Sunteți pe pagina 1din 22

TEMA proiectului:

IMPACTUL POLUARII APELOR ASUPRA MEDIULUI

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………………..3
Capitolul I.
1. Apa………………………………………………………………………..4

1.1. Clasificarea apelor…………………………………………................……………5

2. Poluarea apei…………………………………………………………….7

2.1.Tipuri de poluare a apelor………………………………………………..7

2.2.Sursele de poluare a apelor……………………………………………...8

2.3.Factori poluanți………………………………………………………...12

2.4.Clasificarea apelor……………………………………………………..13

Capitolul II.
3. Impactul poluării apelor asupra mediului……………………………13
3.1. Impactul poluării asupramediului……………………………………...13
3.2. Impactul poluării asupra sănătății………………………………………15
3.3. Impactul poluării asupra calității apei………………………………….16
4. Protecția apelor…………………………………………………………17

4.1. Măsuri de protecția apelor……………………………………………....17

Capitolul III.

Norme de sănătateasi securitatea munciisi PSI…………………....................…….18


BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………..19

ANEXE………………………………………………………………………………..20

ARGUMENT

Poluarea nu mai este o temă necunoscută pentru nimeni. Efectele ei sunt vizibile
oriunde păşim, iar „cale de întoarcere” nu prea mai există dacă nu facem câteva eforturi.
Natura este foarte importantă pentru fiecare persoană. Ea se găseşte pretutindeni,
reprezintă frumuseţea, magia, farmecul Terrei. Din păcate, aceasta prezintă nenumărate
„lipsuri”, deoarece pădurile sunt în număr foarte mic din cauza defrişărilor, animalele dispar
din cauza vânatului excesiv, apele sunt murdare pentru că lumea „le-a confundat” cu coşurile
de gunoi, iar aerul devine tot mai nociv din cauza gazelor toxice produse de uzine sau maşini.
Există sute de probleme care pot fi rezolvate mai mult sau mai puţin.
În ultimul timp se vorbeşte tot mai mult atât de găsirea de noi soluţii pentru efectele
globalizării cât şi de termenul de dezvoltare durabilă în sensul că cetăţenii europeni trebuie să
ţină cont de transporturi, de agricultură, de industrie, de energie, de turism şi de alte domenii
importante astfel încât să nu se utilizeze la maxim resursele neregenerabile, să găsească
soluţii pentru a putea folosi într-un mod raţional resursele regenerabile pentru a nu periclita
şansele generaţiilor viitoare de a-şi asigura propriile nevoi. Europa luptă împotriva
schimbărilor climatice (împotriva încălzirii globale) prin reducerea emisiilor de gaze cu efect
de seră şi creşterea sau menţinerea rezervelor energetice.
Se mai vorbeşte şi despre dezvoltarea durabilă, în special pentru protecţia şi calitatea
mediului înconjurător, definindu-l şi întărindu-l din ce în ce mai mult. Câteva din obiectivele
dezvoltării durabile pot fi totuşi menţionate: păstrarea sănătăţii oamenilor, conservarea şi
ameliorarea mediului, utilizarea în mod raţional a resurselor, precum şi promovarea unor
măsuri internaţionale pentru mediu.

2
Capitolul I.
1. Apa
Apa este un factor indispensabil organismului uman. În mod natural apa se găseşte
într-un circuit continuu.
Circuitul apei în natură(sau ciclul hidrologic) este procesul decirculaţie a apei în
cadrulhidrosfereiPământului. Acest proces este pus înmişcare de
radiaţia solarăşi degravitaţie.Soarele determină evaporarea apei din corpuri acvatice şi
din mărilepământului. Când o marecantitate de apăseevaporă, aerul umed şi relativcald
începe să se ridice şisă se răcească.În timpul acestui proces, seformează norii.Vântul alungă
norii din zona mării în regiuni de uscat. Când norii sunt duşi de vânt în regiuni
maireci,vaporiise răcesc şi se condensează.Puzderia de picături foarte mici de apă se reduce
prin formarea unorpicături mai mari, care cad pe pământ sub formă de ploaie.
Cândprecipitaţiile ajung pe pământ sub formă de ploaie, o parte din ele seevaporă instantaneu
şise reîntorc în aersub forma vaporilor de apă. Restulajung în râuri, lacuri, fluvii şi într-un
final în mare.

Fig. 1. Circuitul apei în natură

3
O mare cantitate din apa ploii se infiltreazăîn pământ, este absorbităde planteşi se
evaporă prin intermediul frunzelor.Astfel, plantele reprezintă o importantă„escală“ în
călătoria eternăa apei, care începe dinmareşi se sfârşeştetot acolo. Plantele eliminăprin
evaporare o cantitate deapă incredibil de mare datorităsuprafeţei mari a frunzelor.

