocul siiu, pentru ci este o treaba serioasi Aceasti seriozitate a jocului infantil este totnsi deosebiti de ceea ce numim, in opozitie cu jocul, viata serioasi, Pentru a intelege natura jocului infan- til, trebuie sa precizim deci aceasta atitudine ludic’ + atit de misterioasa si atit de plin’ de farmec. Proble- ma nu este, de altfel, specific jocului. Atitudinea estetici, atitudinea omului de stiinta si chiar a omu- lui care mediteazi se ascamini foarte mult cu ati- tudinea Iudici. Acest Iucru nu trebuie si ne sur- prinda de loc, dac& admitem ca jocul este sursa comu- ni a tuturor acestor activitati superioare. Pentru moment, renuntind si delimitam atitudinea ludica fata de aceste atitudini apropiate, si ne multumim si | descriem si si 0 analizim pe cea dintii, Exemplele de iluzii pe care le-am citat mai sus ne arata in suficient& misura ci in joc seriozitatea im- plicé 0 desprindere de ambianti reald. Copilul pare sa uite realul si si se considere cogar, desi stie ca este copil. Cadrul concret al vietii familiale, situat la rin- dul situ intr-un cadru mai vast si social, a disparut. Copilul care se crede ciupit de o raja pare si nu vad aldturi de el pe ceilalfi copii si pe educatoarea lui Totul se petrece ca si cum jocul ar opera in lume o tietura, desprinzind obiectul ludic de ambianta si stergind tot restul. In fata constiintei apare net numai ceea ce se afli in avansceni; fundalul se estom- peazi, uneori pina la disparitie total’, de unde si iluzia, Jocul constituie astfel o lume aparte, o lume care nu-si giseste locul in vasta lume a adulfilor ; 21 este un alt univers. Nu sint vazute decit marionetele cote se misc pe scend in timp ce artistii ascungj Gupa draperii nu sint luati in seam. Teatrul va pis, tra ceva din aceasta desprindere. ‘Dar a separa astfel lumea ludic& de cea reala in. seamnii a te separa pe tine insuti de ceca ce te incon- joara. Sint absorbit de joc, deci nu ma mai aflu in Jumea adultilor. Am de acum inainte lumea mea pro- prie, o lume in care imi pot exercita suveranitatea, Pot fi Tatal, Profesorul, Regele. Aceasta detagare contu- reazi astfel personalitatea mea, 0 inconjoaré cu o Tinie groasi gi in acelagi timp ii conferdi noi puteri. Prin joc, devin mai mare, scipind de domeniul in care nu eram decit subiect, un copil. Sint Capedunul, Intelegem deci c& jocul poate fi — prin unul din aspectele sale — evaziune si compensatie. Chiar si adultul cauti uneori in joc uitarea grijilor sale si o mirire iluzorie. Pariurile la curse, biliardul, vina- toarea sint auxiliare ale unei personalitafi slabe, care se cauti in zadar in domeniul durelor realitati socia- le. Copilul, care se stie mic, incearcd si el si se rea- lizeze in lumea sa ludicd. Dar aceasti fugd in afara realititii nu este tot- deauna 0 evadare. Si arhitectul care face planul unui baraj se refugiazii intr-o lume fictiva. El n-ar putea face un plan folosind pietre i beton : n-ar fi un plan, ci barajul insusi. Retrigindu-se in cabinetul siu de i schitele, el scapi de tirania lucru gi elaborindu-si realului, a defileului, a stincilor, a miinii de lucru. Dar planul siiu fi va asigura o mai mare stipinire asupra tuturor acestor lucruri de care fuge pentru moment. Aceasti desprindere nu este decit un inconjur. Arhitectul fuge de defileu pentru a reveni Ja el mai tirziu, asa cum o pisic’, in fata unui obsta- col ce o desparte de hrana rivnit&, se departeazi Je aceasta pentru un timp, spre a reveni la ca ocolind obstacolul. In aceste cazuri, detasarea este trisitura caracteristici a proiectului. In adevir, orice project Sste in primul rind o desprindere de lumea inconju- ritoare. Proiectez in imaginatie aceasti lume incon- juitoare, © realizez ca idee dar abandonez, pentru in timp realitatea ei concreta, fug de defileul in care voi construi barajul. ‘Aceasti naturi a proiectului este proprie si jocu- lui, Cind_copilul se_joaci_de-a_mama si_de-a_fiica, el se exerseazi in planul imaginar pentru_o viitoare___ realizare-concreti, Lumea jocului este deci o antici-_ pare a lumii preocupirilor serioase. Ni se va spune desigur ci de fapt copilul nu vede atit de departe, c& jocul nu este un