04.10.

2017 A elaborat : Rotari Natalia,

Disciplina : Politica comparată Grupa RI 301

Analiza lucrării: ”Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare

în treizeci și șase de țări. De Arend Lijphart”

1. Definirea subiectului, a temei de cercetare:

 Subiectul: Analiza lucrării în cauză și stabilire diferențelor între aceste modele ale
democrației.
 Tema de cercetare: Compararea modelului majoritarist al democrației de modelul
consensualist în baza a două exemple elocvente.
 Domeniul: politologia.
 Subodmeniul: politica comparată.

2. Formularea ipotezelor:
 Fiecare stat democrat are propriul său specific, ceea ce prin urmare reprezintă o altă
formă a modelului deja existent.
 Democrațiile pot evolua în dependență de stat și în condițiile în care se fac referințe.
 Diferențele principale între modelele democrației sunt realizate între modelul
majoritarist și cel consensualist, diferențe pe dimensiunea executiv-partide și
dimeniunea federal-unitară.

3. Operaționalizarea conceptelor

Arend Lijphar definește democrația ca ”guvernare de către, și pentru popor”, astfel apare
întrebarea cine realizează guvernare și în interesele cui aceasta este realizată, dar și cui să
răspundă atunci când poporul e în dezacord și are preferințe diveergente.

Modelul majoritarist reprezintă guvernarea majorității poporului, această guvernare este mai
aproape de idealul democratic decât de o guvernare a minorității care să răspundă intereselor
sale.

Modelul consensualist reprezintă guvernarea de către cât mai mulți, și că aceștia trebuie să
guverneze iar minoritatea să se opună.

Punctul de plecare al lui Lijphart este constatarea empirică a existenţei unor diferenţe
între diversele sisteme democratice, în privinţa modului în care este generată decizia publică. În
unele sisteme, acest mod se apropie mai mult de concepţia tradiţională a democraţiei, ca sistem
în care voinţa majorităţii are câştig de cauză asupra voinţei minorităţii, iar procesul decizional
este unul mai curând conflictual, marcat de confruntarea tranşantă între majorităţi şi minorităţi
(modelul majoritarist). În alte sisteme însă, decizia este mai degrabă rezultatul unui
compromis, al eforturilor de a realiza un consens mai larg între actori şi de a proteja mai bine
interesele minorităţilor, iar scindarea majorităţi-minorităţi este mai puţin categorică (modelul
consensualist).

4. Delimitarea câmpului de cercetare (alegerea cazurilor):

Constatare diferențelor care sunt prezente între cele două modele ale democrației, și anume
modelul majoritarist, având drept exemplu Regatul Unit, și modelul consensualist, având ca
exemple Elveția și Belgia.

5. Selectarea datelor și alegerea măsurilor

Analiza acestor două modele ale democrației poate fi făcută în baza celor zece diferențe făcute
de Arend Lijphart, și anume cinci pe dimensiunea executiv-partide care vizează distribuirea
puterii politice executive, sisteme de partide electorale și grupurilor de interese, și dimensiunea
federal-unitară, ce cuprinde acele trăsătturi asociate distincției dintre guvernarea federală și cea
unitară.

Astfel putem supune diferențierii state în care persistă aceste modele, și anume, ne referim la
Regatul Unit în cazul modelului majoritarist și la Elveția și Belgia în cazul modelului
consensualist:

Nr. Modelul majoritarist – Regatul Unit Modelul consensualist – Elveția, Belgia

Concentrarea puterii executive în
Împărțirea puterii executive în cabinete de
1. cabinete monocolore și cu majoritate
coaliție.
simplă.
Echilibrul puterii între executiv și
2. Dominația cabinetului.
legislativ.
3. Sistemul bipartidist. Sistemul multipartidist.
Sistemul electoral majoritar și
4. Reprezentare proporțională.
disproporțional.
5. Pluralismul grupurilor de interese. Corporatismul grupurilor de interese.
6. Guvernarea centralizată și unitară. Guvernarea federală și descentralizată.
7. Concentrarea puterii legislative într-un Bicameralismul puterii.
 legislativ unicameral.
8. Flexibilitatea constituțională. Rigiditatea constituțională.
9. Absența controlului constituțional. Controlul constituțional.
10. Controlul Băncii Centrale de executiv. Independența Băncii Centrale.

6. Interpretarea datelor.

Ca urmare a colectare acestei diferențieri constatăm faptul că aceste două modele ale
democrației nu sunt asemănătoare chiar dacă au ca incipient ”puterea poporului”. Modelul
majoritarist este cel al dominanţei executivului, în timp ce modelul consesualist este caracterizat
de o relaţie mai echilibratã între executiv şi legistalativ. În viaţa politică reală, pot intervene o
varietate de modele, de la echilibru complet la dezechilibru serios.

Guvernarea majoritară este exclusivă, concurențială și antagonistă, iar cea consensuală este
caracterizată prin negocieri și compromis.

7. Construcția unui model

Construcția unui model în baza acestei diferențieri este însăși elocventă, deoarece aici observăm
diferențele sistemelor politice, și ca urmare baza acestora, oricum este necesar să constatăm
faptul că aceste două modele au ca primă bază sistemul politic și anume acel fapt că Regatul Unit
este o monarhie constituțională, iar Elveția o republică federală. Însă aici apare o altă
interferență, faptul că și Belgiaeste o monarhie constituțională, dar poate fi caracterizată mai
mult din punct de vedere consensual, astfel Belgia ar fi un exemplu elocvent care demonstrează
o integrare a celor două modele, însă în favoarea celui consensual.

8. Construcția de tipologii și taxonomii

În baza acestor diferențieri putem vorbi despre clasificările evidențiate însăși de Lijphart, care
sunt abordate anterior, astfel putem construi următoarele tipologii și taxonomii :

- Model majortarist : Regatul Unit, Noua Zeelandă, Barbados ;

- Model consensualist : Elveția, Belgia.

O altă tipologie realizată în cadrul democrației poate fi cea între formele de guvernare :

- Parlamentară,
- Prezidențială.
Astfel observăm ceea că există mari diferențe atât conceptuale, cât și practice în explicarea
modelelor democratice.

9. Evaluarea și predicția

Ca urmare a analizei acest lucrări, pot constata faptul că aceste modele ale democrației au un rol
central în evidențerea rolului factorilor de bază în defirențierea acestor două modele, ș astfel
constatăm rolul fiecărul component al statului în cadrul ambelor cazuri. Vorbind despre
democrația consensualistă poate fi considerată mai democrată decât democrația majoritaristă prin
faptul că impune controlul strict al tuturor elementelor din punct de vedere constituțional, și nu
presupune o oarecare libertate de acțiune, astfel eșecul este în mari proporții exclus.

Evaluarea finală poate remarca faptul că în abordarea democratic a statului este necesar să facem
aceste deosebiri fundamentale între modele, ceea ce prin urmare duce la crearea bunăstării și
succesului statului.

Succesul unui stat depinde de atribuțiile constituționale ale unei democrații, și ca urmare
influența acestuia asupra situației economice interne, situației sociale, activității politice interne
și externe.

După părerea mea, este strict necesar să putem evalua un model democratic conform unor
exemple elocvente, și a unor antecedente asemănătoare care ca urmare ne poate vorbi despre
evoluția unui stat, despre avânturile și decadențele unui stat democrat, despre avantajele și
succesele lui, dar și despre insuccesele și neajunsurile, astfel mputem prezice soarta unui stat, și
ca urmare nivelul de democrație din cadrul acestuia.