Sunteți pe pagina 1din 40

REVISTA ASTO

Serie nouă
ASOCIAȚIA STUDENȚILOR TEOLOGI ORTODOCȘI nr. 5 (12)/apr. 2011

din acest număr:


DIALOGURI DIDACTICĂ MUZICA PSALTICĂ
Interviu cu Pr. Prof. O altfel Oare muzica psaltică
Dr. Emanoil Băbuş, de oră bizantină este
prodecan 1 al FTOUB (I) grecească?

p. 18-19 p. 27 p. 38

PUBLICAȚIA ÎN CARE CULTURA ȘI CREDINȚA SE ÎNTÂLNESC


COLECTIVUL DE REDACȚIE RUBRICI
¢ EDITORIAL / ASTO-ISTUL BANAL
Editor coordonator
Ciulu Marius-Ştefan ¢ DIN VIAȚA STUDENȚEASCĂ
¢ PĂREREA MEA
Editor-in-chief
Anghelina Tiberiu ¢ INVITAȚII LA CULTURĂ
¢ REDESCOPERIREA BUCUREȘTILOR
Redactor-şef
CONSTANTINESCU Justinian ¢ TRADIȚII
¢ DOCUMENTAR
Redactori:
Nedelcu Silviu-Constantin ¢ CRONICI
CIobaNu Victoriţa
¢ MANIFEST
PasEre Andreea Melania
SOLOMON Andrei ¢ SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ
Petre Emanuela
¢ DIALOGURI
Colaboratori:
Păunoiu Augustin, Mireanu Maria ¢ OMUL DE LÂNGĂ NOI
Magdalena, SANDU Clara Andreea,
Dumitrescu Miruna,Şovăială Daniel, ¢ DIN EXTERIOR...
Diac. Cristian Alexandru, Dascălu Mihai ¢ CORESPONDENT
Cezar, Enculescu Nicoleta, Potocea
Emilia Cosmina, Păduraru Alexandru, ¢ TEHNICI ARTISTICE
TATOMIR Costin-Gabriel, OLARIU Tiberiu, ¢ VASILIADE
IVĂNESCU Traian, DOBRI Cătălin, NISTOR
Alexandru Valentin, SHATTAHI Joseph ¢ DIDACTICĂ
¢ ATITUDINI
FOTO: Redacția ASTO
Concepție grafică și DTP ¢ SFINȚI ROMÂNI
Constantinescu Justinian ¢ POEZIE

Corectura ¢ SCHIȚĂ
MARIȘ Codruţa, BOSTAN Cristian ¢ ACTIVITĂȚI ASTO
Apariția acestui număr a fost posibilă ¢ FILMUL SĂPTĂMÂNII
cu sprijinul financiar al BNP Bucur şi Asociaţii ¢ DIVERSE
Tipărit la C.N.I. Coresi S.A. ¢ MUZICĂ PSALTICĂ

ASOCIAȚIA STUDENȚILOR TEOLOGI ORTODOCȘI


Tel. 0732 277 252, justinian75@yahoo.com
ASTOistul banal
Lumina TIBERIU ANGHELINA

lui Hristos... Tipărituri vechi...

