Sunteți pe pagina 1din 51

`

UNIVERSITATEA DIN ORADEA


FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULUI

Lucrare de disertaţie

Coordonator stintific,
Prof. univ. dr. Radu Brejea

Masterand,
Paula Alexandra Matei

2
`

ORADEA
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULUI

Lucrare de masterat
Alunecări de teren din cauza
exploatărilor miniere

Coordonator stintific,
Prof. univ. dr. Radu Brejea

Masterand,
Paula Alexandra Matei

3
`

Cuprins:

Introducere............................................................................................................................3

CAPITOLUL I......................................................................................................................5

Alunecări de teren................................................................................................................5

1.1 Descrierea fenomenului.................................................................................................5

1.2. Cauzele fenomenului.................................................................................................6

CAPITOLUL II..................................................................................................................13

Suprafețe afectate de alunecările de teren din România................................................13

CAPITOLUL III................................................................................................................21

Impactul produs de alunecările de teren asupra mediului.............................................21

3.1. Impactul produs de alunecările de teren asupra solului.........................................21

3.2. Impactul produs de alunecările de teren asupra apei..............................................23

3.3. Impactul produs de alunecările de teren asupra reliefului.....................................24

3.4. Impactul produs de alunecările de teren asupra populației....................................25

3.5 Măsuri și lucrări de combatere a alunecărilor de teren...........................................26

CAPITOLUL IV.................................................................................................................29

Efectele alunecărilor de teren asupra perimetrului........................................................29

minier din Comuna Şuncuiuş...........................................................................................29

4.1 Descrierea Comunei Șuncuiuș.....................................................................................29

4.2 Date generale despre perimetru minier Șuncuiuș.....................................................34

4.3 Cauzele produceri alunecărilor de teren în perimetrul studiat...............................37

4
`

4.4. Impactul produs de alunecările de teren în perimetrul analizat............................39

4.5. Soluții tehnice privid reducerea impactului cauzat de alunecările de teren..........41

CONCLUZII.......................................................................................................................42

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................46

5
`

Introducere

Studiul alunecărilor de teren şi al consecinţelor acestora a devenit un subiect


multidisciplinar,fapt care a stat şi la baza alegerii prezentei lucrării, în care aspectele
geografice, pedologice şi de planificare urbanistică sunt importante.
Studierea declanşării alunecărilor de teren este importantă atât pentru a afla
cauzele producerii acestora, dar şi pentru prevenirea eventualelor alunecări viitoare. În
ceea ce priveşte studierea propagării alunecărilor, o dată declanşate, este important a se
cunoaşte viteza curgerii, la ce distanţă pot ajunge şi care este traseul de propagare urmat. În
acest fel, se pot propune strategii de apărare bazate pe direcţionarea maselor alunecătoare
sau structuri de protecţie. Instrumentele de determinare a comportării alunecărilor sunt
bazate pe modele matematice şi constitutive pentru care există extrem de puţine soluţii
analitice, fiind astfel necesară folosirea modelelor numerice (cum ar fi metoda elementului
finit) pentru a obţine rezultate coerente.
Problema analizării alunecărilor de teren are o vechime considerabilă, inclusiv în
România. Sunt de notorietate alunecările catastrofale , de diferite tipuri, produse în
ultimele două secole în Europa, America de Nord, America de Sud şi Asia , care au şocat
prin amploarea consecinţelor.
Lucrarea de faţă propune o metodă complexă de abordare a alunecărilor de teren,
pornind de la identificarea zonelor cu potenţial de producere a fenomenelor de instabilitate,
prezentarea problemelor de alunecări de teren, cauza lor, enunţarea lor şi găsirea de soluţii
posibile acestora, deasemenea explicarea în detaliu a procesului de alunecare de teren.
Capitolul unu prezintă aspecte teoretice privind alunecările de teren, incluzând
descrieri ale fenomenului, clasificările cele mai uzate din literatura de specialitate,
elementele componente ale alunecărilor de teren.
Capitolul doi prezintă şi analizează principalele suprafeţe afectate de alunecările de
teren de pe teritoriul ţării noastre.
În cel de-a treilea capitol vom discuta despre impactul pe care îl provoacă
alunecările de teren asupra principalelor resurse ale mediului înconjurător.
În cel de-a patrulea capitol se va analiza şi prezenta potenţialul de producer,
formele, soluţiile şi impactul avut de alunecările de teren în zona comunei Şuncuiuş din
judeţul Bihor.

6
`

Etapa pregătitoare a fost dedicată colectării, sintetizării, prelucrării şi analizei


datelor de arhivă şi a datelor statistice, concomitent cu selectarea materialelor bibliografice
(lucrări ştiinţifice publicate, precum tratate, cursuri universitare, teze de doctorat, altase,
dicţionare, enciclopedii, monografii, articole de specialitate publicate în diferite reviste,
articole şi/sau hărţi publicate pe internet etc., acte normative precum legi, decrete,
ordononaţe guvernamentale, hotărâri de guvern, ordine etc., Planuri Urbanistice Generale
şi materiale cartografice), puse la dispoziţie de instituţiile de specialitate
Pentru elaborarea acestei lucrări au fost utilizate metode clasice şi moderne
specifice cercetării geografice, cât şi metode specifice cercetării istorice şi sociologice.
Dintre acestea amintesc: analiza logică, spaţială şi comparativă; metoda analizei a
fost aplicată atât în etapa pregătitoare, prin parcurgerea materialului bibliografic ce face
referire la regiunea analizată şi la aspectele teoretice, cu scopul familiarizării cu aspectele
generale ce urmau a fi aprofundate, cât şi în etapa cercetării zonei în mod direct, pe teren,
fiind urmărite caracteristicile geografice specifice pentru diferite componente naturale şi
antropice; analiza statistică a fost aplicată pentru determinarea unor parametri statistici,
pentru diferite corelaţii liniare şi neliniare, pentru analiza unor tendinţe de evoluţie lineare
şi neliniare; cartografia computerizată; observaţia şi investigaţia expediţionară; analizele
detaliate a datelor de arhivă, a datelor statistice, a materialului bibliografic şi a
observaţiilor pe teren nu ar fi fost posibile fără consultarea materialelor cartografice de tip
hărţi totpografice, orto-fotoplanuri şi planuri cadastrale, care mi-au permis perceperea cât
mai corectă a dispunerii în spaţiu a componentelor naturale şi antropice, a modificărilor
intervenite în timp ca urmare a intervenţiei antropice, în principal.

7
`

CAPITOLUL I.

Alunecări de teren

1.1 Descrierea fenomenului

Conform definiţiei lui Cruden termenul alunecare de teren denotă “ mişcarea unei
mase de roci, detritus sau pământ în josul unei pante”1.
Fenomenul de instabilitate a maselor de pământ denumit alunecare de teren are un
înţeles mult mai vast decât este descris în definiţia dată de Cruden, necesitând corelarea
unei sume de informaţii pentru a-l putea trata corespunzător.
Tratarea inginerească a acestor procese extrem de complexe duce la necesitatea
simplificării fenomenelor de instabilitate sub forma de modele conceptuale de calcul,
luându-se în considerare doar esenţialul, astfel încât comportarea modelului să se apropie
cât mai mult de realitate din punctul de vedere al scopului urmărit, neglijându-se detaliile
nesemnificative acestuia2.
Înţelegerea proceselor pe care le implică alunecările de teren şi posibilitatea de a
simplifica eficient modelarea acestora presupune interpretarea corectă a unui număr de
procese şi activităţi contribuabile.
Principalele sunt3:
 geomorfologia – multitudinea de procese fizice si chimice care au afectat suprafaţa
în discuţie şi zonele din proximitate;
 hidrologia – influenţa pânzei freatice în infiltraţii, eroziuni, etc.;
 litologia– succesiunea şi caracteristicile pământurilor şi rocilor;
 hidrogeologia – factorii care afectează distribuţia pânzei freatice;
 caracterizarea geotehnică a amplasamentului;
 modelul geotehnic, stabilitatea şi analiza deformaţiilor;
 analiza de hazard şi diminuarea acestuia;

1
Cruden, D.M. (1991). A simple description of a landslide. Bulletin IAEG no 43, pp. 27-29
2
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), Evaluarea riscului de producere a alunecărilor de teren, Creaţii
Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
3
Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), The use of a deep foundation system, in order to prevent
building degradations due to landslide, in a residential area of Iaşi city, Romania, New Trends in Statics and
Dynamics of Buildings, Bratislava, pp. 209-212
8
`

Complexitatea acestora este dată de multitudinea de cauze care le pot provoca,


modul de desfăşurare al procesului, natura straturilor afectate şi dezvoltarea lor în timp şi
spaţiu.
Acestea sunt considerate a fi catastrofe naturale care produc pagube materiale şi
pierderi de vieţi omeneşti4. Astfel putem spune că alunecările de teren sunt procese
geologico-geotehnice naturale ce afectează taluzurile şi versanţii5.
Alunecările de teren se produc pretutindeni, având loc când mase de piatră, pământ
sau noroi se deplasează în jos, pe o pantă. Alunecările de teren pot să antreneze mase mici
sau mari de pământ si roci şi se pot deplasa cu viteze distincte. Sunt declanşate de furtuni,
ploi abundente, topirea zăpezii, defrişări, cutremure, erupţii vulcanice, incendii sau prin
modificări ale terenului produse de oameni, ca de exemplu exploataţiile miniere.
Multe din aceste alunecări se produc în zone nelocuite pentru că pământul argilos
este moale si oamenii nu îşi construiesc case în aceste zone, câteodată însă alunecările pot
afecta şi zone populate, pentru a nu se întâmpla acest lucru se construiesc în aceste zone
baraje (stavilare) care să oprească pământul şi acesta să nu distrugă gospodăriile oamenilor.

1.2. Cauzele fenomenului

Procesul de alunecare constă într-o succesiune continuă de evenimente de la cauză


la efect. Uneori principal cauză a alunecării este greu de înlăturat, în aşa fel încât este mai
economic să se amelioreze periodic efectele, fără a căuta să fie înlăturată cauza. De cele
mai multe ori însă, este mai avantajosă intervenţia asupra cauzei alunecării, prevenind
declanşarea sau reactivarea ei.
Stabilirea cauzelor care determinã apariţia alunecãrilor de teren constituie una
dintre problemele cele mai greu de soluţionat de cãtre cercetãtori, având în vedere gradul
complex al acestor fenomene, precum şi faptul cã modul lor de manifestare este extrem de
variat, depinzând de factorii care le produc şi de caracteristicile geologice (litologice şi
structurale) ale regiunii unde se produc.
Orice factor care contribuie la perturbarea echilibrului, într-o anumitã perioadã, al
rocilor de la suprafaţa terenului reprezintă o cauzã.

