Ion Druță (n.

3 septembrie 1928, Horodiște, Județul Soroca, Regatul României, în

prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor, poet, dramaturg și
istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române.

Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul interbelic
Soroca, Regatul României (în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova). A
absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură
"Maxim Gorki" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește
la Moscova, Rusia.[3]
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale,
adunate în 4 volume, "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă",
"Povara bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în pământ",
"Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al literaturii naționale
contemporane.
Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica
Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat
cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, scrie piesa
"Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din câmpie" (prima
parte a dilogiei "Povara bunătății noastre"), Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S.
Moldovenești.[4] În 1990 fost ales ca membru de onoare al Academiei Române[2], iar la 30
decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova.[5] A fost
inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie
1995).
Creația de ruțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai
Cimpoi, "Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță ... este în total o expresie a
rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În
anii regimului totalitar comunist sovietic, Ion Druță a avut curajul să se ridice deasupra
principiului abordării realității de pe poziții de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de „Laureat al
Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și
literaturii naționale și universale.
La 11 septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului “Bogdan
Întemeietorul”. Președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin l-a decorat pe Druță în
semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională,
pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă
în vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional.
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” și la revista „Femeia
Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, „La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de
alte lucrări de proză scurtă și de romanele „Frunze de dor”, „Povara bunătății noastre”. În
anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând în limba română și în limba rusă .
Opere dramatice Nuvele Romane

 Casa Mare (1959)  Sania, nuvelă  Frunze de dor (ediția

 Păsările Tinereții
noastre (1971)
 Doina (1979)
 Cervus divinus (1977-
1981, 1987)
 Sfânta sfintelor (1977)
 Toiagul păstoresc,
nuvelă
 La noi în sat (1953),
volum de schițe și nuvele
 Ultima lună de toamnă,
nuvelă
 Samariteanca, nuvelă
 Horodiște
I, Editura de Stat a
Moldovei, 1957)[10] -
reeditat de mai multe ori
 Povara bunătății
noastre - dilogie (1963;
1968) (prima carte
intitulată Balade din
câmpie a apărut în 1963,
iar dilogia integrală a
apărut în 1968 la
Moscova)
 Clopotnița
 Întoarcerea țărânii în p.