Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect
Securitatea alimentară în
Australia si Oceania
Grupa 1319
Tema
Prezentul proiect analizează starea securității alimentare în Australia si Oceania.
Continentul insular Oceania are o suprafață de uscat de peste 8,5 milioane kmp si este alcătuit
din masa terestră a Australiei, insulele mari precum Noua Guinee, Noua Zeelandă, Tasmania
si circa 20.000 de insule mici.
Agricultura în Australia
Desi condițiile naturale sunt mai puțin favorabile, agricultura Australiei are o balanță
anuală excedentară, vânzările de produse agricole fiind valoric depăsite doar de exportul
minier.
Terenurile arabile reprezintă doar 6% din suprafața țării, cea mai mare parte fiind situate în
sud-estul țării. Terenurile utilizate ca păsuni si fânețe reprezintă circa 59%, cele ocupate cu
păduri 4,5%, iar alte terenuri circa 30%. Solurile Australiei sunt deficitare în azot si fosfor.
Iepurii, cangurii, câinii dingo si insectele dăunătoare constituie factori care reduc
randamentele producției agricole.
Amenajările hidrotehnice, cele peste 10.000 de foraje pentru apă, suprafețele irigate,
mecanizarea, chimizarea, comasarea în ferme de mari dimensiuni utilizarea unor noi soiuri de
plante si rase de animale, folosirea unor metode biologice de combatere a dăunătorilor, a
biostimulatorilor si protecția statului s-a reflectat în cresterea rentabilității medii la hectar.
Totusi, mecanizarea nu a putut înlocui deficitul de forță de muncă.
Cultura plantelor
Cerealele se cultivă pe circa 75% din suprafața arabilă. Suprafețele cultivate cu grâu au
oscilat în secolul al XX-lea datorită secetelor, dăunătorilor sau crizelor de supraproducție
mondială. Astăzi cultura grâului se practică pe 50% din suprafața arabilă, avansând pe câmpia
drenată de Darling până la izohieta de 250 mm datorită unor varietăți adaptate la secetă.
Principala zonă de cultură se află în sudestul statului Queensland, statul Victoria si Noua
Galie de Sud. În zonele mai umede din sud-est cultura grâului este asociată cu cresterea
ovinelor si a bovinelor, iar în Câmpia Murray – Darling unde cad precipitații mai reduse se
aplică un sistem mecanizat dar exploatarea agricolă este de tip extensiv.
Agricultura australiană, prin cresterea oilor si cultura grâului, a impulsionat initial
prosperitatea economică. Marea Britanie (metropola) era interesată în secolul al XIX-lea si în
prima jumătate a secolului al XX-lea de producția de lână si de grâu, datorită expansiunii
industriei textile si evoluției numerice a populației.
Tehnica de refrigerare a impulsionat cresterea bovinelor si exportul de produse
agricole la distanțe mari.
Se cultivă orzul ca plantă furajeră si ca materie primă pentru bere, sorgul, inul, rapița, soia,
arahidele, floarea soarelui, cartoful, mărul, părul, caisul, piersicul, citricele (în SV țării),
ananasul, bananierii, arborele de papaya, mango (Qeensland), vița de vie îndeosebi în statele
Victoria si Noua Galie de Sud, trestia de zahăr (Qeensland si Noua Galie de Sud), bumbacul
(Queensland si Noua Galie de Sud), tutunul (Victoria si Qeensland). Australienii produc vin
de mult timp.
Astăzi, vinurile se produc în toate statele. Viile ocupă o suprafață de 75.000 ha. Culesul
strugurilor are loc în ianuarie si martie. În prezent sunt 930 de fabrici de vin (cele mai multe
fiind afaceri de familie. Multe vii (de regulă dintre cele mai mari) sunt recoltate noaptea, cu
masinile, încât fructele să poată fi zdrobite cât sunt reci.
Zootehnia a fost stimulată de condițiile naturale, tehnica de refrigerare si de exporturi.
Valoarea producției animaliere reprezintă ½ din valoarea producției agricole.
