Sunteți pe pagina 1din 2

Atriile

Deşi au o formă ovoidală, în scop didactic vor fi descrise atriilor 6 pereţi.


Au un număr mai mare de orificii comparativ cu ventriculii; pereţii sunt mult
mai subţiri, deoarece pe de o parte miocardul atrial este mai slab dezvoltat, iar
pe de altă parte, anumite porţiuni din atrii derivă embriologic din venele
primitive ce se vărsau aici. Deşi pereţii sunt mai subţiri, volumul atriilor este
mai mic comparativ cu cel ventricula. Ambele atrii au o prelungire numite
auricule.
Atriul drept (AD)
La nivelul său ajunge sângele venos al marii circulaţii, adus de cele două
vene cave şi de sinusul coronar (care drenează cea mai mare parte a sângelui
venos propriu inimii). Este format din două porţiuni distincte, atât ca morfologie
cât şi ca origine embrionară. Între orificiile de vărsare ale celor două vene cave,
mergând în stânga până la şanţul interatrial şi în dreapta până la şanţul terminal
Hiss, peretele atrial este neted-porţiunea sinusală a atriului, ce derivă din sinusul
venos al tubului cardiac primitiv. Restul atriului prezintă în interior coloane
musculare (miocardice) - porţiunea trabeculară a atriului drept, derivă
embriologic din atriul primitiv.
Peretele anterior
Prezintă coloane musculare orizontale, asemănătoare dinţilor unui
pieptăne- muşchii pectineaţi. Aceştia se desprind de pe creasta terminală Hiss,
ce corespunde, şantului omonim (situat la unirea pereţilor anterior şi lateral) şi
pătrund în auricula dreaptă.
Peretele lateral
Se întinde între orificiile venelor cave şi este neted. În centru proemină
intracavitar, formând tuberculul intervenos (intercav) Lower. Acesta este mai
bine vizibil înainte de extragerea inimii din cavitatea toracică; se pare că se
datorează tensiunii pericardului fibros ce o exercită asupra venelor cave şi ar
avea rolul de a devia direcţia curenţilor sangvini spre orificiul atrioventricular
drept. În dreptul său se termină extremitatea superioară a limbului fosei ovale.
Peretele posterior
Este format de septul interatrial, concav, bombând în atriul stâng. pe el se
observă o depresiune-fosa ovală - ce indică locul unde se găsea în timpul vieţii
intrauterine gaura ovală Botallo.
În partea superioară (spre peretele lateral) şi mediană (spre orificiul atrio-
ventricular) marginea fosei este mai proeminentă, primind numele de limbul
fosei ovale-inelul lui Vieussens.
Peretele medial
Este perforat de orificiul atrio-ventricular drept, prevăzut cu valvă
atrioventriculară dreaptă sau tricuspidă. Aceasta are forma unei pâlnii ce
proemină în ventricul, baza valvei aderând la orificiul atrio-ventricular. Valva
este segmentată în trei cuspide.
Peretele superior
Are un orificiu de aproximativ 2 cm: orificiul venei cave superioare. În
vecinătatea acestuia, în partea stângă, se găseşte Nodul Sino-Atrial Keith-Flack
al sistemului excitoconductor nodal.
Peretele inferior
Se caracterizează printr-un orificiu ceva mai mare de aproximativ 3 cm:
orificiul venei cave inferioare. Medial de acesta se poate observa uneori un pliu
membranos - valvula lui Eustachio, cu rol funcţional doar în timpul vieţii
intrauterine, când dirijează jetul sangvin către orificiul Botallo. Din porţiunea
medială a valvei lui Eustachio pleacă spre septul interatrial o proeminenţă
numită bandă sinusală, ce conţine în interior un fascicul de ţesut conjunctiv -
Tendonul lui Todaro. La locul de unirea a pereţilor posterior şi inferior se
deschide sinusul coronar, orificiul fiind prevăzut anterior cu o altă valvă -
valvula lui Thabesius.
Între tendonul lui Todaro, valvula lui Thabesius şi orificiul atrio-ventricular
drept se delimitează Trigonul lui Koch, ce conţine Nodul Atrio-Ventricular
Ascoff- Tawara.