securitate xvx v

Proiect

Securitatea alimentară în
Australia si Oceania

Pătru Daniela Maria

Pădurețu Ana Maria
Pițulescu Ioana Mădălina

Grupa 1319
 Tema
Prezentul proiect analizează starea securității alimentare în Australia si Oceania.

Continentul insular Oceania are o suprafață de uscat de peste 8,5 milioane kmp si este alcătuit
din masa terestră a Australiei, insulele mari precum Noua Guinee, Noua Zeelandă, Tasmania
si circa 20.000 de insule mici.

Insulele Oceaniei sunt, frecvent, împărțite în următoarele grupuri distincte:

A. Australia – cea mai mare insulă din lume si totodată, cel mai mic continent; în sud-estul
Australiei se află insula Tasmania.
B. Noua Zeelandă si insulele din apropiere
C. Melanezia („insulele negre”) constituie o întinsă regiune a Oceaniei; include insulele:
Noua Guinee, Bismark, Solomon, Noua Caledonie, Vanuatu
D. Micronezia este alcătuită din peste 1500 de insule, situată la vest de Polinezia, fiind cea
mai apropiată de Asia de Sud-Est; din această grupare fac parte insulele: Mariane, Caroline,
Marshall, s.a
E. Polinezia are o formă triunghiulară cu vârful la nord de Hawaii, la est de insula Pastelui si
la sud Noua Zeelandă; ocupă o uriasă întindere oceanică.
Polinezia de Nord (Arhipelagul Hawaii), Polinezia Centrală si de Sud care aparține emisferei
austral cuprinde insulele: Fiji, (circa 320), Samoa, Tokelau, Tonga, Toubuai, Societății,
Touamotu, Marchize, Cook, Phoenix, Pastelui.
Un timp, denumirea de Oceania s-a referit la grupările de insule si arhipelaguri din partea
centrală si sudică a Oceanului Pacific. Continentele, după cum se știe, prezintă toate cele trei
pături de roci, având fiecare un nucleu vechi precambrian (scut), la care s-au adăugat teritorii
mai noi, îndeosebi prin miscări orogenice sau volcanism.

Agricultura în Australia

Desi condițiile naturale sunt mai puțin favorabile, agricultura Australiei are o balanță
anuală excedentară, vânzările de produse agricole fiind valoric depăsite doar de exportul
minier.
Terenurile arabile reprezintă doar 6% din suprafața țării, cea mai mare parte fiind situate în
sud-estul țării. Terenurile utilizate ca păsuni si fânețe reprezintă circa 59%, cele ocupate cu
păduri 4,5%, iar alte terenuri circa 30%. Solurile Australiei sunt deficitare în azot si fosfor.
Iepurii, cangurii, câinii dingo si insectele dăunătoare constituie factori care reduc
randamentele producției agricole.
Amenajările hidrotehnice, cele peste 10.000 de foraje pentru apă, suprafețele irigate,
mecanizarea, chimizarea, comasarea în ferme de mari dimensiuni utilizarea unor noi soiuri de
plante si rase de animale, folosirea unor metode biologice de combatere a dăunătorilor, a
biostimulatorilor si protecția statului s-a reflectat în cresterea rentabilității medii la hectar.
Totusi, mecanizarea nu a putut înlocui deficitul de forță de muncă.
Cultura plantelor

