Coordonator: Masterand:
Semestrul III
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
Cuprins
I.Problematica Dreptului Afacerilor ..................................................................................................... 3
II. Notiunea Dreptului Afacerilor ......................................................................................................... 3
III. Obiectul Afacerilor ........................................................................................................................ 4
IV. Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Afacerilor ................................................ 4
V. Metoda de reglementare ................................................................................................................. 4
VI. Principii fundamentale ale dreptului afacerilor .............................................................................. 4
a. Principiul libertatii comertului. ..................................................................................................... 4
b. Principiul concurentei loiale ......................................................................................................... 5
c. Egalitatea juridica a partilor .......................................................................................................... 5
d. Principiul libertatii conventiilor.................................................................................................... 5
e. Contractele de comert international au putere de lege intre partile contractante .......................... 5
f. Principiul bunei-credinte ............................................................................................................... 5
VII. Izvoarele si codificarea dreptului afacerilor ................................................................................. 6
a. Izvoarele interne ........................................................................................................................... 6
b. Izvoare internationale ................................................................................................................... 6
VIII. Raportul juridic de comert international ..................................................................................... 7
A. Premisele raportului juridic de comert international ................................................................... 7
B. Caracteristicile raportului juridic de comert international ........................................................... 7
c)Raporturile comerciale internationale ........................................................................................... 8
IX. Actele si faptele de comert international ........................................................................................ 9
1. Notiune si caracterizare ................................................................................................................ 9
2. Clasificarea actelor si faptelor de comert international ................................................................ 9
3. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala .......................... 10
X. Societatile comerciale.................................................................................................................... 10
Aspecte terminologice .................................................................................................................... 10
Trasaturile juridice ale contractului de societate ............................................................................ 10
Formele societatilor comerciale...................................................................................................... 11
XI. Solutionarea litigiilor care decurg din activitatea de comert exterior si cooperare economica si
tehnico-stiintifica internationala ......................................................................................................... 11
1
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
2
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
3
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
V. Metoda de reglementare
Prin metoda sa de reglementare a raporturilor juridice comerciale, Dreptul Afacerilor recurge
la norme de drept privat. De retinut un aspect foarte important: in raporturile juridice comerciale,
subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica, unele fata de altele. Chiar si statul, in cadrul
acelorasi raporturi, se manifesta ca subiect de drept privat –de jure gestionis, cu alte cuvinte pozitia
sa juridica este egala cu a celeilalte parti, indiferent daca aceasta este o persoana fizica sau juridica,
ce apartine unui alt stat.
4
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
f. Principiul bunei-credinte
Actioneaza, in primul rand, in domeniul incheierii si derularii contractelor de comert
international si are o importanta covarsitoare. Acest principiu pretinde ca orice conventie trebuie sa
fie efectuata de catre parti cu „bona fides”, iar partile contractante sa nu recurga la uzante necinstite,
dand dovada de concurenta neloiala. In raporturile comerciale interne si internationale, buna-
5
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
credinta se prezuma. In cazul in care se constata, din partea unui contractant, reaua-credinta, el va
suporta rigorile legii, foarte aspre in acest sens.
a. Izvoarele interne
In aceastã categorie sunt incluse, in primul rand, dispozitiile constitutionale. Astfel, in
art. 10 din Constitutie se stipuleaza ca Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu celelalte
state ale lumii, relatii bazate pe principiile si normele generale admise in dreptul international.
Un act juridic important este Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de
drept international privat. In cuprinsul ei se intalnesc norme referitoare la determinarea legii
aplicabile unui raport de drept international privat, precum si norme de procedura incidente in
litigii privind aceleasi raporturi (civile, comerciale, de procedura civila si alte raporturi de drept
privat cu elemente de extraneitate).