1.1. Clasificarea apelor

Apă de izvor/apă subterană, are o calitate foarte bună, căci se filtrează prin sol, dar
este în general în cantitate mică şi nu poate servi decât pentru micile colectivităţi ; în plus are
o foarte mică capacitate de autopurificare.
Apa subterană, de regulă pură biologic, conţine minerale în soluţie. În adâncul
pământului, la distanţe variabile faţă de suprafaţă, apa se depozitează într-o serie de roci
poroase - acvifer -, constituind astfel apa subterană (pânza freatică). Apă potabilă – de o
importanţă deosebită – provine de foarte multe ori din astfel de surse; apa freatică nu scapă
însă de efectele activităţii umane. Există mai multe căi de poluare a apelor subterane, printre
care:
- poluarea cu nitraţi proveniţi din îngrăşămintele agricole. Aceştia pot rămâne în apă
freatică decenii întregi;
- poluarea cu solvenţi proveniţi din procesele industriale, cei mai mulţi având un
potenţial de risc cancerigen;
- poluarea cu deşeuri toxice, provenite din scurgeri apărute în zonele de depozitare a
acestora.

Apa de suprafaţă

4
Fig. 2.Apă de suprafață

Mările şi oceanele, lacurile naturale şi artificiale precum şi apele curgătoare


reprezintă apele de suprafaţă. Apele curgătoare, în special râurile, sunt principala sursă de apă
potabilă. Apele conţin diferite substanţe ce pot fi sub formă de soluţii, suspensii şi coloizi.
Concentraţia acestora defineşte gradul de puritate al apelor. Factorii de mediu influenţează
procesele naturale cum sunt autoepurarea şi oxigenarea apelor. Astfel, durata şi intensitatea
precipitaţiilor, umiditatea şi temperatura solului, gradul de acoperire cu vegetaţie, mărimea
suprafeţelor din fondul forestier afectate de tăieri masive, poluare şi de incendii, influenţează
în mod direct regimul hidrologic al apelor de suprafaţă şi calitatea acestora.Apa de
suprafaţăeste în cantitate mare şi este folosită mai ales de marile colectivităţi. Dar având
debite variabile se preconizează folosirea lacurilor de acumulare unde se adună apa şi unde
suferă şi un fenomen de autopurificare (se limpezeşte). Dar, nefiind în nici un fel protejată
este considerată apriori poluată ; de aceea este interzis a folosi apa de suprafaţă ca atare, ea
trebuie purificată (tratată) înainte de utilizare. Prezenţa substanţelor cu caracter poluant din
apă este strâns legată de activităţile umane şi de acţiunea factorilor de mediu. Evaluarea
cantităţilor de substanţă cu caracter poluant se realizează prin măsurători de natură fizică,
chimică, biologică etc.

Apa atmosferică şi cea meteoricăsunt utilizate pentru aprovizionarea cu apă decât în


mod excepţional (Sahara, Arabia etc.) de cele mai multe ori se foloseşte apa subterană şi cea
de suprafaţă.

Apa potabilă
Provine din râuri, rezervoare şi ape subterane, adesea constituind un amestec al celor
trei surse. În ciuda purificării acesteia prin diverse metode, o parte a substanţelor ce
contaminează râurile şi apele subterane pot fi găsite în apa potabilă. Până acum au fost
depistate peste 300 substanţe chimice diferite. Deşi nu toţi aceşti constituenţi ai apei potabile
sunt periculoşi, există o îngrijorare provocată de eventuale amestecuri ale anumitor substanţe,
în special datorită faptului că nu se cunosc efectele pe termen lung pe care acestea le au
asupra sănătăţii.

5
Se dosebeşte de apa distilată. În conformitate cu STAS 1342-1950, apa potabilă trebuie:

 Să fie limpede, incoloră, fără miros sau gust deosebit;

 Să aibă temperatura cuprinsă între 70 şi 150C şi să nu varieze mult în timpul anului;

 Să nu conţină materii străine în suspensie sau germeni patogeni;

 Să conţină aer şi CO2 în soluţie;

 Substanţele dizolvate raportate la un litru trebuie să se încadreze între anumite limite;

 Să nu conţină azotiţi sau sulfuri, săruri metalice precipitabile cu H2S sau cu (NH4)2S,
cu excepţia micilor cantităţi de Fe, Al, Mn.;

 Să nu conţină NH3 sau fosfaţi care pot proveni prin contaminarea apei cu substanţe
organice în prutefactii şi nici metan.

2. Poluarea apei
Poluarea apei constă în schimbarea calităţilor sale naturale ca urmare a primirii unor
elemente din afară, într-o astfel de măsură încât nu mai poate servi în scopurile la care era
folosită anterior. Poluarea poate fi consecinţa unor fenomene naturale, dar cel mai frecvent
apare ca urmare a activităţii omului.

