Sunteți pe pagina 1din 5

=1=

Controlul reprezintă o activitate specific umană care constă în verificarea și analiza permanentă,
periodică sau inopenată a muncii și a rezultatelor muncii dintr-un domeniu sau sector în scopul
preîntîmpinării și lichidării eventualilor neajunsuri.
Controlul asigură cunoașterea temeinică și detaliată a realităților economico-sociale, face
judecăți de valoare sau de confirmare, interpretînd stările de lucru sau realitățile constatate
printr-o raportare continuă a acestora la obiectivele de atins, normele fixate anticipat sau regulile
de desfășurare prestabilite. Controlul face posibilă determinarea abaterilor înregistrate, stabilind
semnificația și implicațiile lor, cauzele care le-au generat și măsurile ce se impun pentru
perfecționarea activității viitoare.
Activitatea de control presupune 3 esențiale:
1. Stabilirea situației ideale care ar trebui să existe sau e de dorit lucrul care se realizează pe
baza programelor de activitate, normelor sau normativelor, sarcinilor concrete, devizelor,
modelelor, previziunilor.
2. Determinarea situației reale existente la un moment dat sau rezultată direct sau indirect de
către organul de control.
3. Confruntarea celor 2 situații ideală și reală stabilește abaterile, diferențele, eventualile
toleranțe admise și se formulează concluziile în urma acțiunii de control.
Finalizarea oricărui control se realizează prin stabilirea stărilor de lucruri neconforme și
perfecționarea activității viitoare.
=2=
Controlul este o analiză permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații, pentru a urmări
mersul și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
Controlul este o verificare, o inspecție atentă a corectitudinii unui act sau o acțiune de
supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minuțioasă sau putere de a conduce ca un instrument
de reglementare a unui mecanism, a unui proces.
Activitatea de control poate fi definită ca funcție a conducerii, instrument de conducere, mijloc
de cunoaștere a realității și de corectare a erorilor. De asemenea controlul este definit drept
procesul prin care se verifică și se măsoară realizarea cantitativă și calitativă a performanțelor, a
sarcinilor sau lucrărilor pe care le compară cu obiectivele planificate și indică măsurile de
corectare ce apar ca necesare.
Controlul este un atribut a conducerii firmei, o funcție a conducerii și în același timp este o
activitate independentă. În această calitate de funcție a conducerii,controlul vizează maximizarea
parametrilor ce se referă la rezultatele obținute și la creșterea vitezei lor de realizare.
Sistemul de control financiar poate fi considerat ca instrument indispensabil a conducerii pentru
supravegherea regulată a activității firmei cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun privind
fiecare funcție în parte dar și în ansamblul firmei.
Managementul reprezintă efortul de a organiza activitatea de conducere în raport cu legitățile
pieții în vederea cunoașterii și perfecționării modului de gestionare a potențialului agenților
economici și de a preveni apariția riscurilor, deficienților și lipsurilor în activitatea acesteia.
Controlul este la nivel micro și macroeconomic o funcție eficientă și necesară conducerii,
armonizînd interesele individuale cu cele ale colectivității și ale societății într-un tot unitar.
Controlul financiar parte integrantă a managementului și a gestiunii financiare, constituie în
același timp expresia unei necesități obiective ca formă de cunoaștere, ceea ce îi conferă o sferă
mult mai largă și cu semnificații multiple care depășeșsc interesul strict al firmei.
Controlul care se efectuiază în cadrul firmei are o triplă semnificație:
1. Este un control pentru sine – un control interior
2. Un control pentru alții – control exterior
3. Un control pentru stat – control public
=3=
Controlul financiar cuprinde în sfera sa, sub aspect legal, teoretic și practic, problematica foarte
complexă specifică domeniului economic și financiar în interacțiunea și condiționarea sa
reciprocă cu domeniul tehnic, tehnologic, juridic etc.
Controlul financiar creceteazî viața economică la nivel micro și macroeconomic și este o
activitate de larg interes social deosebit de utilă și necesară pentru practica economică și socială
care presupune nenumărate probleme teoretice, organizatorice și metodologice.
Obiectul controlului financiar constă în examinarea modului în care se realizează sau nu s-a
realizat programul fixat anticipat și a modului cum se repectă principiile stabilite cu scopul de a
releva erorile, abaterile, lipsurile, deficiențele pentru a le remedia și evita în viitor.
În cadrul economiei de piață, controlul are o sferă de acțiune aproape nelimitată, fiind implicat în
toate activitățile economico sociale. Ele se manifestă ca funcție a managementului, contribuind
logic la îmbinarea și reglarea intereselor individuale și sociale într-un ansamblu unitar.
Importanța și necesitatea controlului financiar în condițiile economiei de piață sînt unanim
recunoscute. El este considerat ca indispensabil desfășurării activităților economico sociale atît
de factorii de conducere cît și de cei conduși.
