Primăria sub semnul vulturului

Palatul Vulturul Negru este o clădire reprezentativă pentru Oradea și pentru arhitectura
Secession transilvănean. Cum fiecare loc are povestea lui, și despre această locație se pot
spune și scrie multe. O poveste mai puțin cunoscută a sa, o aflăm de la istoricul Liviu Borcea
în lucrarea Memoria caselor.
Arhivarul orădean Lakos Lajos, participant la războiul ruso-turc în urma căruia
România și-a obținut independența, constata că primele informații despre această locație le
avem de la Abraham Ortelius. Cartograf și geograf flamand, realizator al primului atlas
geografic modern, acesta a făcut o hartă a Oradiei în 1598, ce va fi tipărită în 1665. Conform
acestei hărți, se poate observa că în locul unde acum este palatul Vulturul Negru, exista un
grup de clădiri, cu același aliniament, formând colțul a două străzi.
Informații mai sigure sunt legate de anul 1714, imediat după preluarea orașului de
către austrieci de sub ocupația turcească. Personajul principal este Balda Janos, fost
locotenent în regimentul imperial de dragoni, cavalerie ușoară în armată austriacă, ce avea ca
drapel vulturul imperial. Balda Janos, după ce părăsește armata, se stabilește în Oradea. El
găsește o casă șubredă, scundă și acoperită cu șindrilă, pe care o reface. Clădirea are trei
încăperi cu destinații diferite: sala de consiliu a orașului, berăria și, chiar pe colț, prăvălia
orașului. Localnicii, recunoscători, îl numesc pe Balda Janos primar, și, probabil, după aceea,
clădirea devine sediu de primărie a Oradiei. Cert este că, în secolul al XVIII-lea, localul este
denumit Berăria de sub semnul Vulturului, Berăria orașului sau Hanul Vulturul.
Spre mijlocul secolului al XVIII-lea, clădirea este extinsă pe partea dinspre Piața Mică
(actuală Piață a Unirii) și, astfel, se creează baza actualului palat Vulturul Negru.
Palatul Vulturul Negru a fost de-a lungul timpului și continuă să fie un complex cu
multiple funcții, un element esențial care concentrează viață culturală și socială a Oradiei.