Cerealele se cultivă pe circa 75% din suprafața arabilă. Suprafețele cultivate cu grâu au
oscilat în secolul al XX-lea datorită secetelor, dăunătorilor sau crizelor de supraproducție
mondială. Astăzi cultura grâului se practică pe 50% din suprafața arabilă, avansând pe câmpia
drenată de Darling până la izohieta de 250 mm datorită unor varietăți adaptate la secetă.
Principala zonă de cultură se află în sudestul statului Queensland, statul Victoria si Noua
Galie de Sud. În zonele mai umede din sud-est cultura grâului este asociată cu cresterea
ovinelor si a bovinelor, iar în Câmpia Murray – Darling unde cad precipitații mai reduse se
aplică un sistem mecanizat dar exploatarea agricolă este de tip extensiv.
Agricultura australiană, prin cresterea oilor si cultura grâului, a impulsionat initial
prosperitatea economică. Marea Britanie (metropola) era interesată în secolul al XIX-lea si în
prima jumătate a secolului al XX-lea de producția de lână si de grâu, datorită expansiunii
industriei textile si evoluției numerice a populației.
Tehnica de refrigerare a impulsionat cresterea bovinelor si exportul de produse
agricole la distanțe mari.
Se cultivă orzul ca plantă furajeră si ca materie primă pentru bere, sorgul, inul, rapița, soia,
arahidele, floarea soarelui, cartoful, mărul, părul, caisul, piersicul, citricele (în SV țării),
ananasul, bananierii, arborele de papaya, mango (Qeensland), vița de vie îndeosebi în statele
Victoria si Noua Galie de Sud, trestia de zahăr (Qeensland si Noua Galie de Sud), bumbacul
(Queensland si Noua Galie de Sud), tutunul (Victoria si Qeensland). Australienii produc vin
de mult timp.
Astăzi, vinurile se produc în toate statele. Viile ocupă o suprafață de 75.000 ha. Culesul
strugurilor are loc în ianuarie si martie. În prezent sunt 930 de fabrici de vin (cele mai multe
fiind afaceri de familie. Multe vii (de regulă dintre cele mai mari) sunt recoltate noaptea, cu
masinile, încât fructele să poată fi zdrobite cât sunt reci.
Zootehnia a fost stimulată de condițiile naturale, tehnica de refrigerare si de exporturi.
Valoarea producției animaliere reprezintă ½ din valoarea producției agricole.
Cresterea ovinelor. După numărul ovinelor si calitatea producției producției de lână,
Australiei deține primul loc pe glob. Noua Galie de Sud si Victoria sunt statele cu cele mai
mari efective de ovine si produc 75% din cantitatea de carne de oaie si miel. Predomină rasa
merinos. Se cresc si metisi pentru carne si lână semifină.
În vestul si centrul Australiei datorită asociațiilor de plante furajere, cresterea ovinelor are un
caracter extensiv.
Cresterea bovinelor se practică în SE Australiei si în Tasmania, unde păsunile sunt mai
bogate datorită precipitațiilor; este un stil extensiv de crestere a bovinelor. Cresterea extensivă
se bazează pe păsunile naturale mai sărace. Statele Noua Galie de Sud, Queensland si Victoria
dețin 90% din efectivul de bovine.
Se cresc de asemenea porcine, păsări, se practică apicultură. Pescuitul este axat pe speci de
ton, scrumbie, rechin – scrumbie, biban – de – stâncă.

Agricultura în Oceania

Agricultura Oceaniei este de trei tipuri: agricultura de subzistenta, cu munca intensiva, care
se intalneste in majoritatea insulelor tropicale din Pacific; plantatii de cereale, in insulele
tropicale de marime medie; si agricultura intensiva, care se intalneste in Australia si Noua
Zeelanda.
Agricultura de subzistenta din insulele Pacificului consta in culturi cu viata scurta, cum ar fi
maniocul, colocasia sau urechea de elefant (Colocasia esculenta, n. red.), radacina de ignama
(Dioscorea batatas, n. red.), fructul de paine si cartofii dulci. Bananele si papaia sunt fructele
cele mai raspandite. Cocotierii cresc in aproape toate insulele si constituie o sursa de hrana
proaspata. Din miezul de cocos uscat (copra) se extrage ulei. Copra se exporta din tari precum
Vanuatu si Samoa. Plantele destinate vanzarii, deseori o mostenire a perioadelor coloniale,
sunt, de asemenea, importante pentru cateva tari din Pacific – zaharul in Fiji si arborele de
cacao in Vanuatu.
Pescuitul este important pentru majoritatea insulelor din Pacific, zonele lor economice
extinzandu-se pana la 200 mile marine – o zona intinsa, comparabila cu marimea multora
dintre insule. Cateva insule au acordat licente pentru pescuit companiilor din Japonia, Coreea
de Sud si Taiwan.
Agricultura din Oceania este afectată de furtuni gen taifun si de schimbările survenite ca
urmare e nivelului mării, depinde de asistența asigurată de guvernele SUA, Mării Britanii,
Australiei, Noii Zeelande si Franței. Ponderea irigațiilor, de regulă, este redusă de resursele
de apă dulce destul de limitată.
Economia agrară este dependentă de piața de desfacere britanică si americană.
 Idicatorii securității alimentare

1.Disponibilități
1.1 Adecvarea disponibilităților alimentare energetice si medii (%)

Regions.Subregions
2008- 2009- 2010- 2011- 2012- 2013- 2014-
Countries 10 11 12 13 14 15 16
Oceania
121 121 122 122 121 120 119
Australia and New
Zealand 128 128 129 129 129 127 126
Australia
128 128 129 130 129 128 127
New Zealand
127 126 126 126 126 124 121
Oceania excluding
Australia and New
Zealand 104 104 103 103 102 101 100

Sursa FAO

În Oceania între 2008-2010 adecvarea disponibilităților alimentare energetice si medii sunt

121% ,iar in 2014-2016 scade cu 2 procente.