4
Florea M.N. (1979), Alunecări de teren şi taluze,Editura Tehnică, Bucureşti.
5
Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), op.cit., New Trends in Statics and Dynamics of Buildings,
Bratislava, pp. 209-212
9
`

Se poate afirma că procesul de alunecare îşi are originea în procesul de formare a


masivului respectiv şi este pregătit de toate evenimentele ulterioare formării lui. În plus, o
singură acţiune, precum prezenţa apei, poate avea dublu efect, contribuind atât la
reducerea rezistenţei la forfecare, cât şi la creşterea eforturilor tangenţiale, prin sporirea
greutăţii unitare a solului şi prin dezvoltarea unor presiuni hidrostatice în crăpăturile de la
partea superioară.
Există o multitudine de factori care pot conduce la deranjarea acestui echilibru.
Factorii naturali, legaţi de condiţiile hidro - meteorologice, procesele geomorfologice şi
cele tectonice sunt suplimentaţi de factorii legaţi de activitatea oamenilor care deseori
conduce la procese potrivnice echilibrului natural existent. Unii din factorii de influenţă
acţionează pe perioade foarte lungi, cum sunt procesele de natură geologică, alţii au o
acţiune periodică, cum sunt procesele climatice, iar alţii au o acţiune întâmplătoare, cum
sunt cutremurele.
Una din cele mai distrugătoare alunecări de teren din Europa s-a produs în anul
1963 în Italia, pe râul Piave. În anii 50, aici a fost construit un baraj cu o înălţime de 265
metri, în spatele căruia s-a format un lac de acumulare foarte mare cu 150 milioane metri
cubi de apă, lung de 7 km şi lat de 300 metri.
Construcţia barajului s-a făcut fără să se ţină cont de structura geologică a zonei,
unde se aflau o multitudine de roci fisurate care prezentau pericol de prăbuşire, astfel că o
bucată imensă de rocă s-a desprins ( 250 milioane metri cubi) şi a căzut în lac, în urma
impactului valul format a depăşit cu mai mult de 100 metri înălţimea barajului şi apa s-a
revărsat peste localităţile din jur.
Şi în România au avut loc astfel de acumulări de teren, în anul 1837, în urma unui
astfel de fenomen prin care s-a format Lacul Rosu, un versant al muntelui a alunecat în râul
Bicaz formând astfel un baraj natural în urma evenimentului în spatele barajului s-a
acumulat multa apă şi astfel a apărut Lacul Roşu.
Criteriile după care se pot clasifica alunecările de teren sunt6:
 adâncimea la care se află suprafaţa de alunecare ;
 viteza de alunecare care reprezintă mărimea deplasării masei de pământ
raportată la timpul în care s-a produs aceasta;
 direcţia de evoluţie a procesului de alunecare pe versanţi şi taluzuri împarte
fenomenul în alunecări deplasive şi alunecări detrusive;

6
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
10
`

 poziţia de rupere faţă de stratificaţia pământului: consecvente, insecvente şi


asecvente;
 vârsta alunecărilor: active şi stinse; caracterul materialului alunecat;
 gradul de activitate: stabilizate, parţial stabilizate, active; mişcarea masei
alunecătoare: rotaţie sau translaţie.

Tabel nr. 1.1.


Clasificarea alunecărilor de teren în funcţie de adâncimea de producere
(după Aşuencei V., Răileanu P. 2010),

Tipul de alunecare Adâncimea (m)


Alunecare de suprafaţă H ≤1.0
Alunecare de mică adâncime 1.0 < H ≤ 5.0
Alunecare de adâncime 5.0 < H ≤ 20.0
Alunecare de mare adâncime H > 20.0

Clasificarea alunecărilor în funcţie de viteza de alunecare

Tipul de alunecare Viteza


Extrem de rapidă V > 3.0 m / s
Foarte rapidă V = 3.0 m/s ... 0.3 m/min
Rapidă V = 0.3 m/min.... 1.5 m/zi
Moderată V = 1.6 m/zi ... 1.6 m/lună
Lentă V = 1.6 m/lună ... 1.6 m/an
Foarte lentă V = 1.6 m/an ...0.06 m/an
Extrem de lentă V < 0.06 m/an

11
`

12
`

Figura nr. 1 Principalele tipuri de alunecări


Sursa: Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), op.cit., New Trends in Statics and Dynamics
of Buildings, Bratislava, pp. 209-212

Temperaturile ridicate generează o evaporare a apei din porii pămantului. În cazul


terenurilor argiloase uscarea duce la contracţia pămantului şi la apariţia fisurilor rezultând
o scădere a coeziunii7.

7
Zaruba Q., Mencl V. (1969), Alunecările de teren şi stabilizarea lor, Editura Tehnică, Bucureşti,pp. 55 - 58
13
`

Fenomenul de îngheţ conduce la formarea unor lamele de gheaţă. Prin migrarea


apei, în cazul pământurilor coezive, lentilele de gheaţă îşi măresc volumul fapt care
provoacă apariţia fisurilor şi reducerea coeziunii.
Un efect negativ îl are şi dezgheţul care provoacă o creştere a umidităţii
pământului, a forţelor de alunecare şi o scădere a valorii rezistenţei la forfecare.
Majoritatea factorilor mecanici naturali care duc la apariţia alunecărilor sunt direct
dependenţi de prezenţa apelor de suprafaţă şi a apelor subterane8.
Apele de suprafaţă exercită o acţiune de eroziune permanentă a malurilor şi a bazei
versanţilor. Fenomenul conduce la micşorarea forţelor de rezistenţă fapt ce determină
reducerea stabilităţii versantului pană in faza echilibrului limită la care are loc declanşarea
alunecării9.
Acţiunea apelor subterane asupra pământurilor se manifestă prin presiunea apei din
pori, presiunea de filtrare şi procesul de sufoziune, la care se adaugă modificarea în timp a
proprietăţilor fizico-mecanice, reducerea mineralizaţiei apei din pori şi efectul negativ al
ridicării nivelului apei subterane10.
Şocurile şi vibraţiile produse în special de cutremurele de pământ sunt alţi factori
mecanici naturali care produc în terenuri oscilaţii de diferite frecvenţe şi respectiv o
variaţie a eforturilor putând afecta starea de echilibru a taluzului.
Acţiunea omului asupra mediului poate avea uneori un efect negativ. Influenţa pe
care mul o are asupra apariţiei fenomenelor de deplasare a terenului este reprezentată de
factorii antropogeni.
Aceşti factori sunt de o diversitate şi complexitate mare: lucrări de terasamente,
instalaţii edilitare, indepărtarea vegetaţiei, intensitatea asimilării teritoriului, derocări prin
explozii, crearea de lacuri de acumulare etc. Cunoaşterea efectelor acestor factori poate
conduce la prognozarea şi evitarea riscului de producere a alunecărilor11.
Alunecările de teren produc pagube însemnate, în special atunci când construcţiile
inginereşti sunt proiectate şi executate fără a ţine seama de condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească taluzurile şi versanţii adiacenţi.
Incidenţa crescută a alunecărilor de teren provocate de lucrările de construcţie, în
prezent, raportată la situaţiile din trecut, are următoarele explicaţii12:

8
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
9
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
10
Florea M.N. (1979), op.cit.,Editura Tehnică, Bucureşti., pp. 89 - 94
11
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
12
Florea M.N. (1979), op.cit.,Editura Tehnică, Bucureşti., pp. 89 - 94
14
`

- interferenţa cu taluzurile şi versanţii naturali este mai frecventă din cauza


structurilor constructive mai indrăzneţe şi de dimensiuni mai mari;
- mecanizarea lucrărilor de săpare, deşi accelerează execuţia excavaţiilor, exclude
posibilitatea sortării materialului şi poate declanşa fenomenul mai repede;
- posibilitatea alegerii amplasamentelor construcţiilor în prezent este mai limitată
decât în trecut datorită ocupării terenurilor bune în timp.
Alunecările de teren produc pagube considerabile, atât din punct de vedere
material, cât şi cu privire la pierderea de vieţi umane, însă aceste fenomene pot fi anticipate
cu suficient timp înaintea producerii lor, în vederea combaterii sau măcar a limitării
efectelor nedorite.
Evaluarea riscului producerii alunecărilor de teren este posibilă deoarece
declanşarea este precedată de o creştere a stării de eforturi din masivul de pământ, potenţial
alunecător, evoluţia stării de eforturi putând fi ţinută sub observaţie în decursul unor
perioade de timp bine stabilite şi care prezintă variaţii considerabile ale factorilor climatici.
Modificarea stării de eforturi din versanţi apare ca rezultat atât a unor factori naturali cât şi
a unor factori artificiali13.

13
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
15
`

CAPITOLUL II.

Suprafețe afectate de alunecările de teren din România

În România prezenţa acestor factori a fost materializată prin elaborarea unor hărţi
cu principalele zone ce prezintă risc de alunecări de teren. În urma studiilor realizate au
fost evidenţiate numeroasele zone cu potenţial de alunecare, fapt care necesită tratarea
acestei probleme cu un interes deosebit14.

Judeţul Zona cu potenţiale alunecări de teren

Timiş Făget - Bega (versantul drept)

Mehedinţi Minova – Bistriţa – Prunişor; Poiana - Simian

Vâlcea Horezu – Ocnele Mari – Băile Govora; Râmnicu Vâlcea - Vâlcelele

Argeş Valea Danului Poienari Argeş – râul Topolog (versantul stâng)

Argeş - Dâmboviţa Stoieneşti – Malu cu Flori - Voineşti

Dâmboviţa Moreni – Pietroşiţa – Fieni - Vârfuri

Buzău Clavini – Bâsceni – Zeletin – Pătârlagele – Oleşeşti – Săpoca – râul


Buzău (versantul stâng)

Vrancea Mera – Odobeşti – pe râul Milcov – Gura Caliţei – Urecheşti -


Cândeşti

Bacău Zemeş – Moineşti – Comâneşti – Târgu Ocna

Iaşi Târgu Frumos – Bălţeşti – Leţcani - Iaşi

Tabelul nr. 3
Principalele zone cu potenţiale alunecări de teren din România
(după: Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), op.cit., New Trends in Statics and Dynamics
of Buildings, Bratislava, pp. 209-212)

În cele ce urmează vom prezenta câteva din aceste zone.

14
Florea M.N. (1979), op.cit.,Editura Tehnică, Bucureşti., pp. 89 - 94
16
`

Zona Moldovei şi în particular a municipiului Iaşi este una cu potenţial mare de


alunecare. Aceasta se află într-o regiune de coline, dealuri şi platouri care de-a lungul
timpului au favorizat producerea fenomenelor de deplasare a pământului.
Încă de la începutul secolului trecut, în zona oraşului s-a încercat o imbunătăţire a
stabilităţii versanţilor prin executarea unor lucrări de consolidare, asanare şi amenajare a
acestora.
Lucrările au condus treptat la creşterea stabilităţii generale a zonelor. Cu toate
acestea, nevoie de spaţiu pentru construit a determinat proiectanţii şi executanţii să
folosească şi amplasamentele care până în prezent au fost considerate improprii.
Astfel a apărut nevoia existenţei unor specialişti în domeniu care să poată rezolva
problemele apărute la consolidarea versanţilor.
În unele situaţii aceste probleme au fost anticipate, evitându-se astfel producerea
alunecărilor. În alte situaţii au trebuit luate măsuri de consolidare după ce acest fenomen a
avut loc. Acesta este şi cazul unui cartier rezidenţial situat
În partea de vest a municipiului Iaşi. Cartierul este situat pe un versant cu panta
cuprinsă Între 14.7% şi 21.5%.
Condiţiile de amplasament au reliefat prezenţa unor straturi de argilă prăfoasă cu
intercalaţii de praf argilos până la adâncimea de 3...5 m, urmate de un orizont gros de
argilă şi argilă grasă până la adâncimi de 13...15 m.
Nivelul apei subterane variază între -3.20...-5.50 m. În primă instanţă aceste
condiţii existente pe amplasament nu au fost luate în considerare.
În urma unor ploi torenţiale pământul a început să se deplaseze producând fisuri la
nivelul structurilor déjà existente.
Cauzele care au dus la apariţia alunecărilor sunt15:
- natura terenului – în zonă au fost sesizate unele alunecări iniţiale, precum şi o nouă
alunecare şi tasarea declanşată datorită intervenţiilor ce au avut loc pe
amplasament;
- funcţionarea necorespunzătoare a sistemului de drenare, a permis migrarea şi
infiltrarea apei spre suprafaţa terenului, afectând comportarea umpluturilor dar şi a
pământurilor deloc favorabile din punct de vedere fizic şi mecanic;
- nerespectarea odinii de atacare a lucrărilor de infrastructură;