2.1. Tipuri de poluare a apelor

Se disting mai multe tipuri de poluare: cu germeni, virusuri și alte organisme


patogene; cu substanțe organice biodegradabile, cu substanțe organice nebiodegradabile; cu

6
îngrăşăminteagricole; cu substanțe minerale diverse; cu substanțe uleioase și reziduuri
petroliere; cu substanțe radioactive;deversări de ape calde etc.
Poluarea cu substanţe naturale:
Poluarea directă şi indirectă prin deversări (directe sau indirecte) de substanţe
naturale în apă, cum sunt sarea (clorura de sodiu) pusă pe şosele, îngrăşămintele cu azot,
fosfor şi potasiu folosite în agricultură, dioxidul ce carbon şi alți compuşi rezultaţi din arderea
petrolului, cărbunelui, gazului metan şi altor combustibil fosili; mineralele antrenate în ape
din haldele miniere expuse la zi etc.
Poluarea cu substanţe sintetice:
Deversări directe sau indirecte de substanţe sintetice în apă, organice sau
anorganice. Asemenea substanţe sunt de exemplul masele plastice, biocidele (pesticide,
ierbicide, insecticide, fungicide etc.), tetraetilplumbul, deşeurile radioactive etc.
Poluarea cu substanțe organice biodegradabile şi conţinutul de oxigen:
Monitorizarea doar prin parametrii CCO şi CBO (consum chimic şi biochimic de oxigen) nu
e suficientă. Mulţi compuşi organici particulari sunt puţini şi doar foarte general cunoscuţi, de
genul "acizi humici". Paradoxal, un râu grav poluat cu compuşii organici biodegradabili e
bine să fie poluat şi cu mult azotat, ca in extremis să se poată furniza oxigen prin
denitrificare.

Suspensiile:Suspensiile în râuri şi lacuri pe lângă efectele propriimasice (colmatări,


turbiditate etc.) sunt un transportator major de poluanţi. Majoritatea se depun pe drum, nu
ajung în ocean. Există şi suspensii "autohtone" care nu au fost aduse în râuri ci produse local
de exemplu de unele alge, de precipitarea unor substanţe. Recoltările de probe pun mari
probleme prin marea varianţă a suspensiilor.

Nitraţii: Pot afecta sănătatea omului. Sunt o mare problemă, generată mai ales de agricultură.

Salinitatea: Se produce din cauza irigaţiilor excesive, a mineritului, presărării pe şosele,


supraexploatării apelor subterane.

Metalele grele: Prim marea lor toxicitate sunt o problemă gravă. Provin mai ales din
industrie, minerit, depozite de deşeuri, dar sunt si contaminări naturale.

Micropoluanţii organici: Sunt în principal cei organo-halogenaţi, mai ales pesticidele. Se


epurează greu şi au o mare diversitate, fiind greu de identificat individual. Au şi mare
persistenţă şi multe sunt genotoxice.

7
Acidifierea: Cauzele principale sunt ploile acide, apele de mină, poluarea cu nitraţi a solului.
Nu apare în zone calcaroase.

2.2. Sursele de poluare ale apei

Sursele de poluare sunt multiple. Poluanţii solizi, lichizi sau gazoşi, ajung în apele
naturale direct sau, în cele mai multe cazuri, prin intermediul apelor uzate.
Din punct de vedere al provenienţei, sursele de poluare pot fi:
- artificiale- rezultate ca urmare a evacuării unor ape uzate în receptori;
- naturale- consecinţa poluării apelor datorită unor procese naturale.
După natura lor :
- poluanţi de natură chimică ( mercurul provenit din deşeuri industriale, plumbul ,
zincul, cadmiul, hidrocarburile) ;
- poluanţi de natură fizică ( depuneri radioactive, deşeuri radioactive, ape termale, ape
folosite în uzine atomice)
-poluanţi de natură biologică (microorganismele patogene, substanţe organice
fermentescibile.
Poluarea chimică a apei are drept sursă “ploile acide”, îngrăşămintele chimice sau
organice, petrolul, diferite substanțe chimice deversate de intreprinderi industriale. Ploile
acide duc la acidifierea apei, cu moartea organismelor acvatice, fenomen ce a primit
denumirea de “moartea lacurilor”; Azotații folosiți ca îngrăşăminte, spălați de apa de ploaie şi
duşi în apa potabilă produc tulburări nervoase şi anemii grave, îndeosebi la copii (cianoza
infantilă), prin transformarea în azotiți care blochează hemoglobina din sânge. Poluarea apei
transformarea în azotiți care blochează hemoglobina din sânge. Diferite substanțe chimice
provenite din industrie, din apa de ploaie ce spală terenurile agricole, din sistemele de
canalizare, din complexele zootehnice generează înmulțirea exagerată a algelor, numită
“înflorirea apelor” sau eutrofizare. Acest proces duce la scăderea cantității de oxigen din apă
( prin consumarea acestuia în procesul de descompunere a algelor). Poluarea apei cu petrol se
face mai ales în urma accidentelor petroliere, a curățirii acestora, dar si cu petrol din sonde si
rafinării.
Poluarea fizică
Poluarea termică are ca surse apele de răcire de la centralele termoelectrice sau
nucleare asociate diferitelor industrii.