În Australia și Noua Zeelandă între 2008-2010 adecvarea disponibilităților alimentare

energetice si medii sunt 128%, iar în 2014-2016 scade cu 2 procente.

În concluzie Australia si Noua Zeenlandă sunt mai asigurate comparativ cu Oceania.

1.2 Valoarea producției alimentare pe locuitor

Regions.Subre 2006- 2007- 2008- 2009- 2010- 2011-13 2012-14

gions 08 09 10 11 12
Countries
Oceania 955 971 967 964 976 994 991
Australia and
New Zealand 1187 1210 1205 1203 1222 1248 1257
Australia 971 1000 998 997 1014 1042 1040
New Zealand 2256 2256 2249 2251 2286 2315 2388
Oceania
excluding
Australia and
New Zealand 327 328 324 320 317 317 286

Sursa FAO
În Oceania între 2006-2008 valoarea producției alimentare pe locuitor este de 955$, iar în
2012-2014 a scăzut cu 4 procente ajungând la 991$.

În Australia și Noua Zeelandă între 2006-2008 valoarea producției alimentare pe locuitor este
de 1187$, iar în 2012-2014 creste până la 1257.

În concluzie valoarea producției alimentare pe locuitor este mult mai mare în Australia și
Noua Zeelandă comparativ cu Oceania.

1.3 Ponderea disponibilităților energetice provenite din cereale, rădăcinoase, tuberculi (%)

Regions.Subregions 2005- 2006- 2007- 2008- 2009- 2010- 2011-

Countries 07 08 09 10 11 12 13
Oceania 21 22 22 22 22 22 22
Australia and New
Zealand 25 25 25 26 25 25 25
Australia 24 25 25 26 25 25 25
New Zealand 27 27 27 28 28 28 28
Oceania excluding
Australia and New
Zealand 12 12 12 12 11 11 11

Sursa FAO

În Australia și Noua Zeelandă cât și în Ocenia ponderea disponibilităților energetice provenite

din cereale, rădăcinoase, tuberculi s-a modificat forte puțin în 2011-2013 în Ocenia fiind 22%,
iar în Australia și Noua Zeelandă 25%.

1.4 Consumul de proteine (gr/loc/zi)

Regions.Sub 2005- 2006- 2007- 2008- 2009- 2010-12 2011-

regions 07 08 09 10 11 13
Countries
Oceania 107 107 107 107 109 110 111
Australia and
New Zealand 137 138 138 139 141 143 145
Australia 141 142 142 143 145 148 150
New Zealand 119 119 119 118 118 118 117
Oceania
excluding
Australia and
New Zealand 23 23 23 23 23 23 23

Sursa FAO

Consumul de proteine în Oceania în 2005-2007 este 107 gr/loc/zi în 2011-2013 fiind 111.
În Australia și Noua Zeelandă în 2005-2007 consumul de proteine este 137 gr/loc/zi în 2011-
2013 ajungând până la 145 gr/loc/zi.

În concluzie consumul de proteine este mai mare în Australia și Noua Zeelandă comparativ cu
Oceania.

1.5 Consum de proteine de origine animală(gr/loc/zi)

Regions.Subregions 2005- 2006- 2007- 2008- 2009- 2010- 2011-

07 08 09 10 11 12 13
Countries
Oceania 53 53 52 51 51 52 52
Australia and New
Zealand 69 69 68 67 67 68 69
Australia 71 71 70 69 69 70 71
New Zealand 57 58 57 54 56 56 57
Oceania excluding
Australia and New
Zealand 9 9 9 9 9 9 9

Sursa FAO

Consumul de proteine de origine animală în Oceania în 2005-2007 este 53 gr/loc/zi, în 2011-

2013 este 52 gr/loc/zi..