15
Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), op.cit., New Trends in Statics and Dynamics of Buildings,
Bratislava, pp. 209-212
17
`

Pentru arealul subcarpaţilor, din bazinul Cricovului Dulce, procesele de versant


caracteristice sunt16: eroziunea în suprafaţă, ravenarea şi alunecările de teren.
Bazinul morfohidrografic al râului Cricovul Dulce, se situează în partea central
sudică a ţării, şi are o suprafaţă de 557 km². În cadrul unităţilor teritorial administrative,
bazinul se suprapune peste judeţele Dâmboviţa (vest) şi Prahova (est), pe suprafeţe
aproximativ egale. Din punct de vedere geomorfologic bazinul hidrografic Cricovul Dulce
se încadrează în Subcarpaţii de Curbură (Subcarpaţii Ialomiţei) şi în Câmpia Română
(Câmpia Piemontană a Cricovului Dulce).
Acolo unde vegetaţia lipseşte versanţii devin instabili şi sunt expuşi proceselor
pluviodenudaţionale şi declanşării alunecărilor de teren sau reactivării altora mai vechi.
Tipurile alunecărilor de teren din cadrul bazinului Cricovul Dulce17:
- În raport cu structura geologică: alunecări consecvente, subsecvente, obsecvente
- În raport cu grosimea formaţiunilor geologice afectate de alunecare: alunecări
superficiale şi alunecări profunde
- În funcţie de morfologia alunecărilor: alunecări sub formă de trepte, alunecări
sub formă de cuib, alunecări sub formă de limbă
- În raport cu vechimea alunecării: alunecări vechi (stabilizate de tip “glimee”) şi
recente
- În funcţie de locul de început al declanşării alunecării: detrusiv şi delapsiv.
Deşi există o diversitate mare a tipurilor de alunecări în cadrul bazinului
preponderente sunt alunecările de mică adâncime- superficiale şi alunecările delapsive
(surpările malurilor datorită eroziunii şi declanşării alunecărilor ce afectează în principal
caracteristicile geometrice ale albiilor dar şi dinamica acestora).
Distribuţia alunecărilor de teren indică diferenţe între unitatea flişului (care ocupă
145 km² în cadrul bazinului) şi unitatea mio-pliocenă (care ocupă o suprafaţă de 217 km²
în cadrul bazinului) a arealului subcarpatic a Cricovului Dulce.
Aceste diferenţe sunt impuse: de litologie şi de structură, de valoarea parametrilor
morfometrici ai reliefului (pante, densitatea fragmentării, energia de relief, expoziţia
versanţilor) şi de modul de utilizare al terenurilor18.

16
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
17
Zaruba Q., Mencl V. (1969), op.cit., Editura Tehnică, Bucureşti,pp. 55 - 58
18
GT 019-98 (1998), Ghid de redactare a hărţilor de risc la alunecare a versanţilor pentru asigurarea
stabilităţii construcţiilor.
18
`

În unitatea flişului Cretacic şi Paleogen se disting ca suprafeţe afectate de alunecări


de teren19:
 Bazinul superior al Proviţei- Sectorul Talea- Gura Beliei- Ocina de Sus- Ocina de
Jos- Valea Târsei- Izvorul.
 Bazinul superior al Cricovului Dulce- sunt afectate suprafeţele versanţilor ce
înconjoară localităţile Urseiu- Vişineşti- Sultanu.
În unitatea Mio-Pliocenă se disting ca suprafeţe afectate de alunecări de teren:
 Sectorul Proviţa de Sus- Proviţa de Jos dezvoltat pe depozite miocen- pliocen
inferioare, cu o tectonică şi o structură complicată
 Flancurile ce mărginesc sinclinalul Malurile- Valea Lungă cu alunecări de teren pe
versanţii din apropierea localităţilor Valea Lungă- Ştubeie Tisa- Malurile şi Izvoru-
Şuviţa- Ulmetu. Alunecările de teren sunt predominant obsecvente (anaclinale cu
direcţie şi dezvoltare opusă sensului căderii stratelor) şi profunde (afectând masa
depozitelor cuaternare sau mai vechi ce se regăsesc pe versanţi) şi sunt favorizate
de modul de utilizare al terenurilor
 În perimetrul localităţilor Colibaşi şi Iedera cu o extindere a alunecărilor de mică şi
medie profunzime în depozitele “Stratelor de Cândeşti”.
 Sectorul Moreni- dealurile Filipeştilor- Măgureni alunecări dezvoltate în depozite
romaniene

19
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
19
`

Figura nr.2 Alunecare masivă de versant situată pe versantul drept al văii Târsa în
apropierea satului Valea Târsa.
Legendă
Delimitare alunecare
Râpă de desprindere
Material curgător
Microdepresiuni
Valuri de alunecare

Scurgeri superficiale
é é é é é
Badlands
Ravene
Arbori
Pădure beată
Albie minoră
Rețea hidrografică
tip
Permanentă
Temporară

0 15 30 60 90 120
Meters

20
`

Figura nr. 3.Versanţi afectaţi de procese pluviodenudaţionale şi gravitaţionale.


Localitatea Izvoru- amonte de Proviţa de Sus. Alunecare liniară de vale pe versantul stâng
al Proviţei în aval de confluenţa văilor Târsa şi Ocina.

Figura nr. 4 Alunecare de teren liniară, cu aspect de curgere noroioasă ce se termină în


albia Cricovului Dulce. Localitatea Vișinești (09.04.2008), judeţul Dâmboviţa

Figura nr. 5 (Dreapta) Alunecare –prăbuşire dezvoltată în depozitele “Stratelor de


Cândeşti”. Satul Ciocoieşti (01.05.2010), judeţul Prahova

21
`

Figura nr. 6. Alunecări de teren de mică şi medie profunzime localizate pe versantul stâng
al văii Rele (afluent pe partea stângă a Cricovului Dulce- în dreptul satului Iedera de Jos).
Direcţiile de evoluţie sunt marcate cu roşu şi indică retragerea versanţilor prin eroziune
regresivă (02.05.2010).

Extinderea mare a acestor procese în Unitatea flişului Cretacic şi Paleogen (şi mai
puţin în Unitatea Mio-Pliocenă) a Sucarpaţilor Cricovului se datorează în principal
suprafeţelor restrânse ocupate de păduri din cadrul acestei unităţi, deşi particularităţile
litologice (roci plastice, necoezive) şi climatice coroborate cu pantele ridicate ar fi putut
plasa Unitatea Mio-Pliocenă pe primul loc în desfăşurarea acestor procese20.
În zona Subcarpaţilor de Curbură alunecările superficiale au o largă răspândire şi se
manifestă pe versanţii cu pante mai mari de 3-5º. Lungimile acestora rareori pot depăşi
100m, lăţimi până la 20-30m, în timp ce râpa desprindere are înălţimi de 1-2m21.

20
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
21
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
22
`

Tipul de mişcare este adesea translaţional, iar materialul deplasat se prezintă sub
forma unor valuri mici sau zbârcituri, cu menţinearea bună a cuverturii înierbate.
Răspîndirea lor este legată şi de modul de utilizare al terenurilor.
Activitatea cea mai frecventă se înregistrează în intervalul martie-mai, când apele
provenite din topirea zăpezilor se suprapun unor cantităţi abundente de precipitaţii. Rata
medie de deplasare de 1.0-1.5 m pe an.
Alunecările cu profunzime medie şi mare au o largă răspândire şi un caracter
complex.
Alunecările profunde (vechi şi recente) afectează majoritatea versanţilor dezvoltaţi
pe roci marno-argiloase cu intercalaţii de nisipuri.
Grosimea deluviilor antrenate este 2-10 m, uneori depăşind această valoare.
De obicei sunt fixate, dar putem asista la reactivări de mari dimensiuni ale
acestora, dat fiind unele condiţii extreme, precum prezenţa unor perioade cu excedent
pluvial suprapuse perioadelor de topire a zăpezii.
Lungimile maxime ating 1000 m şi prezintă extinderi laterale ce pot depăşi 100 m.
Râpele de desprindere prezintă înălţimi de până la 20 m.
Deplasarea materialului se face atât prin translaţie, cât şi rotaţional, afectând mai
ales versanţii formaţi din roci argilo-marnoase cu intercalaţii de pachete nisipuri.
Ca şi în cazul alunecărilor superficiale, ariile de răspândire se situează pe versanţii
cu utilizări dominant agricole.
Alunecările de profunzime medie şi mare au o micromorfologie complexă, procesul
de alunecare îmbinându-se cu procesul de eroziune în adâncime ce secţionează corpul
alunecării, şi prăbuşiri în sectoarele superioare ale râpelor de desprindere.
În declanşarea şi evoluţia alunecărilor de teren, un rol important îl prezintă, pe
lângă faciesul dominant argilo-nisipos, reţeaua de drenaj cu caracter subscvent.

23
`

CAPITOLUL III.

Impactul produs de alunecările de teren asupra mediului

3.1. Impactul produs de alunecările de teren asupra solului

Alunecările de teren sunt deplasări naturale ale unor masive de pământ, cauzate în
primul rând de gravitaţie şi de acţiunea apei. În cele mai multe cazuri, pe suprafaţa
terenului alunecos se formează mai multe fronturi de desprindere, care în plan, au tranşee
curbate cu concavitatea în jos, ca şu frontul principal.
Suprafaţa de alunecare delimitează, de regulă, stratul impermeabil rămas nemişcat
de partea superioară; această suprafaţă poate fi în masa rocilor de acoperire, la baza acestor
depozite sau chiar în rocile de bază. În multe cazuri cu terenuri cu alunecări periodice se
întâlnesc mai multe suprafeţe de alunecare la diferite adâncimi, mişcarea producându-se pe
câte una sau mai multe suprafeţe simultan.
Factorii care contribuie la producerea alunecărilor pot fi22:cauzali – gravitaţia şi
acţiunea apei, acţiunea omului,mişcările tectonice şi seismice; şi condiţionali – relieful
accidentat, plantele mari, alternanţa de straturi permeabile cu straturi impermeabile
înclinate, natura terenurilor, procesele de alterare şi dezagregare, crăpăturile de pe
terenurile alunecoase.
Tipurile de alunecări pot fi grupate astfel23: după starea generală (curgeri de teren,
alunecări propriu-zise şi alunecări cu surpări); după vârstă (contemporane, vechi şi
fosile); după stadiul de evoluţie (potenţiale, în curs de activare şi active, recente şi stabile
temporar).
În general, valorificarea terenurilor alunecoase trebuie realizată prin utilizarea lor cu
culturi agricole care, în condiţii pedologice nefaste, create prin alunecare, să asigure
producţii satisfăcătoare, să protejeze şi amelioreze solul contribuind la stabilizarea
terenului.

