Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Avand in vedere ca solurile constituie aproape 30% din suprafata uscatului, poluarea acestora
aduce numeroase consecinte care afecteaza destul de grav, in mod negativ dezvoltarea si
procesele in care sunt implicate atat elementele naturale ale mediului inconjurator, cat si
componentele antropice ale acestuia.
Printre cele mai importante astfel de efecte aparute in urma poluarii in mod direct sau indirect,
putem aminti:
● EROZIUNEA: este procesul prin care sunt indepartate particule de sol sub actiunea
precipitatiilor, apelor curgatoare, a valurilor, a ghetarilor, a zapezilor si a vantului-pe versanti se
formeaza ogaşe si torenti care antreneaza materialul superficial. Prin eroziune, este distrus
humusul-material organic de la suprafata solului- care ii asigura fertilitatea si o structura
afanata optima pentru dezvoltarea plantelor. La declansarea eroziunii contribuie si activitatile
umane prin pasunat excesiv, defrisari sau unele lucrari agricole.
● Reziduurile industriale care contin metale grele pot infesta solul prin intermediul aerului, apei
si al namolului, cand sunt in cantitati ce depasesc posibilitatile de solubilizare a
microorganismelor din sol, incat ajung usor la radacinile plantelor, apoi la animale si la om.
Cadmiul si mercurul, ajunse in sol in urma poluarii industriale, impiedica cresterea plantelor, prin
blocarea unor procese biochimice redox din cadrul metabolismelor. Ajunse ulterior in hrana, produc
la nivel uman boli grave.
Fluorul, care „scapa” din preajma fabricilor de ingrasaminte fosfatice si a uzinelor de aluminiu,
distruge microorganismele din sol si diminueaza capacitatea de fixare a azotului in ceea ce le priveste
pe cele ramase. Astfel, la o distanta de 50 m de o sursa punctiforma de fluor situata la nivelul solului,
numarul de microorganisme scade la jumatate si activitatea de fixare a azotului la un sfert (fata de
valorile normale), iar la o distanta de 500 m de sursa, numarul de microorganisme este de doar 75% si
activitatea de fixare a azotului este redusa la jumatate.
Namolurile provenite din apele uzate orasenesti pot deveni agenti de poluare in functie de
provenienta si compozitia lor. Astfel, cele provenite din industria alimentara si zootehnie au o
compozitie predominant organica si pot fi reciclate in natura prin folosirea lor ca fertilizanti.
Namolurile provenite de la prepararea minereurilor, carbunelui, de la industriile metalurgice,
electronice s.a., au o compozitie predominant anorganica, impunand mai intai supunerea acestora
unor procese tehnologice de epurare si de recuperare a metalelor grele (pentru a le micsora
potentialul poluant) si apoi folosirea acestora ca ingrasaminte.
●Depozitele de steril (zgura, cenusa) scot din circuit intinse suprafete de teren prin spulberarea
acestor elemente de catre vant si prin spalarea lor de catre apele de precipitatie, jucand un rol
deosebit in ceea ce priveste poluarea solurilor, apelor de suprafata si subterane.
--- Acidifierea solurilor- este determinata de scaderea pH sub 7, care duce la distrugerea
humusului, scaderea concentratiei de hidrogen si cresterea Fe, Al si silicatilor (in solurile
argiloase) . Aparitia solurilor acide este favorizata si de folosirea in exces a fertilizatorilor; pe
suprafata solurilor acide recoltele pot scadea si cu 50%.
● Exploatările miniere duc la defrișări și eliberează minereuri toxice și metale grele în sol.
Efectele mineritului persistă ani de zile după ce minereul este exploatat.
Sunt două procedee de minerit folosite pe scară largă: mineritul de suprafață și cel de subteran.
Exploatările de suprafață
Mineritul de suprafață implică dislocarea a mari cantități de pământ și rocă pentru a ajunge la
zăcămintele din adâncime. În multe cazuri, munți întregi sunt practic aruncați în aer, spulberați,
pentru a ajunge la zăcămintele din subteran, lăsând în urmă cicatrici permanente în peisaj.
Aproximativ 40 la sută din minele de cărbune din lume sunt exploatări de suprafață, dar în
unele țări, precum în Australia, minele de suprafață reprezintă 80% din totalul minelor. În ciuda
faptului că această industrie este foarte distructivă, preferă exploatările de suprafață pentru că
necesită mai puțin efort și se extrage mai mult zăcământ decât în cazul exploatărilor de
adâncime.
Minele de subteran
Majoritatea zăcămintelor de cărbune din lume sunt exploatate prin mine subterane. În timp ce
mineritul de subteran este privit ca fiind mai puțin dăunător decât cel de suprafață, tot
provoacă pagube de mediu, pe scară largă. În anumite mine, exploatarea se face în „încăperi”,
susținute de coloane; aceste coloane de cărbune sunt lăsate să sprijine tavanul în timpul
procesului minier inițial. Aceste coloane sunt adesea scoase la suprafață, iar mina este lăsată să
se prăbușească (este un procedeu specific). În minele longitudinale, cărbunele este extras cu
ajutorul echipamentelor mecanice. Structurile de sprijin care permit accesul acestor
echipamente în mină sunt, în cele din urmă, îndepărtate, iar galeria minieră se prăbușește.
Minele subterane produc cantități imense de steril, care este adus la suprafață – acest
deșeu devine adesea toxic atunci când intră în contact cu aerul și apa.
Minele care se surpă pot afecta grav clădirile de la suprafață.
Exploatările miniere duc la modificarea nivelului pânzei freatice și al izvoarelor. În
Germania, de exemplu, se pompează în pământ peste 500 de miliarde de metri cubi de
apă. Doar un mic procent din această cantitate este folosită de industrie sau orașe,
restul se irosește.
DEPOZI DE STERIL
PESTICIDE
DESEURI INDUSTriALE
DESEURI UMANE
SOLURI SARATURATE
EXPLOATARI MINIERE
EROZIUNE
http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/rosiamontana/descriere/
https://www.scribd.com/doc/259192614/Consecintele-poluarii-solului
http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Poluarea-soluluiconcept-tipuri45399.php