Rolul controlului financiar reiese pregnant în evidență în toate fazele proceselor de producție
începînd de la activitățile de proiectare, contractare și pînă la finalizarea acestora și înregistrarea
rezultatelor obținute. În condițiile economiei de piață este necesară întărirea instituției
controlului financiar atît sub aspectul modului de organizare cît și sub aspectul cuprinderii și
extinderii acestuia în economie.
Controlul financiar asigură realizarea unor funcții specifice și particulare. Dintre funcțiile
specifice controlului financiar menționăm:
1. Funcția de prevenire și funcția de perfecționare care se materializează în preîntîmpinarea
producerii unor deficiențe sau pagube în desfășurarea activităților economico financiare.
2. Funcția de constatare a situației și funcția de corectare, în cazul în care apar dereglări.
Prin control se urmărește modul în care se îndeplinesc deciziile conducerii referitoare la
funcționarea firmei. Modul în care se asigură echilibrul financiar între venituri și cheltuieli și se
influențează favorabil realizarea sarcinilor economice care să contribuie la creșterea eficienței
tuturor activităților agenților economici.
3. Funcția de cunoaștere și funcția de avaluare a situației existente la un moment dat a
rezultatelor obținute la sfîrșitul perioadei de gestiune, asupra modului de desfășurare a
activității în condițiile de normalitate, legalitate și eficiență și totodată de asigurare a
tuturor categoriilor de colaboratori de solvabilitatea respectivului agent economic.
Funcția de cunoaștere presupune o analiză riguroasă în vederea sesizării operative a
tuturor neregulilor și a eventualilor tendințe negative în activitatea agenților economici.
4. Funcția educativă și funcția stimulativă a tuturor participanților la realizarea procesului
de conducere.
Prin realizarea celorlalte funcții ale controlului, dar mai ales prin cea de corectare, controlul
financiar capătăt o funcție educațională pentru perioadele viitoare pe baza rezultatelor obținute și
a valorificării acestora.
Funcțiile specifice ale controlului financiar sunt operative, reale și practice și coexista într-un
cadru unitar intercondiționînduse și completînduse reciproc.
În același timp, controlul financiar îndeplinește și o serie de funcții particulare:
1. Funcția de măsurare a abaterilor planificate anticipat
2. Funcția de diagnosticare a erorilor financiare care afectează activitatea întreprinderii
3. Funcția de revizuire a obiectivelor sau preveziunilor viitoare
4. Funcția de a interveni în cadrul competenților date
5. Funcția de reglementare a activității firmei
6. Funcția de pregătire a agentului economic pentru luarea deciziilor
7. Funcția de învățare și autoînvățare.
=4=
Formele controlului economico financiar pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere cum
sînt:
-momentul executării
-aria de cuprindere
-scopul urmărit
-modalitățile de executare
-poziția organelor de control față de unitățile controlate
Toate aceste criterii au în vedere raportul de interdependență care se stabilește între activitatea
economică și cea financiară pe de o parte și conținutul acțiunilor pe de altă parte.
În funcție de momentul executării lui, controlul economic financiar poate fi:
• Control anterior – se exercită înainte de efectuarea operațiunilor economice și are drept
scop prevenirea unor încălcări ale disciplinei financiare sau angajării unor cheltuieli
neraționale urmărind concomitent necesitatea, legalitatea, oportunitatea și
economicitateta respectivelor operațiuni. Acest control se realizează în practică prin
analiza documentelor de dispoziție prin care se contractează drepturi și obligații de natură
patrimonială.
• Control concomitent – se caracterizează prin aceea că se exercită în timpul efectuării sau
desfășurării operațiunilor economice și financiare. În unitățile economico sociale,
asemenea controale exercită organele de conducere, de planificare, tehnice, de recepție. O
formă specifica a acestui control îl reprezintă controlul pe care îl exercită fiecare om al
muncii și îmbunătățirii rezultatelor individuale precum și controlul reciproc care se
exercită în mod obiectiv între membrii unui colectiv sau formații de lucru ce îndeplinesc
sarcini comune ori complimentare.
• Controlul posterior – se exercită după efectuarea operațiunilor economice avînd ca bază
datele înregistrate în documentele de execuție, în evidențele tehnic operative și în
contabilitate. Această acțiune de control se exercită de organizațiile specializate de
control ce are drept scop analiza rezultatelor obținute și a situațiilor de fapt, depășirea
eventualilor deficiențe a cauzelor și a vinovaților de producerea lor precum și stabilirea
măsurilor pentru lichidarea acestora și preîntîmpinarea repetării lor pe viitor.
Indiferent de momentul exercitării, controlul contribuie în egală măsură la evitarea unor nereguli
financiare și la consolidarea proprietății de stat sau private.
