Bancile comerciale si dezvoltarea lor în Romania

Primele banci din lume au luat nastere in antichitatea asiro-babiloniana,

functionand in principal pe baza de imprumuturi de cereale, extrem de valoroase si de
cautate la acea vreme, in primul rand pentru ca asigurau hrana populatiei si in al
doilea rand pentru ca monedele nu aparusera inca. Dovezile istorice indica faptul ca in
Roma si Grecia antica existau deja conceptele de imprumut si depozit in sensul in care
le folosim azi. Activitatile bancare simple, rudimentare se desfasurau initial in jurul
templelor.
Ulterior, cruciadele din Evul Mediu si schimburile comerciale din ce in ce mai dese
duc la aparitia unor banci care folosesc atat bani, cat si bunuri cu valoare economica
(piei de animale, grane, aur sau argint), bancile fiind ceva mai apoi folosite pentru
orice transfer de bani intre doi proprietati de unitati monetare, chiar si pentru
depozitare și recuperare taxe de la contribuabili.
Insa conceptul de banca in acceptiunea actuala dateaza din epoca renascentista,
iar familii de italieni din Venetia, Florenta si Genova sunt cunoscute azi ca fiind primele
familii de bancheri din lume, intemeietori ai activitatii bancare. Familiile de bancheri
Bardi si Peruzzi sunt cunoscute ca fiind pioneri ai domeniului, insa de departe numele
Medici este cel mai rasunator, fara indoiala datorita importantei familiei de Medici in
istoria Italiei, a Europei si a lumii.
Actualmente, cea mai veche banca din lume este tot o banca italiana, banca
Monte dei Paschi din Siena, care dateaza inca din 1472. Cu toate ca momentul crizei
economice din 2008 a pus mari probleme acestei banci, ea a supravietuit, fiind totusi
nevoita sa-si vanda din active sau sa reduca din personal si din cheltuielile
administrative.
In Romania, prima banca a fost infiintata in 1857 de catre un bancher german pe
nume Nulandt. Banca Nationala a Moldovei, caci asa se numea, avea sediul central la
Iasi, dar si doua sucursale la Bucuresti si Galati. In realitate, prima banca romaneasca
functiona ca o sucursala a bancii din orasul german Dessau. Pentru ca situatia
economica a tarii era, la acea vreme, nu foarte stabila, dar si pentru ca banca a
imprumutat excesiv latifundiari, ea a functionat un an, fiind inchisa ca urmare a
falimentului in 1858.

In conditiile in care Poarta otomana impusese in Tarile Romana interdictia utilizarii

unor monede proprii, ca semn al recunoasterii vasalitatii si in care insusi imperiul
otoman era o uriașa piața a marilor puteri economice, invadata de moneda straina,
circulatia monetara pe piața principatelor dunarene se caracteriza printr-o varietate
extrema, un adevărat haos monetar, cu consecinte nefaste pentru o viața economico-
sociala sanatoasa. Circulau peste 70 de feluri de moneda,avand valori si cursuri dintre
cele mai diferite. Aceasta situație adus la inflorirea activitatii zarafilor specializati in
schimburile monetare contra unor comisioane. Pentru realizarea unui calcul unitar a
diferitelor monede, practica comerciala a impus utilizarea unei monede imaginare,
drept moneda de calcul. În amintirea lowenthalerului olandez care circulate în Tarile
Romane în secXVI, localnicii au capatat obisnuinta de a calcula totul in lei’, astfel
calculul valorii unui produs se facea în lei iar plățile se făceau în diferite feluri de
moneda reala. Leul avea 40 de subdiviziuni. Astfel au fost adoptate 2 monede etalon :
galbenul olandez de aur(3.5 gr Au) care era =31 lei si jumatate și sfantihul austriac de
argint(6.6 gr Ag) =2 lei si un sfert. Aceste feluri de moneda aveau circulatie in intreg
spatiul romanesc. In aceste conditii nevoia unei moneda nationale devenise deosebit
de acuta mai ales dupa unirea Principatelor(1859).Cuza a incercat sa creeze o moneda
nationala care urma sa se numeasca romanat(avand valoare francului francez),
garantat printr-un împrumut solicitat, insa fara succes in Franta. Dupa abdicarea lui
Cuza au avut loc unele tratative cu Înaltă Poarta pentru emiterea unor monede
romanesti,tratative incheiate cu acordul turcilor de aemite o astfel de moneda care
urma sa poarte ca insemn al dominatiei otomane semnul semilunei ; profitand de
acest acord de principiu guvernul roman a emis –pe baza legii adoptate in 1867 – la 1
ianuarie 1868 prima moneda romaneasca, fara insemne turcesti: leul impartit in 100
de bani valoare a acestuia fiind acoperita de 322.6 gr aur fin si 5 gr de argint
(principiul bimetalist). Romania a aderat la Uniunea Monetara și monedele
tarilor membre aveau drept de circulatie pe piata romaneasca.Leul era o moneda
convertibila,iar aurul si argintul puteau fi comercializate pe piata libera.Primele
monede au foost de arama ,in 1877 au fost emise si monede de argint si in preajma
razboiului de independenta au fost emise bancnote acoperite valoric prin valoare
domeniilor
statului.. Pana la cucerirea independentei veniturile statului erau asigurate din taxelev
amale,impozitele directe(capitatia),impozitele indirecte(taxe pe mosteniri,pe circulatia
marfurilor) si patentele platite de negustori si meseriasi( mosierii si clerul fiind scutiti
deimpozite catre stat).In provinciile aflate sub dominatie habsburgica(Transilvania si B
ucovina) o cale permanenta a intretinerii costisitorului aparat al statului austriac
si sustinerii numeroaselor razboaie purtate de habsburgi,o reprezenta sporirea impozit
elor asupra populatiei si expoatarea domeniilor fiscului (mine si paduri)..Impozitele pe
razboi siincartiruirea trupelor austriece constituiau alte modalitati de extorcare
fiscala,si economicain Transilvania si Bucovina.