C7

11. TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII FILETELOR

ŞURUBURI CU BILE ŞI ROLE
11.1. Tehnologii de prelucrare a filetelor prin aşchiere
Prelucrarea filetelor prin aşchiere se realizează prin strunjire, frezare, în
vârtej, prin rectificare şi prin netezire.
11.1.1. Prelucrarea filetelor prin strunjire
a. Filetarea cu ajutorul cuţitelor profilate:
Procedeul se aplică la prelucrarea filetelor precise pentru piese de formă
complexă, care nu pot fi prelucrate prin alte procedee.
Schema prelucrării se alege funcţie de pasul filetului: pentru filete care
au pasul
p = 2,5 mm, se lucrează cu un avans radial atât la degroşare cât şi la
finisare (fig 11.1,a); pentru filete care au pasul mai mare ca p = 2,5 mm,
avansul de degroşare se realizează după o direcţie paralelă cu unul din
planurile filetului (fig 11.1,b), iar finisarea se realizează după o direcţie
radială (fig 11.1,c).
Filetul se poate realiza pe strung dacă între lanţul cinematic principal şi
de avans există o legătură cinematică bine determinată; astfel ca la o
rotaţie completă a axului principal, căruciorul să se deplaseze cu
cantitatea egală cu pasul filetului.

a) b) c)
Fig.11.1. Prelucrarea filetelor cu pasul mic (p  2,5 mm).

La prelucrarea filetelor triunghiulare, care au pasul mai mare de 2,5 mm

se foloseşte şi metoda cu seturi de cuţite care au unghiul la vârf diferite
(fig.11.2).

1
 C7

Modul de lucru este următorul: se foloseşte cuţitul nr.1, care are unghiul
la vârf =70, după care cuţitul nr.2, care având unghiul mai mic nu va
face frecare pe întreaga suprafaţă a planului filetului, deci se vor reduce
vibraţiile; urmând ca finisarea să se facă cu cuţitul nr.3, care asigură şi
unghiul corespunzător filetului. (fig.11.2)

Fig .11.2 Prelucrarea filetului triunghiular cu p 2,5mm.

Fig.11.2

La metoda prezentată, avansul transversal se realizează după fiecare

trecere având valori de 0,05…0,25 mm.
Când filetarea se realizează pe strung cu cuţit profilat, după fiecare
trecere cuţitul se retrage din piesă şi sania port-cuţit se retrage în poziţia
iniţială pentru efectuarea unei noi treceri. În cazul filetelor cu lungime
mică, aducerea saniei în poziţia iniţială se realizează cu ajutorul
şurubului conducător. Pentru filete lungi, procedeul nu este recomandat
deoarece cursa în gol durează mult. Pentru reducerea timpului de mers
în gol, la capătul cursei de lucru se decuplează piuliţa şurubului
conducător şi căruciorul se retrage cu avans rapid, după care se
cuplează piuliţa pe şurubul conducător pentru o nouă trecere. Această
metodă se poate aplica numai pentru filete al căror pas este un
submultiplu întreg al pasului şurubului conducător. Când se prelucrează
filete care nu satisfac condiţia de mai sus, cuplarea piuliţei pe şurubul
conducător nu se va face întotdeauna în aceeaşi poziţie din care cauză
se va folosi un dispozitiv, numit indicator de filet, care se montează pe
strung.

2
 C7

În scopul obţinerii unui profil precis al filetului, cuţitul de filetat pentru

finisare trebuie să aibă unghiul de degajare  = 0. Cuţitele folosite la
degroşare au  = 5…20 pentru a uşura scurgerea aşchiilor, având
valori mai mici pentru oţelurile dure şi valori mai mari pentru oţelurile
tenace.
Pentru creşterea productivităţii prelucrării filetelor, se folosesc cuţite-pieptene de
filetat care pot fi considerate ca fiind obţinute din mai multe cuţite de filetat reunite
într-un corp comun (fig.11.3).

Fig .11.3. Cuţit-pieptene de filetat.

Cuţitul - pieptene este prevăzut cu o parte de atac înclinată sub unghiul

, astfel încât surplusului de metal care urmează a fi aşchiat se
repartizează pe mai mulţi dinţi; adâncimea de aşchiere poate fi mult
mărită şi deci scade numărul de treceri necesare.
Cuţitul-pieptene este prevăzut cu 5…8 dinţi, dintre care 2…3 pentru
degroşare, 1…2 dinţi pentru calibrare.
Pieptenii de filetat pot fi piepteni plaţi, piepteni prismatici şi piepteni disc,
care sunt cel mai des utilizaţi. Domeniul de utilizare a cuţitelor-pieptene
este pentru filete cu pas sub 4 mm, unde forţele de aşchiere sunt relativ
mici şi vibraţiile în timpul prelucrării nu sunt mari. Deoarece nu asigură o
precizie ridicată, pieptenii de filetat sunt utilizaţi pentru prelucrarea
filetelor de precizie redusă sau pentru prelucrarea de degroşare a
filetelor precise.
Cuţitele-pieptene disc (fig.11.4), sunt folosite, în general, numai la
prelucrarea filetelor cu profil triunghiular. Prezintă avantajul că au o bună
durabilitate, datorită posibilităţii unui mare număr de reascuţiri. Pot fi