L
uminează tuturor! Învierea lui ... am avut înaintea mea. Nu foarte
Hristos văzând să ne închinăm...”. vechi. Cea mai tânără dintre ele, o
Este, poate, unul dintre cele mai conferință-apologie a lui I.C. Apostol
cuprinzătoare îndemnuri, din punct de ve- care apără imaginea domnitorului Al.I.
dere dogmatic, din bogatul ansamblu de
Cuza de discursul din Senat susținut
cântări bisericeşti, căci prin el mărturisim
de către N. Iorga, are 100 de ani. Anul
trei adevăruri fundamentale ale credinţei
noastre creştine: Îl măr­turisim pe Hris-
acesta a împlinit frumoasa vârstă. Co-
tos, Dumnezeu-Om, co­borât din Cer
perta este groasă, adăugată ulterior, iar
spre a noastră mântuire, mărturisim Lumina, care după cu- prima pagină, coperta inițială, este din
vântul Sfântului Ioan Evanghelistul este lumina lumii, „lumina hârtie de nici 80 de miligrame, stricată
care luminează pe tot omul care vine în lume”, care este şi Lu- de tușul ștampilelor de bibliotecă apli-
mina Slavei dumnezeieşti; mărturisim Crucea lui Hristos, prin cate și reaplicate. Pe coperta groasă se
închinăciune, căci „prin Cruce a venit mântuire la toată lumea”. găsește și însemnul secolului 21, codul
După o perioadă de şapte săptămâni de post, rugăciune şi de bare.
nevoinţă spre curăţirea noastră trupească şi sufletească, în amin­ Altă tipăritură, o broșurică ceva mai
tirea Patimilor mântuitoare ale Domnului nostru, iată că milosti- bătrâioară datând din 1909, un stu-
vul Dumnezeu ne-a învrednicit să ne bucurăm din nou de Învierea diu istorico-critic publicat şi într-una
Sa cea de a treia zi! Mai merităm oare vrednicia aceasta? Căci din revistele vremii nu are o copertă
astăzi, ca şi în perioada dinaintea venirii lui Hristos Dumnezeu groasă, ataşată ulterior, care să o pro-
printre oameni, trăim în întuneric, un întuneric al necunoştinţei, tejeze, iar coperta iniţială este ruptă. Şi
ignoranţei şi lipsei de grijă pentru valorile cu adevărat impor- aici sunt ștampile și un cod de bare...
tante ale vieţii, precum afirma Sfântul Petru Damaschinul în Mai am şi o licenţă de la Facultatea de
cugetările sale duhovniceşti. Cum am putea să nu recunoaştem că Litere, datând din 1897 şi o culegere
are dreptate, când am uitat că Dumnezeu înainte de a crea lumea
de legi politico-bisericeşti din 1895.
a spus: „Să fie lumină!”, şi ne-am afundat în întunericul păcatului,
Unde vreau să ajung cu lăudăroşeniile
făcându-ne vinovaţi de toate cele trei păcate pe care le aminteşte
astea...
acest sfânt, din care pornesc toate relele din lume? Ba, mai mult,
când am uitat pentru ce, şi mai ales, pentru cine S-a jertfit Mân-
Toate aceste tipărituri sunt luate de
tuitorul pe Cruce? Să luăm aminte, dar, la iubirea lui Dumnezeu şi mine, un student oarecare la Teo­lo­
să ne întoarcem la Lumina lui Hristos... şi să-L iubim pe El şi să ne gie, din Biblioteca Facultăţii şi duse
iubim unii pe alţii cu iubirea cu care El ne-a iubit! Căci, iată: ne-a acasă. Ce caută la mine acasă? Așa le
dăruit nouă LUMINA, nevrednici fiind! A venit vremea, pentru protejează Facultatea? Aceste tipărituri
noi, oamenii, să ne bucurăm de Lumina ce nu are părtăşie cu în- nu au o valoare foarte mare. Alte colecţii
tunericul, de Lumina ce coboară iarăşi la noi şi ne curăţeşte inima de legi, mult mai complexe se găsesc,
şi mintea şi ne ridică sufletele la Cer. Vine ceasul şi acum este să iar păreri şi opinii „la cald” din perioada
mulţumim lui Hristos că încă ne mai învredniceşte să ne bucurăm respectivă se mai văd în arhive, dar...
de mila şi harul Său ce le revarsă în sufletele noastre din iubirea Sa aceste tipărituri, zic eu, au VALOARE
nemăsurată pentru lume. MORALĂ pentru instituția noastră. Ce
Deci, să ne bucurăm cu bucurie sfântă şi să mărturisim toată putem face pentru a le păstra şi pen-
suflarea dreptmăritoare: tru a ne lăuda (nu cu mândrie, ci spre
aducere aminte şi atenţie) cu ele? Cum
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT! putem oare să le protejăm, având în
vedere că ele sunt așa ușor de împru-
Justinian Constantinescu mutat, doar cu carnetul de student?  
Redactor-șef

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 3


Din viața studențească

Programul Tezaure Umane Vii


MARIUS-ȘTEFAN CIULU nerea în practică a programu-
lui Tezaure Umane Vii. Detaliile

D
eşi această rubrică este intitulată „Din Viaţa privitoare la modul de aplicare
Studenţească” şi în mod normal ar fi trebuit să al programului, cât şi criteriile
vă prezinte fie programe educaţionale, eveni- de eligibilitate sau modalitatea
mentele noi din cadrul Universităţii din Bucureşti, fie de depunere a candidaturilor
burse de studii, în numărul acesta am optat pentru pentru obţinerea titlului de Tezaur Uman Viu se
ceva cu totul şi cu totul inedit. Despre ce este vorba? găsesc în Ordinul nr. 2491 din 27.11.2009, ce poate
Despre un program naţional intitulat Tezaure Umane fi accesat pe site-ul Ministerului Culturii şi Patrimo-
Vii, păstrători şi transmiţători ai culturii tradiţionale. niului Naţional (www.cultura.ro).