Cresterea ovinelor. După numărul ovinelor si calitatea producției producției de lână,
Australiei deține primul loc pe glob. Noua Galie de Sud si Victoria sunt statele cu cele mai
mari efective de ovine si produc 75% din cantitatea de carne de oaie si miel. Predomină rasa
merinos. Se cresc si metisi pentru carne si lână semifină.
În vestul si centrul Australiei datorită asociațiilor de plante furajere, cresterea ovinelor are un
caracter extensiv.
Cresterea bovinelor se practică în SE Australiei si în Tasmania, unde păsunile sunt mai
bogate datorită precipitațiilor; este un stil extensiv de crestere a bovinelor. Cresterea extensivă
se bazează pe păsunile naturale mai sărace. Statele Noua Galie de Sud, Queensland si Victoria
dețin 90% din efectivul de bovine.
Se cresc de asemenea porcine, păsări, se practică apicultură. Pescuitul este axat pe speci de
ton, scrumbie, rechin – scrumbie, biban – de – stâncă.
Agricultura în Oceania
Agricultura Oceaniei este de trei tipuri: agricultura de subzistenta, cu munca intensiva, care
se intalneste in majoritatea insulelor tropicale din Pacific; plantatii de cereale, in insulele
tropicale de marime medie; si agricultura intensiva, care se intalneste in Australia si Noua
Zeelanda.
Agricultura de subzistenta din insulele Pacificului consta in culturi cu viata scurta, cum ar fi
maniocul, colocasia sau urechea de elefant (Colocasia esculenta, n. red.), radacina de ignama
(Dioscorea batatas, n. red.), fructul de paine si cartofii dulci. Bananele si papaia sunt fructele
cele mai raspandite. Cocotierii cresc in aproape toate insulele si constituie o sursa de hrana
proaspata. Din miezul de cocos uscat (copra) se extrage ulei. Copra se exporta din tari precum
Vanuatu si Samoa. Plantele destinate vanzarii, deseori o mostenire a perioadelor coloniale,
sunt, de asemenea, importante pentru cateva tari din Pacific – zaharul in Fiji si arborele de
cacao in Vanuatu.
Pescuitul este important pentru majoritatea insulelor din Pacific, zonele lor economice
extinzandu-se pana la 200 mile marine – o zona intinsa, comparabila cu marimea multora
dintre insule. Cateva insule au acordat licente pentru pescuit companiilor din Japonia, Coreea
de Sud si Taiwan.
Agricultura din Oceania este afectată de furtuni gen taifun si de schimbările survenite ca
urmare e nivelului mării, depinde de asistența asigurată de guvernele SUA, Mării Britanii,
Australiei, Noii Zeelande si Franței. Ponderea irigațiilor, de regulă, este redusă de resursele
de apă dulce destul de limitată.
Economia agrară este dependentă de piața de desfacere britanică si americană.
Idicatorii securității alimentare
1.Disponibilități
1.1 Adecvarea disponibilităților alimentare energetice si medii (%)
Regions.Subregions
2008- 2009- 2010- 2011- 2012- 2013- 2014-
Countries 10 11 12 13 14 15 16
Oceania
121 121 122 122 121 120 119
Australia and New
Zealand 128 128 129 129 129 127 126
Australia
128 128 129 130 129 128 127
New Zealand
127 126 126 126 126 124 121
Oceania excluding
Australia and New
Zealand 104 104 103 103 102 101 100
Sursa FAO
Sursa FAO
În Oceania între 2006-2008 valoarea producției alimentare pe locuitor este de 955$, iar în
2012-2014 a scăzut cu 4 procente ajungând la 991$.
În Australia și Noua Zeelandă între 2006-2008 valoarea producției alimentare pe locuitor este
de 1187$, iar în 2012-2014 creste până la 1257.
În concluzie valoarea producției alimentare pe locuitor este mult mai mare în Australia și
Noua Zeelandă comparativ cu Oceania.
1.3 Ponderea disponibilităților energetice provenite din cereale, rădăcinoase, tuberculi (%)
Sursa FAO
Sursa FAO
Consumul de proteine în Oceania în 2005-2007 este 107 gr/loc/zi în 2011-2013 fiind 111.
În Australia și Noua Zeelandă în 2005-2007 consumul de proteine este 137 gr/loc/zi în 2011-
2013 ajungând până la 145 gr/loc/zi.
