A sosit Crăciunul,o, ce bucurie!

A sosit Crăciunul,o, ce bucurie!

Tu ne-aduci, Isuse, har şi veselie.
Ce frumos e bradul, ce frumos e tot,
o, ce bucurie, parcă nu mai pot!

Noi avem hăinuţe calde şi frumoase,

jucării şi pâine, case călduroase,
dar atâţia, Doamne, n-au nici foc, nici casă,
nici măicuţă bună, nici hainuţă groasă…

Dă-mi inimă bună Tu, Isuse, mie,

să-mpart cu săracii marea-mi bucurie!
Toţi de-ar face astfel, o , ce sărbătoare,
n-ar mai plânge nimeni că-i sărac şi n-are!…

În noaptea asta s-a născut

În noaptea asta s-a născut

în peştera străină,
Acel prin care-am cunoscut
a cerului lumină.

În noaptea asta cor ceresc,

cântări alese cântă,
pe Dumnezeu îl preamăresc
cu bucurie sfântă.

Cântăm şi noi,o, Tată sfinte,

nespusa Ta iubire
ce se-ntrupează pe pământ
s-aducă mântuire.

Şi-L preamărim pe cel venit,

ce-n peşteră răsare,
căci Jertfa Lui ne-a dăruit
o veşnică iertare.

Primeşte sfintele cântări

ce-aducem azi spre Tine
şi-adu-ne binecuvântări
din slăvile-Ţi senine.
IN SEARA DE AJUN

A venit la mine mama

si mi-a spus c-un zambet bun:
-Puiule, stai treaz, ia seama
Si asculta toata gama
cantecelor de Craciun!

Clatinand apoi fereastra,

vantul mi-a soptit usor:
-Puiule, in noaptea asta
isi despica norii creasta
si vin ingerii in zbor…

Iar o vrabie marunta

ciripi de pe pervaz:
-Puiule, stai treaz si-asculta…
Ia auzi… ce oaste multa!…
Nu dormi! Auzi? Stai treaz!…

Am raspuns la toate: Bine.

Si… am adormit in pat…
Iar tarziu, din zari senine,
a venit Isus la mine
si, zambind, m-a sarutat.

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.
http://Versuri.ro/w/4lv6

Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului
De Crǎciun

De vrei sǎ şti, copile-ţi spun

Ce-nseamnǎ pentru noi Crǎciun:
E sǎrbǎtoarea ce-aminteşte
Cǎ Fiul Domnului soseşte.
El pe pǎmânt o sǎ trǎiascǎ
Pe oameni sǎ îi mântuiascǎ.
Cât vei trǎi sǎ o cinsteşti
Tot timpul sǎ ţi-o aminteşti,
Şi-n casǎ de Crǎciun sǎ fie
Doar sǎrbǎtoare, bucurie
Bradul sǎ îl împodobeşti
Lângǎ el daruri sǎ gǎseşti
Bucate bune sǎ-ai pe masǎ
Sǎ porţi îmbrǎcǎminte-aleasǎ
Colindul sfânt tu îl primeşte
Ce naşterea lui Iisus ţi-o vesteşte.

Moş Ajun
Şt. O. Iosif
Printre crengi pierdute-n ceaţǎ
Luna-ncet la geam apare,
Aruncând pe flori de gheaţǎ
Boabe de mǎrgǎritare.
Lângǎ pat, jos în cǎsuţǎ,
Mama plânge despletitǎ
Pe copila cea drǎguţǎ
Intre îngerii adormitǎ…

Dar ce zgomot e în tindǎ ?

Inima-i stǎ sǎ se rupǎ
Vin copiii de colindǎ,
Vin la sora lor cea scumpǎ.
Lǎrmuind cu bucurie,
Bat în geam, fac zarvǎ multǎ
Rând cu hohot, fǎr sǎ ştie
Cǎ fetiţa nu-i ascultǎ.
Vouǎ, copilaşii mei
E. Nicolaide

Copilaşi drǎguţi şi veseli

Bucuraţi-vǎ acum
C-a sosit iarna drǎguţa
Şi cu ea şi Moş Crǎciun.
Pe zǎpadǎ şi pe ger
Ea vine de sus, din cer
Şi aduce jucǎrii,
Daruri multe la copii.
Hǎinuţe şi ghetişoare,
Bomboane şi merişoare,
Pǎpuşele, cǎişori,
Ce vǎ place tuturor.
Dar, ca sǎ le-aveţi acum,
Ascultaţi voi ce vǎ spun:
« Sǎ fiţi buni, ascultǎtori,
Pe pǎrinţi şi-nvǎţǎtori,
Sǎ-i iubiţi, sǎ-i ascultaţi
Şi frumos sǎ vǎ purtaţi.

Moş Crǎciun aude toate

Când trece cu sacu-n spate,
Pe la case cu copii,
Sǎ le lase jucǎrii.”

Tablou de iarnǎ

Ỉşi scuturǎ bǎtrânica

Pernele ei pline
De fulgi albi, din vremea veche
Şi de roi de-albine.
Râd de dânsa fǎrǎ teamǎ
Douǎ ciori pe casǎ:
- Poţi sǎ scuturi, Babǎ Iarnǎ,
Nouǎ nu ne pasǎ.
Şi pe casǎ ca pe-o albǎ
Coalǎ de scrisoare,
Ele stau ca douǎ semne
Negre de-ntrebare.
Colindǎtorii
E noaptea sfântǎ-n care iarna
S-a-nstǎpânit într-adevǎr,
Se-ntorc din vremi colindǎtorii
Cu Lerui-Ler şi Flori de mǎr.
Şi se aud tot mai aproape
Suave glasurile-afarǎ,
De nu ştim, oameni vin la geamuri
Sau îngerii din cer pogoarǎ.
Ce-nalt se prinde-n slǎvi colindul
De luna albǎ ca o toartǎ,
Când mama iese încǎrcatǎ
Cu mere şi colaci, în poartǎ.

E noaptea sfântǎ-n care iarna

S-a-nstǎpânit într-adevǎr,
Se-ntorc din vremi colindǎtorii
Cu lerui-Ler şi Flori de mǎr.

Iarna-i o fetiţǎ dalbǎ

Iarna-i o fetiţǎ dalbǎ

Zboarǎ-n juru-i fulgi de-argint,
La hǎinuţa ei cea albǎ
Poartǎ brâu de mǎrgǎrit.
Cheamǎ pe copii la joacǎ
Colo-n deal pe derdeluş
Oameni de omǎt sǎ-şi facǎ
Din zǎpezile de pluş.