antrenament. Am spus-o gi nol. Dar proba jocului realizeazi in fond un antrenament involuntar. Asa cum afirma Groos, jocul este_o pre- gitire pentru_vial%i_serioasi, Putem” concepe dect jocul ca un inconjur care in cele din urmi readuce subjectul la viatti serioasi, ca un proiect de viata serioasi care schieazi cu anticipatie aceasta viata. Prin intermediul jocului copilul dobindeste mai intii acea’ autonomie, acea personalitate si_chiar acele scheme practice pe care Je _va necesita activitatea lui, de adult, Fl nu le dobindeste in raport cu lucruri con- créte-sf dificil de minuit, ci in raport cu substitute imaginare. El opereazi ca un viitor aviator care se exerseazi mai intli la home-trainer’, inainte de a risca si pileteze ia avion real. Jecul este un inconjur 2 Instalatie de antrenament — Nota trad. 23 Mout prin abstract : si gitesti din pictricele este seeduitt mai simpli, decit conduita intr-o buesti feat, dar prin aceasti conduitti simpli se formeary viitoarea gospodini. 4. Daci nu este consticnt de antrenamentul pe care. practic de fapt, copilul este constient ci joaci rolul MGultulul in lumea sa ludici restrins. Copiindu-1 pe adult, el i se poate asimila; gi cu atit mai bine, cu cit lumea ludicé s-a desprins de lumea adultilor, ficind mai dificil’ orice comparatie. Copilul poate sf joace rolul de adult, pentru ci se afl intr-o alts lume decit adultul ‘si pentru c& in aceasti lume adultul nu poate interveni in mod real. Dac, ag: cum credem: intregul joc este dirijat de dorinta'de a face pe adultul sau cel putin pe Omul mare, se infe- Jege cf aceasta detagare pe care o opereazii atitu. dinea ludic’, este indispensabila pentru joc. Tocmsi aceasta desprindere fi permite si nu se team de comparatie —- totdeauna defavorabili — intre reali zarea autenticl pe plan ludic 1 modelul existent i» planul adultilor. Putem din nou vorbi aici de 0 eva- dare, dac& vrem, dar nu este nicidecum evadarea pe care adultul o cauté in jocurile sale, Este evadarea in fata unei comparatii posibile si nimic altceva, ‘Aceasta afirmatie este insi in multe cazuri 0 exa- gerare; cici jocul infantil nu este totdeauna imi- tarea adultului. Atitudinea de desprindere este in aceste cazuri, fird indoiali, in parte, o fuga in fata atitudinii zeflemitoare a adultului, dar acesta este un aspect foarte secundar (in special cind copilul s¢ joacd in absenta adultului, sau in fafa unor adulti in care are incredere). Aspectul principal este un aspect creator. Desprinderea il transport pe copil intr-? 24 lume in care el este atotputernic, in care poate crea. O lume in care regulile jocului au o valoare pe care n-o au in lumea aduljilor. Desprinderea este aici ca un jurimint de a se supune regulilor traditionale, Cine a jucat a jurat“, spune Alain ; acesta este ins’ jurimintul de a uita’lumea vielii ‘serioase in care tegulile ludice nu mai conteazi. Prin aceasta deta~ area apare ca un act voluntar. Tn adevir, in cazul unor jocuri ca ulii si porum- peli sau horele cu cintece gi text, putem vorbi de o desprindere voluntara. Aceasta ne va face si infe- legem adevirata naturi a desprinderii care este voit’, aleasi. Fira indoiala, ni se vor aduce ca obiec- tie jocurile copiilor mici in care iluzia este. intensi gi pared impus%: se pare c& in_ acest caz copilul este detasat de mediul ambiant fara voia sa, deoarece pare si-l ignoreze complet. Aceste observatii ne vor permite acum si aborddm direct problema esentiala a atitudinii ludice. Este o atitudine de rea-credint, in sensul c& atunct cind m& joc refuz si vad ceea ce vid in mod real. Batul nu’ mai este bat, ci sabie; linia pe care am tras-o cu calciiul nu mai este linie, ci zid. A spune c& toate acestea sint numai o simpla conventie ar fi cu totul insuficient ; si arhitectul reprezinté un zid printr-o linie, dar pentru el linia ramine o simpli linie, un semn. Pentru jucditor insi linia trebuie con- siderati un zid, trebuie si fie un zid, Tovardgul de joacd care face: Uuuu ! trebuie sd fie un lup. $i se 3 Yn original : Jeu de barre — joc de alergare th care copii sint impirtiti in doud tabere — No- ta trad. jatimpla © prin aceasti atitudine de rea-