Sunteți pe pagina 1din 22

Dicusar Tatiana

Masterand anul II – Cercetarea, conservarea și


valorificarea patrimoniului istoric

INVESTIGAREA ARTEFACTELOR LITICE

Cuprins:

1. Introducere
2. Istoricul cercetarilor
3. Investigarea artefactelor litice. Tipuri de analize:
a. Analiza macroscopică
b. Analiza microscopică
c. Analize geochimice
d. Analize mineralogice și fizice
4. Studii de caz
Concluzie
Bibliografie
Anexe

Investigarea artefactelor litice este de o importanță majoră în arheologie, în special în


studiul preistoriei. Ea devine vitală pentru siturile în care ceramica lipsește, cum este exemplul
Marii Britanii, când aceasta este produsă doar din neolitic, sau pentru siturile aceramice din
Anatolia, dar și atunci cand descoperirile IMDA sunt prea puține ori nu s-au păstrat.

Istoricul cerceăarilor

Lucrări de specialitate au fost realizate în spațiul european ți America în secolul XX,


precum: de Buin et ali, The use of non-destructive analysis and pattern recognition in the study of
flint artefacts, (1972); G. Sieveking et ali, Prehistoric flint mines and their identification as sources
of raw material (1972); L. P. Knauth, Origin of chert in limestone, (1979) sau B. E. Leudtke, The
identification of sources of chert artefacts, (1979). În general, cele mai multe dintre informații
provin din studiile geologice și de chimie. În România primele lucrîri care tratează aceasta temă
au fost cele ale lui Eugen Comșa din anii 1970 și 1980, cum ar fi Neoliticul pe teritoriul României
(1987), în care definea 14 tipuri de silex în sens arheologic, folosit de populaţiile neo-eneolitice
din România printre care şi aşa-numitul silex de tip balcanic, o calcedonie de culoare galben închis,
câteodată spre verde opac, de nuanţe diverse şi câteodată cu pete albe1. Cu toate acestea, caracterul
observațiilor respective sunt defapt descrieri destul de simpliste, realizate cu ochiul liber la nivelul
fragmentelor litice, o metodă cât se poate de deficitară2. Înainte de Comșa, în 1904 a mai fost
publicat un studiu realizat de Ferenc Schafarzik cu privire la silexurile din Transilvania și Banat.
Pe lânga descrieri, autorul menționa și surse geologice, însa din păcate, lucrarea lui F. Schafarzik
a trecut neobservată în România din cauza publicarii ei limba maghiară. Astăzi însă aceste tipuri
de studii și rapoarte arheologice prezintă mai multe lacune: lipsa de detalii, de obiectivitate și cel
mai important, nu sunt standartizate3. De aceea, în prezent mijloacele tehnologice moderne,
laboratoarele dotate pun accentul pe necesitatea efectuării invetigațiilor complexe, științifice,
capabile să epuizeze toată informația calitativă, detaliată, cu posibilitatea de a intocmi modele
standartizate internaționale ușor de accesat în mediul științific.

Relatarea

Descoperirile litice oferă arheologului posibilitatea, prin cercetarea profesională de


laborator, de a reconstitui aspecte ale vieții economice, sociale și spirituale ale purtătorilor
culturilor preistorice, îndeosebi. Prin aplicarea principiului interdisciplinar, arheologia este ajutată
de geologie, mineralogie, statistică, cat și de geografie, care îi oferă posibilitatea de a cunoaște
natura artefactelor, activitățile în care putea fi folosit, modul în care a fost confecționat, sursele de
materie primă, proveniența artefactului (local sau import), și chiar reconstituirea traseului pe care
l-a avut un artefact la un moment dat (producerea într-o anumită zonă și utilizarea acestuia în altă
așezare). Alte informații inedite sunt: strategiile de exploatare, conturarea traseelor pentru
transportul și comercializarea materiilor prime și a produselor obținute din acestea, prin urmare tot
ce înseamna managimentul resurselor preistorice4.

1
Diana Mariuca Vornicu, „Relații între cultura Precucuteni și aspectul cultural Stoicani-Ardeni reflectate în utilajul
litic din așezarea de la Târgu Frmos”, în Acta Musei Tutovensis, VI, Barlad, 2011, p. 1 apud Eugen Comşa, Les
matières premières en usage chez les hommes Neolithiques de l’actuel territoire Roumain, AAC, 16, 1976, p. 240.
2
Eugen Comșa, “Silexul de tip bănățean” în Apulum, IX, Alba Iulia, 1971, p. 15.
3
Otis Norman Crandell, „Macroscopic and microscopic analysis of chert. A proposal for standardisation of
methodology and terminology”, în Buletinul Cercurilor Științifice Studențesti, Arheologie - Istorie - Muzeologie,
12, Alba Iulia, 2006, p. 7.
4
Michael Brandl, “Genesis, provenance and classification of rocks within the chert group in Central Europe” în
Archaeologia Austriaca, 97-98. Viena, 2013-2014, p. 33.
Schimbul de unelte este atestat, pe cale arheologică, la populaţiile preistorice, cea mai
recentă demonstraţie în acest sens fiind apariţia uneltelor din silex scandinavian în situri preistorice
din Olanda5.
Avand în vedere prezența și frecvența descoperirilor litice în siturile arheologice din
întreaga lume, cercetarea analitică a acestor tipuri de obiecte s-a dovedit a fi obligatorie și capabilă
să aducă informații valoroase domeniului argeologic. De aceea voi încerca să prezint specificul
procesului de investigare a materialului litic, metode și tehnici utilizate în prezent, atât cele
tradiționale cât și cele moderne, probleme de terminologie și tipurile de rezultate care pot fi
obținute la final.
Pentru a întelege mai bine aplicabilitatea acestiu tip de investigare voi aduce în discuție
câteva studii de caz, în care au fost realizate astfel de analize, și rezultatele lor.