22
Iptana S.A. (2005). Identificarea și delimitarea hazardurilor natural (cutremure, alunecâri de teren și
inundații). Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean. Proiect, București: Ministerul Trasnporturilor,
Construcțiilor și Turismului.
23
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
24
`

Urmările alunecărilor de teren sunt grave, oricare ar fi cauzele care le produc. Pe


lângă victimele omeneşti, distrug aşezări, degradează solurile şi terenurile cultivate,
afectează vegetaţia forestieră, drumurile, căile ferate, tuneluri şi baraje, conducte
subterane, blocări de văi creând lacuri artificiale, prăbuşiri de faleze, colmatarea lacurilor
de acumulare, distrugerea exploatărilor miniere,etc24.
Deplasările de mase 25– sunt deplasările sub influenţa gravitaţiei. Deplasările se
produc când tensiunea din interiorul rocilor şi a solului cresc sau când frecarea scade. Apa
este un factor principal care provoacă deplasarea de masă. Deplasările mai bruşte sunt
cauzate de ploile abundente sau prelungite, sau de topirea zăpezilor, care se înfiltrează în
solul pantelor, slăbind legătura dintre minerale.
Avalanşele26 – sunt alunecări de teren cu viteză foarte mare. Ele pot fi provocate de
vibraţiile cauzate de cutremure, sau chiar împuşcături.
Căderi de roci şi surpări de sol27. Aceasta se petrece atunci când apa se înfiltrează în
crăpăturile rocilor şi apoi îngheaţă. Alunecarea de teren desemnează orice fel de deplasare
bruscă, ce are loc pe o pantă.
Surpările de pământ28 implică deplasări de materiale fine, cum ar fi argila sau
şisturile argiloase. Uneori acestea devin atât de saturate cu apa pluvială,încât cea mai mică
vibraţie poate duce la prăbuşirea pantei.
Prin amenajarea terenurilor agricole supuse alunecării se urmăreşte corectarea,
reducerea sau chiar înlăturarea influenţei unor factori cauzali şi condiţionali ai alunecărilor
în scopul asigurării condiţiilor de ameliorare şi valorificare a terenurilor degradate de
alunecări.
Măsurile şi lucrările care pot fi cuprinse într-o schemă de amenajare a terenurilor
agricole alunecoase, în vederea menţinerii sau realizării stabilităţii terenurilor au rolul
funcţional de reducere a forţelor motoare ale alunecărilor şi de sporire a forţelor de
rezistenţă la alunecare.

24
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 189 - 211
25
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 189 - 211
26
Iptana S.A. (2005). Identificarea și delimitarea hazardurilor natural (cutremure, alunecâri de teren și
inundații). Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean. Proiect, București: Ministerul Trasnporturilor,
Construcțiilor și Turismului.
27
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
28
Iptana S.A. (2005). Identificarea și delimitarea hazardurilor natural (cutremure, alunecâri de teren și
inundații). Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean. Proiect, București: Ministerul Trasnporturilor,
Construcțiilor și Turismului.
25
`

Reducerea forţelor motoare ale alunecărilor poate fi făcută prin înlăturarea


suprasarcinilor date de apă, construcţii, depozite, căi de comunicaţie cu vehicole grele,
motoare staţionare,etc.
Sporirea forţelor de rezistenţă – frecare interioară, coeziunea, sprijinul natural al
masivelor alunecoase se pot face prin eliminarea unei părţi, care este în exces, din apa
straturilor acvifere, prin diferite procedee de consolidare a pământurilor, prin apărarea
sprijinului natural sau prin sprijiniri artificiale29.
Când sprijinul natural al terenurilor alunecoase este slăbit sau îndepărtat datorită
eroziunii în adâncime sau laterale provocate de curentul din albia cursurilor permanente
sau a celor torenţiale şi când stabilitatea terenului este periclitată de variaţia nivelului apei
din albie sau lac de acumulare, există la piciorul versantului, atunci se poate aplica de la
caz la caz30:
- lucrări de consolidare a malurilor albiei prin diverse îmbrăcăminţi;
- lucrări de apărare indirectă a malurilor prin colmatare;
- filtre inverse sub formă de contrabanchete din material drenant, în cazul malurilor
cu izvoare;
- praguri şi baraje pe ravene şi alte formaţiuni ale reţelei torenţiale;
- taluzarea malurilor.

3.2. Impactul produs de alunecările de teren asupra apei

Apa reprezintă factorul predominant responsabil pentru producerea alunecărilor.


Prezenţa sau absenţa apei trebuie analizată în contextul stării limită în care poate ajunge
masivul pentru că absenţa apei, pentru moment, nu exclude posibilitatea apariţiei sale
ulterioare. Pentru a estima corect efectul apei asupra versantului trebuie să se ţină seama şi
de celelalte elemente (vegetaţie, relief caracteristic) care contribuie la asigurarea circuitului
apei pe versant.
Alte efecte cauzate de curgerea apelor de suprafaţă care pot avea impact asupra
producerii alunecărilor de teren pot fi31:
 Energia mare de curgere a apelor curgatoare poate conduce la spalarea bazei
versanţilor sau taluzurilor şi pierderea stabilităţii acestora;

29
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare Iaşi, pp. 189 - 211
30
Iptana S.A. (2005). Identificarea și delimitarea hazardurilor natural (cutremure, alunecâri de teren și
inundații). Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean. Proiect, București: Ministerul Trasnporturilor,
Construcțiilor și Turismului.
31
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
26
`

 Apa de suprafaţă, cu energie mare de curgere pe suprafaţa taluzurilor sau


versanţilor poate conduce la ravenări şi eroziuni ale acestora;
 Ploile torenţiale de scurtă durată, topirea rapidă a zăpezii, preciptaţiile
îndelungate, inundaţiile conduc la creşterea greutăţii volumice a masivului,
micşorarea coeziunii şi în final la pierderea stabilităţii;
 Apa de suprafaţă, infiltrată în corpul terasamentelor, conduce la scăderea
capacităţii portante şi pierderea stabilităţii.
Stabilitatea versanţilor sau taluzurilor de debleu poate fi afectată de mişcarea apelor
atât direct prin forţa de filtraţie, cât şi indirect, în urma proceselor de antrenare
hidrodinamică a pământurilor necoezive care intră în alcătuirea versanţilor.
Forţa de filtraţie se manifestă îndeosebi atunci când nivelul apei din interfluvii
creşte şi apa este drenată către suprafaţa versanţilor. Foarte frecvent se produc alunecări de
teren în urma acţiunii forţelor de filtraţie care se accentuează în timpul golirii rapide a
lacurilor de acumulare, datorită exfiltratiilor din versanţi32.
Procesele de antrenare hidrodinamică sub forma de sufozie, eroziune internă,
refulare sau rupere hidraulică pot iniţia procese de alunecare a versanţilor.
Alte efecte cauzate de prezenţa apei subterane în masivele de pământ care pot favoriza
producerea alunecărilor de teren pot fi33:
 Apa subterană cu nivel liber prinsă între două straturi impermeabile acţionează
asupra stratului impermeabil superior prin subpresiune;
 Apa subterană sub presiune acţionează asupra stratului impermeabil superior, în
condiţii de suprasarcină, prin suprapresiune (creşterea presiunii apei din pori);
 Variaţia bruscă a presiunii apei din pori, în cazul nisipurilor fine, saturate,
monogranulare, asociată unor fenomene şi situaţii complementare, poate
conduce la lichefierea acestora.

3.3. Impactul produs de alunecările de teren asupra reliefului


32
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
33
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare Iaşi, pp. 189 - 211
27
`

Versanţii naturali care suportă fundaţiile structurilor antropice pot prezenta semne
de instabilitate datorate naturii materialului şi a variaţiilor din structura sa. O astfel de
instabilitate poate provoca colapsul structurilor construite pe acest teren, datorită greutăţii
structurii şi/sau unor forţe externe (cum sunt cutremurele).
În consecinţă, planul general şi proiectul structurilor de la suprafaţă trebuie să ia în
considerare condiţiile terenului pentru a reduce riscurile rezultate din hazarduri geotehnice.
Acest lucru poate fi realizat printr-o proiectare corespunzătoare a fundaţiilor şi selectarea
unui amplasament favorabil din punct de vedere al condiţiilor naturale, inclusiv evitarea
terenurilor care prezintă dovezi de alunecări în masă (alunecări de teren).
Studiul de Fezabilitate şi proiectul construcţiilor iau în considerare condiţiile
specifice de fundaţie, precum şi condiţiile geomorfologice şi geotehnice pentru
amplasament. Datele sunt extrase din cartografierea geologică şi a solului, precum şi din
investigarea detaliată a caracteristicilor zonei de construcţie, inclusiv investigaţii ale
intruziunilor prin utilizarea forajelor şi crearea unor sondaje de probă34.
Gradul ridicat de susceptibilitate la eroziune a rocilor piroclastice explică
degradarea terenurilor, unde eroziunea lineară (rigole, ravene, ogaşe, torenţi) predomină în
cadrul proceselor morfodinamice actuale.
Acolo unde, litologia este alcătuită din marne cenuşii cu intercalaţii de gresii,
gipsuri şi şisturi marnoase-argiloase, care explică favorabilitatea, intensitatea şi diversitatea
proceselor de modelare.
Alături de acestea apar şi procese de alunecare pe vechi depozite deluviale,
reactivate în urma adâncirii şi eroziunii regresive a ravenelor. Susceptibilitatea la eroziune
a depozitelor de molasă este exprimată şi de valorile ridicate ale densităţii reţelei de drenaj
(3,5-4 km/kmp).
Densitatea şi adâncimea mare a fragmentării caracterizează un relief puternic
disecat de eroziune, compus din versanţi cu profil segmentat, dezvoltaţi pe un substrat
litostructural eterogen, cu pante şi expoziţii diferite.
Ca atare, morfodinamica actuală este realizată prin eroziune areală (meteorizaţie,
ablaţie pluvială, denudare peliculară, alunecări de teren superficiale, solifluxiuni şi şiroiri)
şi eroziune lineară (şiroiri, ravenaţie şi fluviotorenţialitate).

34
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
28
`

3.4. Impactul produs de alunecările de teren asupra populației

Impactul alunecărilor de teresn asupra populaţiei trebuie analizat atât prin urmările
directe, ce au în vedere în general declanşarea şi evoluţia, cât şi prin urmările indirecte,
legate de formele de relief create, forme a căror utilizare în agricultură este diminuată
datorită degradării terenurilor, riscul manifestându-se în timp îndelungat.
Recunoaşterea arealelor afectate de alunecări se face în primul rând după forma
neregulată pe care o are profilul versantului şi după asociaţiile vegetale care indică condiţii
ecologice variate35.
Dintre tipurile de alunecări, cele de adâncime pot atinge dimensiuni şi viteze
apreciabile cu urmări imediate dezastruoase când se produc în arealele locuite.
Cele mai favorabile roci pentru producerea alunecărilor sunt argilele senzitive care
favorizează deplasarea chiar la pante foarte reduse. Aceste argile se găsesc în regiuni
acoperite cu gheţari în Cuaternar. În ţara noastră, cutremurul din anul 1977, de exemplu, a
activitat şi reactivitat alunecări de teren în Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură.
Alunecările masive de teren de tip glimee sunt în general fixate, stabilizate, cu
excepţia unor movile şi a râpei de desprindere care sunt modelate şi în prezent prin
alunecări – surpări, eroziune în suprafaţă, ravinaţie etc.36.
În general, sunt despădurite, linia de desprindere găsindu-se în vecinătatea limitei
pădurilor şi sunt utilizate pentru păşunat, viticultură, culturi de cereale şi pomi fructiferi.
Aşezările din arealele cu alunecări masive de teren prezintă o reţea stradală
neorganizată, casele fiind dispuse printre valurile de alunecare. Tipice sunt unele aşezări
din Munţii Piatra Craiului ( ca de exemplu Şuncuiuş).
Aşezările situate în partea inferioară a versantului, pe glacisul de alunecare punctat
cu movile foarte aplatizate, prezintă o strucutră regulată. Expunerea mare la risc se
observă în crăpăturile produse în zidurile locuinţelor sau ale altor tipuri de construcţii,
chiar fortificate. În Podişul Hârtibaciului sunt tipice localităţile Saschiz, Movile, Cornăţel,
din alealele cu alunecări ce au aceeaşi denumire. Râpa de desprindere este activiă cu risc
mare şi foarte mare37.

