Comunicarea eficientă în disciplina proprie

Comunicarea este un proces complex si activ de transmitere si receptionare de informatii, in

care cel putin unul dintre partenerii de comunicare trebuie sa aibaabilitati:

•de ascultare activa

•de intelegere a mesajului si de a raspunde unor intrebari

•de interpretare a limbajului nonverbal

•de motivare a interlocutorului pentru ca acesta sa sustina conversatia.

Obiectivul fiecarui proces de comunicare este un anumit comportament pe care vremsa-l obtinem
din partea interlocutorului nostru, comportament care trebuie sa ne fie foarte clar in minte
INAINTE de a incepe sa vorbim.Atingerea acestui obiectiv este singurul indicator al eficacitatii
noastre. Pentru acomunica eficient respectam urmatoarele doua reguli de baza:

1.Transmitem mesajul clar si concis

2.Ascultam si intelegem mesajul pe care celalalt il transmite.

Comunicarea este considerata, la ora actuala, un proces mult mai complex decatsimplul model
traditional deemitator – mesaj – receptor. Este de asemenea binecunoscut faptul ca o
comunicare eficienta inseamna mai mult decat a stabili un raportconversational politicos.
In procesul comunicarii este important sa avem abilitati bunede comunicare, sa stim CE si mai
ales CUM sa comunicam.

A comunica eficient

inseamna:

atunci cand transmiti informatii

sa ceri ceea ce doresti sa ceri,

−

sa spui „Nu” atunci cand nudoresti sa faci/sa spui ceva,

sa exprimi ceea ce simti, in moddirect si fara sa aduci atingerinici demnitatii tale si nicidemnitatii
celuilalt.

atunci cand receptionezi informatii:

sa asculti activ

sa ceri dai feedback

sa stii sa formulezi intrebariinchise sau deschise in fcuntiede informatiile transmise decelalalt

sa sumarizezi si sa parafrazezi.Etapele unei comunicari eficiente sunt urmatoarele:

Comunicarea ineficienta

A comunica ineficient inseamna a tine cont, atunci cand transmiti sau receptioneziinformatii,
doar de nevoile proprii, sau strict de nevoile celuilalt. Aceasta forma decomunicare determina un
comportament pasiv sau agresiv fata de celalalt.
Conceperea ideiiCodareaTransmiterea mesajuluiReceptareaDecodareaIntelegereaFeedback-ul

A comunica eficient

inseamna:

atunci cand transmiti informatii

sa ceri ceea ce doresti sa ceri,

sa spui „Nu” atunci cand nudoresti sa faci/sa spui ceva,

sa exprimi ceea ce simti, in moddirect si fara sa aduci atingerinici demnitatii tale si nicidemnitatii
celuilalt.

atunci cand receptionezi informatii:

sa asculti activ

−
sa ceri dai feedback

sa stii sa formulezi intrebariinchise sau deschise in fcuntiede informatiile transmise decelalalt

sa sumarizezi si sa parafrazezi.Etapele unei comunicari eficiente sunt urmatoarele:

Comunicarea ineficienta

A comunica ineficient inseamna a tine cont, atunci cand transmiti sau receptioneziinformatii,
doar de nevoile proprii, sau strict de nevoile celuilalt. Aceasta forma decomunicare determina un
comportament pasiv sau agresiv fata de celalalt.

Conceperea ideiiCodareaTransmiterea mesajuluiReceptareaDecodareaIntelegereaFeedback-ul

Comunicarea eficientă cu copiii acasă şi la şcoală

„Felul în care vorbesc părinţii şi profesorii îi arată copilului părerea lor despre el.
Afirmaţiile lor
influenţează încrederea şi preţuirea pe care acesta o acordă propriei persoane. Într-
o mare măsură, limbajul celor mari,determină destinul acelui copil.”

Exista o legatura directa intre ceea ce simt copiii si felul in care se comporta.