De stricta actualitate sunt Legea nr.637/2002 privind normele pentru determinarea legii
aplicabile unui raport de drept international privat in materia insolventei si Legea nr.187/2003
privind competenta de solutionare a litigiilor nascute dintr-un raport de drept international privat
in materie civila si comerciala, precum si normele privind recunoasterea si executarea hotararilor
judecatoresti pronuntate in statele Uniunii Europene.
De asemenea, trebuie mentionata Legea nr.161 din 19.04.2003 privind unele masuri
pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si in mediul de afaceri,
prevenirea si sanctionarea coruptiei, care reglementeaza, intre altele, si o noua institutie juridica
pentru Romania, si anume Grupul de Interes Economic, precum si conditiile in care Grupurile
Europene de Interes Economic sunt recunoscute si pot functiona pe plan national.
Cele mai importante izvoare interne, cu adevarat predominante, sunt legile comerciale,
din randul carora se reliefeaza Codul comercial roman din 1887, cu modificarile ulterioare, dar
si alte acte normative comerciale, toate fiind importante izvoare interne de Drept al Afacerilor.
Normele de drept financiar cuprinse in legi speciale sunt si izvor intern al Dreptului
Afacerilor. Acestea trebuie sa indeplineasca trei conditii pentru a fi aplicabile in materie: -
legea in care este cuprinsa norma aplicabila sa nu fi fost aleasa de subiecti o lex contractus; - un
subiect sa fie cetatean al tarii careia apartine legea respectiva; - aplicarea legii nationale se fie
acceptata de subiectii raportului juridic.
Sa mai adaugam printre izvoarele la care facem referire legea civila, obiceiul juridic si
practica judecatoreasca, cu sublinierea expresa ca cea din urma are o importanta sporita in
sistemele de common-law, in raport cu sitemele de civil-law.
b. Izvoare internationale
Apreciate in doctrina ca fiind elementul substantial al Dreptului Afacerilor, izvoarele
internationale au o importanta covarsitoare, in calitatea lor de creatoare de norme cu caracter
normativ.
Conventiile internationale, al caror continut este format din drepturile si obligatiile
participantilor la raporturile juridice de comert international, pot fi bilaterale sau multilaterale.
Dintre conventiile bilaterale evidentiem:
- Tratatul comercial, indiferent de denumirea sa (conventie, protocol, acord, compromis,
nota diplomatica etc), document de drept international public, este o manifestare de vointa a
6
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
doua sau mai multe state prin care ele inteleg sa reglementeze, intr-un anumit mod, o sfera de
relatii internationale bine delimitata, constituind, in acest sens, noi norme de drept international
sau modificand ori abrogand pe cele existente, la un anumit moment dat.
- Cutuma, in masura in care reglementeaza in domeniul afacerilor, ea constituind o
cristalizare a unei practici indelungate si cu caracter de repetabilitate, devine izvor de Drept al
Afacerilor, daca este recunoscuta legal.
7
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
modificat, completat, reziliat sau rezolutionat numai prin acelasi acord de vointa al participantilor
care au calitatea de comercianti.
Avand in vedere principiul libertatii comertului, in primul rand este mai mult decat evident
ca subiectii unui raport juridic de comert international au chiar posibilitatea de a allege dupa vointa,
asupra jus loci, adica a legii care va guverna fondul si efectele unui anumit control de comert
international.
Aceeasi lexitate volitionala se afla la latitudinea participantilor la un asemenea raport juridic
si, in ceea ce priveste jurisdictia care va fi competenta sa solutioneze un eventual conflict survenit
intre parti, evidentiind, daca mai este nevoie, acelasi caracter volitional al raportului juridic de
comert international.
b) caracterul patrimonial
La fel ca si in raportul juridic comercial, subiectii raportului juridic de comert international
au intentia normala, declarata si legala de a obtine un anumit profit.