8
Poluarea sonoră este îndeosebi rezultatul industrializării, urbanizării, intensificării
circulației aeriene, rutiere, executării unor construcții etc.
Poluarea radioactivă rezultă din explozii şi accidente nucleare de la uzinele Poluarea
apei Poluarea radioactivă rezultă din explozii şi accidente nucleare de la uzinele
nuclearoelectrice, din depozitarea deşeurilor radioactive.
Poluarea biologică presupune pătrunderea în apă, a unor microorganisme patogene
(bacterii, ciuperci) sau a paraziților care produc boli la om şi animalele de interes economic.
Pentru cele două mari categorii de receptori de ape uzate- apele de suprafaţă (fluvii,
râuri, lacuri, mări), şi apele subterane (straturi acvifere, izvoare), sursele de poluare sunt în
general aceleaşi.
Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane se datorează , în principal, unor proprietăţi
specifice apei, astfel:
-starea lichidă a apei, la variaţii mari de temperatură care face ca apa să poată fi uşor
transportată pe albii, canale şi conducte, luând ca diferite substanţe, plutitori care sunt
poluanţi .

-proprietatea apei de a construi un mediu propice şi de a uşura realizarea a numeroase reacţii


fizico-chimice, ca de exemplu dizolvarea unor substanţe naturale sau artificiale şi
sedimentarea suspensiilor. Datorită tuturor acestor proprietăţi specifice care, în câteva
cuvinte, o face să fie indispensabilă peste tot, apa pe de o parte, este în permanenţă
ameninţată a fi impurificată, iar pe de o altă parte, în orice moment trebuie protejată contra
poluării .
a. Surse de poluare naturale
Sursele naturale de poluare a apelor sunt, în cea mai mare parte a lor, surse cu caracter
permanent. Ele provoacă, adesea, modificări importante ale caracteristicilor calitative ale
apelor, influenţând negativ folosirea lor. Cu toate că, în legătură cu aceste surse, termenul
de poluare este, oarecum, nepotrivit, el trebuie considerat în sensul pătrunderii în apele
naturale a unor cantităţi de substanţe străine, care fac apele respective improprii folosirii.
Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt :
- trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare, de sulfaţi) constituie principala
cauză de pătrundere a unor săruri, în cantităţi mari, în apele de suprafaţă sau în straturile
acvifere. Un caz deosebit îl reprezintă rocile radioactive, care pot duce la contaminarea unor
ape de suprafaţă sau subterane;