Metode de ai atrage pe copii sa coopereze

1. Descrie problemaIn loc de acuzatiiCe neatent esti uita ce ai facut pe jos!Descrie problemaSunt
niste mizerii pe jos!In loc de sarcasmCine e geniul care nu a scris numele pe lucrare? - Descrie
problemaAm o lucrare nesemnata!In loc de a da ordineIncetati cu galagia! - Descrie problemaSe
aud vocile voastre de departe.2. Da informatiiIn loc de acuzatiiCum poti sa murdaresti banca?Da
informatiiBanca e facuta ca un suport pe care sa pui caietele si sa scrii

Comunicare. Termen iritant: este o debara neverosimilă, în care se găsesc trenuri şi autobuze,
telegrafe şicanale de televiziune, mici grupuri de întâlnire, vase în ecluze şi, bineînţeles, o
colonie de ratoni spălători, devreme ce animalele comunică, aşa cum o ştim cu toţii…. Zadarnic
îl critică, îl resping, îl fărâmiţeazăcercetătorii şi gânditorii: termenul revine mereu la suprafaţă,
virgin şi pur. A comunica e bine.” (Y. Winkin,„La nouvelle communication” -
1981)Problematica relaţiei profesor-elev se află în centrul preocupărilor în ştiinţele educaţiei.
Dialogulşcolar constituie de fapt axa principală în jurul căreia gravitează întreaga problematică
instructiv-educativă dinşcoala contemporană.Dacă admitem că efectul acţiunii educative depinde
de calitatea agenţilor, educator şi educat, cât şi derelaţia dintre ei; că sursele blocajului ţin în
mare parte de relaţia profesor-elev(control aversiv subiectivism înapreciere, necunoaşterea
personalităţii elevului sau a mediului său social, cultivarea la elevi a unor motivaţiinegative,
autoritarism, indiferenţă la succes, disciplină asigurată numai prin interdicţii şi solicitări,
tranzacţiicompromiţătoare, reacţii exclusiv punitive la eşec, încurajarea vedetismului şi multe
altele), atunci vom puteaacţiona în cunoştinţă de cauză în sensul prevenirii blocajelor şi,
respectiv, al deblocării fluxului informaţionalşi de influenţare formativă în relaţia profesor-
elev.Cum acţionăm pentru a evita blocajele, pentru a asigura calitate relaţiei educator-educat?
Prin însuşireaunor modalităţi de comunicare.Majoritatea comportamentelor, mai ales modul în
care comunicăm, le-am învăţat cu toţii în timpulcopilăriei, prin imitarea persoanelor pe care le-
am considerat modele. Primele modele au fost părinţii, apoi profesorii. La fel ca şi noi, elevii
învaţă să comunice observându-i pe cei din jur. Noi, profesorii, reprezentămmodele pentru mulţi
dintre elevii noştri.Ceea ce prezint în continuare are drept scop conştientizarea unor modalităţi de
comunicare prin care, pe de o parte, ne putem face mai bine înţeleşi de către elevi şi pe
de altă parte, îi putem ajuta să se deschidămai mult faţă de noi. În acelaşi timp, exersarea acestor
modalităţi, de exemplu la orele de dirigenţie, îi poateajuta pe elevi să comunice mai eficient între
ei, înlăturând conflictele cu colegii. Aceste modalităţi decomunicare sunt de altfel foarte simple,
mulţi noi utilizându-le în mod spontan.Ascultarea este o verigă principală a actului de
comunicare. Profesorii pe care îi preferă elevii şi cărorale comunică problemele pe care le au,
sunt cei care ştiu să asculte. Unele probleme pe care le are elevul se potrezolva la acest nivel, al
ascultării, deoarece fiind ascultat, copilul are ocazia să-şi exprime dificultatea, s-oconştientizeze
mai bine, s-o analizeze şi, în felul acesta, uneori, ajunge singur la o soluţie.Ascultarea poate fi de
două tipuri:a)pasivă – elevul vorbeşte, dar nu ştie dacă este ascultat(cealaltă persoană îl
priveşte, dar nu îi oferăniciun indiciu că îl ascultă, se gândeşte la altceva, se ocupă cu altceva
sau priveşte în altă parte). b)Activă, care se poate realiza prin următoarele modalităţi:

Semne prin care îi arătăm că îl ascultăm şi îl încurajăm să continue: ne uităm la el, ne aplecăm
spreel, dăm aprobator din cap, spunem”da”, „îhî”, „continuă”etc.

