8  TESTAREA IPOTEZELOR DESPRE O SINGURĂ POPULAŢIE Pagina 1 din 7

8 TESTAREA IPOTEZELOR DESPRE

DIFERENŢELE DINTRE DOUĂ
POPULAŢII

Problema de cercetare abordată în capitolul 7 viza semnificaţia diferenţei dintre

valoarea unei statistici (medie aritmetică sau proporţie) calculată pentru un eşantion şi
valoarea presupusă a parametrului corespunzător al populaţiei de referinţă. În acest
capitol sunt expuse procedee de testare a ipotezelor privind diferenţele dintre mediile
aritmetice a două populaţii, μ1  μ2, şi dintre proporţiile a două populaţii, P1  P2.
Problema centrală în acest caz poate fi formulată după cum urmează: diferenţa dintre
două eşantioane sub aspectul variabilei de interes este suficient de mare pentru a putea
conchide, cu o probabilitate de eroare cunoscută, că populaţiile reprezentate de
eşantioane sunt diferite sub aspectul variabilei respective?
Toate testele statistice prezentate în continuare sunt aplicabile sub supoziţia că
eşantioanele selectate aleatoriu din cele două populaţii de referinţă sunt independente.
Două eşantioane sunt independente dacă selectarea cazurilor pentru un eşantion nu
influenţează selectarea cazurilor pentru celălalt eşantion. Astfel, testele prezentate în
acest capitol nu pot fi aplicate atunci când între cele două eşantioane există o
dependenţă de vreun fel sau altul, de pildă în situaţiile experimentale în care aceeaşi
subiecţi sunt testaţi înainte şi după aplicarea unui tratament.

8.1 TESTUL SCORURILOR Z PENTRU DIFERENŢA

DINTRE DOUĂ MEDII ARITMETICE

Testul expus în această secţiune este aplicabil dacă, pe lângă independenţa

eşantioanelor, sunt satisfăcute următoarele două condiţii (i) nivelul de măsură al
variabilei de interes este de interval sau de raport şi (ii) cele două eşantioane sunt relativ
mari, ceea ce înseamnă n1  30 şi n2  30.
Distribuţia de eşantionare la care ne vom referi în continuare este distribuţia de
eşantionare a diferenţelor dintre mediile aritmetice ale eşantioanelor, despre care se
demonstrează că este normală dacă distribuţiile de eşantionare separate ale mediilor
aritmetice ale eşantioanelor sunt normale. Teorema limitei centrale garantează că aceste
distribuţii de eşantionare aproximează cu atât mai bine normalitatea, cu cât dimensiunile
eşantioanelor sunt mai mari. Astfel, atunci când eşantioanele sunt mari, pentru
descrierea acestei distribuţii de eşantionare se poate folosi distribuţia Z.
Ipoteza de nul este şi în acest caz un enunţ de tipul „nici o diferenţă”, numai că
este vorba despre diferenţa dintre două populaţii sub aspectul variabilei de interes.
Astfel, forma ipotezei de nul este H0: μ1 = μ2 sau, echivalent, H0: μ1  μ2 = 0.
 8  TESTAREA IPOTEZELOR DESPRE O SINGURĂ POPULAŢIE Pagina 2 din 7

Ipoteza alternativă corespunde tipului de test, bilateral sau unilateral, intenţionat

de cercetător. Pentru un test bilateral, ipoteza alternativă este de forma Ha: μ1  μ2. Dacă
testul este unilateral, atunci ipoteza de nul poate lua una dintre următoarele două forme:

Ha: μ1  μ2
Ha: μ1  μ2

Prima formă corespunde unui test unilateral în care întreaga zonă critică este plasată în
extremitatea dreaptă a distribuţiei de eşantionare, iar cea de-a doua formă corespunde
unui test unilateral în care întreaga zonă critică este plasată în extremitatea stângă a
distribuţiei de eşantionare. Dacă rezultatul statisticii testului cade în zona critică, atunci
ipoteza de nul poate fi respinsă, fiind acceptată ipoteza diferenţei sub aspectul variabilei
de interes.
Teoretic, formula de calcul al testului scorurilor Z pentru diferenţa dintre două
medii aritmetice este următoarea:

( X 1  X 2 )  ( 1   2 )
Formula 8.1 Z
x1  x 2
în care X 1  X 2 = diferenţa dintre mediile aritmetice ale eşantioanelor
μ1 – μ2 = diferenţa dintre mediile aritmetice ale populaţiilor
x1  x 2 = abaterea standard a distribuţiei de eşantionare a diferenţelor dintre
mediile aritmetice ale eşantioanelor

În formula 8.1, cel de-al doilea termen al numărătorului, μ1 – μ2, este necunoscut. Acest
termen se reduce însă la zero, întrucât testul are loc sub presupunerea că ipoteza de nul,
μ1  μ2 = 0, este adevărată. Mai departe, pentru eşantioane mari, distribuţia de
eşantionare a diferenţelor dintre mediile aritmetice ale eşantioanelor se defineşte astfel:

 12  22
x1  x 2  
n1 n 2

Întrucât valorile abaterilor standard ale populaţiilor, σ1 şi σ2, nu sunt aproape niciodată
cunoscute, se utilizează abaterile standard ale eşantioanelor, cu corecţiile
corespunzătoare pentru distorsiune. Astfel, formula folosită pentru estimarea abaterii
standard a distribuţiei de eşantionare în această situaţie este următoarea:

s12 s2
Formula 8.2 x1  x 2   2
n1  1 n 2  1

Prin urmare, vom lucra practic cu formula următoare pentru Z (obţinut):

X1  X 2
Z
Formula 8.3 s12 s2
 2
n1  1 n 2  1
 8  TESTAREA IPOTEZELOR DESPRE O SINGURĂ POPULAŢIE Pagina 3 din 7

Ca şi până acum, vom considera un exemplu. Un cercetător presupune că

bărbaţii şi femeile diferă sub aspectul capacităţii de rezolvare de probleme. Pentru a
verifica această ipoteză, cercetătorul alcătuieşte un eşantion aleatoriu de 127 de subiecţi
şi le administrează un test de rezolvare de probleme. Eşantionul este apoi împărţit în
două subeşantioane după criteriul sex, iar mărimile statistice sunt calculate pentru
fiecare subeşantion, datele obţinute fiind următoarele:

Eşantion 1 Eşantion 2
(bărbaţi) (femei)
X 1  62 X 2  65
s1 = 13 s2 = 14
n1 = 324 n2 = 317

Presupunând că testul de rezolvare de probleme furnizează date de interval sau de

raport, se poate aplica testul scorurilor Z pentru semnificaţia diferenţei dintre două
medii aritmetice. Se poate observa că scorul mediu al eşantionului 1 este mai mic decât
cel al eşantionului 2. Prin aplicarea testului menţionat se poate afla dacă această
diferenţă este suficient de mare pentru a îndreptăţi concluzia că există o diferenţă
semnificativă între bărbaţi şi femei sub aspectul capacităţii de rezolvare de probleme şi
nu o intervenţie a unor factori întâmplători.

Pasul 1. Enunţarea ipotezelor

H0: μ1 = μ2
Ha: μ1  μ2

Pasul 2. Selectarea distribuţiei de eşantionare şi

stabilirea zonei critice

Distribuţia de eşantionare = Distribuţia Z

α = 0,05 (test bilateral)
Zα/2 (critic) = 1,96

Pasul 3. Calcularea statisticii testului

X1  X 2 62  65 3
Z    2,63
s2
s 2
132
14 2 1,14
1
 2

n1  1 n2  1 323 316

Pasul 4. Luarea deciziei

Întrucât Z (obţinut) se află în zona critică (2,63  1,96), ipoteza de nul poate fi
respinsă, ceea ce reprezintă o dovadă în sprijinul ipotezei că bărbaţii şi femeile diferă
sub aspectul capacităţii de rezolvare de probleme. Decizia de a respinge ipoteza de nul
are o probabilitate de doar 0,05 de a fi greşită.
 8  TESTAREA IPOTEZELOR DESPRE O SINGURĂ POPULAŢIE Pagina 4 din 7