9
- trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă
impurificări prin particulele solide antrenate, în special dacă solurile sunt compuse din
particule fine, cum sunt cele din marne şi argilă, care se menţin mult timp în suspensie;
- vegetaţia acvatică, fixă sau flotantă, în special în apele cu viteză mică de scurgere şi în
lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în timp, în funcţie de perioadele de
vegetaţie;
- vegetaţia de pe maluri produce şi ea o impurificare, atât prin căderea frunzelor, cât şi prin
căderea plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire şi
descompunere, care conduce la o impurificare a apelor, în special în perioade de ape mici sau
sub pod de gheaţă .
Sursele naturale de poluare accidentală sunt, în general, rare, ele datorându-se, în
special, unor fenomene cu caracter geologic. Dintre impurificările de acest tip se poate cita
pătrunderea unor ape puternic mineralizate în straturile subterane sau în apele de suprafaţă, în
urma unor erupţii sau a altor activităţi vulcanice, a deschiderii unor carsturi, a deschiderii
unor noi căi de circulaţie a apei subterane prin spălarea unor falii etc.
b. Sursele de poluare artificiale
Ape uzate
Apele uzate publice, care de exemplu apa de la hoteluri, restaurante, instituţii
publice, asemănătoare în mare parte cu apele uzate menajere.
Apele provenite de la satisfacerea nevoilor tehnologice de apă ale sistemelor de
canalizare, ca : spălarea canalelor, pregătirea soluțiilor de reactivi, ape provenite din spălarea
unor obiecte din staţia de epurare. Apele uzate provenite de la spălatul şi stropitul străzilor, de
la stropitul spaţiilor verzi şi din drenarea câmpurilor de irigaţie. Apele uzate rezultate din
contactul apelor de ploaie cu depozitele de deşeuri de orice natură (deşeuri menajere şi
industriale, cenuşa de la termocentralele care ard cărbuni ,zgurile metalurgice, sterilul de la
preparaţiile miniere, nămolul de la fabricile de zahăr, de produse clorosolide sau de la
epurarea apelor uzate).
Apele meteorice care la prima vedere par a fi curate, acestea în timpul şiroirii lor la
suprafaţa solului, se încarcă cu diferite substanţe în suspensie şi nocive şi sunt de cele mai
multe ori, mai nocive ca celelalte ape uzate; de exemplu, nocivitatea apelor de ploaie atunci
când acestea antrenează îngrăşăminte, pesticide sau alte asemenea substanţe, este deosebit
de periculoasă.
Containerele cu deşeuri concentrate, au nocivitate mare, care se aruncă pe fundul
mărilor ori se îngroapă sau se depozitează în cavităţi subterane, constituie surse potenţiale de
10
impurificare a apelor, deoarece etanşietatea sau viaţa containerelor nu poate fi evacuată cu
suficienţă certitudine. Deosebit de periculoase în acest sens sunt containerele cu deşeuri
radioactive care se aruncă pe fundul mărilor şi oceanelor, acestea constituind, în prezent,
modul cel mai frecvent de îndepărtare a acestor substanţe.
Apele uzate menajere, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe, instituţii publice,
băi, spălătorii, spitale, şcoli, hoteluri, unităţi comerciale şi de alimentaţie publică. Peste 80%
din totalul apelor utilizate în scopuri casnice se evacuează poluate. Apa este un excelent agent
de spălare pus la dispoziţie de natură. Apa spalăşi singură, ploile antrenează gunoaiele,
uleiurile benzina de pe străzi, fumul şi praful din aer, de pe clădiri şi de pe plante. Rezultatul
curăţeniei făcute este poluarea apei. Impurităţile acestor ape sunt de provenienţă biologică
(microorganisme şi paraziţi ), substanţe organice (produse petroliere), substanţe minerale
(rezultate din operaţii casnice sau edilitare) .
Apele uzate industriale, care rezultă din diverse procese de fabricaţie şi care
constituie cea mai masivă şi nocivă categorie de poluare. Caracteristica esenţială a apelor
uzate industriale o constituie varietatea nelimitată de poluanţi şi nocivitatea lor deosebită.
Astfel, unele conțin germeni patogeni, precum cele din industria alimentară, altele, substanţe
în suspensie, ca cele provenite de la staţiile de flotaţie, iar cele mai multe substanţe chimice
potenţial toxice. Numărul substanţelor chimice poluante este foarte mare, cele mai frecvente
fiind metalele grele, acizii minerali şi organici, substanţe azotate, coloranţi, fenoli şi
detergenţi. Unele pot degradabile, dar cele mai multe au o persistenţă îndelungată. Industriile
cele mai poluante sunt: chimică, metalurgică, minieră, alimentară şi forestieră. Apele uzate
industriale provin de la industrii de orice natură (alimentară, metalurgică, minieră şi
chimică).
Apele uzate agrozootehnice, care rezultă din utilizarea apei în scopuri agricole
(irigaţii), alimentarea animalelor şi salubrizarea crescătoriilor de animale. În compoziţia
acestor ape intră dejecţiile animalelor, produşi de eroziune a solului, îngrăşăminte naturale
sau sintetice, substanţe chimice folosite împotriva dăunătorilor agricoli, biostimulatori, agenţi
infecţioşi specifici animalelor.
Sursele de poluare neorganizate sunt reprezentate de apele meteorice, (ploaie sau
zăpadă), reziduuri solide de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau
a cânepei). Ele au un caracter intermitent, de obicei debite reduse şi o compoziţie diversă,
producând o poluare difuză, dificil de stabilit şi mai ales de stăpânit. În compoziţia lor intră,
în general, suspensiile organice sau minerale, germenii patogeni, paraziţii antrenaţi de pe sol
şi unele substanţe toxice.
11
2.3. Factori poluanți

Principalacauză apoluăriiapelor sedatorează activităţilorumane. Factorii care conduc la


poluarea apei sunt variați și numeroși, ei pot fi grupați în:
- factori demografici, reprezentați de numărul populației dintr-o anumită zonă,
observându-se că poluarea e proporțională cu densitatea populației;
- factori urbanistici corespunzători dezvoltării așezărilor umane, care utilizează
cantități mari de apă pe care le întorc în natură sub formă de ape uzate intens
impurificate;
- factori industriali sau economici reprezentați de nivelul de dezvoltare economică
și cu precădere industrială al unei regiuni în sensul creșterii poluării paralel cu
creșterea industriei.