În concluzie consumul de proteine este mai mare în Australia și Noua Zeelandă comparativ cu
Oceania.
Sursa FAO
În concluzie consumul de proteine de origine animala este mai mare in Australia si Noua
Zeelandă decat în Oceania.
2.Acces
2.1 PIB loc.
Regions.Subregions 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Countries
Oceania 30432 30297 30427,7 30750,8 31303,8 31588 31966,5 39551,4 40111,3
Australia and New
Zealand 39851,4 39700,3 39881,1 40303,4 41056,8 41458,5 41968,4 42372,7 42968,2
Australia 41316,6 41207,1 41384,9 41782,3 42561,1 42920,1 43395,6 43832,4 44414
New Zealand 32544,6 32122,8 32252,9 32734,5 33286,8 33841,2 34468,8 34646,3 35269,1
Oceania excluding
Australia and New
Zealand 2634,5 2647,6 2740,4 2895,2 2998,6 3084,8 3231,6 5355,5 5429,7
Sursa FAO
În Australia si Noua Zeelandă în 2008-2016 este cuprins între 39851,4-42968,2 PIB loc
În concluzie PIB/loc este mai mare în Australia și Noua Zeelandă decât în Australia.
Regions.Subre
gions 2007- 2008- 2009- 2010- 2011-
Countries 09 10 11 12 13 2012-14 2013-15 2014-16
Oceania 5 5 5,1 5,2 5,4 5,6 6 6,4
Australia and
New Zealand <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5
Australia <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5
New Zealand <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5
Oceania
excluding
Australia and
New Zealand
Sursa FAO
În concluzie în Oceania distribuția populației subnutrite este mai mare decât in Australia si
Noua Zeelandă.
3.Stabilitate
3.1 Dependența față de importul de cereale
Sursa FAO
În concluzie dependența fața de importul de cereal este mai mare în Australia și Noua
Zeelandă decât în Oceania.
Sursa FAO
Ponderea terenului arabil irigat în Oceania în 2006-2008 este 6,7% iar în 2012-2014 ajungând
la 6,5%
Sursa FAO
În concluzie valoarea importurilor alimentare fața de exporturile totale este mai mare in
Oceania decât în Australia și Noua Zeelandă
Regions.Subregions
Countries 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Oceania
Australia and New
Zealand
Australia 0,95 0,83 0,87 0,93 1 1,02 1,02 0,9
New Zealand 1,12 1,03 1,22 1,37 1,36 1,45 1,45 1,49
Oceania excluding
Australi a and New
Zealand
Sursa FAO
Stabilirea politică și absența violenței este 0 atât în Oceania cât și în Noua Zeelandă.
4.Utilitate
4.1 Accesul populației la apă (%)
Sursa FAO
În concluzie accesul populației la apă este mai mare în Australia și Noua Zeelandă decât în
Oceania
Oceania excluding
Australi a and New
Zealand 35,7 35,7 35,8 35,7 35,6 35,5 35,3 35,2
Sursa FAO
Accesul populației la facilitățile sanitare în Oceania în 2008 este 80,3% iar până în anul 2015
a ajuns la 79,9%
Sursa FAO
Ponderea adulțiilor subnutriți în Oceania în anul 2007 este 23,3% iar în anul 2014 ajungând la 27,5%
În concluzie adulții subnutriți sunt mai mulți în Oceania decât în Australia și Noua Zeelandă.
CONCULUZIE
Securitatea alimentară este asigurată în Australia și Noua Zeelandă și nu este asigurată în Oceania,
deoarece:
- valoarea producției alimentare pe locuitor este mult mai mare în Australia și Noua Zeelandă
comparativ cu Oceania.
- consumul de proteine este mai mare în Australia și Noua Zeelandă comparativ cu Oceania.
- consumul de proteine de origine animala este mai mare in Australia si Noua Zeelandă decat
în Oceania.
-în Oceania distribuția populației subnutrite este mai mare decât in Australia si Noua
Zeelandă.
Bibliografie:
www.fao.org
Alexandru – Dan Todiras (1999) – Dicționar de geografie, Editura „A. D. Todiras”, Iasi, pag 70