***

În cadrul descoperirilor, utilajul litic cioplit există sub forma a 3 tipuri de artefacte,
provenind din surse locale sau care pot face subiectul schimbului: materia primă (galeţii sau
nucleele preformate), suporturile de unelte (produse debitate pe care le putem numi semifinite) şi
uneltele (produse debitate şi fasonate pe care le numim produse finite)6.
Din punct de vedere al tipurilor de roci, majoritatea descoperirilor din piatră cioplită sunt
silicioasele, precum silexul, chert7, jasp, agat sau (calcedonie), pe care le întâlnim în literatura de
specialitate ca MCQ (cuarțuri microcristaline)8. Altele pot fi obsidianul, gresia calcaroasă, cuarțite,
dar numărul lor este mai redus. Pentru piesele șlefuite materiile prime litice se diversifică.
Cronologic vorbind, în perioada neolitică, odată cu procesul de sedentarizare, necesarul de
materie primă este sporit impunându-se exploatări sistematice în galerii, ori exploatări de
suprafaţă, pentru materia primă a artefactelor. Numeroase mine de silex, spre exemplu, au fost
identificate pâna acum numai pe teritoriul european precum la Spienne (Belgia), silexul de Grimes

5
Annelou van Gijn, „Not at all obsolete! The social significance of flint for Bronze Age communities, case study
from Netherlands, in Lithic Technology in metal using societies”, în Flint in Focus, Editura B. Eriksen, Leiden,
2010, p. 45-60.
6
Diana Măriuca Vornicu, „Relații între cultura Precucuteni și aspectul cultural Stoicani-Ardeni reflectate în utilajul
litic din așezarea de la Târgu Frmos”, în Acta Musei Tutovensis, VI, Barlad, 2011, p. 9.
7
Despre diferența dintre silex și chert în literatura de specialitate la Antonín Přichystal, „Classification of lithic raw
materials used for prehistoric chipped artefacts in general and siliceous sediments (Silicites) in particular: The Czech
Proposal”, în Archeometriai Műhely, Brno, 2010/3, p. 178.
8
George Rapp, Archaeomineralogy, Berlin, 2009, p. 82.
Graves (Norfolk, Anglia), silexul de la Gargano (Italia), silexul stratificat (bandet flint) de la
Krzemionki (Polonia), silexul cu pete albe de la Świeciechow (Polonia), silexul de Jablines
(Franţa), ori exploatarea de silex de la Grand Pressigny (Franţa); dar si exploatarea în gropi şi
puţuri de la Kriva Reca-Bulgaria şi multe altele9. Și în România, având în vedere prezenţa şi
frecvenţa unui anumit tip de rocă în siturile arheologice din Banat şi Transilvania, în ultimii ani s-
a conturat ideea identificării surselor, problema ocurenţei materiilor prime fiind de actualitate.
Astfel, cercetări de teren s-au făcut cu sprijinul specialistilor, inclusiv geologi, Otis Crandell,
Octavian Popescu, Simion Cîmpean, fiind identificate surse din Munții Almăjului, Munţii Aninei,
Munţii Poiana Ruscă, Munţii Metaliferi, Munţii Zarandului şi de pe văile aferente.
Sedimentele silicioase au în componenta lor (SiO2) cu granulozități deferite, nuanțe și grad
de opacitate variabil, caracteristici care le diferențiază. Proprietatile fizice și chimice ale obiectelor
descoperite, identificate în timpul analizelor de laborator, ne pot trimite la sursele de procurare a
materiilor prime, locul de unde s-au obținut acestea în preistorie. Probe pentru investigații sunt
preluate astfel și din roca in situ, adică de la sursă, dar și din surse secundare (glaciale, aluvionale,
depozite în pantă), care se compară între ele.
Materialele supuse cerecetării sunt în primul rând organizate pe areale geografice, iar dacă
pe anumite zone numărul de surse este mai mare, acestea sunt organizate pe tipuri de materiale.
Un asemenea exemplu poate fi cercetarea realizată pentru 83 de situri arheologice din România,
cuprinzând Valea Mureșului, Banat pana la Carpații Orientali, respectiv Moldova, până la râul Prut
și Dobrogea, pentru o perioadă cronologică ce datează de la începutul Neoliticului și până la
sfârșitul epocii Cuprului, cu descoperiri de silex balcanic, silex de Moldova și obsidian din Carpații
de Vest (Anexele 1, 2)10. Cercetările au fost efectuate de catre Otis N. Crandell, rezultatele și
contribuția căruia rămân a fi extrem de importante pentru arheologia românească.
Există patru tipuri de metode de analiză a unui eșantion de litice: macroscopice,
microscopice (sau petrografice), mineralogice și geochimice. Absolut toate analizele au specificul
muncii de laborator și de birou. Prin urmare, ierarhizarea etapelor de lucru este o regulă, pornind
de la prelucrarea specializată, sortarea inițială, caracterizarea, examinărea. Catalogarea, analizarea

9
Florentina Marţiş, „Ocurenţa materiilor prime în industria litică preistorică transilvăneană”, în Transilvania, 3-4,
2015, p. 3.
10
O. Crandell, Artefacte silicioase din aşezări neolitice şi ale epocii cuprului din România: un studiu integrat, teza
de doctorat, Universitatea Babeş‐Bolyai, Cluj‐Napoca, 2014.
pentru identificarea geologică și interpretarea rezultatelor reprezintă materializarea investigațiilor
analitice.