35
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare Iaşi, pp. 189 - 211
36
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
37
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare Iaşi, pp. 189 - 211
29
`

3.5 Măsuri și lucrări de combatere a alunecărilor de teren

Măsurile planificate pentru prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor


de teren sunt similare celor aplicate în caz de cutremur. O particularitate o constituie faptul
că evenimentul nu se desfăşoară chiar prin surprindere.
Pentru prevenirea şi protecţia urmărilor dezastruoase ale alunecărilor de teren sunt
necesare următoarele măsuri38:
 realizarea din timp a intervenţiilor necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi
dezvoltare a lor,
 aplicarea procedeelor adecvate de ţinere sub control,
 preconizarea şi planificarea din timp a măsurilor corespunzătoare de protecţie:
 asigurarea unui sistem de drenare a apei din masivul versantului printr-un
sistem de drenuri,
 împădurirea şi înierbarea versanţilor (se pot folosi şi plase geotextile sau
geosintetice).
 evitarea amplasării unor obiective industriale sau a altor construcţii în zonele în
care asigurarea stabilităţii stratului nu se mai poate realiza sau este foarte
costisitoare.
 informarea curentă a populaţiei din zona de risc.
Activitatea de prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren cuprinde
3 faze39:
a) faza predezastru: cu următoarele activităţi principale:
 constituirea comisiei de apărare împotriva dezastrelor şi instruirea pe această
linie a personalului propeiu,
 inventarierea şi supravegherea surselor potenţiale de producere a alunecărilor de
teren,
 stabilirea şi asigurarea funcţionării sistemului informaţional pe plan local pentru
alarmare în caz de dezastre,
 pregătirea populaţiei, a forţelor şi mijloacelor de intervenţie conform planului
de protecţie şi intervenţie,

38
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare Iaşi, pp. 189 - 211
39
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
30
`

 executarea lucrărilor de împădurire şi înierbare în zonele potenţiale de risc sau a


altor lucrări de acest tip.
b) faza de declanşare a dezastrului cu următoarele activităţi:
 alarmarea populaţiei din zona de dezastru,
 organizarea şi conducerea evacuării populaţiei şi a bunurilor materiale afectate
din zona de dezastru,
 organizarea hrănirii, cazării şi asigurării asistenţei medicale a sinistraţilor.
c) faza postdezastru cu următoarele activităţi:
 inventarierea şi evaluarea efectelor şi pagubelor produse,
 continuarea activităţii de ajutorare a sinistraţilor,
 informarea populaţiei asupra situaţiei existente,
 planificarea şi coordonarea şi coordonarea acţiunilor de refacere a infrastructurii
economice şi sociale afectate.
Ponderea fiecărei faze depinde în principal de viteza de manifestare a alunecărilor de
teren. Astfel, dacă viteza de alunecare este mică vor prevala activităţile din faza
predezastru, iar în cazul vitezei de alunecare mare, vor prevala activităţile din faza
postdezastru.

CAPITOLUL IV.

31
`

Efectele alunecărilor de teren asupra perimetrului

minier din Comuna Şuncuiuş

4.1 Descrierea Comunei Șuncuiuș

Comuna Şuncuiuş este situată în nord vestul României, în partea de est a judeţului
Bihor, la poalele Munţilor Pădurea Craiului, pe cursul mijlociu al râului Crişului Repede şi
cuprinde în compusă din patru sate: Şuncuiuş, care este şi centrul de comună, Bălnaca,
Zecehotare şi Bălnaca Groşi. Teritoriul administrativ total a comunei este 7 204 ha din care
intravilan este 1 021 ha şi extravilan 6 183 ha.

Fig. 4.1 Harta zonei de studiu

Fondul natural este reprezentat prin varietatea formelor de relief – munți, dealuri,
depresiuni -, climă, rețeaua hidrografică, flora și fauna unui județ sau a unei zone sau țări.
Comuna este situată la Poalele Munţilor Pădurea Craiului.
Zona Munţilor Pădurea Craiului prezintă un potenţial turistic deosebit de ridicat
datorită amplasamentului extrem de favorabil, unde natura îşi etalează cu generozitate
splendorile sale inimaginabile prin forme carstice dăltuite cu măiestrie în calcarul stâncilor,
prin prezenţa insolită a caprelor negre sau a vulturilor, prin aerul ozonat, prin apa dulce şi
limpede a Crişurilor şi a afluenţilor lor.
Cu toate acestea ,ei sunt încă aproape necunoscuţi de turişti. Cauza rezidă poate în
altitudinea lor relativ redusă (inălţimea maximă abia depăşeşte 1000 m), în puternica lor
împădurire, dar mai ales de vecinătatea zdrobitoare a două masive, reputate pentru valorile
lor turistice şi care au polarizat atenţia drumeţilor, munţii Bihor şi Vlădeasa.

32
`

Fig. 4.2 Munţii Pădurea Craiului

Munţii Pădurea Craiului sunt prin excelenţă carstici, aici se întâlnesc numeroase
văi cu chei sălbatice, ponoare şi izbucuri, pesteri şi mai ales platouri suspendate cu bazine
închise şi văi de doline.

33
`

Celor dornici de peisaje inedite, de locuri liniştitoare şi retrase, străbătute de


poteci discrete prin păduri seculare sau poiene înflorite, peste dealuri de calcar ce
adăpostesc peşteri misterioase, li se recomandă câteva drumeţii în Munţii Pădurea Craiului.
Orice incursiune în aceşti munţi va ramâne o amintire memorabilă .Văile adânci
cu versanţi mai mult sau mai putin inclinati, cu păduri virgine, despart câmpurile inierbate
ciuruite de doline, care conferă peisajului întalnit un exotism specific şi frumuseţi
nemaiântalnite în faimoasele regiuni montane ale Romaniei.
Farmecul plimbarilor prin Munţii Pădurea Craiului se datorează unicităţii locurilor,
a vigorii pădurilor şi pajiştilor, a prospeţimii izvoarelor şi a nesăţioaselor ponoare, precum
şi a întâlnirii aşezărilor tradiţionale, un ansamblu încântător ce denotă supunerea omului în
faţa naturii. Locuri îndepartate şi greu accesibile, majoritatea inadaptabile după cerinţele
omului modern, dar care, odată parcurse, aduc calm şi relaxare.
Potenţialul natural al Munţilor Pădurea Craiului este completat — şi nu în cele
din urmă — de posibilităţile de exploatare turistică a peşterilor, pînă în prezent extrem de
puţin valorificate. Din cele 200 peşteri şi 71 avene, doar două peşteri s-au constituit în
obiective turistice.
Prima dintre acestea este Peştera Meziadului, cunoscută de multă vreme,
datorită dimensiunilor sale impresionante, ale portalului şi ale galeriilor sale. Nebeneficiind
nici pînă astăzi decît de o foarte sumară amenajare şi nefiind supravegheată în mod
corespunzător, peştera a avut mult de suferit de pe urma unei îndelungate şi necontrolate
exploatări turistice care, chiar dacă a adus prejudicii serioase cadrului natural subteran, în
special prin distrugerea formaţiunilor stalagmitice, nu a suprimat valoarea turistică a
acestui obiectiv, astfel încît amenajarea sa la nivelul cerinţelor moderne constituie o
necesitate stringentă.

Fig. 4.3. Peştera Meziad


34
`

Peştera Meziad este unul dintre principalele puncte de atracţie turistică din aceasta
parte a ţării. La peştera se poate ajunge pornind din Beiuş pe şoseaua ce străbate aşezarile
Delani şi Petroasa iar din Remetea se îndreaptă pe valea Meziadului. Drumul de urcuş fiind
bun, la peşteră se poate ajunge cu maşina. Există şi posibiliăţi de cazare în apropierea
peşterii. Ca marime, peştere este a 3-a din Europa în grupa peşterilor cu formaţii de
stalactite şi stalagmite. Lungă de 3410 m , cu o intrare înaltă de 16.17 m şi lată de 20 m ,
peştera are 3 etaje. Legătura între etaje se face cu ajutorul unor scări special construite.
Locurile periculoase din peştera sunt îngradite. În peşteră se găsesc formaţii de calcar care
au primit diverse denumiri. Astfel la etajul I se găseşte Turnul din Pisa - o stâncă de circa
50 m înalţime, Gâtul Dracului- o punte îngustă ce uşurează trecerea peste o prăpastie
adâncă. Turnul Roşu este denumirea unei grupari de stalactite care la exterior au o culoare
ruginie datorită oxidului de fier. Alte denumiri : Purgatoriul, Bucătăria, Harfa lui David,
Mater Dolores, Podul de zăpadă, Orga mare, Orga mică - ultimele 2 formaţiuni scot sunete
melodioase la atingerea cu pietre aruncate uşor .
Cea de a doua peşteră este cea de la Vadu Crişului, descoperită în anul 1903 şi
amenajată curînd după aceea cu scări şi punţi de lemn. În 1969, instalaţiile subterane sînt
modernizate iar peştera este electrificată, fiind cea de a doua peşteră din ţară în care s-a
introdus iluminatul electric. Ca urmare, exploatarea turistică devine din ce în ce mai
intensă dar, ca şi în cazul precedent, ea nu a fost scutită de urmările neplăcute asupra
peisajului subteran. Rămasă în mare măsură, în afara interesului organelor responsabile,
Peştera de la Vadu Crişului nu mai prezintă, din partea publicului, interesul de altădată,
motiv pentru care se cere o reconsiderare a valorii sale turistice şi o amenajare
corespunzătoare cerinţelor actuale.

Fig. 4.4 Peştera Vadu Crişului

35
`

Există în prezent pe suprafaţa de numai 1100 km² a acestui masiv şi în zonele


imediat înconjuratoare un numar de 22 rezervaţii naturale şi monumente ale naturii care
pun sub ocrotire elemente variate aparţinând florei, faunei, speologice, paloeontologice si
arheologice.
Comuna Şuncuiuş este localizată pe cursul mijlociu al râului Crişul Repede. Crişul
Repede drenează versanţii nordici ai masivelor Gilău, Vlădeasa şi Pădurea Craiului.
Izvorăşte de la altitudinea de 710 m, în apropiere de localitatea Izvorul Crişului, dintr-o
zonă deluroasă de pe marginea nordică a Depresiunii Huedinului.
După Poieni râul Crişul Repede pătrunde în Depresiunea Ciucea – Negreni. În
interiorul depresiuni primeşte cel mai important affluent al său, Drăganul. Crişul Repede
părăseşte Depresiunea Ciucea – Negreni la Bucea, unde râul pătrunde în defileul alcătuit
între M-ţii Plopişului Culmea Scomset – Dealul Mare. Imediat în aval de defileu, Crişul
Repede primeşte cel de-al doilea affluent al său ca şi importanţă, Iadul. Imediat după
obârşie, Iadul intră în depresiunea de la Stâna de Vale. De aici râul îşi formează un defileu
lung cu căderi mari până la primul afluent mai important Valea Leşului.

