Definitie

Terapia respiratorie se refera la aplicarea, in scop profilactic si curativ, a numeroase si variate proceduri care
se adreseaza componentelor aparatului respirator.
In functie de obiectivele pe care si le propun diferitele proceduri utilizate, terapia respiratorie cuprinde :
1. kinetoterapia (gimnastica) respiratorie
2. pneumoterapia
3. terapia cu inhalatii (inhaloterapia).
1. Kinetoterapia respiratorie
Metodele kinetoterapeutice se adreseaza in special disfunctiilor mecanismului respirator extern.
Ea are ca obiective :
- corectarea pozitiei corporale vicioase
- reducerea hipertoniei musculare
- coordonarea miscarilor respiratorii, atat in repaus cat si in activitate
- facilitarea eliminarii secretiilor bronsice
- favorizarea unei cat mai bune ventilatii pulmonare.
Metodele utilizate sunt multiple si se utilizeaza in etape succesive, dupa cum urmeaza :
a) Relaxarea
Relaxarea generala are rolul de a pregati efectuarea celorlalte proceduri kinetoterapeutice.
b) Posturarea
Se refera la pozitionarea corpului sau segmentelor sale astfel incat sa favorizeze miscarile respiratorii si
eliminarea secretiilor acumulate in arborele respirator.
Se utilizeaza :
§ posturi relaxante si facilitatoare ale respiratiei
§ posturi de drenaj traheo-bronsice
c) Gimnastica corectoare a posturii
In general, este precedata de catre aplicarea unor proceduri de termoterapie, electroterapie sau masaj (in
special vibrator).
Cuprinde :
 exercitii terapeutice specifice
 hidrokinetoterapia
 manipularile
 elongatiile
d) Reeducarea respiratorie
Obiectivele globale ale reeducarii respiratorii sunt multiple :
- cresterea volumelor de aer mobilizabile
- tonifierea muschilor respiratori
- scaderea travaliului ventilator
- controlul si coordonarea amplitudinii si ritmului respiratiei.
Tehnicile utilizate sunt variate, in functie de scopul urmarit, ele putand fi sistematizate astfel :
§ dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare
 § reeducarea respiratiei costale
§ reeducarea respiratiei diafragmatice
§ reeducarea respiratiei toracale in ansamblu
§ controlul si coordonarea respiratiei, in ceea ce priveste : ritmul, raportul dintre timpii respiratori,
volumul curent
§ tonifierea musculaturii respiratorii : intercostali interni, abdominali, patratul lombar, dintatul postero-
inferior.
e) Alte metode complementare, corelate cu programul kinetoterapeutic
Ø Reeducarea tusei
Ø Educarea vorbirii
Ø Vibromasajul
Ø Terapia ocupationala : activitati cu scopul de a reduce consumul de oxigen necesar metabolismului
bazal

Ø Antrenamentul la efort : bicicleta ergometrica, covorul rulant, antrenamentul la scarita, antrenamentul