Analiza macroscopică

Cea mai accesibila și des utilizată formă de analiză este cea vizuală. Aceasta se referă la
descrierea primară, macroscopică a materiilor prime și sunt umărite caracteristici precum:
culoarea, transparența, prezenta sau lipsa incluziunilor, luciul materiei prime, granulația și
modalitatea în care se prezintă cortexul (acolo unde este cazul)11.
Culoarea – este cea mai frecvent utilizată caracteristică pâna în prezent, în special pentru
compararea artefac-artefact și artefact și probele geologice. Deși culoarea unui artefact sau a unor
probe geologice poate fi destul de distinctă, unele materiale prezintă o gamă de culori foarte
restrânsă, cauzând greutăți în procesul de comparare cu alte descoperiri din alte areale geografice.
De asemenea, cromatica chiar și a celor mai distinctive tipuri de chert se poate schimba datorită
diferiților factori, cum ar fi tratarea termică, patina, înnegrirea sau înălbirea din cauza condițiilor
din sol sau expunerea pe o durată îndelungată de timp. Unii arheologi folosesc deja, pentru
înregistrarea culorii, sistemul de culori Munsell – drept un standard relativ internațional în
domeniul geologiei și științelor solului. Acestea conțin tabele cu coduri de culoare (culoarea
generală, intensitatea, etc.) pentru culorile cele mai frecvent întâlnite, ceea ce facilitează
identificarea ușoară a nuantelor exacte12.
Aspect. Aspectul se refera la textura, luciu, transparență, și granulație. Descrierile de acest
gen se realizează fără un echipament anume, doar într-un spațiu cu o lumină potrivită.
Pentru obținerea setului întreg de descrieri se operează cu mijloace specifice de măsurare
și terminologie pentru înregistrarea măsurătorilor. Parte a analizei este și fotografierea corectă,
utilizând scara, la lumina corespunzătoare (foto: 3). De obicei, examinarea vizuală rămâne a fi
tipul de cercetare preliminaraă, căreia obligatoriu îi urmează un set de analize mai aprofundate.
Observațiile rezultate, respectiv permit anumite tipuri de clasificări cum ar fi tehnologice
(analiza atributelor de cioplire) și tipologice (întocmirea listei cu tipurile de piese retușate). Spre
exemplu, împarțirea pe grupe a artefactelor în obiecte întregi (topoare, cuțite, vârfuri de săgeți),

11
Diana-Măriuca Vornicu, Analiza utilijului cioplit descoperite in campania de sapaturi din anul 2016 din situl
Nicolaevca V (Republica Moldova), Institutul de Arheologie Iasi, raport nepublicat, p. 1.
12
Otis Norman Crandell, „Macroscopic and microscopic analysis of chert. A proposal for standardisation of
methodology and terminology”, în Buletinul Cercurilor Științifice Studențești, Arheologie - Istorie - Muzeologie,
12, Alba Iulia, 2006, p. 11.
produse de debitaj (așchii, fragmente rezultate din timpul producerii uneltelor) și fragmente
deșeuri.

Analiza microscopică

Numită și analiza petrografică, aceasta constă în prelevarea unei secțiuni subțiri (de ordinul
milimetrilor) din materialul litic și supunerea examinării la microscop. Examinarea se realizează
cu un microscop binocular, la o mărire de până la 40X, de preferință cu un filtru polarizat. Spre
exemplu, în cazul probelor reprezentative din cadrul unor cercetări în zona Valea Crișului, s-a
optat pentru examinarea prin microscopie optică cu lumină polarizată utilizând un microscop
Nikon Eclipse E200 Pol, iar imaginile au fost capturate cu o cameră DSLR Nikon D310013 (foto:
4). Asemănătoare este și tehnica scanării prin microscopie electronică (SEM). Imaginile
electronice secundare afișează suprafața probelor obținute printr-un microscop electronic cu
scanare. Electronii interacționează cu atomii din proba supusa analizei, producând semnale care
conțin informații despre morfologia suprafetei, compoziția materialului și alte proprietăți din
detectate. Sunt posibile imagini SEM nedistructive aplicând o unitate de mediu SEM (ESEM),
care permite scanarea suprafeței fără acoperirea cu aur sau carbon414.
Există cinci categorii de caracteristici pentru a descrie atunci când are loc vizualizarea unei
secțiunea subțiri – structura, textura, matricea, granulația și compoziția acestora.
Structura. Reprezintă modul în care sunt aranjate elementele (granulele), precum
stratificarea și orientarea acestora, porozitatea, prezența microincluziunilor, caracteristici
determinate de conditiile geologice de formare a fiecărui zăcământ.
Textura. Se referă la natura și relația dintre diferitele componente ale unei anumite pietre.
Matricea se referă la transluciditatea generală a materialului sedimentar (matricea) găsit
între granulele din interiorul unei pietre.
Granulația. Cercetătorii ar trebui să ia în considerare o estimare medie a proporțiilor,
culorii, formei (morfologiei) și mărimii granulelor. De asemenea, acestea includ rotunjimea și
forma.
Compoziția granulelor. Fosilele sunt adesea foarte caracteristice materialelor litice
specifice. Determinate prin originea lor geologică, compoziția granulelor sunt bune indicatoare

13
Idem „Knappable materials in the Cris Valley, Romania”, în Journal of Lithic Studies, vol. 1, nr. 2, Edinburgh,
2014, p. 51.
14
Michael Brandl, “Genesis, provenance, p. 40
pentru sursa primară. Spre exemplu, brachiopodii sunt un tip de moluște bivalve din care părți ale
cochililor lor pot fi găsite în cherturi.
Cristalele fiecarui mineral au culoare și structură distinctive, iar prin combinații specifice
de minerale cheie permit stabilirea sursei originale, cu ajutorul hărtilor geologice15.
Avantajele nalizei microscopice sunt ușurința cu care se poate face distincția între două
tipuri de cherturi similare din punct de vedere vizual, permite efectuarea observațiilor mai detaliate
a probelor și caracteristicile rezultate din analiza microscopică se pot face în termeni obiectivi și
măsurători cuantificabile16.
Problemele actuale cu care se confruntă cercetătorii este necesitatea creării unui sistem de
descrieri macro- şi microscopice standardizate. Informatiile astfel sa se colecteze într-o bază de
date a probelor numită lithoteca. Acest model de organizare constituie un suport util pentru studiile
de arheologie și arheometrie; îndeosebi pentru analogiile cu artefacte și identificarea surselor de
materii prime și în consecință stabilirea rutelor comerciale și a direcțiilor de comerț. Un astfel de
studiu a fost intocmit inca la sfarsitul anilor ’9017.
Analizele microscopice se află în strânsă legătură cu analiza traseologică, care se referă la
studiul urmelor de utilizare sau uzura artefactelor arheologice. Metoda a fost cu success aplicată
înca în anii ’70 ai secolului XX-lea în spațiul sovietic, iar Sergei Semeanov în lucrarea sa din anul
1964, descrie componentele majore ale analizei microscopice, menţionând două tehnici dezvoltate
de el: reflex technique ce presupune măsurarea gradului de lustruire a suprafeţei lucioase cauzate
de folosire, şi micrometric method, ce presupune folosirea principiului secţiunii luminii prezentând
micro-profile ale suprafeţei uneltei utilizate, astfel putând fi calculat, în comparaţie cu o suprafaţă
nefolosită, un microrelief ce a suferit schimbări datorate utilizării18. Rezultat al utilizării, markerii
descoperiți pe artefacte precum: muchii rupte sau retușuri, margini rotungite de la tocire, lustruire,