2.4.Clasificarea apelor

Luându-se în considerare toate utilizările, clasificarea apelor de suprafaţă se face în


mai multe categorii :
• categoria I – ape care servesc în mod organizat la alimentarea cu apă a populaţiei, ape care
sunt utilizate în industria alimentară care necesită apă potabilă, sau ape care servesc ca locuri
de îmbăiere şi ştranduri organizate;
• categoria a II-a – ape care servesc salubrizarea localităţilor, ape utilizate pentru sporturi
nautice sau apele utilizate pentru agrement, odihnă, recreere, reconfortarea organismului
uman;
• categoria a III-a – ape utilizate pentru nevoi industriale, altele decât cele alimentare arătate
mai sus, sau folosite în agricultură pentru irigaţii.
Pentru fiecare din aceste categorii sunt stabilite o serie de norme pe care apa trebuie să
le îndeplinească la locul de utilizare. Bineînţeles că aceste norme sunt cu atât mai
pretenţioase cu cât categoria de utilizare este mai mică. Conform STAS 4706-88, pentru
fiecare din categorii se dau indicatori de calitate fizici, chimici, microbiologici şi de
eutrofizare, care trebuie îndepliniţi de apele de suprafaţă, în funcţie de categoria de calitate.
În timp ce în multe ţări apa potabilă, proaspătă şi curată, este la îndemâna oricui, în
alte ţări este o resursă greu de găsit, apa lipsind sau fiind contaminată.

12
Capitolul II.
3. Impactul poluării apelor asupra mediului

3.1. Impactul poluării asupra mediului

Un efect al poluării apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numităși


'moartea lacurilor', ca urmare a creșterii fertilității acestora prin aport de elemente nutritive,
mai ales fosfați si nitrați, care favorizează proliferarea fitoplanctonului și a plantelor acvatice.
Puțin câte puțin, lacul se colmatează, se îngustează si dispare.Poluarea chimică a
apelor afectează fitoplanctonul și macrofiteleîn mod diferit, după natura agentului
contaminat. Astfel, sărurile de cupru si cromații sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este
puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa
ureelor blochează creșterea fitoflagelatelor. Detergenții sintetici, pe de altă parte, sunt foarte
toxici pentru flora microbiană a apelor. Peștii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare,
dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat în apăși datorită
pesticidelor șia reziduurilor toxice.Probleme grave ridică, de asemenea, poluarea apelor cu
metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lanțul trofic. Ansamblul
consecințelor ecologice ce rezultă din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de
alarmă pentru a se pune capăt comportamentului iresponsabil al civilizației industriale cu
privire la calitatea apei.De fapt, nocivitatea poluării apei se răsfrânge direct sau indirect
asupra omului si de aceea este necesar să se cunoască mai bine aceste pericole, inclusiv
efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitățile mici de substanțe chimice din
sursele de apă. Deși se poate afirma ca există tehnologii pentru a menține calitatea
bacteriologică bună a apei și pentru a îndepărta multe din substanțele chimice periculoase din
apa potabilă, din păcate, acestea nu se aplică pe o scară largă, potrivit cerințelor.
Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e ușor de măsurat. În primul rând,
este in joc sănătatea omului. După aceea, sunt amenințate un șir de activități economice. In
sfârșit, degradarea vieții acvatice este plină de consecințe, deoarece ea tinde sa reducă
resursele alimentare obținute din mări tocmai intr-un moment in care se are in vedere
utilizarea mai larga a acestora.Faptul că poluarea poate prejudicia turismul este lesne de
înțeles: rari sunt aceia care nu au intâlnitîncă o plajă murdară. Și faptul că ea poate sa fie
fatala culturilor de stridii se intelege de la sine. Tot asfel, este ușor de înțeles că sănătatea
noastră poate fi grav afectată: se știe ca anumite uleiuri deversate in mare conțin produse

13
cancerigene.Masa substanțelor poluante pe care le deversăm in ape crește cu fiecare zi, ceea
ce înseamnă că, dacă nu luăm măsuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va
reprezenta nimic in comparație cu poluarea de mâine.Cele dintâi victime ale pânzelor
plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin împrăștierea hidrocarburilor sunt păsările care
au obiceiul sa se așeze pe mare sau să plonjeze pentru a apuca pești. Se știe ca in mod normal
apa nu poate sa pătrundă prin penajul lor, ceea ce le permite sa plonjeze si sa ramana
scufundate in ape foarte reci, deoarece perna de aer reținută de penaj indeplineste rolul de
regulator termic si permite, in același timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi,
penajul pierde aceste însușiri si pasarea moare de frig, fără a se putea smulge din mediul
lichid.
Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi, se constata o
saraciregenerala a florei, care in anumite cazuri poate merge pana la dispariția oricărei forme
de viață vegetală. Flora marina este amenințată deoarece pelicula uleioasa formează un ecran
și împiedică oxidarea apei. Se ințelege de la sine ca flora din zona de coastă este cea dintâi
atinsă, dar aceasta nu înseamnă ca flora de pe fundul mării este in afara pericolului, deoarece
uleiurile, răscolite și iar răscolite de mare, se aglomereazăîmpreună cu microorganismele si
formează sedimente care înăbușa fundul marii.Poluarea perturbă, totodată, activitățile
economice din zonele litorale. Se înțelege de la sine că petrolul este dușmanul crescătorilor
de stridii și al pescarilor, deoarece el poate face ca peștii și crustaceele să devină
necomestibile. Aceste maree negre aduc, firește, un prejudiciu considerabil si activităților
turistice. In toate cazurile curățarea țărmurilor este foarte costisitoare.