Acesta reprezintă una dintre iniţiativele UNESCO Şi acum, probabil vă întrebaţi de ce am ales să
ce au în vedere salvgardarea, păstrarea şi transmi- vorbesc despre acest lucru şi nu am urmat
terea patrimoniului cultural imaterial. Scopul principal „temati­ca” specifică acestei rubrici...
al programului este acela de a încuraja statele mem- răspunsul este unul simplu:
bre - între care şi România - să adopte acele suntem în prag de
măsuri prin care păstrătorii, performerii vacanţă şi cei mai
şi transmiţătorii anumitor elemente de mulţi dintre noi
patrimoniu cultural imaterial să benefi- vom părăsi
cieze de o recunoaştere aglomeraţia
adecvată atât în Bucureştiului
comunitatea de pentru a merge
unde aceştia acasă, acolo unde
provin, cât şi părinţii, bunicii rudele
din partea şi prietenii ne aşteaptă
specialiştilor pentru a ne bucura împreună
şi a publicului de Marele praznic al Învierii Domnului. Şi
larg. cum acesta este cel mai important moment
al întregii creştinătăţi, tradiţiile ce sunt leg-
Întâi de toate, ate de Paşte sunt nenumărate.
trebuie menţionat
că acest program a fost Şi vă puteţi întreba iar: şi ce legătură are un
iniţiat pentru prima dată de către program UNESCO cu vacanţa mea de Paşte? Păi,
Republica Coreea, prin propunerea, în 1993, a pro- are... Este de datoria noastră, a viitorilor preoţi,
gramului Consiliului Executiv UNESCO; astfel, a fost asistenţi sociali, pictori bisericeşti şi dascăli (ordinea
luată decizia ca statele membre să elaboreze şi să e pur aleatorie şi nu stabilită pe anumite criterii) să
implementeze sisteme similare la nivel naţional. recunoaştem încă de pe acum importanţa tradiţiilor
autentice şi să promovăm păstrarea şi transmiterea
În anul 2008, odată cu intrarea în vigoare a Legii lor generaţiilor ce vor urma.
nr. 26 – din acelaşi an – ce stipulează protejarea
patrimoniului cultural imaterial, România şi-a asumat Aşadar, fie ca vacanţa ce o avem înainte să fie
– în calitate de membru UNESCO – elaborarea şi pu- una cât mai folositoare!!! 

4 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


Părerea mea

Stăpânii anticariatelor şi „cărţile fermecate”