15
Jim Grant et ali, The archaeology coursebook. An introduction to study skills, topics and methods, London, 2002,
p. 62.
16
Otis Crandell, „Macroscopic and microscopic analysis of chert. A proposal for standardisation of methodology
and terminology” în Buletinul Cercurilor Științifice Studentești, Arheologie - Istorie - Muzeologie, 12, Alba Iulia,
2006, p. 9.
17
Zoia Maxim-Oltean, “Despre industria litica din judetul Salaj. Un model de litoteca”, în Acta Musei Porolissensis,
nr. XVII, Zalau,1993, p. 49.
18
Lawrence H. Keeley, „Technique and Methodology in Microwear Studies: a crticical review”, în World
Archaeology, 5 (3), 1974, p. 323-336???.
striații, pot determina tipurile de activitate la care a fost intrebuintata o anumită unealtă și cauzele
uzării. În plus, bucăți de reziduuri pot fi depozitate pe suprafața acestora19.
Analize micro au fost efectuate, spre exemplu și pentru descoperirile din piatră de pe situl
de la Gabal Na’ja din partea de est a Iordaniei, datat Neolitic Târziu20. Scopul investigațiilor a fost
determinarea funcționalității unui număr însemnat de burine descoperite în timpul săpăturilor
arheologice. Analiza tehnologică a vizat idetificarea urmelor de uzare și stabilirea dacă acestea au
fost folosite ca o clasă specială de instrumente sau au servit doar drept simple nuclee de înmănușare
a bughiilor. Astefel, s-au urmărit formă grosieră, forma muchiilor și unghiul acestora, urmele
cioplirii, trunchirea, șlefuirea și striațiile. Metoda s-a concentrat asupra încercării aflării dacă piesa
a fost utilizată, direcția de utilizare, cu care mână a fost manipulată și cât de greu a fost lucrată
unealta raportat la gradul de duritate a fiecărei roci. Din cele 16 burine examinate, a reieșit că doar
trei au fost folosite. Zece dintre ele par neîntrebuințate. Unele păstrază urme slab dezvoltate care
sunt probabil rezultatul proceselor post-depunere din sol (cum ar fi formarea unui luciu ușor pe
anumite suprafețe mici, caracteristice de altfel efectului mișcării solului în timp). Rezultatele
cercetării microscopice și tipologice sugerează că artefactele nu au fost folosite constant drept
burine, dar și ca instrumente de tăiat sau gravat, ca urmare a analizei formelor pieselor și muchiilor
lor. În cele mai multe cazuri, burinele reprezintă nuclee din care se produceau așchii și lame, piese
numeroase descoperite împreună cu burinele. Concluziile care au fost emise în urma analizelor
pieselor litice indică faptul că numărul mare de burine din situl de la Gabal Na’ja, considerate
unelte comune, nu sunt defapt unelte, ci produse ale diferitor etape din procesul de producere.

Analize geochimice

O metodă comună de identificare a surselor geologice este pe baza compoziției chimice,


care presupune cercetarea și detectarea în materialul litic conținutul de elemente chimice majore,
minore, și rare, până la o limiă de aproximativ 1 ppm (părți per milion), atât din artefacte cât și în
materia primă din care s-a putut fabrica un artefact. Este foarte important să se asigure că
eșantioanele nu au fost afectate de alterarea chimică, care ar distorsiona semnificativ rezultatele.
Proporțiile elementelor constitutive într-un artefact litic pot fi comparate cu proporții cunoscute în

19
A. L. Van Gijn, The wear and tear of flint: principles of functional analysis applied to Dutch Neolithic
assemblages, Leiden, 1990, p. 3.
20
Bill Finlayson, Alison Betts, “Functional analysis of chipped stone artefacts from the late Neolithic site of Gabal
Na’ja, Eastern Jordan”, în Paleorient, vol 16/2, Paris, 1990, pp. 13-20.
probe geologice prelevate din ocurențe și presupuse zone de exploatare. Există mai multe metode
cunoscute pentru astfel de analize, cum ar fi NAA, PAA, ICP-MS, LA-ICP-MS și PIXE. Alte
metode mai frecvent disponibile, deși sunt cunoscute ar fi mai puțin eficiente, cum ar fi XRF și
microprobe21. Acest fapt este cauzat de depozitarea şi înlocuirea inegală a mineralelor. Din acest
motiv anumite metode cum ar fi PIXE şi ICP-MS cu Ablaţie de Laser sunt discutabile când sunt
utilizate pentru a analiza silexul. Datorită dificultăţilor de interpretare a datelor chimice referitoare
la silex şi cuarţit, ele nu au fost folosite prea mult în studierea surselor ca alte materiale mai
omogene, cum ar fi obsidianul22.
Pentru a interpreta datele geochimice au fost utilizate mai multe metode statistice: analiza
factorială, analiza discriminantă și analiza cluster. Fiecare model a fost folosit (separat sau în
combinație cu alte analize), pentru un anumit mod de a descrie, prezenta și interpreta datele.
Analizele de acest fel sunt în general, costisitoare, există un număr redus de astfel de laboratoare
analitice și la care apelează mult mai putini specialiști pentru a interpreta rezultatele.

