Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE

ZAHAROZA
Îndrumător:
Ş.L.dr.Dumitrescu Denisa
Student:
Crăciun Alin-Robert
Grupa 2, Anul II

Constanţa
2013-2014
CUPRINS
1.Structură

Molecula acesteia este o dizaharidă compusă din cele


două monozaharide bine cunoscute: fructoză si glucoză,
cu formula moleculara C12H22O11.
Denumire IUPAC :
 α-D-glucopiranozil-(1→2)-β-D-fructopiranozid;
 β-D-fructofuranozil-(2→1)-β-D-glucopiranozid.
 ((2R,3R,4S,5S,6R)-2-[(2S,3S,4S,5R)-3,4-dihidroxi-
2,5-bis(hidroximetil)oxapent-2-il]oxi-6-
(hidroximethil)oxahexan-3,4,5-triol)
6 CH2OH
5 O

4 1
OH
OH
3 2
OH O
6 CH2OH
O
5 2
OH
CH2OH
4 3 1
OH

Structură cristalină a acesteia este monoclinică,


aparţinând grupului spaţial P21 (cristalografie).

2.Răspândire şi istorie

Este dizaharida cea mai răspândită în natură. Se găseşte


în cantităţi mici în toate plantele în care se produce
fotosinteză, în nectarul florilor (alături de glucoză şi
fructoză), în trestia de zahăr (14-20%) şi sfecla de zahăr
(16-20%), care reprezintă sursele industriale de zaharoză.
Zaharoza se mai găseşte în morcovi, pepeni galbeni,
zmeură, piersici, caise. Denumirea ei uzuală este zahăr.
Producţia de zahăr are o istorie lungă. Manuscrisuri din
China Antică din jurul secolului VIII î.Hr. afirmă despre
trestia de zahăr şi despre luarea la cunostinţă despre
această planta ce derivă din India. Mai mult, aflăm ca in
jurul anului 500 î.Hr. rezidenţi din India au început să
producă sirop de zahăr, răcindu-l în vase mari si netede,
pentru a produce cristale pure de zahăr, acestea fiind mai
uşor de stocat şi de transportat.
In Europa, zahărul era un lux pe care puţini şi-l
permiteau, Veneţia fiind centrul de distribuţie din cauza
puterii sale financiare sporite.Abia in secolul XIX zahărul
devine o necesitate umană, incepând sa rivalizeze cu
mierea pe post de îndulcitor.

3.Metode de obţinere

Materiile prime pentru fabricarea zahărului sunt


reprezentate de sfecla de zahăr şi trestia de zahăr.
Fabricele de zahăr din Europa nu lucrează cu trestia de
zahăr ci cu zahărul brun din trestie importat din ţările
producătoare de zahăr din trestie cum ar fi Cuba,Brazilia
etc.
Trestia de zahăr este o iarbă înaltă, care este cultivată în
mod comercial în ţările tropicale şi subtropicale, printre
care în Insulele Caraibe, Trinidad şi Tobago şiJamaica,
precum şi în Cuba, în Insulele Filipine, în sudul Statelor
Unite, inclusiv California şi Florida, şi în Columbia.
Planta salbatică iniţială a provenit probabil din Noua
Guinee şi a fost apoi introdusă în ţările producătoare de
trestie ca o importantă plantă agricolă.
Sfecla de zahăr este o plantă cultivată la climate
temperate care se cultivă în cea mai mare parte a Europei
de Vest. Este o plantă la care se utilizează rădăcinile, este
strâns înrudită cu sfecla şi aparţine aceleiaşi specii de
plante. În mod normal este recoltată iarna şi spre
deosebire de trestia de zahăr are calităţi de păstrare
excelente astfel încât poate sa fie stocată în forma sa
recoltată pentru perioade relativ lungi de timp înainte de
prelucrare.
Biosinteza zaharozei (sucroză) incepe cu precursorii
UDP-glucoză şi Fructoză-6-fosfat, catalizat de enzima
Sucroză-6-fosfat sintetază. Energia de reacţie se obţine
prin scindarea Uridin Difosfatului(UDP).Zaharoza este
sintetizată de plante şi cianobacterii, dar nu şi de alte
bacterii.
Deşi zaharoza este izolată din surse naturale, sinteza
chimică a fost realizată pentru prima dată in 1953 de
Raymond Lemieux.
Zaharoza se obţine chimic prin
deshidratarea(condensarea) intermoleculară a glucozei cu
fructoza:

4.Proprietăţi fizice

 Stare: substanţă solidă cristalizată;


 Culoare: albă;
 Gust: dulce;
 Solubilitate: solubilă in apă şi in solvenţi organici.
 Densitate: 1.587g/cm3.
 Punct de topire: nu există, se descompune la 185oC;
Încălzită peste această temperatură formează un lichid
galben-brun care, prin racire dă o masă solidă
amorfă numită caramel.
5.Proprietăţi chimice

Legătura chimică care combină glucoza şi fructoza


poate fi spartă prin diverse metode care va avea ca
rezultat, scindarea zaharozei în aceste două
monozaharide ale sale, glucoza şi fructoza. O
modalitate este hidroliza, procesul chimic prin care o
moleculă de apă sparge legătura dintre două parţi,
dintr-o moleculă a unui alt component. Într-o solutie
de zaharoză, reacţia de hidroliză are loc sub conditii
acide, aceasta numindu-se hidroliză acidă. Energia
termică, va creşte viteza de reacţie şi de asemenea
prezenţa enzimei sucrază sau sucul de lămâie.
1) Această reacţie se mai numeşte şi invertirea
zahărului:
2) Oxidarea degradativă(combustia):

C12H22O11 + 12O2  12CO2 + 11H2O

3) Obţinerea “bomboanei pentru rachetă”


(combustibil pentru rachete):

48 KNO3 + 5 C12H22O11 → 24 K2CO3 + 24 N2 + 55


H2O + 36 CO2

4) Reacţia cu acidul cloric:

8HClO3 + C12H22O11 → 11H2O + 12CO2 + 8HCl

5) Reacţia cu acidul sulfuric:


H2SO4 + C12H22O11 → 12C + 11H2O + Q
6.Forme farmaceutice

Zaharoza este folosită ca edulcorant/excipient în


industria farmaceutică. Poate fi gasită in multe forme
dozate ca suplimentele alimentare, tablete, şi/sau siropuri
deoarece nu este toxică.
Forme propriu zise:
- Acetaminofen şi Hidrocodon Bitartrat 325 mg/5 mg;
- Amfetamină şi Dextrametamfetamină 20 mg;
- Dexametazonă 4 mg;
- Dextrometamfetamină sulfat 10 mg;
- Omeprazole 20 mg;
- Metroprolol succinat 50 mg;
- Fendimetrazin tartrat 35 mg
- Fentermin clorhidrat 37.5 mg;
- Levotiroxină (sare de sodiu) 50 mcg, ş.a.
7.Acţiune fiziologică şi fiziopatologică

Zaharoza trece în glucoză şi fructoză sub acţiunea


invertazei, enzimă ce se găseşte în drojdii, plante dar şi în
organismul uman, unde se produce la nivelul intestinului
subţire.
Caria dentară, a devenit un pericol asociat cu consumul
de zaharuri, in special zaharoză.Bacteriile orale, (cum ar
fi Streptoccocus mutans) trăiesc în placa dentară şi pot
metaboliza orice zahar, obţinându-se astfel acid lactic care
scade pH-ul şi distruge cavitatea dentară.
Ea în cantităţi mari poate cauza diabetul zaharat de tip 1.
Mai poate apărea diabetul în cazul în care organismul nu
metabolizează cum trebuie zaharul. De asemenea
produsul de descompunere al zaharozei, glucoza poate
cauza probleme grave de metabolism şi aport de energie.
Zaharurile (implicit zaharoza) sunt asociate şi cu
cresterea nivelului de obezitate în Occident.