3
 C7

executate cu un singur tăiş sau cu tăişuri multiple, dispuse inelar sau pe

elice. Cuţitele cu filet inelar sunt folosite la prelucrarea filetelor cu
unghiuri mici ale elicei (  ), iar cele cu filet elicoidal la prelucrarea
filetelor cu unghiuri de pantă mai mare (  ).
Se pot folosi la executarea
filetelor exterioare
(fig.11.4,a) cât şi pentru
filete interioare (fig.11.4,b).

a) b)
Fig.11.4. Filetarea cu cuţite pieptene disc.

Pentru prelucrarea filetelor exterioare sensul de înclinare a elicei

tăişurilor de pe cuţit va fi opus celui de pe piesă, iar la filetarea interioare
acelaşi ca la piesă.
La prelucrarea filetelor cu profil trapezoidal sau pătrat se poate folosi un
singur cuţit (pentru filete cu pasul mic, p 6 mm), sau mai multe cuţite
(pentru filete cu pas mediu şi mare, p  6 mm). În fig.11.5 se prezintă
ordinea folosirii cuţitelor la prelucrarea unui filet trapezoidal.
Pentru început se execută degroşarea filetului cu un cuţit de canelat
(fi.11.5,a), apoi folosim cuţite trapezoidale cu profil mai îngust se vor
prelucra flancurile (fig.11.5,b şi c), iar în final se finisează filetul cu un
cuţit de finisare (fig.11.5,d).

Fig.11.5. Fazele prelucrării unui filet cu profil trapezoidal.

4
 C7

Trebuie remarcat faptul că în cazul prelucrării filetelor trapezoidale şi

pătrate fixarea cuţitului este diferită, funcţie de unghiul  al elicei. Astfel,
dacă unghiul elicei este sub 6 se practică aşezarea cuţitului cu faţa de
degajare în planul axial al şurubului (fig.11.6,a). Cuţitele cu care se
prelucrează după această schemă prezintă avantajul că pot fi executate
cu muchii rectilinii şi atunci când au unghiul de degajare nul ( = 0),
permit obţinerea unor filete foarte precise. În schimb, unghiurile
funcţionale ale cuţitului, pe cele două feţe laterale de aşezare, au valori
diferite. Deci, condiţiile de aşchiere diferă de la o muchie la alta. Din
această cauză, pentru filete cu ughiul elice mai mare de 6 ( ),
datorită înrăutăţirii condiţiilor de aşchiere, cuţitul se va aşeza cu faţa de
degajare normală pe elicea de referinţă a golului filetului (fig.11.6,b).
aşezând cuţitul în acest mod se evită dezavantajele menţionate mai
înainte, deoarece unghiurile funcţionale ale cuţitului devin egale pe
ambele muchii. În schimb, dacă scula îşi păstrează muchiile rectilinii,
precizia filetului scade. Obţinerea unor filete precise impune utilizarea
cuţitelor cu muchii curbilinii.

a) b)
Fig.11.6 Aşezarea cuţitelor la prelucrarea filetelor cu profil trapezoidal.

La prelucrarea filetelor cu mai multe începuturi se pune problema

divizării circumferinţei pentru realizarea elicelor.(fig.11.7). Pentru un filet
cu două începuturi se vor folosi canalele 1şi 3, pentru trei începuturi
canalele 1’,2’şi 3’ şi pentru patru începuturi 1,2,3, şi 4.

5
 C7

Dacă se notează cu z numărul de începuturi, cu p pasul filetului şi cu p E

pasul elicelor, se poate scrie relaţia:

Fig.11.7 Schema filetului cu mai multe începuturi.

PE = zp mm (11.1)
Filetele cu mai multe începuturi se prelucrează prin metodele obişnuite
de filetare, dar pentru obţinerea numărului dorit de începuturi este
necesară divizarea unghiulară intermitentă a semifabricatului. La
prelucrarea completă a unei spire, se retrage cuţitul din piesă şi prin
inversarea sensului de rotaţie se aduce căruciorul mobil în poziţia iniţială
fără a decupla piuliţa de pe şurubul conducător. Apoi se roteşte piesa cu
un unghi corespunzător numărului de începuturi adică: pentru un filet cu
două începuturi – cu1/2 de rotaţie, la un filet cu trei începuturi –cu 1/3 de
rotaţie etc. În general acest unghi este 360/z.
Pentru realizarea acestei rotiri (divizări) se folosesc următoarele metode:
a. – Deplasarea longitudinală a saniei port cuţit cu jumătatea
pasului elicei, pentru un filet cu două începuturi; cu o treime de pas,
pentru filete cu trei începuturi etc. Această metodă se poate aplica numai
când pentru executarea unei elice cuţitul nu trebuie să execute şi
deplasări laterale ci numai avans radial.
b. – Folosirea unei flanşe de antrenare cu mai multe canale
(fig.11.8) 1,2,3,4 şi1’,2’, 3’, funcţie de numărul de începuturi.
Pentru prelucrarea spirelor se introduce coada inimii de antrenare în
canalul flanşei. După ce a fost executat un canal elicoidal se scoate