Analiza prin activare prompt gamma (PGAA)

PGAA a fost folosită cu success în cadrul cercetărilor resurselor de jasp din partea de vest
și centrală a României împreună cu cinci artefacte neolitice din situl de la Limba (județul Alba)23.
Probele geologice au fost analizate la Neutron Center din Budapesta. Interpretarea statistică a
setului de date PGAA a fost realizată cu ajorul unui program special (SPSS). În baza rezultatelor
a fost întocmit un tabel (Anexa 5), în care figureaza toate componentele majore ce au fost
identificate în fiecare secțiune analizată. Rezultatele au arătat ca SiO2 este componenta dominantă,
apoi fierul, mineralele argiloase, oxizii și hidroxizii și carbonul. Pentru identificarea surselor a fost
folosită analiza discriminatorie liniară (LDA) (Crandell, 2009), care determină legăturile posibile
dintre grupurile geologice și artefacte, informații care conduc către identificarea originii sursei,
respectiv. În urma investigațiilor, analiza PGAA sugerează că, pentru artefacte nr. 2573, 2574,
2701 și 2542 cel mai probabil sursa materiei prime provine din partea de vest a Munților Metaliferi,
pe când artefactul nr. 2445 are drept sursă partea de est sau Munții Trascău (anexa 6).

21
Otis Crandell, „Macroscopic and microscopic, p. 9.
22
Idem, Un algoritm matematico-statistic pentru interpretarea datelor geochimice; Explicații și rezultate preliminare
cu date XRF și INAA, 2007, www.researchgate.net , accesat în data de 10.01.2018.
23
Idem, „Evoluation of PGAA data for provenance of lithic artefacts” în Studia UBB Geologia, 57 (1), Cluj-Napoca,
2012, p. 3-11.
Analize mineralogice și fizice

Alte tipuri de analize, complementare celor de bază în acest tip de cercetare, și mai rar
utilizate sunt: analize de difracție de raze X (pe pulberi), abreviat (XRPD), care permit detectarea
cristalelor componente minerale în cantități mici la anumite roci24. De asemenea, se mai pot realiza
analize FTIR (analiza de spectometrie în infraroșu), pentru a stabili în ce măsură această metodă
poate fi folosită la identificarea surselor geologice, în special pentru cuarțurile microcristaline
(MCQ). Astfel de analize, cu raze X, s-au efectuat pentru eșantioane de silexuri din toată România,
pe probe de jasp (din vestul munților Metaliferi și din Maramureș). Rezultatele, similare, au aratat
că nu se poate face distincție clară între diferitele varietăți de MCQ, de aceea, aceleași probe au
fost analizate prin FTIR, dar nici acum nu s-aputut face o distincție clară. În general, se considera
că, analizele de acest tip (difracții și spectroscopie) nu sunt relevante din cauza efectului de diluare
produs de predominanța cuarțului și de cantitatea extrem de redusă a altor minerale.
În cee ace privește investigarea obsidianului, cercetările la un asemenea nivel sunt diferite
decât cele efectuate pe silex sau alte roci din categoria cuarțurilor microcristaline. Un studiu asupra
provenienței obsidianului folosit la producerea uneltelor neolitice din spațiul Transilvaniei, a fost
efectuat de către o echipa de specialiști din România și Ungaria, folosind PIXE, micro-PIXE și
raze XRF. Eșantioanele de obsidian au fost analizate în vid cu un fascicul de protoni de 3 MeV de
la acceleratorul din București (unele au fost investigate și la ATOMKI, Debrecen, Ungaria), și a
avut la baza studiul parcelelor de dispersie bidimensionale ale Ti / Mn versus Rb / Zr și Ba / Ce
versus Y / Zr care au fost considerate indicatorii sursă. Compoziția chimică similară a probelor în
cadrul surselor individuale de obsidian și restrangerea numarului posibilitatilor cu potential
exploatabil permite aproape întotdeauna atribuirea încrezătoare a unui artefact arheologic la o
singură sursă geologică.
În total optsprezece eșantioane arheologice (neolitice): cinci din regiunea Oradea (Seleuș,
Beiuș, Salca, Tașad), zece din zona Clujului (Iclod, Țaga, Cheile Turzii, Bucin) și trei din Banat
(Silagiu - Buziaș). Pe baza acestor clasificări, concluzia care a reieșit a fost aceea că majoritatea
instrumentelor preistorice din obsidian, descoperite iîn Transilvania provin fie din Munții Tokaj
din Ungaria, fie din Slovacia: artefactele din zona Clujului au compozitia asemanatoare cu roca in
situ din zona Tolcsva, Ungaria și fac parte din traseul Dunare-Tisa și mai departe până la Munții

24
Michael Brandl, “Genesis, provenance, p. 40.
Tokaj pe cursul Somesului; Probele arheologice din zona Banat au compoziția asemănătoare cu
surse din Munții Tokaj - Erdőbénye, Ungaria. Al treilea grup este similar cu sursele din Munții
Tokaj - sursa Vinicki, Slovacia - probele arheologice din zonele Oradea și Cluj, de-a lungul
cursului râului Someș25.
Pe viitor, studiile de acest fel ar putea ajuta arheologii să facă distincția între căile de
patrundere a diverselor materii prime litice sau produse finite și să rezolve importante probleme
istorice legate de relațiile dintre vechile populații din Europa Centrală și de Est.