În Australia și Noua Zeelandă în 2005-2006-2011 este 69 gr/loc/zi in 2007 si 2010 este 68

gr/loc/zi iar in 2008-2009 este 57 gr/loc/zi.

În concluzie consumul de proteine de origine animala este mai mare in Australia si Noua
Zeelandă decat în Oceania.
2.Acces
2.1 PIB loc.

Regions.Subregions 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Countries
Oceania 30432 30297 30427,7 30750,8 31303,8 31588 31966,5 39551,4 40111,3
Australia and New
Zealand 39851,4 39700,3 39881,1 40303,4 41056,8 41458,5 41968,4 42372,7 42968,2
Australia 41316,6 41207,1 41384,9 41782,3 42561,1 42920,1 43395,6 43832,4 44414
New Zealand 32544,6 32122,8 32252,9 32734,5 33286,8 33841,2 34468,8 34646,3 35269,1
Oceania excluding
Australia and New
Zealand 2634,5 2647,6 2740,4 2895,2 2998,6 3084,8 3231,6 5355,5 5429,7

Sursa FAO

PIB/loc în Oceania în 2008-2016 este cuprins între 300432-40111,3 PIB/loc

În Australia si Noua Zeelandă în 2008-2016 este cuprins între 39851,4-42968,2 PIB loc

În concluzie PIB/loc este mai mare în Australia și Noua Zeelandă decât în Australia.

2.2 Distribuția populației subnutrite (%)

Regions.Subre
gions 2007- 2008- 2009- 2010- 2011-
Countries 09 10 11 12 13 2012-14 2013-15 2014-16
Oceania 5 5 5,1 5,2 5,4 5,6 6 6,4
Australia and
New Zealand <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5
Australia <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5
New Zealand <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5 <2.5
Oceania
excluding
Australia and
New Zealand

Sursa FAO

Distribuția populației subnutrite în Oceania în 2007-2009 este de 5% iar în 2014-2015

ajungănd la 6,4%

În Australia si Noua Zeelandă in 2007-2016 este <2,5%

În concluzie în Oceania distribuția populației subnutrite este mai mare decât in Australia si
Noua Zeelandă.
3.Stabilitate
3.1 Dependența față de importul de cereale

Regions.Subregions 2005- 2006- 2007- 2008- 2009- 2010- 2011-13

Countries 07 08 09 10 11 12
Oceania -101,7 -89,5 -94,7 -117,3 -144,7 -169,1 -182,1
Australia and New
Zealand -104,9 -92,7 -98,1 -121 -149 -174 -187,6
Australia -118,2 -105,5 -112,3 -137,7 -169,2 -197,8 -214,8
New Zealand 36,8 35,5 31,7 29,5 27,6 33,1 36,5
Oceania excluding
Australi a and New
Zealand 97,2 98,7 93,3 87,2 82,3 90,4 96,8

Sursa FAO

Dependența față de importul de cereale în Oceania în 2005-2007 este -101,7 și în 2011-2013

ajungând să fie -182,1

În Australia și Noua Zeelandă în 2005-2007 este -104,9 și în 2011-2013 ajungând la -187,6

În concluzie dependența fața de importul de cereal este mai mare în Australia și Noua
Zeelandă decât în Oceania.

3.2 Ponderea terenului arabil irigat (%)

Regions.Subregions 2006- 2007- 2008- 2009- 2010- 2011-

Countries 08 09 10 11 12 13 2012-14
Oceania
6,5 6,7 6,8 6,6 6,6 6,4 6,5
Australia and New
Zealand 6,5 6,7 6,8 6,6 6,6 6,4 6,5
Australia
5,6 5,7 5,8 5,6 5,6 5,4 5,4
New Zealand
100 100 100 100 100 100 100
Oceania excluding
Australi a and New
Zealand 6,7 6,7 6,8 6,8 6,7 6,6 6,5

Sursa FAO

Ponderea terenului arabil irigat în Oceania în 2006-2008 este 6,7% iar în 2012-2014 ajungând
la 6,5%

În Australia și Noua Zeelandă în 2006-2014 este de 6,5% .