prin mers (cura de teren)
Procedurile mentionate se adreseaza disfunctiilor mecanismului respirator, prin influentarea miscarilor
respiratorii (cu participarea constienta a pacientului) si, in mod secundar, pe cale reflexa.
2. Pneumoterapia
Este o metodologie care se adreseaza atat mecanismului respirator intern, cat si extern, in functie de sistemul
utilizat.
Se bazeaza pe proprietatile si modul de actiune a aerului comprimat sau rarefiat, utilizate in camere
pneumatice sau prin intermediul unor aparate pneumatice.
Sedintele de terapie cu aer comprimat sau rarefiat sunt precedate de aerosoloterapie cu diferite substante
medicamentoase.
Efectele aerului comprimat si rarefiat sunt multiple, actionand asupra :
- mecanismului respirator
- schimburilor gazoase
- aparatului circulator
Camera pneumatica
Este o incapere blindata, in care organismul este supus actiunii aerului cu presiune crescuta sau scazuta.
In acest mod sunt facilitate cele doua faze ale respiratiei : inspiratia si, respectiv, expiratia.
a) Camera cu presiune crescuta (aer comprimat)
Tratamentul are ca efect cresterea presiunii partiale a oxigenului, determinand astfel o mai buna saturatie in
oxigen a sangelui, odata cu favorizarea ventilatiei pulmonare.
In acest sens, are efecte benefice in afectiunile asociate cu hipoxie.
Indicatiile camerei cu suprapresiune :
- astmul bronsic
- bronsita cronica
- simfizele pleurale.
 b) Camera cu presiune scazuta (aer rarefiat)
Tratamentul are ca efect hiperemia mucoaselor respiratorii, cresterea secretiei bronsice si relaxarea reflexa a
musculaturii.
Indicatiile camerei cu presiune scazuta :
- bronsiectaziile
- tusea convulsiva
- procedura de antrenare a sportivilor si pilotilor
- procedeu diagnostic pentru aprecierea capacitatii de munca la pacienti cu sclero-emfizem
Contraindicatiile camerei pneumatice :
- afectiunile purulente si cronice ale urechii medii si sinusurilor
- pneumotoracele
- pneumoperitoneul in antecedente
- tuberculoza pulmonara
- hemofilia
- infarctul miocardic
- ulcerul gastric sau duodenal
Aparatele pneumatice individuale (de ex. aparatul Heyer)
Utilizeaza in mod alternativ presiunea pozitiva (aerul comprimat) in inspiratie si presiunea negativa (aerul
rarefiat) in expiratie.
Scopul tratamentului este de a facilita respiratia si tonifierea musculaturii respiratorii, regland totodata ritmul
si fazele actului respirator.
In acest mod se realizeaza o antrenare si adaptare a respiratiei la diversele solicitari ale mediului ambiant.
Tratamentul asociaza proprietatile aerului cu supra- si sub-presiune, avand ca efecte :
- combaterea edemului pulmonar
- combaterea procesului hipoxic
- combaterea spasmului bronsic
- activarea centrilor nervosi respiratori.
Indicatii :
- traheo-bronsite trenante
- bronsite cronice
- astmul alergic pur
- emfizemul simplu sau asociat cu bronsita
- pleuritele adezive
- atelectaziile pulmonare
- nevroze cu manifestari respiratorii.
Contraindicatii :
- tuberculoza pulmonara activa
- afectiuni pulmonare febrile
- hemofilie
- insuficienta cardiaca
 3. Terapia cu inhalatii si aerosoli
Reprezinta introducerea pe cale inspiratorie, la diferite nivele ale arborelui respirator, a anumitor substante
(solide, lichide, sau gazoase), sub forma pulverizata.
In functie de marimea particulelor pulverizate/dispersate, exista doua categorii de proceduri :
a) Inhalatii
- marimea particulelor depaseste 5 microni
- patrund numai pana la nivelul etajelor superioare traheo-bronsice
b) Aerosoli
- marimea particulelor este cuprinsa intre 0,01 si 5 microni
- patrund pana la nivelul alveolelor pulmonare.
Efectele terapeutice ale inhalatiilor si aerosolilor depind de :
 proprietatile fizico-chimice ale substantei utilizate (particulelor dispersate), in ceea ce priveste :
- natura
- dimensiunea
- concentratia
- temperatura
- presiunea
 starea aparatului respirator, in ceea ce priveste :
- frecventa respiratorie
- dimensiunea cailor respiratorii
- ventilatia segmentelor afectate
- secretiile
Desi efectele acestor proceduri sunt in special pe plan local (la nivelul mucoaselor respiratorii), exista si
unele efecte generale, in functie de natura substantei dispersate.
Apele minerale cele mai indicate pentru terapia cu inhalatii si aerosoli, efectuata in conditii de cura balneo-
climaterica profilactica sau terapeutica, sunt urmatoarele :
- alcaline
- sarate
- iodurate
- sulfurate
a) Inhaloterapia
Inhalatiile se aplica pe cale bucala sau nazala, cu sau fara ajutorul unor aparate speciale (pulverizatoare).
In functie de modul de aplicare, inhalatiile se clasifica in :
Ø Inhalatii de camera
Reprezinta proceduri prin care se introduc pe cale respiratorie gaze, ape minerale, sau substante
medicamentoase, pulverizate intr-o atmosfera creata in mod artificial.
Se produce o „ceata” la temperatura camerei.
Acest tip de inhalatii sunt denumite „umede si reci”.
Modul de actiune este determinat de compozitia chimica a solutiei utilizate (substante medicamentoase,
extracte eterice, etc.).
 Ø Inhalatii individuale
Reprezinta proceduri prin care se introduc pe cale respiratorie, prin intermediul unor piese bucale sau nazale,
substante medicamentoase sau ape minerale, pulverizate cu ajutorul unor aparate speciale.
Temperatura de aplicare a inhalatiilor este de 38-400 C, iar durata sedintei este de 15-30 minute.
Modul de actiune este determinat de compozitia chimica a solutiei utilizate (substante medicamentoase, ape
minerale, etc.), asociat cu factorul termic al procedurii.
Ø Inhalatii in aer liber
Reprezinta proceduri prin care se introduce, pe cale respiratorie, aerul atmosferic incarcat cu diverse
particule, pulverizate cu ajutorul unor aparate sau pe cale naturala.