Studiu de caz

Un bun exemplu de investigare a utilajului litic care să demonstreze stadiul cercetării la


ora actuală a acestiu domeniu este organizarea, în luna martie 2017, de catre cadrul cercetatorilor
arheologi scoțieni (ScARF), la Edinburgh, a unui seminar practic, ținta căruia a fost interpretarea
trecutului istoric prin analiza descoperirilor litice. Cercetările au urmărit și elaborarea unui ghid
de metodologii și modele de abordări adecvate în prelucrarea liticelor, ce datează de la sfârșitul
paleoliticului și până în prima parte a epocii Fierului. În cadrul lucrărilor s-a urmărit analizarea
diferitor tipuri de artefacte litice, de la piese întregi la fragmente de piese și chiar deșeuri, din toate
nivelurile de cultură. Investigarea dată a însemnat o contribuție esențială în stabilirea unei
cronologii cât mai corecte. La capitolul terminologie, autorul a încercat să folosească modelul deja
standartizat pentru partea de Europa de vest, aceasta pentru nu se crea confuzii.
În cazul în care colectarea materialelor are loc pe suprafete destul de mari, pentru a nu se
pierde piese de interes, se insistă pe întocmirea de hărti care sa cuprindă distributia descoperirilor,
pentru fiecare strat decopertat. Acest lucru asigura un minim de eroare pentru stabilirea cronologiei
și încadrarea culturală a descoperirilor. Eficiența în parcursul cercetării a fost asigurată de utilajele
moderne, computerizate, cu care s-a operat, precum diversele programe: Excel, Acces sau Surfer.
În Excel de obicei sunt exportate informațiile gata selectate și producerea de tabele și diagame, iar
Surfer permite realizarea hărților de distribuție, pe când în CAD – crearea unor ilustrații și
diagrame suplimentare26. Iată un exemplu de structură a unui raport standard: Introducere,

25
B. Constantinescu et ali, Obsidian provenance studies of Transylvania’s neolithic tools using PIXE, micro-PIXE
and XRF, in Nuclear Instruments and Methods in Physics Research Section B: Beam Interactions with Materials and
Atoms, Vol. 189, nr. 1, http://www.sciencedirect.com accesat în data de 14.01.2018.
26
Torben, Bjarke Ballin, Lithic assemblages. A guide to processing, analysis and interpretation. Guide 49, BAJR
Series, University of Bradford, 2017, p. 12.
utilajul, materia primă, debitarea, nuclee, unelte, tehnologie, distribuția spațială, distribuția
verticală (stratigrafia) și orizontală, datarea, discuții/concluzii/rezumat, bibliografie.
Încadrarea tipologică, care este o etapă importantă la investigarea obiectelor trebuie sa
pornească neaparat de la un sistem standard de clasificare folosit în întreaga lume științifică. Există
situații când cercetătorii au păreri diferite, lucru care se reflectă în studiilor lor și cauzează confuzii
și neconcordante. O tipologie a liticelor este construită ca o ierarhie cu tipuri și subtipuri (de
exemplu, Ballin 1996). În general se recomandă folosirea unei enciclopedii ilustrate a rocilor, cum
este cea dupa Butler (2005), model folosit în spatiul britanic. Tabelul include tipologia utilizată în
cadrul workshop-ului de la Edinburg (foto: 7).

Studiu de caz

Aplicarea cu success a analizelor microscopice a avut loc în cazul unor vestigii descoperite
întâmplător, din județul Vâlcea, rezultatele cărora au putut fi interpretate cu succes de către
specialiști27. În scopul determinării naturii rocilor pentru stabilirea ocurentelor materiilor prime,
a tehnicilor de prelucrare și a circulației pieselor finite, uneltele litice au fost supuse studiului
petrografic realizat de Conf. Marcel Benea de la Catedra de Mineralogie a Facultății de Biologie
și Geologie din cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Mai exact, investigarea s-a
realizat prin intermediul observațiilor macroscopice (lupa binoculare Nikon SMZ 645) și studii de
secțiuni subțiri în lumină polarizată, prin transmisie (microscop Nikon Eclipse E2000). În total s-
au prevalat cinci probe, prin carotare în mediul umed (sub jet de apă), prin care carotiera a fost
actionată electric. Este vorba despre probe minuscule, de maxim 15 mm. Sudiul microscopic a
necesitat prelevarea unei lamele foarte subtiri (de cca. 0,02-0,03 mm grosime). Pentru un studiu
complet, cele patru artefacte întregi și un fragment au fost descrise, dimensionate cu sublerul,
desenate și fotografiate din față și lateral. Rezultatul a fost obținerea unor microfotografii digitale
care ilustrau structura, textura și compoziția mineralogică a materialului litic.
Analizele efectuate probelor în cauză au dat posibilitatea stabilirii provenienței materialului
litic, informații care au fost corelate și comparate cu altele existente deja în literatura geologică.
Iar pentru calitatea cercetărilor efectuate, studiul interdisciplinar a fost obligatoriu. Astefel, întâi
de pentru ai afla proveniența materiei prime din care s-au confecționat uneltele, a fost necesară

Din Marcel Benea et eli, „Unelte litice descoperite pe teritoriul comunei Popești (judetul Vâlcea), Studiu
27

petrographic si arheologic”, în Buridava. Studii și materiale, nr. 7, Râmnicul Vâlcea, 2009, pp. 15-29.
obținerea informațiilor evoluției geologice a rocilor din zona subcarpatică. În ceea ce privește
încadrarea cronologică și culturală, specialiștii au mers pe analogiile citate pentru fiecare artefact
și a identificării legăturilor tipologice cu alte complexe similare descoperite în zonă sau chiar a
regiunilor mai îndepărtate (Muntenia, Moldova și spațiul intracarpatic).
Atât metodele tradiționale cât și cele moderne de cercetare la care au fost supuse
descoperirile de față au oferit date valoroase și detaliate în baza cărora s-au putut demonstra
conexiuni și dovezi ale mobilitatii comunităților preistorice. În continuare voi prezenta rezumativ
natura rezultatelor analizelor de laborator pentru una dintre piese:
topor din piatră (foto: 8), rupt la nivelul perforației. Roca este de tip metamorfică, neagră cu nuanțe
de verzui și are o structură granulară și textura masivă. Analiza microscopică a identificat în
compoziția mineralogică amfiboli (hornblenda), cuarț, biolit/clorite, titanit și minerale opace (foto:
9, 10). Analiza traseologică arată ca ar fi fost spart prin izbire puternică. Se mai observă că
suprafața acestuia prezintă numeroase alveole ce provin de la o șlefuire incompletă. Prin analogie,
piesa fragmentară are asemănări cu muchia unui exemplar spart, confecționat din diabaz,
descoperit în așezarea Coțofeni de la Boarta – “Cetățuie”.
Natura și proviniența rocilor

