CAPITOLUL III

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE DREPTULUI. METODE

SPECIFICE DE CERCETARE ALE DREPTULUI. FUNCŢIILE
DREPTULUI

Secţiunea 1. Principalele caracteristici ale dreptului

Dreptul este o creaţie a oamenilor în cadrul evoluţiei socio-istorice.

Modul de formare are la bază procesul de acumulare de norme juridice şi
organizare statală, dar şi procesul creativ prin care noi şi noi cunoştinţe
juridice s-au acumulat. Astfel, ştiinţele juridice au suferit de-a lungul secolelor
un puternic proces evolutiv în strânsă legătură cu practica juridică şi cu
dezvoltarea teoriilor specifice.

Caracteristicile dreptului:
1. ştiinţa dreptului are o istorie proprie care este integrată în istoria
statului, dreptul şi statul nu se pot separa, ci se găsesc într-o
strânsă interdependenţă, lucru valabil şi pentru ştiinţele despre
drept şi despre stat;
2. ştiinţa dreptului are un puternic caracter normativ;
3. ştiinţa dreptului are un aparat conceptual propriu ce operează cu
noţiuni şi definiţii specifice cum ar fi: subiect de drept, raport
juridic, act normativ, fapt ilicit etc.;
4. dreptul foloseşte expresia „ lege” într-un sens propriu spre
deosebire de celelalte ştiinţe ce folosesc termenul „lege” ca şi
fundament al unui fenomen. Ştiinţa dreptului înţelege prin lege-
norma de drept;
5. ştiinţa dreptului are profunde conotaţii socio-umane.

Secţiunea a 2-a. Metodele cercetării ştiinţifice a dreptului.

Principalele metode de studiere a dreptului sunt:

a. Metoda generalizării şi abstractizării teoretice a fenomenului
juridic. Toate ştiinţele juridice folosesc această metodă de
cercetare a dreptului.
b. Metoda logică se pliază foarte bine pe cercetarea ştiinţei
dreptului întrucât ea este o ştiinţă deductivă. Metoda istorică de
cercetare a dreptului ajută la cunoașterea dreptului pe baza
evoluţiei sale istorice. Sensul evenimentelor dintr-o anumită
perioadă, valorile sociale1 din acea perioadă şi-au pus amprenta
pe regulile de drept şi pe instituţiile contemporane. Creaţia juridică
este până la urmă o valoare socială care trebuie luată în
1
A se vedea E. Ciongaru, Law as the value, in Volume of International Conference - The Knowledge – Based
Organization - KBO 2012, Ministry of National Defence „Nicolae Bălcescu” Land Forces Academy Publishing
House, Sibiu, 2012, pp. 619-620.

26
 considerare atât de jurişti, cât şi de istorici. Nu în ultimul rând
pentru practicienii dreptului creaţia juridică poate deveni o sursă
de inspiraţie.
c. Metoda comparativă are ca obiectiv compararea sistemelor
de drept diferite, a ramurilor şi instituţiilor, a normelor de drept.
Metoda sociologică analizează fenomenul juridic din perspectiva
influenţei societăţii asupra fenomenului juridic în general.
Secţiunea a 3-a. Funcţiile dreptului.

Funcţiile dreptului din perspectiva teoriei generale a dreptului.

Sub acest aspect, funcţiile dreptului sunt analizate din punct de vedere
normativ, al conţinutului, creării şi evoluţiei dreptului prin raportare la
împrejurările socio-istorice de determinare.
A. Funcţia de instituţionalizare sau formalizare juridică a organizării
social-politice. Funcţia de conservare, protejare şi garantare a valorilor
sociale esenţiale. Rolul principal al dreptului îl reprezintă ocrotirea
valorilor sociale. Din acest motiv rezultă gradul ridicat de implicare în
viaţa socială a fenomenului juridic. Dreptul realizează activităţi specifice
în sensul de mai sus prin: stabilirea direcţiilor şi tiparelor de convieţuire
socială, elaborarea unui sisteme de reguli juridice obligatorii erga
omnes, sancţionarea oricărei încălcări a legii, în limita şi spiritul actului
normativ aplicabil în vederea restabilirii ordinii de drept, crearea unui
cadrul instituţional şi normativ în spiritul principiilor de drept în vederea
asigurării ordinii sociale.
B. Funcţia de conducere a societăţii.
D. Funcţia normativă a dreptului este considerată o adevărată funcţie
de sinteză, în sensul că le implică pe toate celelalte.

27