6
 C7

piesa dintre vârfuri, fără a se demonta inima de antrenare şi apoi se

prinde din nou, timp în care se fixează coada inimii de antrenare într-un
alt canal, funcţie de numărul de începuturi.

Fig.11.8. Flanşe cu crestături

c. – Folosirea unei flanşe cu diviziuni (fig.11.9) formată din două discuri,

din care cel cu diviziuni se poate roti faţă de celălalt cu unghiul necesar
în funcţie de numărul de începuturi. După execuţia primei spire a filetului,
se roteşte discul rotativ împreună cu bolţul de antrenare şi cu piesa de
filetat cu un unghi de 360/z.
d. – Folosirea unui cap portcuţite (fig.11.10) la care numărul cuţitelor
este egal cu numărul de începuturi.

Fig.11.9. Flanşe cu diviziuni. Fig.11.10. Cap portcuţite pentru filet cu două începuturi.

7
 C7

e. - Împărţirea primei roţi de schimb, a roţii conducătoare la numărul de

începuturi ale filetului. Condiţia care se pune în acest caz este ca
numărul de dinţi ai roţii respective să fie divizibil cu numărul de
începuturi. În acest caz se lucrează în felul următor (fig.11.11). Numărul
de dinţi ai roţii conducătoare z1 a fost împărţit în trei părţi notate cu cifrele
romane: I, II şi III. Cea de-a doua roată a raportului de transmitere z2 a
fost montată pe şurubul conducător, iar roata intermediară z se foloseşte
numai pentru a putea transmite mişcarea de la z1 la z2. După executarea
primului canal, notat cu I (fig.11.11,a) se opreşte strungul şi se roteşte
axul principal până când dintele roţii z1 notat cu I, pătrunde între doi dinţi
oarecare ai roţii intermediare. Se însemnează cu cretă cei doi dinţi ai roţii
intermediare care conţin între ei dintele însemnat cu I al roţii z 1. În
această poziţie se scot din angrenare roţile z1 şi z prin desfacerea
şurubului 1 şi lăsarea în jos a lirei 2 (vezi poziţia A din fig.11.11,b). Se
roteşte axul principal până când dintele notat cu II al roţii z1 ajunge să
intre el între cei doi dinţi însemnaţi ai roţii intermediare şi în felul acesta
se obţine poziţia notată cu B în fig.11.11,b –poziţie ce corespunde filetării
celui de-al doilea canal al filetului cu trei începuturi, notat de asemenea
cu II.
Se trece apoi la realizarea celui de-al treilea canal al filetului,
procedându-se la fel ca şi mai înainte
.

Fig.11.11
a) b)

8
 C7

La prelucrarea filetelor trapezoidale şi pătrate, cu pasul mare şi a

şuruburilor melc, grosimea aşchiilor prelevate de muchiile aşchietoare
laterale ale unui cuţit, este mult mai mică decât a celor prelevate de
muchia lată paralelă cu axa de rotaţie a piesei. Din această cauză
prelucrarea filetelor trapezoidale cu pas mare şi a şuruburilor melc se vor
executa cu cuţite având profilul incomplet. La alegerea schemelor de
divizare a profilului cuţitelor trebuie să se ţină seama de faptul că cele
mai solicitate dintre muchiile aşchietoare sunt cele care aşchiază
suprafaţa de fund a filetului.

c)

Fig.11.12. Strunjirea unui filet pătrat

cu mai multe începuturi.
De asemenea, este raţional ca suma lungimilor celor două muchii
aşchietoare ale fiecărui cuţit, să fie egală la toate cuţitele din complet,
pentru ca solicitarea lor să fie egală şi procesul de aşchiere cât mai
liniştit, aşa ca în fig.11.12.
Cu ajutorul cuţitelor profilate (din oţel rapid sau cu plăcuţe dure), filetul se
realizează din mai multe treceri succesive, al căror număr depinde de
pasul şi înălţimea profilului filetului, de materialul piesei, de rigiditatea
sistemului tehnologic şi de precizia filetului.

9
 C7

Fig.11.13. Filetarea după diverse scheme de divizare a profilului golului dintre două spire.

10