În funcție de aria de cuprindere, controlul financiar îmbracă următoarele forme:
• Control general sau parțial
• Control total și prin sondaj
• Control combinat sau mixt
Controlul general sau de fond se caracterizează prin aceea că el cuprinde totalitatea actelor și
faptelor referitoare la activitatea economică și financiară a firmei. Aceasta înseamnă că nici un
sector de activitate și nici un grup de operațiuni nu rămîn înafara controlului.
Controlul parțial se exercită numai asupra unor sectoare, activități sau grupe de operații care
formează o subdiviziune sau funcție a unității verificate cum ar fi: secția, atelier, depozit,
activitatea de desfacere, investiții, retribuirea muncii.
Controlul total verifică fără excepție toate actele și faptele ce caracterizează activitatea dintr-un
sector sau chiar din toate sectoarele întreprinderii.
Controlul prin sondaj se exercită numai asupra unor documente, operațiuni sau bunuri
considerate ca fiind reprezentative pentru fenomenul verificat. În baza acestui control se poate
formula o părere de ordin general privind modul de desfășurare a întregului fenomen. Temeinicia
concluziilor rezultate din controlul prin sondaj, este influențată în mare măsură de modul în care
au fost stabilite obiectivele. Din această cauză, acest control se folosește numai în anumite cazuri
și situații.
Controlul total și cel prin sondaj delimitează pe verticală sarcinile de control, indicînd
profunzimea cercetărilor întreprinse și caracterul mai mult sau mai puțin analitic a operațiunilor
de verificare.
Controlul combinat sau mixt se caractersizează prin folosirea concomitentă a formelor de mai
sus, precum și formele controlului tehnic. Asemenea verificări combinate pot fi reprezentate
printr-un control general și total, control parțial efectuat prin sondaj, folosirea probelor de
laborator sau expertizelor tehnice într-un control prin sondaj.
În funcție de scopul urmărit, controlul economic financiar poate fi:
• Tematic – urmărește anumite aspecte concrete din viața unităților controlate, putîndu-se
exercita asupra unei singuri întreprinderi sau asupra mai multor unități de același fel în
care caz piermite efectuarea unor analize comparative și formularea unor concluzii mai
analitice cu privire la evoluția fenomenului cercetat. Acest control poate avea ca obiect
modul de aplicare a unor hotărîri de stat, a normelor legale sau rezultatelor introducerii
unor sisteme îmbunătățite de conducere și organizare a muncii.
• Complex – urmărește o arie mai largă de probleme și obiectivele sale se extind asupra
unor aspecte tehnice, sociale sau juridice, cum ar fi nivelul tehnic al producției,
productivitatea muncii, disciplina în muncă, sistemul de recompense și sancțiuni.
Exercitarea acestui control, presupune participarea unor specialiști din diverse domenii,
organizîndu-se așa zisele echipe mixte de control formate din economiști, ingineri,
medici, sociologi, psihologi, cadre din aparatul de stat.
• Repetat – au ca obiect urmărirea evoluției unui fenomen sau proces a schimbărilor
cantitative și calitative ce se produc în starea acestuia într-o perioadă determinată de
timp. Acestea controale se efectuiază atunci cînd rezultatele unei activități sunt constatate
nesatisfăcătoare sau cînd se experimentează noi sisteme de organizare, administrare,
gestiune și conducere. Controalele repetate se exercită la anumite itervale de timp,
urmărindu-se aceleași biective și progrese înregistrate de la verificarea precedentă
indiferent dacă se efectuiază de același organ sau de către alte organe de control.
• Sub formă de anchetă – intervine în împrejurări speciale, putînd fi generat de existența
unor sesizări și reclamații, de constatare a necesității documentelor întocmite la diferite
compartimente sau apariția unor lipsuri nejustificate în gestiune. Spre deosebire de
celelalte forme a controlului economic financiar, anchetele au punct de plecare, stările de
lucruri sesizate, presupuse sau constatate, avînd drept obiectiv confirmarea sau infirmarea
acestora și stabilirea exactă a faptelor. La anchetă pot participa și alte categorii de organe,
de jurisdicție, de urmărire sau de cercetare penală, verificarea efectuîndu-se printr-un
contact mai strîns cu persoanele implicate cărora li se solicită adesea explicații verbale,
note scrise sau declarații.
În funcție de modalitățile de executare, controlul economic financiar poate fi:
• Faptic – se realizează prin verificarea la fața locului a operațiunilor economice și
financiare, a existențelor de valori și starea lor cantitativă și calitativă, a stadiului în care
se găsesc anumite procese de prelucrare, montaj, construcție. Principala formă de
executare a cestui control este inventarierea, care se revizează prin măsurare, numărare,
cîntărire, urmărindu-se în principal determinarea stărilor cantitative. În timpul
inventarierii, se îndeplinesc așa procedee ca: observarea directă, degustarea, analizele de
laborator și expertizele tehnice asupra bunurilor supuse inventarierii. Controlul faptic este
cea mai eficientă formă de control ce piermite cunoașterea temeinică a realității,
descoperirea eventualilor lipsuri și a rezervelor interne, contribuind astfel într-o măsură
sporită la apărarea și consolidarea proprietății statatle și private.