Este, de la sine inteles, ca obtinerea acestui profit, nu este la indemana oricarui comerciant,
indeosebi in conditiile unei economii de piata reale, care impune o competitie acerba intre concureti,
ceea ce nu stirbeste cu nimic evidentierea faptului ca raportul juridic de comert international are o
dimensiune, in mod categoric, valorica, care urmareste, in mod indubitabil, dobandirea unor
avantaje economice.
c) elementul de extraneitate
Cea mai importanta caracteristica a raportului juridic de comert international, care ii confera
specificitatea sa aparte, este prezenta elementului de extraneitate, alaturi de celelate trasaturi ale sale.
In acest context, un contract comercial dobandeste, de indata, caracter de internationalitate, ceea ce
ii confera un loc si un rol aparte, printre alte contracte comerciale, tocmai pentru ca sediul,
domiciliul sau fondul de comert reprezinta acel element sine qua non al raportului juridic de comert
international.
In lumea contemporana, atat de complexa si de grabita, stabilirea regimului juridic sub care
se naste, se modifica si se stinge un astfel de raport sau stabilirea cu certitudine a jurisdictiei careia i
se va supune un eventual conflict ivit intre comercianti, capata o importanta covarsitoare datorita
consecintelor juridice care pot surveni la un moment dat.
8
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
1. Notiune si caracterizare
Sunt considerate acte si fapte de comert international actele si faptele care contin elemente
de extraneitate si prin care se realizeaza o interpunere in vehicularea bunurilor, cunostintelor
tehnico-stiintiifice si serviciilor, in scopul realizarii unui beneficiu, in mod direct ori indirect.
In vederea formularii unei definitii a faptelor de comert s-au formulat, de-a lungul timpului,
cateva teorii in vederea caracterizarii acestei notiuni.
a) Teoria speculatiei, potrivit careia actul de comert este unul eminamente speculativ, realizat in
scopul obtinerii de beneficii, pe baza ideei de cumparare a marfurilor la un anumit prêt si revanzare
la unul mai mare, accentuandu-se caracterul esential al actului in sine si anume realizarea de profit;
b) Teoria circulatiei, conform careia actul de comert este considerat ca fiind unul de circulatie, mai
precis de interpunere in circulatia marfurilor intre producator si consumatorul final.
c) Teoria intreprinderii, care considera ca actul de comert este cel indeplinit printr-o intreprindere,
privind o activitate metodic organizata, care presupune o repetitie profesionala a actelor, conform
unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace materiale.
d) Teoria mixta, care considera ca adoptarea unui unic criteriu in vederea determinarii
comercialitatii actelor juridice este greu de luat in seama si prefera imbinarea mai multor criteria
dintre cele deja evidentiate.
Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comert ca fiind acte
juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri,
executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor, cu
scopul de a obtine profit.
9
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
X. Societatile comerciale
Aspecte terminologice
Societatea este un mecanism social, economic si juridic prin care partile (actionarii, asociatii)
acced la un anumit profit pentru obtinerea caruia au pus in comun patrimoniul si au efectuat
diligente.
Societatile comerciale sunt o veche achizitie sociala, nascute din nevoia conlucrarii dintre
persoane fizice cu aceleasi preocupari ori din necesitatea reunirii de capitaluri in scopul constituirii
capitalului. Societatea comerciala (trade company) mai este definita ca o forma esentiala a
economiei de piata, bazata pe proprietatea privata premisa care are drept socop protejarea interesului
personal uman, mobilul fundamental al cooperarii economice si a progresului social.
10
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
11
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
Sediul materiei se aflã in Capitolul XIV, Cartea a VI a din C. proc. civilã, la care se recurge
in cazul in care nu existã o conventie arbitralã.
Problema care se pune, in primul rand, este de a afla instanta judecãtoreascã competentã
in solutionare, precum si determinarea raportului de comert international cu element de extraneitete.
In general, toate legislatiile nationale cuprind norme care contribuie lastabilirea competentei
instantelor din statele respective.
In conformitate cu dispozitiile procesual civile din tara noastrã, competenta in solutionarea
unui litigiu cu element de extraneitate este instanta de la domiciliul paratului (sediul societãtii
comerciale parate).