Constituie un tratament usor de aplicat si placut pentru pacienti, fiind indicat mai ales celor cu nervozitate
accentuata sau intoleranta pentru inhalatiile de camera si individuale.
Indicatiile inhaloterapiei :
- afectiuni catarale ale aparatului respirator
- rinite alergice
- sinuzite
- faringo-laringite
- traheite
- bronsite cu hipo- sau hiper-secretie
- astm bronsic
Contraindicatii :
- afectiuni acute locale sau generale
- tumori maligne localizate la nivelul aparatului respirator
b) Aerosoloterapia
Starea de aerosol este rezultatul combinarii unui mediu gazos („faza dispersanta”) cu o substanta solida sau
lichida, foarte fin dispersata („faza dispersa”).
Efectul terapeutic local si general al inhalatiei si aerosolilor se bazeaza atat pe proprietatile fizico-chimice ale
particulelor fin dispersate, cat si pe conditiile respiratorii.
Actiunea aerosolilor depinde de :
- dimensiunile mici (intre 0,01-5 microni)
- sedimentarea lenta a particulelor
- resorbtia facila prin epiteliul bronho-alveolar.
Pentru obtinerea unor efecte optime, locale si generale, trebuie respectate urmatoarele conditii :
- respiratie ampla si rara, cu scurte perioade de apnee (pentru favorizarea patrunderii si retentiei
aerosolilor)
- utilizarea prealabila a unor substante bronho-dilatatoare si spasmolitice (favorizeaza resorbtia
aerosolilor prin fluidificarea si eliminarea secretiilor bronsice).
Efectele terapeutice ale aerosoloterapiei depind in mare masura de substanta folosita (medicamente, ape
minerale, etc.).
In general, scopul tratamentului este :
  bronho-dilatator

 antibacterian

 antialergic

 secretolitic

 antiinflamator

Subliniem faptul ca utilizarea antibioticelor in aerosoloterapie trebuie indicata cu prudenta si mult

discernamant, deoarece aceasta forma de administrare poate crea usor rezistenta microbiana la antibioticul folosit, sau
poate induce fenomene de hipersensibilizare.

Tratamentele cu aerosoli se aplica pe cale orala sau nazala, individual sau colectiv.

In functie de originea si modul lor de formare, aerosolii se clasifica in :

1) Aerosoli naturali

Se gasesc in aerul atmosferic si se formeaza prin :

- pulverizarea naturala a apei marii sub actiunea valurilor (aerosoli marini)

- capacitatea de absorbtie, pe care o prezinta unele substante volatile (rasini, polen) din mediul
natural (aerosoli de padure)

Prezenta aerosolilor explica multe dintre efectele terapeutice favorabile ale climatului maritim, montan si de
padure.

2) Aerosoli artificiali

Sunt produsi prin dispersia unor substante sau solutii medicamentoase, cu ajutorul unor aparate :

 cu aer comprimat si dispozitiv filtrant (in general scoase din uz)

 cu ultrasunete cu frecventa de 1-3 milioane oscilatii/secunda.

Indicatii :

 afectiuni oto-rino-laringologice :

- sinuzita fronto-maxilara acuta si cronica

- amigdalite acute si cronice

- rino-faringite

- laringo-traheite

 afectiuni bronho-pulmonare :

- bronsite acute si cronice

- astm bronsic

- bronsiectazii

- abces pulmonar

- pneumoconioze