Cele cinci unelte descoperite pe teritoriul celor trei sate Mehedinți, Popești, Urși (comuna
Popești) au fost confecționate din roci magmatice (dolerit) și matamorfice (amfibolit, amfibolit
retromorfizat și gnais). Cât despre proveniența materiei prime, rocile metamorfice ar avea ca sursă
formațiunile cristaline de vârstă Ante-Proterozoic superior ale Dealului Getic și în zona de izvoare
a râului Luncavăț, iar cea magmatică provine din import sau din zone îndepărtate. Spre exemplu,
cele mai apropiate ocurențe de astfel de roci se găsesc la aproximativ 50 km nord-vest de Târgu
Jiu.
Interpretări. Tehnica și modelele de prelucrare a uneltelor

Piesele sunt slefuite și au corpul bine finisat, cu muchile aproape perfect simetrice, cu excepția
uneia, incomplet finisată și tăiușul mult îngroșat. Cele patru topoare poartă amprenta unei folosiri
sistematice, provenite de la lovituri, izbiri și tăiere în procesul muncii. Piesa a cincea păstrează
urma unei ruperi urmată de spargerea unor așchii.
La final, s-a realizat o clasificare a obiectelor după formă și utilizare, din care au fost
distinse trei grupuri: 1. un fragment și două topoare întregi, având corpul în formă de navă, brațul
ciocan tronconic, muchia ovală și ușor tocită și taiușul arcuit. În dreptul perforației ridicată spre
muchie, unealta are corpul bine dezvoltat și laturile longitudinale dorsale puternic bombate. Acest
tip de topor este întâlnit din neoliticul mijlociu (culturile Gumelnița și Cucuteni A-B) până la
începutul epocii Bronzului. 2. Un topor lătit, cu tăiușul concav și spinarea convexă. Forma pare a
fi a unui cuțit și putea fi întrebuințat prin atașare la un eventual plug. 3. piesa ce seamănă cu un
pisător masiv lucrat dintr-un bolovan de râu în forma unui calapod de cizmărie.
Din punct de vedere metodologic, concluzia ar fi că, investigarea petrografică și
arheologică a obiectelor din piatră permite cunoașterea tipurilor rocilor, sursa materiei prime,
stabilirea probabilității prelucrării locale sau din contra, indiciilor unor posibile căi de patrundere,
informații care pot culmina cu identificarea unor trasee comerciale stabilite, iar analogiile au
permis încadrarea cronologică cea mai obiectivă, și anume între neoliticul mijlociu și epoca
Brozului.

Concluzii

Problema identificării surselor de materie primă litice poate fi rezolvată prin intermediul
cercetărilor interdisciplinare şi anume determinările petrografice în secţiune subţire.
Analiza materialului arheologic nu ne permite să identificăm cadrul (festiv sau nu) în care
au avut loc schimburi în preistorie, ci uneori doar obiectul schimbului, dar nu fără probleme.
Macroscopic, fără analize chimice şi petrografice nu putem identifica obiectul schimbului dintre
două comunităţi aparţinând aceleaşi arii culturale sau aceluiaşi cadru geografic, ci doar pe cele
între diferite arii culturale datorită diferenţelor în trăsăturile definitorii pentru fiecare arie în parte.
Utilajele modern însă, pot oferi suportul științific pentru realizarea celor mai complexe analize pe
materailul litic, precum cel cu lumină polarizată prin transmisie, activare prommt gamma (PGAA),
difracții de raze X pe pulberi sau analize de spectometrie în infraroșu (FTIR). Aceste tipuri de
investigare sunt tot mai mult aplicate pentru stabilirea sursei unui artefact sau cel puțin permit
limitarea arealului de posibile surse. Reconstituirea traseelor comerciale preistorice, dovezi ale
schimbului de bunuri din piatră între diferite comunități, mobilitate în preistorie, toate reprezintă
subiecte de actualitate pentru lumea științifică iar analizele de acest fel devin esențiale.
Bibliografie

Crandell, Otis Norman, Artefacte silicioase din aşezări neolitice şi ale epocii cuprului din
România: un studiu integrat, teza de doctorat, Universitatea Babeş‐Bolyai, Cluj‐Napoca,
2014.

Diana-Măriuca Vornicu, Analiza utilijului cioplit descoperite in campania de sapaturi din anul
2016 din situl Nicolaevca V (Republica Moldova), Institutul de Arheologie Iasi, raport
nepublicat.

Gijn, Annelou. van, The wear and tear of flint: principles of functional analysis applied to Dutch
Neolithic assemblages, Leiden, 1990.

Grant, Jim, Gorin, Sam, Neil Fleming, The archaeology coursebook. An introduction to study
skills, topics and methods, London, 2002.

Rapp, George, Archaeomineralogy, Berlin, 2009.

Torben, Bjarke Ballin, Lithic assemblages. A guide to processing, analysis and interpretation.
Guide 49, BAJR Series, University of Bradford, 2017.

Benea, Marcel, Blăjan, Mihai, Dumitru Garoafă, „Unelte litice descoperite pe teritoriul comunei
Popești (judetul Vâlcea), Studiu petrographic si arheologic”, în Buridava. Studii și
materiale, nr. 7, Râmnicul Vâlcea, 2009, pp. 15-29.

Brandl, Michael, “Genesis, provenance and classification of rocks within the chert group in Central
Europe” în Archaeologia Austriaca, 97-98. Viena, 2013-2014, p. 33-58.

Comșa, Eugen, “Silexul de tip bănățean” în Apulum, IX, Alba Iulia, 1971, pp. 15-19.

Constantinescu, B, Bugoi, Roxana, G. Sziki, Obsidian provenance studies of Transylvania’s


neolithic tools using PIXE, micro-PIXE and XRF, în Nuclear Instruments and Methods in
Physics Research, Section B: Beam Interactions with Materials and Atoms, Vol. 189, nr.
1, http://www.sciencedirect.com, accesat în data de 14.01.2018, pp.1-16.