Fig. 4.2 Defileul Crişului Repede

Vegetaţia forestieră şi solurile sunt cele specifice unităţilor de relief din această
categorie şi parte a ţării: fag, gorun, stejar, chiar cer şi alte foioase (carpen), unele dintre
acestea fiind folosite, în prima perioadă de exploatare, pentru prepararea mangalului, care

36
`

era trimis, în primul rând, spre cele două mari oraşe ale Imperiului Habsburgic (Viena şi
Budapesta).
Din punct de vedere territorial – administrativ Şuncuiuş este comună, fiind
înfiinţată în anul 1964, în urma reorganizării administrative – teritorială, cuprinznd terenuri
care înainte aparţineua de comunele din jur.
În ceea ce priveşte infrastructura rutieră şi feroviară, comuna Şuncuiuş este
străbătută de o cale ferată, respectiv calea ferată Bucureşti – Oradea, cu staţie CFR
prevăzută cu casierie de bilete sală de aşteptare şi alte dependenţe specifice.
Situată la circa 59 de km de Oradea – oraş reşedinţă de judeţ, şi la aproximativ 70
de km de graniţa cu Ungaria, până la Suncuiuş distanţa până la Oradea poate să se parcurgă
în maxim 50 minute. Legătura rutieră cu Sucuiuşul poate fi realizată pe ruta Oradea – Topa
de Criş – Vadu Crişului – Suncuiuş.
Din punct de vedere istoric prima atestare a localităţii datează din anul 1256, când
sub denumirea de Sunkulus, apare în consemnarea făcută de diploma lui Bela al IV- lea,
Regele Ungariei.
Localitatea este pomenită în mai multe rânduri, începând cu anii 1264 şi până în
1604, când se arată că face parte din domeniul Şinteului.
Pe acest domeniu, în prima parte a secolului XVII s-au stabilit, în pribegie foşti
domni ai Ţării Româneşti: Gavrilaş Movilă şi Constantin Şerban, care au încercat să îşi
regrubeze forţele în vederea recocupării tronurilor pierdute.
Istoria contemporană a acestor meleaguri consemnează martitajul lui George Groza
şi Mihai Ungur care, împreună cu un grup de săteni au fost arestaţi de gardiştii maghiari în
perioada imediat următoare Marii Unirii din 1918.
Şuncuiuşul lua fiinţă ca şi comună în anul 1964, când în urma reorganizării
administrative a Ţării. Dezvoltarea ceea mai puternică a zonei s-a realizat după cel de-al
doilea război mondial odată cu începerea exploatării zăcămintelor de argilă şi bauxită de pe
teritoriul comunei de astăzi al comunei, în perioada premergătoare revoluţiei din 1989,
problema argilei de la Şuncuiuş fiind considerată o problemă de interes naţional.
Privitor la gradul de ocupare al forţei de muncă la nivelul comunei acesta este
foarte scăzut,, majoritatea persoanelor care au loc de muncă, desfăşurându-şi activitatea în
alte comune, sau în oraşele din jur. La nivelul comunei, numărul locurilor de muncă este
foarte scăzut, sectorul minier fiind până la principala sursă a locurilor de muncă. În prezent
acest sector este restrains, exploatarea zăcămintelor, în principal de argilă, realizându-se
doar prin cariere la suprafaţă, cu un număr scăzut de muncitori.
37
`

4.2 Date generale despre perimetru minier Șuncuiuș

În anii care au urmat după 1990 regiunile miniere din Europa Centrală şi de Est au
trebuit să facă faţă unor provocări identice: închiderea masivă a industriei, investiţii reduse,
apariţia unor „peisaje industriale uzate” şi intens poluate, infrastructură slab dezvoltată.
Pentru a îmbunătăţi situaţia arealelor grav afectate de restructurare industrială şi minieră,
autorităţile române au promovat politici de dezvoltare socio-economică, prin instituirea
„zonelor defavorizate” sperându-se la atragerea de investiţii, oferindu-se facilităţi fiscale
investitorilor, dezvoltându-se diverse activităţi pentru crearea de locuri de muncă,
stabilindu-se structuri care susţin dezvoltarea socio-economică.
Comunităţile miniere defavorizate din zona Şuncuiuş puternic ancorate în activităţi
miniere istorice, au trebuit să se confrunte cu un proces de reconversie economică, prin
punerea în aplicare a respectivelor măsuri socio-economice, sperându-se în dezvoltarea
regională durabilă a acestor comunităţi. Mai mult, existenţa acestor zone defavorizate
miniere este efectul unei lungi perioade de evoluţie economică locală şi regională.
Complicatul şi întunecatul drum al tranziţiei ultimilor 20 de ani, a adus pentru zona
minieră Şuncuiuş fenomene precum închiderea industriei, pierderea pieţelor tradiţionale,
şomaj ridicat, creşterea preţurilor şi scăderea dramatică a nivelului de trăi.
În cadrul acestui areal, sectorul turistic poate fi cel mai important generator de
dezvoltare locală, care poate aduce noi locuri de muncă şi redresare economică generală,
reprezentând o alternativă la declinul economic în care această regiune se află în prezent.
Zona Şuncuiuş, cu o economie dependendă de activităţi miniere vechi de peste o
sută de ani se află în prezent într-un proces profund de reconversie economică. Proporţia
sectorului minier a scăzut continuu în ultimii două zeci de ani, fiind înlocuit de activităţi
din sfera serviciilor40.
Restructurarea industriei miniere a început în 1991, dar închiderea masivă a
minelor, considerate nerentabile datorită costurilor de exploatare ridicate şi a scăderii
cererii pe pieţele internaţionale, a avut loc începând cu anul 1997.
Restructurarea economică nu a fost înlocuită de măsuri de diminuare a efectelor
drastice ale închiderii minelor, precum şomaj ridicat, scăderea nivelului de trai, migraţia
unei părţi a populaţiei locale.

40
Balogh, M., Coroş, Monica, Maria, Negrea, Natalia, Coroş, M.E., (2010), The Impact of European Funds
upon the Tourism Development in Macroregion One from Romania, in Transylvanian Review of
Administrative Sciences, No. 31E/2010,pp.12-15
38
`

Guvernul Romaniei înfiinţează în 1997 Agenţia Naţionala pentru Dezvoltarea


Zonelor Miniere (ANDZM), cu scopul de a oferi sprijin financiar iniţiativelor socio-
economice menite în a diminua impactul socio-economic negativ, sperându-se în acelaşi
timp redezvoltarea arealului studiat.
Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 24/1998 privind regimul zonelor
defavorizate înfiinţează şi reglementează existenţa acestora, pentru ca în anul 1999 acestă
zonă să-şi înceapă existenţa, cu scopul de a se mări atractivitatea acesteia, prin noi
investiţii, generatoare de locuri de muncă şi creştere economică.
Zona minieră Şuncuiuş , rezultat a fenomenelor de antropizare istorice se prezintă
ca discontinuitate în structura spaţială şi disparităţi în dezvoltarea regională, schimbările
socio-economice şi culturale din acest areal fiind rezultatul intervenţiilor istorice ale
factorului uman.
Pe fondul unui spor natural negativ, migrarea populaţiei tinere, procesul de
îmbătrânire poate avea consecinţe grave pentru piaţa locală a forţei de muncă.
Disponibilitatea calificărilor variate ale resursei umane din arealul de studiu poate avea un
impact deosebit de mare asupra sistemului turistic.
Datorită restructurării economice, cei scoşi din producţia industrială pot fi
recalicalificaţi pentru a putea lucra în domeniul turismului. La nivelul sistemului U.A.T.-
urilor analizate, în prezent, există resursa umană necesară pentru a asigura servicii
specifice şi complementare turismului.
Perspectiva apropiată (10-15 ani) presupune o gestionare optimă a acestei resurse
având în vedere tendinţa de reducere a posibilelor mişcări migratorii în cazul grupelor de
vârstă tinere (sub 20 ani)41.
Analiza potenţialului şi activităţii turistice din zona Şuncuiuş cuprinde o
radiografie a situaţiei turistice actuale existente, mai mult a fost evaluată şi analizată
atractivitatea turistică, precum şi stadiul actual al dezvoltării turistice. Mai mult,
caracteristicile economice ale regiunii miniere analizate au generat existenţa unor situri
industriale dezafectate, care pot reprezinta o resursa excelentă de dezvoltare.
Acest areal abandonat sau degradat în prezent, a cărei existenţă nu mai este
sprijinită de activitate economică care le-a generarat, poate fi reintegrată funcţional
teritorial prin introducerea sa în circuitul turistic.

41
Benedek, J., (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltare regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca,p. 145
39
`

În dezvoltarea regională, turismul constituie un factor determinant, cu aport la


creşterea economică, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru populaţia
locală. Turismul asigură legături socio-economice complexe, valorificând resurselor locale,
stimulând dezvoltarea economică, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă a regiunilor în
cauză, afectate de un profund declin economic, şi anume Băiţa-Nucet, Borod- Şuncuiuş-
Dobreşti-Vadu Crişului, Popeşti-Derna-Aleşd, unde sectorul turistic poate fi cel mai
important generator de dezvoltare locală, de creare a noi locuri de muncă şi de redresare
economică generală, reprezentând o alternativă la declinul economic în care aceste regiuni
se află în prezent42.
Planificarea dezvoltării turismului la nivel de zonă defavorizată are la bază turismul
comunităţilor locale care alcătuiesc aceste entităţi, prin dezvoltarea tuturor elementelor
spaţiale şi funcţionale care includ, căile de acces, obiectivele turistice, comunităţile locale
etc. În dezvoltarea turistică de la acest nivel toate aceste elemente trebuie sa fie planificate
împreună, grupat pentru ca fluxul turistic le utilizează pe toate.

4.3 Cauzele produceri alunecărilor de teren în perimetrul studiat

Alunecările de teren profunde se regăsesc cu precădere pe versantul drept al


Crişului Repede având ca şi cauză principală evoluţia versantului sub acţiunea directă a
apelor râului43.
Pantele, substratul litologic, structura şi omul sunt factori de control activi ce
condiţionează apariţia şi evoluţia proceselor de versant.
Se regăsesc pe suprafeţe întinse din zona dealurilor cu precădere în arealele unde
terenurile sunt abandonate nemaifiind supuse lucrărilor agricole.
Problema torenţialităţii este din ce în ce mai actuală datorită schimbării utilizării
terenurilor ce au fost supuse terasărilor pentru vii şi respectiv pomicultură. O foarte mare
suprafaţă ocupată în trecut de aceste tipuri de culturi se află în momentul de faţă într-o
stare puternică de degradare datorată abandonării culturilor.