3.2. Impactul poluării asupra sănătății

Contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică şi radioactivă a legumelor, fructelor


sau a zarzavaturilor;
Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micşorarea capacităţii de
debarasare faţă de diverşi poluanţi prezenţi la un moment dat.
Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau suficientă apă
sau apă băută nu are cele mai bune calităţi. De fapt, nocivitatea poluării apei se răsfrânge
direct sau indirect asupra omului şi de aceea este necesar să se cunoască mai bine aceste
pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantităţile mici de substanţe
chimice din sursele de apă

14
Deşi se poate afirma că există tehnologii pentru a menţine calitatea bacteriologică bună a
apei şi pentru a îndepărta multe din substanţele chimice periculoase din apă potabilă, din
păcate, acestea nu se aplică pe o scară largă, potrivit cerinţelor, putând provoca o serie de
boli:

I. Boli infecţioase:
 boli microbiene: febră tifoidă, dizenteria, holeria;
 boli virotice: poliomielită, hepatita epidemică;
 boli parazitare:dizenteria, giardiaza.
II. Boli neinfecţioase: determinate de contaminarea apei cu substanţe chimice cu
potenţial toxic:
• Intoxicaţia cu plumb (saturnism), se manifestă prin:
- oboseala nejustificată;
- afectează globulele roşii, vasele sanguine;
- afectează sistemul nervos central, provocând encefalopatia saturnina şi cel
perifieric cu dereglări motorii.
• Intoxicaţia cu mercur:
- dureri de cap, ameţeli, insomnie, oboseala;
- tulburări vizuale;
- afecţiuni ale sistemului nervos;
- afecţiuni ale rinichilor;
- malformaţii congenitale ale fătului în cazul femeilor însărcinate.
• Intoxicaţia cu zinc:
- dureri epigastrice, diaree, tremurături, pareze;
- afecţiuni ale sistemului nervos central, muşchilor şi sistemului cardiovascular.
• Intoxicaţia cu cadmniu:
- cefalee;
- scăderea tensiuni arteriale;
- afecţiuni hepato-renale.
• Intoxicaţia cu azotaţi şi fosfaţi:
- învineţirea buzelor, nărilor, fetei;
- agitaţia până la convulsii;
- cefalee, greaţă.
15
• Intoxicaţia cu pesticide:
- alterarea funcţiilor ficatului până la formarea hepatitei cronice;
- encefalopatii;
- malformaţii congenitale.

3.3. Impactul poluării asupra calității apei

În viaţa colectivităţilor umane, apele sunt utilizate zilnic atât ca aliment cât şi în
asigurarea igienei personale. În medie, în 24 de ore, un om adult consuma în scopuri
alimentare 2-10L de apă.
Mirosul apei provine de la substanţele volatile pe care le conţine ca rezultat al
încărcării cu substanţe organice în descompunere, al poluării cu substanţe chimice sau ape
reziduale. Cu cât apa conţine mai multe substanţe organice, chimice sau ape reziduale cu atât
mirosul este mai uşor de perceput.
Culoarea apei poate da indicaţii asupra modificării calităţii astfel:
- apele de culoare arămie sau brună provin de la distilările de cărbune amestecate cu
ape industriale care conţin fier;
- apele de culoare brun închis sunt apele de la fabricile de celuloză;
- apele bogate în fier sunt cele provenite de la tăbăcarii şi au culoarea verde închis
sau neagră;
- ionii de fier dau apelor o culoare galbenă;
- ionii de cupru conferă apei o culoare albastră;
- apele care conţin argila coloidală au o culoare galben-brună.

4. Protecțiaapelor

4.1.Măsuri de protecțiaapelor

În loc să fie o resursă a vieţii, apa a devenit otravă atât pentru oameni, cât şi pentru animale şi
plante. Poluarea apei se produce de cele mai multe ori din cauza acumulării excesive a
diverselor deşeuri, punctul de plecare fiind omul.