SILVIU-CONSTANTIN NEDELCU

M
-am tot gândit şi răzgândit în ultimele 3 zile
ce aş putea să scriu şi nicio idee nu mi-a
trecut prin minte. Am urmat totuşi sfatul lui
Sancho Panza, scutierul lui Don Quijote, care i-a spus
stăpânului său că „zăduful zilei şi povara armelor nu
poate fi purtată cu stomacul gol”, şi am înfulecat ceva
de-ale gurii fără vreun folos, în schimb. Astfel, am
purces spre facultate fiindcă aveam un curs, iar pe
drum în metrou m-am îndeletnicit „duhovniceşte” cu
una din lecturile preferate ale lui Eusebiu Camilar: O
mie şi una de nopţi. Una din traducerile româneşti
ale colecţiei de povestiri în ramă este şi cea în 15
volume editată în colecţia Biblioteca pentru toţi. Ajuns
la facultate, iarăşi m-am lăsat purtat în minunata
lume a poveştilor Şahrazadei (în traducere, numele ei
înseamnă fiica cetăţii) alături de sultanul Şahriar (în
traducere, numele lui înseamnă stăpânul oraşului), iar
timpul a trecut fără să-mi dau seama când m-am trezit
ca din vis din cea de-a 24 noapte în care Şahrazada
terminase de istorisit sultanului Şahriar povestea celor
doi viziri, a lui Nureddin şi a fratelui său Şamseddin.
Odată cu terminarea poveştii s-a terminat şi cartea reducere de sezon, dat fiind faptul că nu avea cartea
mea, volumul întâi al celor O mie şi una de nopţi, iar şi trebuia să se ostenească pentru a o căuta în depozit
dorinţa de-a afla ce s-a petrecut în noaptea următoare pentru mine, şi anume: 30 lei. Fiind de-a dreptul şocat,
m-a îndemnat să plec în căutarea volumului 2. Astfel, l-am refuzat spunându-i că aceeaşi carte costă 2 lei
mi-am luat rucsacul în spinare, m-am înarmat cu la un alt anticariat din apro­piere, căruia nu doresc să-i
multă încredere şi cu cei 4 lei din portofel şi am purces fac reclamă, iar el a început să mă boscorodească şi
în căutarea celui de-al doilea volum în speranţa că-l eu i-am întors spatele în modul cel mai politicos cu
voi găsi la anticariatele de la Universitate. Ajuns la putinţă. Cu cei 4 lei ai mei m-am întors descumpănit
Universitate, am întrebat pe toţi anticarii dacă au la cămin în speranţa că voi găsi totuşi volumul căutat
preţiosul volum şi am aflat diferite răspunsuri. Unul de mine la un preţ cât de cât rezonabil, fireşte, la un alt
dintre ei mi-a zis că mi-l vinde cu 10 lei şi, fireşte, eu anticariat.
l-am refuzat politicos, pe când un vecin de-al lui mi-l Morala: cât încă mai suntem studenţi, este bine
vindea cu 5 lei. Le-am răspuns amândurora că un să cunoaştem locurile de unde putem cumpăra o
volum l-am cumpărat cu 2 lei de la un alt anticariat şi, carte bună la un preţ rezonabil. Cărţi ieftine nu vom
drept urmare, m-au trimis la plimbare. Un altul mi-a găsi la „anticarii” de lângă Universitate ce aşteaptă
zis că mi-l vinde tot cu 10 lei şi l-am refuzat politicos, un simplu prilej „de-a te ajuta” cu serviciile lor. O
iar omul mai avea puţin şi mă lua la bătaie fiindcă nu altă metodă ar fi vizitarea cu încredere a bibliotecilor,
voiam să-i devin client. Trecând peste toate aceste chiar şi a bibliotecii Facultăţii de Teologie ce deţine
mici inconveniente, ultimul anticar din seria anticar- un fond de carte impresionant din diverse domenii, nu
ilor de lângă Universitate mi-a făcut o super-mega doar cărţi de teologie. 

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 5


Invitații la cultură

Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea oamenilor


Această aşezare, însă, nu poate fi obţinută decât prin
raportare permanentă la Dumnezeu, implicit prin
excluderea comparaţiei cu ceilalţi pentru aprecierea
personală.
Aflăm, aşadar, că Mântuitorul răstoarnă ierarhiile
omeneşti, astfel încât cei a căror condiţie este privită
ca fiind inferioară (vameşii, păcătoşii, desfrânatele
etc.) iau locul celor consideraţi, nu numai de către
contemporani, ci în special de către ei înşişi, a fi drepţi
şi lipsiţi de păcate. Mai mult decât atât, intenţia Sa
pare să fie aceea de a „dărâma status quo-ul acestei
societăţi ipocrite”. Astfel, „Hristos este nevoit să
dea verdicte complet opuse celor date de dreptatea
omenească prin instanţele religioase, sociale, morale
şi culturale ale vremii. Ierarhiile nu sunt modificate, ci
răsturnate: păcătoşii sunt descoperiţi a fi mai aproape
de Dumnezeu decât drepţii; săracilor li se binevesteşte,
în timp ce bogaţilor li se revelează imposibilitatea
mântuirii; prietenia vameşilor şi a desfrânaţilor este