42
Ianoş, I., (2001), Ariile profund dezavantajate din Romania. Consideratii preliminare,Revista Terra, nr. 1-
2
43
Ilieş, Al., Josan, Ioana, Staşac, M., (1999), Les premises favorables au developpement du tourisme dans les
Monts de Pădurea Craiului, în Analele Universităţii din Oradea, Seria Geografie, Lucrările Simpozionului
Internaţional „Turism şi dezvoltare teritorială”, tom IX, Editura Universităţii din Oradea
40
`

Astfel fenomenul de torenţialitate care se manifestă cu precădere în partea


superioară a cursurilor apelor, având un efect destul de redus în relief, devine un fenomen
important cu atăt mai mult cu cât aceste terenuri se află în imediata vecinătate a spaţiului
locuit în zone cu potenţial de dezvoltare a localităţilor sau în zone deja ocupate de
extinderea necontrolată a acestora44.
Sectoarele de instabilitate morfologică sunt localizate preponderent în arealul
deluros, în sectoare joase, de albie majoră şi minoră aferente Crişului Repede, ponderea
acestor procese fiind extrem de redusă. în schimb, în arealele joase domină procesele de
supraumectare, de tasare, cauzele generale fiind date de litologie (extrem de friabila), de
compoziţia granulometrica a depozitelor, de coeficientul de compactare al acestora etc.
Frecvenţa mare a proceselor de pantă este dată de sectoare de versant cu înclinare mare, ce
caracterizează sectorul deluros. Prezenţa acestor procese în perimetrul intravilanului capătă
o importanţă deosebită prin prisma impactului pe care aceste procese le au asupra tuturor
elementelor ce definesc socio-geosistemul45.
Formaţiile litologice ce intră în alcătuirea arealului se caracterizează printr-un
fundament cristalino-mezozoic faliat pe direcţii predominant NV-SE respectiv SV-NE care
au generat o structură mozaicată pe care se dispune o cuvertură molesică neogenă alcătuită
din formaţiuni tortoniene, sarmaţiene şi panoniene.
Seria stratigrafică se încheie printr-o sedimentare psamo-psefitică, depozitele
corespunzătoare acestui ciclu de sedimentare fiind date de marne cu aspect masiv şi
compact până la marne cu aspecte mai puţin foioase.
Peste acest strat se găseşte un complex nisipos-argilos, ce atinge câţiva metri
grosime şi a căror dimensiune devine din ce în ce mai mică către partea vestică (spre
contactul cu câmpia).
Complexul nisipos-argilos este marcat în bază de o gresie cenuşie, friabilă, ce are o
importanţă deosebită în definirea procesului de alunecare. Înclinarea acestor depozite
prezintă variaţii locale, dar, în general, ele se scufundă treptat către nord-vest.

44
Morar, C. (2011), Several Social Impacts of Mine Closures in the Disadvantaged Areas of Bihor County,
Romania, in Forum Geographic, Geographical Studies and Environment Protection Research, Volumul X,
Issue 2, Craiova
45
Ilies Dorina Camelia, Blaga L., Baias S., Morar C., Herman G. - Cross Border Natural Parks, Support for
Regional Development. Case study of the Northern and Western Romanian Border, in Revista Romană de
Geografie Politică, Year XII, no. 1, Editura Universităţii din Oradea
41
`

Peste cuvertura molasică neogenă s-au dispuse sedimente cuaternare inferioare


(pleistocen) format din depozite lacustre, loess şi cuaternar superioare (holocen) formate
din depozite coloviale, deluviale, aluviuni şi soluri. Înclinarea generală a acestor depozite
panoniene este N-V situându-se pe un sistem de falii al ramei montane.
Marea majoritate a alunecărilor de teren din perimetrul zonei Şuncuiuş sunt
alunecări recente, cele mai vechi fiind de vârsta cuaternară. Apariţia acestor procese a
coincis cu momentul final al definitivării reţelei hidrografice, aceste elemente hidrografice
(Crişul Repede) jucând un rol determinant în evoluţia versanţilor, în dinamica acestora, în
conturarea ariilor locale de instabilitate care au generat şi generează alunecări de teren.
Având în vedere criteriile ce stau la baza elaborării harţilor referitoare la potenţialul
de producere al alunecărilor şi coeficientul de risc, din punct de vedere litologic,
geomorfologic, structural, hidrologic şi climatic, hidrogeologic şi seismic, zona deluroasă
din cadrul zonei Şuncuiuş se regăseşte în categoriile medie şi medie-mare. Din punct de
vedere silvic şi antropogen, potenţialul de producere al alunecărilor şi coeficientul de risc
se situează în categoriile mare şi foarte mare.
Alunecările de teren din arealul Şunciuş sunt condiţionate de o serie de factori de
control, cei mai importanţi fiind:
 Litologia (un fundament crtistalino-mezozoic la baza peste care sunt depuse
serii succesive de molasa neogenă alcătuită din formaţiuni tortoniene,
sarmaţiene şi panoniene). Depozitele panoniene sunt reprezentate în arealul
afectat de alunecări de teren prin marne cu aspect masiv şi compact pana la
marne mai puţin foioase;
 Tectonica (prin evoluţia tectonica generala a arealului, care condiţionează
evoluţia reţelei hidrografice);
 Relieful, prin parametrii morfologici (panta, expoziţia versanţilor, energia de
relief);
 Activitatea antropică (prin construcţiile amplasate pe masele alunecate, cu rol
de supraîncărcare a versanţilor).
 Datorită specificului activităţii miniere, indiferent dacă se desfăşoară în
exploatări subterane, la zi sau sunt doar lucrări de prospecţiuni, haldare de
streril sau preparare de substanţe minerale utile, în zone restrânse ca şi
suprafaţă, pot apărea puternice presiuni antropice asupra geosistemelor naturale
cu impact semnificativ asupra tot ce este viu.

42
`

4.4. Impactul produs de alunecările de teren în perimetrul analizat

Defrişările, poluanţii industriali, pulberile evacuate în atmosferă, reziduurile


activităţii miniere rezultate din exploatare şi prelucrarea substanţelor minerale utile ce sunt
preluate în sistemul hidrografic, sub diferite forme de agregare stocate şi transportate din
amonte în aval sub formă de soluţie sau suspensii pot produce modificarea semnificativă a
parametrilor calitativi ai mediului generând efecte negative pe tot parcursul circuitului lor
în natură, producând de asemenea şi alunecările de teren.
Exploatările miniere din dealurile şi munţii din arealul analizat prin existenţa lor
modifică desfăşurarea naturală a proceselor hidrografice şi pedogenetice datorită
îndepărtării vegetaţiei naturale (care este de cele mai multe ori pădure), datorită lucrărilor
intensive asupra solului cu mijloace mecanice, a lucrărilor de desecare-drenaj, a
transportului de material, şi a poluării cu pulberi şi suspensii.
În cazul exploatărilor miniere la zi, peisajul rezultat în urma lucrărilor de
descopertare şi exploatare este caracterizat de un grad avansat de alterare fizică, chimică şi
dezorganizare, însoţită desigur de un geofacies caracteristic şi un topoclimat specifice în
urma schimbării albedoului suprafeţelor, toate acestea ducând inclusiv la un discomfort
psihic.
Vegetaţia este îndepărtată prin decaparea solului care în marea majoritate a
cazurilor este categorisit drept steril şi este transportat în haldele de steril, unde de multe
ori este amestecat cu deşeuri industriale, ambalaje resturi menajere, etc.
Fauna din cauza zgomotelor produse de exploziile folosite în lucrările de derocare
şi datorită nivelului ridicat al vibraţiilor într-un spectru larg de frecvenţe şi amplitudini,
provocate de utilajele de extracţie şi transport părăsesc perimetrul, ori dispar prin extincţie.
În urma modificărilor antropice în masa mare a volumului de sol apar forţe de
natură reologică ce se manifestă sub forma unor tensiuni, ce tind să readucă masivul într-o
stare de echilibru, efectul sunt alunecările de teren, ce se produc atât în fronturile de lucru
cât şi la limitele perimetrelor miniere.
Se prezintă de asemenea impactul alunecărilor de teren cauzate de activităţiile
miniere asupra biodiversităţii în arealul analizat. Aceasta deoarece lucrările de exploatare
minieră implică deseori şi lucrări de defrişare pe suprafeţe extinse a pădurilor. Poluarea

43
`

apelor şi alungarea unor specii de animale din habitatul lor natural, face posibilă invazia
unor specii, străine acelui habitat.
Fenomenul este accentuat şi de variabilităţile climatice a ultimilor ani. În plus
arealul ce face obiectul prezentului studiu cuprinde şi o parte din Parcul natural Munţii
Apuseni, componentă importantă a reţelei Natura 2000, precum şi numeroase alte arii
protejate.
Exploatările miniere limitrofe ariilor protejate, deşi reduse ca exdindere, dar în
număr mare, pot prezenta un potenţial pericol pentru biodiversitatea zonei precum şi pentru
conservarea diferitor bunuri ale patrimoniului natural46.

4.5. Soluții tehnice privid reducerea impactului cauzat de alunecările de teren

Vedem drept soluţie în aducerea la un numitor comun a intereselor tuturor părţilor


implicate, dialogul şi creşterea gradului de conştientizarea privind importanţa calităţii
mediului în zona analizată, în apropierea perimetrul exploatărilor miniere, pentru fiecare
individ în parte, pentru grupuri şi comunităţi.
Cu cât numărul participanţilor la demersurile necesare obţineri licenţelor de
exploatare, numărul persoanelor implicate în proiectarea, deschiderea, şi exploatarea
minelor în dealurile şi munţii judeţului Bihor, precum şi numărul membrilor autorităţilor
publice centrale şi locale responsabile cu apărarea bunurilor naturale, care va realiza
importanţa şi căile de păstrare a calităţii mediului cât mai apropiat de cel iniţial, va fi mai
mare, cu atât mai uşor se vor anticipa efectele negative ale alunecărilor de teren produse de
exploatărilor miniere şi se vor adopta mai uşor măsurile de prevenire, protecţie şi refacere
a perimetrelor din exploatare.
Atunci când perimetrul unei exploatări miniere este localizat într-o zona precum
cea analizată, unde natura abundă în bogăţii, atât substanţe minerale utile cât şi comori ale
patrimoniului natural responsabilitatea managementului exploatăriilor miniere capătă noi
dimensiuni.
Este de datoria noastră să utilizăm resursele într-un mod raţional, ţinând cont de
valoarea şi importanţa fiecăreia, atât pentru momentul prezent cât şi mai ales pentru viitor.
Extracţia substanţelor minerale utile este importantă şi necesară, dar ea trebuie să se

46
Băltăreţu, Andreea Mihaela, (2010), Amenajarea turistică şi dezvoltarea urbană, Editura Universitară
Bucureşti, pp. 234-235
44
`

relizeze având grijă de patrimoniul natural, conservând habitatele, speciile de floră şi faună
sălbatică, protejând formaţiunile geomorfologice şi peisagistice de interes ecologic,
ştiinţific, estetic, cultural istoric, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic,
geologic, antropologic sau de lată natură cu valoare de patrimoniu natural, existente în
perimetrul ariilor naturale protejate, situate în vecinătatea exploatărilor miniere, colaborând
cu autorităţile şi instituţiile menite să administreze şi să instituie regimul de protecţie al
acestor arii naturale.