16
Din păcate, în apă putem găsi o cantitate mare de deşeuri menajere, substanţe toxice(
pesticide, îngrăşăminte naturale sau chimice). Consecinţele nu sunt suportate numai de
populaţia umană, ci şi de vieţuitoarele din apă, care trăiesc într-un mediu poluat şi care, într-
un final, mor.
Apa este unul din cele mai importante elemente pentru fiecare fiinţă umană, atât în
consumul casnic, în producerea de energie ca mijloc de transport.
Starea de poluare a apelor poate fi controlatăsi redusă. În acest scop se utilizeaza doua tipuri
de procedee, aplicate cu mai multă sau mai puțină consecventa de organismele de conducere
si conceptie tehnica.
Primul grup de procedeese caracterizeaza printr-o “maniera de conducere preventiva” si
include toate metodele care urmaresc limitarea evacuarii de reziduri in ape.
Încădin faza de proiectare a instalatiilor industriale, de transport, edilitare etc. , trebuie
adoptată o conceptie care corespunde unei orientari diametral opuse fata de cea veche,
caracterizabila lapidar prin ideea “apa spala tot”. Astfel, rezidurile solide, in special ale
substantelor de mare toxicitate, nu este necesar sa fie antrenate pe cale umeda, ci, pot fi
evacuate la halte sau crematorii.
Se cauta reducerea consumurilor de apa in industrie prin recircularea apei, folosita ca agent
de racire si reintroducerea in sistem a celei utilizate ca solvent, dupa corectarea adecvata a
calitatii.
In al doilea grup de procedeese incadreaza diferitele metode de epurare ale apelor uzate.
Apele uzate trebuie sa fie supuse unor tratamente princare săseînlăture încărcarea lor cu
poluanți pânăla o limită. Pentru distrugerea germenilor patogeni semai include operatia de
dezinfectie prin tratarea cu clor sau azot.
Pentru a proteja apele de „mareele negre”, cum este supranumită poluarea, au fost luate
măsuri: construirea de baraje, epurarea apelor reziduale, construirea de bazine speciale de
colectare a deşeurilor, pentru a împiedica vărsarea directă a acestora în apele de suprafaţă;
construcţia de zone de protecţie a apelor.

Capitolul III.

Norme de sănătatea si securitatea muncii si PSI

Accesul şi desfăşurarea activităţii în laborator se face numai sub supravegherea


profesorului.
1. Înainte de începerea lucrărilor:

17
 Profesorul sau laborantul verifică:
 Pătrunderea elevilor în laborator fără obiecte care ar putea pune în pericol viaţa şi
sănătatea acestora, în ordine.
 Starea aparaturii şi vaselor de laborator utilizate;
 Existenţa fişelor tehnice de securitate pentru substanţele chimice periculoase;
 Existenţa etichetelor pentru recipientele cu substanţe utilizate la efectuarea
experimentelor;
 Existenţa echipamentului individual de lucru la lucrările care îl necesită.
 Elevul verifică:
 Dacă uneltele de lucru corespund NSSM;
 Verifică starea conductoarelor de legătură ale aparatelor utilizate;
 Atmosfera din laborator, a.î. să nu îi pună viaţa în pericol.
2. În timpul desfăşurării experienţelor:
 Se utilizează echipament de lucru corespunzător;
 Nu procedează la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor din
laborator;
 Elevii cooperează cu profesorul sau laborantul, aducând la cunoştinţa acestora orice
defecţiune apărută în timpul experimentelor;
 Nu se deteriorează elementele de mobilier sau orice alt echipament din laborator;
 Nu se părăseşte fără înştiinţarea profesorului sau laborantului, postul de lucru;
 Nu se bagă în priză elemente metalice, neizolate sau conductori deterioraţi;
 Nu se gustă şi nu se miros substanţele chimice utilizate în experimente;
 Se manevrează cu grijă eprubetele, materialele din sticlă, aparatele pentru a nu se
produce accidente;
 Se interzice îndepărtarea dispozitivelor de protecţie a echipamentelor;
 Remedierea oricăror defecţiuni se va realiza numai de către personal autorizat;
 Se păstrează o atmosferă educativă dinamică, fiecare elev lucrând individual sau în
echipă, cu colegii, fără a crea dezordine şi fără a pune în primejdie viaţa sa sau a
celorlalţi.
3. După terminarea lucrului:
 Echipamentele vor fi deconectate de la reţeaua de alimentare;
 Substanţele folosite în experiment vor fi asigurate în vase destinate acestui scop;
 Se verifică starea echipamentelor utilizate;

18
 Ieşirea elevilor din laborator se va face cu calm, conform programului stabilit.

Bibliografie:
[1]Elena Irina Moater- Chimia şi protecţia mediului, Ed. Bibliotheca, 2006
[2]Emilia Meiroşu, Nicoleta Drăgan, Nastasia Tomescu – Chimia mediului şi a
calităţii mediului, Ed. Crepuscul, 2006
[3]Jerghiuţă S.( coordonatori)- Chimia şi viaţa , Ed. Document , Iaşi, 1997
[4]Silviu Negut, Mihai Ielenicz, Gabriela Apostol, Dan Bălteanu, „Geografia: Mediul
înconjurator si problemele fundamentale ale lumii contemporane”, manual pentru clasa a XI-
a, Editur Humanitas Educatiobak, 2004
[5]. Revista „Treziti-va!”, 22 iunie 2005
[6]. www.planeta.albastra.go.ro

19
ANEXE

Apă poluată

20
Poluarea apei prin sistemele de canalizare

EutrofizareaMăriiNegre

21
22