In cazul litigiilor privind imobilele, competenta revine instantei locului unde sunt situate
acestea. In cazul anulãrii, rezolutiunii sau a rezilierii unui contract, este competentã si instant locului
executãrii obligatiei.
Procedura de solutionare a litigiilor de comert exterior in fata instantei de judecatã este
stabilitã de legea forului (Lex fori); in procedura executãrii silite a hotãrarilor judecãtoresti este
stabilitã de legea tãrii de executare a acestor hotãrari.
12
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
b) Contractul de franchising
Prin acest contract, franchisorul (concedentul) acordã unei alte persoane, numitã franchisee
(concesionar), concesionarea unei mãrci, impreunã cu mijloacele necesare comercializãrii
mãrfurilor si serviciilor respective. Franchisorul se obligã sã asigure pentru franchisee rentabilitatea
investitiilor si sã supravegheze activitatea comercialã a concesionarului, in corelatie cu
concesionarea mãrcii sale de fabricã ori a celei de serviciu.
In cazul acestui contract, dacã o parte nu aduce la indeplinire obligatiile stipulate, opereazã
rezilierea de plin drept.
c) Contractul de licenta
Constã in acordul intervenit intre titularul unui brevet (licentiator) si un beneficiar
(licentiat), in temeiul cãruia se transmite cãtre cel de al doilea dreptul de folosintã a unei inventii
sau inovatii.
In functie de drepturile pe care licentiatorul le acordã, in mod contractual, licentiatului,
putem vorbi despre: contract de licentã exclusivã, atunci cand licentiatorul isi cedeazã dreptul
de a mai acorda alte licente-nelimitate sau depline ori limitate(perioadã, mod de aplicare a licentei,
obiectul contractului); licentã neexclusivã (licentã simplã), cand dreptul licentiatului rezidã in
utilizarea inventiei conform termenelor si conditiilor convenite de pãrti.
La randul lor, licentele depline pot fi si ele depline sau limitate, cu precizarea necesarã cã
licentele neexclusive limitate au stipulãri referitoare la: intinderea in spatiu, preturi de vanzare,
cantitatea obiectelor produse, precum si orice alte termene si conditii convenite de cãtre pãrti.
d) Contractul de know-how
Este operatiunea comercialã de transmitere de la furnizor la beneficiar a unor cunostinte
tehnice, informatii, documentatii, procedee si tehnologii complexe, in termenele si conditiile asupra
cãrora pãrtile au convenit.
Contractele de acest tip se clasificã dupã complexitatea operatiunii care face obiectul
contractului si dupã interferarea cu alte operatiuni.
Dupã complexitatea operatiunii de efectuat:
-contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte simple;
-contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte complexe
si stabilite in mai multe faze.
Dupã gradul de interferare cu alte operatiuni, vom intalni: contracte de know-how pur,
cand nu ne aflãm in prezenta unui transfer conditionat de o altã operatiune; contracte de knowhow
combinat, cand transferul este ori o consecintã a altor operatiuni sau un accesoriu; contracte de
know-how complementar, cand conditiile de transfer necesare unor conventii distincte se
stabilesc in mod separat.
Furnizorul este obligat sã transmitã beneficiarului, pe langã cunostintele tehnice, si asistenta
tehnicã, dreptul de a utiliza marca sa de fabricã, dreptul de folosire exclusivã a procedeului tehnic
respectiv, precum si garantia cã vor rezulta beneficiile scontate din aplicarea procedeului ori a
cunostintelor transferate. La randul sãu, beneficiarul are obligatia sã plãteascã pretul convenit, sã
asigure confidentialitatea si calitatea produselor ori a rezultatelor obtinute.
13
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
Dupã expirarea termenului care a fost stipulat in contract, obiectul acestuia intrã in domeniul
public, fiecare parte avand dreptul sã utilizeze liber si gratuit toate cunostintele, informatiile si
documentatiile transmise prin contractul de know-how.
e) Contractul de consulting-engineering
Este acordul prin care o parte, numitã furnizor, de obicei o societate comercialã specializatã,
presteazã o gamã largã de operatiuni de consultingengineering celeilalte pãrti, numitã beneficiar, la
comanda si in folosul acesteia.