Repetarea emoţiilor sau a sentimentelor pe care le exprimă elevul

. Exemplu

:
Elevul:

„ Am mers peterenul de sport ca să mă joc cu ceilalţi, dar nu m-a băgat nimeni în seamă şi m-am
simţit singur”.

Răspuns

: „ Deci te-ai simţit singur pe terenul de sport”.

Sumarizarea – redarea concisă a conţinuturilor exprimate de elev.

Exemplu

Elevul

: „Ieri m-amtrezit târziu, am întârziat la şcoală. Am luat doi de 4, iar după aceea m-am gândit că
n-are rost sămai stau la şcoală, aşa că am plecat”.

Răspuns

: „ Deci ieri ai avut o mulţime de încurcături laşcoală.”

Întrebările de clarificare: „Poţi să-mi spui mai multe despre asta?”, „Unde?”, „Cum s-a
întâmplat?”Este de preferat să se evite întotdeauna întrebarea „De ce?” care determină o
justificare şi nu cauzareală a comportamentului.

Exerciţiu cu elevii

: Elevii îşi povestesc în perechi câte o întâmplare personală. Timp de 5

minute povesteşte un elev, iar celălalt îl ascultă activ, apoi se schimbă rolurile. La sfârşit, elevii d
in fiecare pereche îşi spun cum s-au simţit în timp ce au vorbit şi ce aşteptări aveau de la cel care
îl asculta.

Tonul vocii

– dacă vorbim pe un ton calm avem mai multe şanse de a obţine un comportament doritdin
partea elevului, decât dacă îi vorbim pe un ton ridicat. Se poate constata că unii copii, chiar
şiatunci când doresc să comunice cu colegii lor, nu vorbesc, ci strigă. Aceşti copii acasă sunt
certaţifrecvent şi, în felul acesta ei au învăţat că singura modalitate prin care se pot impune este
prin ridicaretonului. Vorbirea calmă aplanează conflictele.Exerciţiu cu elevii: Un elev exprimă o
afirmaţie pe tonuri diferite, iar ceilalţi elevi comunică ce simt, cegândesc şi ce reacţii le provoacă
tonul cu care a fost rostită această afirmaţie.

Utilizarea de mesaje centrate pe propria persoană:Exemple:

” Eu nu pot să predau lecţia dacă faceţi zgomot.” „Mă enervează când vă plimbaţi prin clasăîn
timpul orei.”

Evitarea mesajelor centrate pe cealaltă persoană

:”Vorbiţi tot timpul”; „Acum ai să te linişteşti,altfel te pun absent!”Exprimarea unui reproş cu

ajutorul mesajelor centrate pe propria persoană se poate realiza
prinspecificare următoarelor componente: descrierea comportamentului nedorit al elevului+efect
ulconcret+emoţia pe care o simţiţi.

Exemplu

: „Dacă mă întrerupeţi atunci când explic ceva, s-ar putea săuit lucruri importante, voi nu veţi
înţelege corect, iar eu voi fi nemulţumit.”Este recomandabilă evitarea modalităţilor ineficiente de
comunicare:

Ordinul, comanda:”Aruncă guma la gunoi!”; „Taci odată!”

Ameninţare, avertizarea:”Dacă mai vorbeşti o dată neîntrebat, te ascult din recapitulare şi îţi
dau3!”

Moralizarea, predica:”Ar trebui să ştii că nu ai voie să faci asta!”

Oferirea de soluţii:”Eu în locul tău m-aş apuca de lucru.”

Critica, blamarea, acuzarea:”Tu eşti întotdeauna cel care face gălăgie”; „Eşti prost crescut!”

Ridiculizarea, utilizarea de clişee: „Vă comportaţi ca sălbaticii!”

•

Interpretarea, analiza, diagnosticare:”Faci asta numai ca să atragi atenţia!”;

„Ai probleme psihice!”În concluzie, comunicarea cu elevul presupune disponibilitate din partea
profesorului, deschidere, abilităţi deascultare şi exprimare verbală şi nonverbală a mesajelor