8.2 TESTUL SCORURILOR t PENTRU DIFERENŢA

DINTRE DOUĂ MEDII ARITMETICE

Atunci când abaterile standard ale populaţiilor nu sunt cunoscute şi eşantioanele

sunt mici (n1  30 sau/şi n2  30), distribuţia de eşantionare folosită este distribuţia
tStudent, cu n1 + n2  2 grade de libertate. Teoretic, formula de calcul al testului
scorurilor t pentru diferenţa dintre două medii aritmetice este următoarea:

( X 1  X 2 )  ( 1   2 )
Formula 8.4 t
x1  x 2

Ca mai sus, termenul μ1 – μ2 se reduce la zero, întrucât testul are loc sub presupunerea
că ipoteza de nul, μ1  μ2 = 0, este adevărată. În cazul testului prezentat în această
secţiune, formula folosită pentru estimarea abaterii standard a distribuţiei de eşantionare
este următoarea:

n1 s12  n 2 s 22 n  n2
Formula 8.5 x1  x 2   1
n1  n 2  2 n1 n 2

Astfel, pentru a afla valoarea lui t (obţinut) vom folosi următoarea formulă:

X1  X 2
t
Formula 8.6 n1 s12  n 2 s 22 n  n2
 1
n1  n 2  2 n1 n 2

Este important de notat că testul scorurilor t pentru două medii aritmetice poate
fi folosit doar dacă cele două populaţii sunt egal dispersate sau, altfel spus, au abaterile
standard egale (σ1 = σ2). Această condiţie este necesară pentru a justifica supoziţia de
normalitate a distribuţiei de eşantionare şi a estima abaterea standard a acesteia.
Egalitatea dispersiilor poate fi testată formal1. Pentru scopuri practice, putem considera
că supoziţia σ1 = σ2 este satisfăcută în măsura în care eşantioanele au dimensiuni
apropiate2.
Un cercetător presupune că o anumită metodă modernă de predare a matematicii
conduce la rezultate mai bune decât metodele tradiţionale. Pentru a verifica această
ipoteză, cercetătorul alcătuieşte un eşantion aleatoriu de 25 de elevi, pe care îl împarte
aleatoriu în două grupuri. Un grup de 12 elevi este repartizat într-o clasă în care
matematica este predată după metoda modernă, iar celălalt grup de 13 elevi este
repartizat într-o clasă în care matematica este predată după metode tradiţionale. După un
an, ambele grupuri primesc acelaşi test la matematică, obţinând următoarele rezultate:

1
Vezi, de pildă, Hinkle, Wiersma şi Jurs, 1988, pp. 280 – 284.
2
Vezi Healey, 1984.
 8  TESTAREA IPOTEZELOR DESPRE O SINGURĂ POPULAŢIE Pagina 5 din 7

Grupul 1 Grupul 2
(m. modernă) (m. tradiţională)
X 1  8,80 X 2  8,20
s1 = 1,70 s2 = 1,20
n1 = 12 n2 = 13

Mediile aritmetice ale grupurilor diferă în sensul prezis (μ1  μ2). Aplicarea testului t
arată dacă această diferenţă este sau nu statistic semnificativă. Fie α = 0,05.

Pasul 1. Enunţarea ipotezelor

H0: μ1 = μ2
Ha: μ1  μ2

Pasul 2. Selectarea distribuţiei de eşantionare şi

stabilirea zonei critice

Distribuţia de eşantionare = Distribuţia t

α = 0,05 (test unilateral)
gl = 12 + 13  2 = 23
tα (critic) = +1,714

Pasul 3. Calcularea statisticii testului

X1  X 2 8,80  8,20
t  
n1 s12  n 2 s 22 n  n2 12(1,70) 2  13(1,20) 2 25
 1 
n1  n 2  2 n1 n 2 23 156
0,60 0,60 0,60
    0,31
2,32  0,16 1,52  0,4 1,92

Pasul 4. Luarea deciziei

Întrucât t (obţinut) nu se află în zona critică (+0,31  +1,714), ipoteza de nul nu

poate fi respinsă la un nivel de încredere de 95%. Diferenţa dintre cele două grupuri nu
este statistic semnificativă.