• Documentar – se realizează prin verificarea operațiilor economice, consemnate în acte
care pot fi documentele primare și centralizatoare, evidențele tehnic operative, conturi,
fișe de cont, jurnale contabile, calcule periodice de sinteză, balanțe de verificare sintetice
și analitice, bilanțul contabil și anexele sale, situații comparative etc. Controlul
documentar poate fi preventiv, concomitent sau postoperativ în funcție de timpul în care
se exercită, urmărind în fiecare caz obiectivele specificate.
Regulamentul cu privire la efectuarea inventarierii patrimoniului
Controlul intern și extern
=5=
Activitatea de conducere presupune un sistem de comunicații care să asigure transmisiunea
clară, precisă, completă și rapidă a informațiilor, instrucțiunilor, ordinelor, directivelor necesare,
bunului mers al activității. Sistemul de informare implică controlul asupra fundamentării și
executării deciziilor.
Evidența și controlul sunt esențiale în conducera activității economico sociale, bazate pe criterii
de profit, ordine și disciplină economică și financiară. Organizarea rațională și clară a evidenței
și controlului asigură disciplina economică, contractuală, gestionară și financiară.
Sistemul de evidență reprezintă sursa esențială de informații pentru controlul financiar. În sfera
controlului se cuprind mai întîi obiective privind întocmirea documentelor primare, respectarea
condițiilor de formă și conținut cît și organizarea și conducerea evidenții tehnic operative și
contabile cu respectarea normelor metodologice. Deci, sistemul de documente și evidențe, este
atît obiect al controlului cît și sursă de informații pentru controlul activității economico
financiare.
Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor financiare, constituie
surse de informații pentru toate formele evidenței, care mai servesc și pentru informarea
operativă a conducerii agenților economici.
Pentru contabilitate, documentele îndeplinesc funcția de acte justificative, care refelactă situația
patrimonială și angajează răspunderea materială. Fiecare document folosit ca act justificativ de
către contabilitate, trebuie să conțină următoarele elemente obligatorii:
-denumirea documentului
-denumirea și sediul unității ce îl întocmește
-numărul și data întocmirii
-menționarea părților care participă la efectuarea operației
-date cantitative și valorice ale operației efectuate
-semnătura persoanelor ce răspund de efectuarea operației, ale celor ce au sarcina executării
controlului financiar preventiv sau dreptul să aprobe operațiile respective, etc.
În condițiile automatizării culegerii și prelucrării datelor, documentele primare se grupează în 2
categorii:
1. Documente de intrare adica documentele primare
2. Documentele de ieșire
O importanță deosebită se acordă controlului documentelor înainte de înregistrarea în conturi dar
și dupa această operație, atît sub aspectul formei cît și sub aspectul fondului documentelor.
Din punct de vedere a formei, controlul documentelor are ca obiective:
1. Autenticitatea
2. Exactitatea întocmirii și valabilitatea documentelor
3. Efectuarea corectă a calculelor
Controlul autenticității documentelor presupune întocmirea lor cu respectarea condițiilor legale.
Controlul exactității întocmirii și valabilității documentelor se realizează în raport de momentul
și condițiile producerii operațiilor economice și financiare pe care le consemnează.
Controlul efectuării corecte a calculelor, respectiv controlul aritmetic, are menirea să obțină
siguranța aplicării juste a prețurilor și tarifelor, a stabilirii totalurilor în documente, a înlăturării
erorilor de calcul.
Din punct de vedere al fondului sau conținutului, controlul documentelor are ca obiective:
• Legalitatea-justețea
• Realiatae-exactitatea
• Eficiența
Controlul legalității justeții documentelor este principiul conform căruia este necesar să se
respecte prevederile tuturor actelor normative.
Controlul realității-exactității, stabilește dacă în documente s-au consemnat faptele în condițiile
și la locul indicat în ele.
Controlul eficienței operațiilor economice are în vedere necesitatea, economicitatea și
oportunitatea acestora. Controlul necesității...Controlul economicității urmărește dacă operația
este necesară din punct de vedere al unității și dacă s-a obținut un avantaj economic financiar.
Controlul oportunității stabilește dacă momentul ales corespunde atît din punct de vedere
economic cît și pentru buna desfășurare a activității.
O operație economico financiară poate să fie reală și să îndeplinească condițiile legale dar să nu
fie oportună din punct de vedere economic, de aceea în cadrul controlului se urmărește și
eficiența economică a operațiilor.