45
`

CONCLUZII

Alunecările de teren şi ruperile de pante sunt cauzate de schimbări în starea de


eforturi efective, variaţii ale proprietăţilor materialului sau schimbarea geometriei.
Schimbările în starea de eforturi efective poate fi indusă fie direct, ca o consecinţă a
variaţiei forţelor exterioare (cutremure, acţiuni antropice) sau indirect prin variaţia
presiunii apei din pori (efectul ploilor).
Variaţiile proprietăţilor materialului pot fi provocate de procese de degradare.
Schimbarea geometriei poate fi produsă de cauze naturale (eroziune) sau acţiuni antropice
(excavaţii, construcţii, schimbarea unghiului pantelor, etc.).
Înţelegerea proceselor pe care le implică alunecările de teren şi posibilitatea de a
simplifica eficient modelarea acestora presupune interpretarea corectă a unui număr de
procese şi activităţi contribuabile.
Principalele sunt:
 geomorfologia – multitudinea de procese fizice si chimice care au afectat suprafaţa
în discuţie şi zonele din proximitate;
 hidrologia – influenţa pânzei freatice în infiltraţii, eroziuni, etc.;
 litologia– succesiunea şi caracteristicile pământurilor şi rocilor;
 hidrogeologia – factorii care afectează distribuţia pânzei freatice;
 caracterizarea geotehnică a amplasamentului;
 modelul geotehnic, stabilitatea şi analiza deformaţiilor;
 analiza de hazard şi diminuarea acestuia;
Criteriile după care se pot clasifica alunecările de teren sunt: adâncimea la care se
află suprafaţa de alunecare ; viteza de alunecare care reprezintă mărimea deplasării masei
de pământ raportată la timpul în care s-a produs aceasta; direcţia de evoluţie a procesului
de alunecare pe versanţi şi taluzuri împarte fenomenul în alunecări deplasive şi alunecări
detrusive; poziţia de rupere faţă de stratificaţia pământului: consecvente, insecvente şi
asecvente; vârsta alunecărilor: active şi stinse; caracterul materialului alunecat; gradul de
activitate: stabilizate, parţial stabilizate, active; mişcarea masei alunecătoare: rotaţie sau
translaţie.
Factorii care contribuie la producerea alunecărilor pot fi:
 cauzali – gravitaţia şi acţiunea apei, acţiunea omului,mişcările tectonice şi
seismice; şi
46
`

 condiţionali – relieful accidentat, plantele mari, alternanţa de straturi permeabile cu


straturi impermeabile înclinate, natura terenurilor, procesele de alterare şi
dezagregare, crăpăturile de pe terenurile alunecoase.
Urmările alunecărilor de teren sunt grave, oricare ar fi cauzele care le produc. Pe
lângă victimele omeneşti, distrug aşezări, degradează solurile şi terenurile cultivate,
afectează vegetaţia forestieră, drumurile, căile ferate, tuneluri şi baraje, conducte
subterane, blocări de văi creând lacuri artificiale, prăbuşiri de faleze, colmatarea lacurilor
de acumulare, distrugerea exploatărilor miniere,etc.
Efecte cauzate de curgerea apelor de suprafaţă care pot avea impact asupra producerii
alunecărilor de teren pot fi:
 Energia mare de curgere a apelor curgatoare poate conduce la spalarea bazei
versanţilor sau taluzurilor şi pierderea stabilităţii acestora;
 Apa de suprafaţă, cu energie mare de curgere pe suprafaţa taluzurilor sau
versanţilor poate conduce la ravenări şi eroziuni ale acestora;
 Ploile torenţiale de scurtă durată, topirea rapidă a zăpezii, preciptaţiile
îndelungate, inundaţiile conduc la creşterea greutăţii volumice a masivului,
micşorarea coeziunii şi în final la pierderea stabilităţii;
 Apa de suprafaţă, infiltrată în corpul terasamentelor, conduce la scăderea
capacităţii portante şi pierderea stabilităţii.
În concluzie, procesele geomorfologice actuale (alunecări de teren superficiale,
ravenaţie şi torenţialitate) afectează versanţii naturali remarcându-se declanşarea şi
reactivarea unor procese geomorfologice (alunecări de teren superficiale, rostogoliri şi
eroziune torenţială) induse de lucrările de amenajare a drumurilor sau in unele cazuri ale
activităţilor miniere.
Zona analizată în cadrul capitolul patru al lucrării o constituie arealul comunei Şuncuiuş
din Judeţul Bihor.
Comuna este situată la Poalele Munţilor Pădurea Craiului. Zona Munţilor Pădurea
Craiului prezintă un potenţial turistic deosebit de ridicat datorită amplasamentului extrem
de favorabil, unde natura îşi etalează cu generozitate splendorile sale inimaginabile prin
forme carstice dăltuite cu măiestrie în calcarul stâncilor, prin prezenţa insolită a caprelor
negre sau a vulturilor, prin aerul ozonat, prin apa dulce şi limpede a Crişurilor şi a
afluenţilor lor.

47
`

Comuna Şuncuiuş este localizată pe cursul mijlociu al râului Crişul Repede. Crişul
Repede drenează versanţii nordici ai masivelor Gilău, Vlădeasa şi Pădurea Craiului.
Izvorăşte de la altitudinea de 710 m, în apropiere de localitatea Izvorul Crişului, dintr-o
zonă deluroasă de pe marginea nordică a Depresiunii Huedinului.
Zona Şuncuiuş, cu o economie dependendă de activităţi miniere vechi de peste o
sută de ani se află în prezent într-un proces profund de reconversie economică. Proporţia
sectorului minier a scăzut continuu în ultimii două zeci de ani, fiind înlocuit de activităţi
din sfera serviciilor. Având în vedere criteriile ce stau la baza elaborării harţilor referitoare
la potenţialul de producere al alunecărilor şi coeficientul de risc, din punct de vedere
litologic, geomorfologic, structural, hidrologic şi climatic, hidrogeologic şi seismic, zona
deluroasă din cadrul zonei Şuncuiuş se regăseşte în categoriile medie şi medie-mare. Din
punct de vedere silvic şi antropogen, potenţialul de producere al alunecărilor şi coeficientul
de risc se situează în categoriile mare şi foarte mare.

48
`

Alunecările de teren din arealul Şunciuş sunt condiţionate de o serie de factori de


control, cei mai importanţi fiind:
 Litologia (un fundament crtistalino-mezozoic la baza peste care sunt depuse
serii succesive de molasa neogenă alcătuită din formaţiuni tortoniene,
sarmaţiene şi panoniene). Depozitele panoniene sunt reprezentate în arealul
afectat de alunecări de teren prin marne cu aspect masiv şi compact pana la
marne mai puţin foioase;
 Tectonica (prin evoluţia tectonica generala a arealului, care condiţionează
evoluţia reţelei hidrografice);
 Relieful, prin parametrii morfologici (panta, expoziţia versanţilor, energia de
relief);
 Activitatea antropică (prin construcţiile amplasate pe masele alunecate, cu rol
de supraîncărcare a versanţilor).
 Datorită specificului activităţii miniere, indiferent dacă se desfăşoară în
exploatări subterane, la zi sau sunt doar lucrări de prospecţiuni, haldare de
streril sau preparare de substanţe minerale utile, în zone restrânse ca şi
suprafaţă, pot apărea puternice presiuni antropice asupra geosistemelor naturale
cu impact semnificativ asupra tot ce este viu.
Defrişările, poluanţii industriali, pulberile evacuate în atmosferă, reziduurile
activităţii miniere rezultate din exploatare şi prelucrarea substanţelor minerale utile ce sunt
preluate în sistemul hidrografic, sub diferite forme de agregare stocate şi transportate din
amonte în aval sub formă de soluţie sau suspensii pot produce modificarea semnificativă a
parametrilor calitativi ai mediului generând efecte negative pe tot parcursul circuitului lor
în natură, producând de asemenea şi alunecările de teren.
Se prezintă de asemenea impactul alunecărilor de teren cauzate de activităţiile
miniere asupra biodiversităţii în arealul analizat. Aceasta deoarece lucrările de exploatare
minieră implică deseori şi lucrări de defrişare pe suprafeţe extinse a pădurilor. Poluarea
apelor şi alungarea unor specii de animale din habitatul lor natural, face posibilă invazia
unor specii, străine acelui habitat.
Extracţia substanţelor minerale utile este importantă şi necesară, dar ea trebuie să se
relizeze având grijă de patrimoniul natural, conservând habitatele, speciile de floră şi faună
sălbatică, protejând formaţiunile geomorfologice şi peisagistice de interes ecologic,
ştiinţific, estetic, cultural istoric, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic,

49
`

geologic, antropologic sau de lată natură cu valoare de patrimoniu natural, existente în


perimetrul ariilor naturale protejate, situate în vecinătatea exploatărilor miniere, colaborând
cu autorităţile şi instituţiile menite să administreze şi să instituie regimul de protecţie al
acestor arii naturale.

BIBLIOGRAFIE

1. Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), The use of a deep foundation system,
in order to prevent building degradations due to landslide, in a residential area of
Iaşi city, Romania, New Trends in Statics and Dynamics of Buildings, Bratislava,
pp. 209-212

2. Aşuencei V., Răileanu P. (2010), Evaluarea riscului de producere a alunecărilor de


teren, Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190

3. Balogh, M., Coroş, Monica, Maria, Negrea, Natalia, Coroş, M.E., (2010), The
Impact of European Funds upon the Tourism Development in Macroregion One
from Romania, in Transylvanian Review of Administrative Sciences, No.
31E/2010,pp.12-15

50
`

4. Băltăreţu, Andreea Mihaela, (2010), Amenajarea turistică şi dezvoltarea urbană,


Editura Universitară Bucureşti

5. Benedek, J., (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltare regională, Presa


Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,p. 145

6. Cocean, P., (1988), Chei şi defilee în Munţii Apuseni, Edit. Academiei, Bucuresti
Cocean, P., (1995), Peşterile României -potenţial turistic, Edit. Dacia, Cluj-Napoca

7. Cocean, P., (1997), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-
Napoca

8. Cocean, P., (1998), Geografia Turismului Românesc, Universitatea Ecologica Deva

9. Cocean, P., (2000), Munţii Apuseni. Procese si forme carstice, Editura Academiei,
Bucureşti

10. Cocean, P., (2005), Geografie regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

11. Constantin, Daniela Luminiţa, (2010) Economie regională. Teorii, modele, politici
Centrul de Economie şi Politici Regionale, Universitatea Alexandru Ioan Cuza

12. Cruden, D.M. (1991). A simple description of a landslide. Bulletin IAEG no 43, pp.
27-29

13. Fields, G. S. (2001), Distribution and development: a new look at the developing
world, New York, London: Russell Sage Foundation; MIT Press

14. Florea M.N. (1979), Alunecări de teren şi taluze,Editura Tehnică, Bucureşti.

15. Fodor, D., (2005), Pagini din istoria mineritului, Academia de Ştiinte Tehnice din
România, Secţia Petrol- Mine, Genomie - Editura Infomin, Deva

16. GT 019-98 (1998), Ghid de redactare a hărţilor de risc la alunecare a versanţilor


pentru asigurarea stabilităţii construcţiilor.

17. Ianoş, I., (2001), Ariile profund dezavantajate din Romania. Consideratii
preliminare,Revista Terra, nr. 1- 2

18. Ilies Dorina Camelia, Blaga L., Baias S., Morar C., Herman G. - Cross Border
Natural Parks, Support for Regional Development. Case study of the Northern and
Western Romanian Border, in Revista Romană de Geografie Politică, Year XII, no.
1, Editura Universităţii din Oradea

51
`

19. Ilieş, Al., Josan, Ioana, Staşac, M., (1999), Les premises favorables au
developpement du tourisme dans les Monts de Pădurea Craiului, în Analele
Universităţii din Oradea, Seria Geografie, Lucrările Simpozionului Internaţional
„Turism şi dezvoltare teritorială”, tom IX, Editura Universităţii din Oradea

20. Iptana S.A. (2005). Identificarea și delimitarea hazardurilor natural (cutremure,


alunecâri de teren și inundații). Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean.
Proiect, București: Ministerul Trasnporturilor, Construcțiilor și Turismului.

21. Morar, C. (2011), Several Social Impacts of Mine Closures in the Disadvantaged
Areas of Bihor County, Romania, in Forum Geographic, Geographical Studies and
Environment Protection Research, Volumul X, Issue 2, Craiova

52