În concluzie ponderea terenului arabil irigat este la fel în Australia și Noua Zeelanda cât și în
Oceania

3.3 Valoarea importurilor alimentare față de exporturile totale (%)

Regions.Subre 2005- 2006- 2007- 2008- 2009- 2010- 2011-13

gions 07 08 09 10 11 12
Countries
Oceania 5 5 4 4 4 4 4
Australia and
New Zealand 4 4 4 4 4 3 3
Australia 4 4 3 3 3 3 3
New Zealand 7 7 7 7 7 6 7
Oceania
excluding
Australi a and
New Zealand 16 16 16 17 18 18 18

Sursa FAO

Valoarea importurilor alimentare fața de exporturile totale in Oceania in 2005-2007 este 5%

iar în 2011-2013 ajungând la 4%

În Australia si Noua Zeelandă în 2005-2007 este 4% ajungând în 2011-2013 la 3%

În concluzie valoarea importurilor alimentare fața de exporturile totale este mai mare in
Oceania decât în Australia și Noua Zeelandă

3.4 Stabilitatea politică și absența violenței

Regions.Subregions
Countries 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Oceania
Australia and New
Zealand
Australia 0,95 0,83 0,87 0,93 1 1,02 1,02 0,9
New Zealand 1,12 1,03 1,22 1,37 1,36 1,45 1,45 1,49
Oceania excluding
Australi a and New
Zealand

Sursa FAO

Stabilirea politică și absența violenței este 0 atât în Oceania cât și în Noua Zeelandă.
4.Utilitate
4.1 Accesul populației la apă (%)

Regions.Subregions 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Countries
Oceania
87,8 87,8 87,9 87,9 87,9 87,9 87,8 87,8
Australia and New
Zealand 100 100 100 100 100 100 100 100
Australia
100 100 100 100 100 100 100 100
New Zealand
100 100 100 100 100 100 100 100
Oceania excluding
Australi a and New
Zealand 54,8 55 55,2 55,5 55,6 55,5 55,6 55,5

Sursa FAO

Accesul populației la apă în Oceania în anul 2008-2015 este de 87,8%

În Australia și Noua Zeelandă în 2008-2015 este 100%

În concluzie accesul populației la apă este mai mare în Australia și Noua Zeelandă decât în
Oceania

4.2 Accesul populației la facilitățile sanitare (%)

Regions.Subregions 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Countries
Oceania
80,3 80,3 80,2 80,2 80,1 80,1 80 79,9
Australia and New
Zealand 100 100 100 100 100 100 100 100
Australia
100 100 100 100 100 100 100 100
New Zealand

Oceania excluding
Australi a and New
Zealand 35,7 35,7 35,8 35,7 35,6 35,5 35,3 35,2

Sursa FAO

Accesul populației la facilitățile sanitare în Oceania în 2008 este 80,3% iar până în anul 2015
a ajuns la 79,9%

În Australia și Noua Zeelandă în 2008-2015 este 100%

În concluzie este mai mare în Australia și Noua Zeelandă decât în Oceania

4.3 Adulți subnutriți (%)

Regions.Subregions 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Countries
Oceania
23,3 23,9 24,5 25,0 25,6 26,2 26,9 27,5
Australia and New
Zealand
Australia
24,6 25,2 25,8 26,4 27,1 27,7 28,4 29,1
New Zealand
25,9 26,5 27,2 27,8 28,5 29,1 29,8 30,5
Oceania excluding
Australi a and New
Zealand

Sursa FAO

Ponderea adulțiilor subnutriți în Oceania în anul 2007 este 23,3% iar în anul 2014 ajungând la 27,5%

În Australia și Noua Zeelandă este 0

În concluzie adulții subnutriți sunt mai mulți în Oceania decât în Australia și Noua Zeelandă.

CONCULUZIE
Securitatea alimentară este asigurată în Australia și Noua Zeelandă și nu este asigurată în Oceania,
deoarece:

- valoarea producției alimentare pe locuitor este mult mai mare în Australia și Noua Zeelandă
comparativ cu Oceania.
- consumul de proteine este mai mare în Australia și Noua Zeelandă comparativ cu Oceania.

- consumul de proteine de origine animala este mai mare in Australia si Noua Zeelandă decat
în Oceania.

-în Oceania distribuția populației subnutrite este mai mare decât in Australia si Noua
Zeelandă.

Bibliografie:

www.fao.org

Alexandru – Dan Todiras (1999) – Dicționar de geografie, Editura „A. D. Todiras”, Iasi, pag 70

Encarta 97 World Atlashjnn