Crandell, Otis Norman, „Macroscopic and microscopic analysis of chert. A proposal for
standardisation of methodology and terminology”, în Buletinul Cercurilor Științifice
Studențesti, Arheologie - Istorie - Muzeologie, 12, Alba Iulia, 2006, p. 7-30.
Crandell, Otis Norman, Selection of lithic raw materials at Neolithic and Chalcolithic sites in
southern România, în Buletini i Shkencave Gjeologjike, vol. 1, Tirana, 2014, p. 5.

Crandell, Otis. N, „Evoluation of PGAA data for provenance of lithic artefacts” în Studia UBB
Geologia, 57 (1), Cluj-Napoca, 2012, pp. 3-11.

Crandell, Otis. N, „Knappable materials in the Cris Valley, Romania”, în Journal of Lithic Studies,
vol. 1, nr. 2, Edinburgh, 2014, pp 47-62.

Crandell, Otis. N, Un algoritm matematico-statistic pentru interpretarea datelor geochimice;


Explicații și rezultate preliminare cu date XRF și INAA, 2007, www.researchgate.net ,
accesat în data de 10.01.2018.

Diana Măriuca Vornicu, „Relații între cultura Precucuteni și aspectul cultural Stoicani-Ardeni
reflectate în utilajul litic din așezarea de la Târgu Frmos”, în Acta Musei Tutovensis, VI,
Barlad, 2011, pp. 7-15.

Finlayson, Bill, Betts, Alison, “Functional analysis of chipped stone artefacts from the late
Neolithic site of Gabal Na’ja, Eastern Jordan”, în Paleorient, vol 16/2, Paris, 1990, pp. 13-
20.

Gijn, Annelou. van, „Not at all obsolete! The social significance of flint for Bronze Age
communities, case study from Netherlands, in Lithic Technology in metal using societies”,
în Flint in Focus, Editura B. Eriksen, Leiden, 2010, p. 45-60.

Heeley, Lawrence, „Technique and Methodology in Microwear Studies: a crticical review”, în


World Archaeology, 5 (3), 1974, pp. 323-336.

Marţiş, Florentina, Câmpean, Simion, Octavian Popescu, „Ocurenţa materiilor prime în industria
litică preistorică transilvăneană”, în Transilvania, 3-4, 2015, pp 2-9.

Maxim-Oltean, Zoia, Lakó, Éva, “Despre industria litica din judetul Salaj. Un model de litoteca”,
în Acta Musei Porolissensis, nr. XVII, Zalău,1993, pp.9-56.

Přichystal, Antonín „Classification of lithic raw materials used for prehistoric chipped artefacts in
general and siliceous sediments (Silicites) in particular: The Czech Proposal”, în
Archeometriai Műhely, Brno, 2010/3, pp. 177-181.
Tringham, Ruth, Cooper, Glen, George Odell, Barbara Voytek, Anne Whitman, „Experimentation
in the formation of edge demage: Anew approach to tithic analysis”, în Journal of
Archaeology, vol. 1, 1974, pp. 171- 196.

Vornicu, Diana-Măriuca, The chipped stone assemblage from the early chalcolithic settlement at
Isaiia-Balta Popii, în MATERIALE ŞI CERCETĂRI ARHEOLOGICE (serie nouă), XIII,
Institutul de Arheologie Iasi, Iasi, 2017, p. 191-211.
Anexe

1. Localizarea așezărilor de unde provin artefactele silicioase studiate. Din O. Crandell, Artefacte silicioase din
aşezări neolitice şi ale epocii cuprului din România: un studiu integrat (abstract al tezei de doctorat), Cluj-
Napoca, 2014.

2. Localizarea probelor geologice studiate (Hartă pe baza datelor SRTM 2000). Din O. Crandell, Artefacte silicioase
din aşezări neolitice şi ale epocii cuprului din România: un studiu integrat (abstract al tezei de doctorat), Cluj-
Napoca, 2014.
3. Fotografie macro, cu indicarea numarukui artefactilui si scara. Din Diana-Mariuca Vornicu, The chipped stone
assemblage from the early chalcolithic settlement at Isaiia-Balta Popii, MATERIALE ŞI CERCETĂRI
ARHEOLOGICE (serie nouă), XIII, Institutul de Arheologie Iasi, Iasi, 2017, p. 204.
4. Microfotografii (cu lumina polarizantă) ale
probelor pe jasp din diferite puncte de interes din
zona Valea Crișului. Se pot observa
microstratigrafia, granulația și incluziunile (plante,
fosile). Din Otis N. Crandell, “Knappable materials
in the Cris Valley, Romania”, in Journal of Lithic
Studies, vol. 1, nr. 2, Edinburgh, 2014.

5. Analiza PGAA pentru probele geologice și artefacte. Descrierea compoziției elementelor. Din Otis Crandell,
“Evoluation of PGAA data for provenance of lithic artefacts” în Studia UBB Geologia, 57 (1), Cluj-Napoca,
2012.
6. Reprezentarea grafică a rezultatelor PGAA.
Din Otis Crandell, “Evoluation of PGAA data
for provenance of lithic artefacts” în Studia
UBB Geologia, 57 (1), Cluj-Napoca, 2012.

7. Tabel. Exemplu de ierarhizare tipologică a


descoperirilor litice. Din Torben, Bjarke Ballin,
Lithic assemblages. A guide to processing,
analysis and interpretation. Guide 49, BAJR
Series, University of Bradford, 2017.
8. Mehedinți. Topor perforat, fragmentar (P53); vedere laterală.
9. Studiul microscopic al compoziției mineralogice. P53, Amfibolit (hornblende, cuarț, biolit, chlorite, titanit,
minerale opace); 1N, 30x.
10. Studiul microscopic al compoziției mineralogice. P53, Amfibolit (hornblende, cuarț, biolit, chlorite, titanit,
minerale opace); 2N, 30x. Din Marcel Benea et eli, “Unelte litice descoperite pe teritoriul comunei Popesti
(judetul Valcea), Studiu petrographic si arheologic”, în Buridava. Studii si materiale, nr. 7, Ramnicul Valcea,
2009.