Consultingul constã in studierea si cercetarea in favoarea beneficiarului a posibilitãtilor
tehnice si comerciale, in baza rezultatelor stiintifice si a experientei. La randul sãu, engineeringul
cuprinde totalitatea studiilor in baza cãrora se realizeazã un proiect, precum si preparativele aducerii
la indeplinire a unui anumit obiectiv ingineresc.
Dacã consulting-engineering-ul il constituie prestatii ingineresti pregãtitoare, care fac
obiectul unor contracte speciale (distincte sau accesorii), in practicã sunt deseori intalnite si
contractele de commercial engineering. Ele includ prestãri de servicii, operatiuni realizate prin
mijloace juridice (achizitionãri), studii ingineresti pentru finalizarea unor masini si utilaje
performante.
Desi contractul de consulting-engineering cuprinde obligatii de mijloace, iar contractul
commercial-engineering obligatii de rezultat, o diferentiere netã intre aceste obligatii este dificil
de operat.
Formele contractului de consulting-engineering
a. in regie: numim astfel acel contract in care cheltuielile societãtii de consulting-engineering se
gãsesc se gãsesc sub controlul beneficiarului, retributia efectuandu-se dupã sistemul cost plus
onorariu;
b. la cheie: este contractul prin care furnizorul livreazã beneficiarului intreaga instalatie contractatã
in stare de functionare, retributia fiind efectuatã de beneficiar printr-o sumã forfetarã. Desi este
unitar, prin obiectul si scopul sãu, contractul de consulting-engineering la cheie cuprinde mai multe
contracte care concureazã , impreunã, la aducerea la indeplinire a obiectivului general. Astfel, sunt
incheiate contracte de: vanzare-cumpãrare, licentã, de locatie de servicii, de imprumut pentru
creditul acordat de vanzãtor, de asigurare, de muncã etc;
c. pentru servicii: acesta se incheie pentru fiecare operatiune in parte(antreprizã, executie, furnizare
etc), retribuirea efectuandu-se printr-o sumã fixã, raportatã la costul obiectivului;
d. mixte sau combinate: sunt acele contracte prin care un furnizor general isi asumã rãspunderea
realizãrii instalatiei, mai putin constructiile civile, acestea cãzand in sarcina beneficiarului.
Responsabilitati si sanctiuni
In cuprinsul unui contract de consulting-engineering sunt incluse, in scopul garantãrii
executãrii la timp si in conditii de calitate a lucrãrilor, anumite sanctiuni, care pot consta in daune-
interese ori chiar desfiintarea in intregime a contractului.
Rãspunderea societãtii de consulting-engineering priveste:
· reparatia prejudiciului cauzat(numai consecintele directe); in cazul in care din culpã s-a produs o
pagubã, societatea este rãspunzãtoare doar dacã a sãvarsit o gresealã profesionalã; despãgubirile sunt
proportionale cu onorariul, fãrã a depãsi, prin sanctiuni exagerate, cuantumul acestuia. Rãspunderea
societãtii comerciale beneficiare priveste:
· nerespectarea dreptului de proprietate intelectualã si industrialã; incorectitudinea si inexactitatea
datelor si informatiilor puse ladispozitia societãtii de consultingengineering; in situatia in care
lucrarea este intreruptã sau anulatã, fãrã ca furnizorul sã fie in culpã, beneficiarul va plãti lucrãrile
executate si va restitui societãtii cheltuielile efectuate. Clientul (beneficiarul) are obligatia de a plãti
14
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR
si o indemnizatie de despãgubire, calculatã la 20% din sumele care ar fi fost incasate de cãtre
societatea de consulting-engineering.
e celãlalt transportator.
15