8.3 TESTUL SCORURILOR Z PENTRU DIFERENŢA

DINTRE DOUĂ PROPORŢII

Testul scorurilor Z pentru semnificaţia diferenţei dintre două proporţii este

aplicabil atunci când eşantioanele sunt mari (n1  30 şi n2  30) şi este asemănător cu
testul pentru medii aritmetice. Ipoteza de nul enunţă că nu există nici o diferenţă
semnificativă între populaţiile din care sunt alcătuite eşantioanele, ipoteza alternativă
putând fi direcţională sau non-direcţională.
 8  TESTAREA IPOTEZELOR DESPRE O SINGURĂ POPULAŢIE Pagina 6 din 7

Teoretic, formula de calcul al testului scorurilor Z pentru diferenţa dintre două

proporţii este următoarea:

( p1  p 2 )  ( P1  P2 )
Formula 8.7 Z
p1  p 2
în care p1  p2 = diferenţa dintre proporţiile eşantioanelor
P1  P2 = diferenţa dintre proporţiile populaţiilor
σp1  p2 = abaterea standard a distribuţiei de eşantionare a diferenţelor dintre
proporţiile eşantioanelor

Ca şi pentru medii aritmetice, cel de-al doilea termen al numărătorului, P1  P2, se

reduce la zero, întrucât testul are loc sub presupunerea că ipoteza de nul, P1  P2 = 0,
este adevărată. Formula folosită pentru estimarea abaterii standard a distribuţiei de
eşantionare este următoarea:

n1  n 2
Formula 8.8 p1  p 2  P  (1  P  ) 
n1 n 2

Cantitatea P  se numeşte estimare combinată a proporţiilor pentru cele două

populaţii şi este dată de următoarea formulă:

n1 p1  n 2 p 2
Formula 8.9 P 
n1  n 2

Prin urmare, pentru a afla valoarea lui Z (obţinut) vom folosi următoarea formulă:

p1  p 2
Z
Formula 8.10 n1  n 2
P  (1  P  ) 
n1 n 2

Să presupunem că au fost alcătuite două eşantioane de studenţi, unul de 83 de

studenţi de la Universitatea A şi celălalt de 103 studenţi de la Universitatea B, fiecare
student fiind chestionat în legătură cu problema interzicerii avorturilor şi clasificat într-
una dintre categoriile: De acord, Împotrivă, Nedecis. Proporţia studenţilor care s-au
declarat de acord cu interzicerea avorturilor a fost de 0,34 în primul eşantion (A) şi de
0,25 în cel de-al doilea (B). Există o diferenţă semnificativă între studenţii celor două
universităţi sub acest aspect?

Eşantion 1 Eşantion 2
(A) (B)
p1 = 0,34 p2 = 0,25
n1 = 83 n2 = 103
 8  TESTAREA IPOTEZELOR DESPRE O SINGURĂ POPULAŢIE Pagina 7 din 7

Pasul 1. Enunţarea ipotezelor

H0: P1 = P2
Ha: P1  P2

Pasul 2. Selectarea distribuţiei de eşantionare şi

stabilirea zonei critice

Distribuţia de eşantionare = Distribuţia Z

α = 0,05 (test bilateral)
Zα/2 (critic) = 1,96

Pasul 3. Calcularea statisticii testului

n1 p1  n 2 p 2 83(0,34)  103(0,25) 28,22  25,75 53,97

P      0,29
n1  n 2 83  103 186 186
p1  p 2 0,34  0,25 0,09
Z    1,29
n1  n 2 83  103 0,07
 
P (1  P )  0,29(1  0,29) 
n1 n 2 83  103

Pasul 4. Luarea deciziei

Întrucât Z (obţinut) nu cade în zona critică (+1,29  +1,69), nu se poate respinge

ipoteza de nul. Studenţii de la cele două universităţi nu diferă semnificativ în privinţa
acordului cu interzicerea avorturilor.

GLOSAR

Eşantioane aleatorii independente: eşantion nu influenţează selectarea

eşantioane aleatorii alcătuite în aşa fel cazurilor pentru celălalt eşantion.
încât selectarea cazurilor pentru un