D
eşi vestea apariţiei acestei cărţi nu m-a preferată prieteniei fariseilor şi mai marilor preoţilor;
încântat deloc la momentul respectiv (întrucât pescarii sunt preferaţi cărturarilor; orbii şi surzii sunt
urma să constituie material adăugat cam „pe consideraţi a fi într-un contact mai autentic cu reali-
ultima sută de metri” pentru examenul de Noul Testa- tatea decât cei ce văd şi aud; (...) conştiinţa chinuită
ment), după lectura acesteia şi cu acordul colegilor, este preferată conştiinţei împăcate.”
am hotărât să vă invit şi pe voi să gustaţi din opiniile, Putem observa însă aceeaşi ierarhizare şi în
uneori prea condimentate - vom spune noi, exprimate societatea actuală ca pe o „tendinţă majoră a
în: „Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea oamenilor”. civilizaţiei contemporane mondializate”. Soluţia poate
Cartea nu conţine predici aşa cum se poate fi desprinsă şi din această carte care, deşi cel puţin
conclu­ziona în urma răsforii acesteia, ci o serie aparent tinde să dea verdicte, poate reprezenta fun-
de interviuri cosmetizate, realizate în cadrul Radio damentul unor principii edificatoare sau a unor opinii
România Actualităţi de către Dl. Remus Rădulescu, mai clare asupra lucrurilor.
pentru emisiunea „Lumina Credinţei”. „Creştinismul nu este simplă morală, nu este
O lectură superficială, de asemenea poate trezi aşa nici în Noul Testament. E suficient să privim
sentimente contrarii, întrucât anumite afirmaţii pe fiul (risipitor) şi pe fratele său pentru a afla ce
exagerate voit creează impresia că motivaţia lor este este creştinismul: dragoste...” (C. Noica, Jurnalul
tocmai aceea de a scandaliza: „Hristos îi preferă cu Filozofic).
precădere pe păcătoşi, drepţilor!” Şi totuşi, aceasta P.S. Având în vedere preţul „piperat” al cărţii şi
nu este o invitaţie la a păcătui în mod grosier, ci dacă nu doriţi în mod special să vă îmbogăţiţi biblio­
o chemare adresată nouă tuturor de către Însuşi teca personală, cel puţin în primă fază îndrăznesc
Mântuitorul Hristos, spre a ne poziţiona corect, să vă su­gerez să luaţi în considerare şi posibilitatea
în postura smerită a conştiinţei proprii­lor păcate. împrumutării acesteia pe perioada lecturii. 
Pagină realizată de ANDREEA MELANIA

6 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


Scaunele Premiile Gopo
Este o piesă Asociaţia pentru Promovarea Filmului Româ-
de teatru (absurd) nesc (APFR) organizează în fiecare an începând cu
scrisă de Eugen anul 2007, cu sprijinul Babel Communications şi al
Ionescu, jucată la Centrului Naţional al Cinematografiei, Gala Premiilor
Teatrul Bulandra, Gopo. Cine este Gopo? Faimosul omuleţ din desenele
regia fiind semnată animate româneşti de altă dată, realizat de către
de Felix Alexa, un reputatul cineast Ion Popescu-Gopo. În comparaţie cu
regizor mult lăudat muşchiulosul, arătosul şi ţeapănul Oscar, Gopo este
și apreciat, rolurile un tip puţin chel, burtos dar mai vesel, plin de viaţă
principale fiind dar şi realist, asemenea filmelor româneşti pe care
interpretate de către le reprezintă. În ceea ce priveşte gala acestui an, pot
Oana Pellea (Chil- mărturisi că a fost una bogată în filme, asta deoarece
dren of Men, Cu un Centrul Naţional al Cinematografiei a ajutat la apariţia
pas înainte) şi de a nu mai puţin de 23 de filme în anul ce tocmai a
Răzvan Vasilescu trecut. Printre cele apreciate ţin să menţionez: „Eu
(Băieţi Buni, Por- când vreau să fluier, fluier” (marele premiant al
tretul luptătorului la tinerețe) cu participarea lui Ga- serii câştigând premiile pentru Cel mai bun film, Cel
briel Spahiu (Marilena de la P7, Amintiri din epoca mai bun regizor – Florin Şerban, Cea mai bună actriţă
de aur, Medalia de onoare). De la bun început aş în rol secundar – Clara Vodă sau Premiul Publicului
vrea să spun că locurile pentru studenți, la Bulandra, pentru box-office), „Medalia de onoare” (Cel mai
sunt limitate, iar un bilet întreg costă în jur de 30 de bun actor în rol principal - Victor Rebengiuc şi Cel mai
lei, dar o piesă atât de puternică, atât de învolburată, bun scenariu de lungmetraj), „Marţi, după Crăciun”
atât de bine jucată merită văzută și de pe scări, iar un (Cea mai bună actriţă în rol principal – Mirela Oprişor),
bilet fără loc este doar 15 lei, ceea ce nu este o sumă „Portretul luptătorului la tinereţe” (Cea mai bună
exorbitantă (chiar dacă-ți iei prietenul/prietena, soțul/ imagine şi Cel mai bun actor în rol secundar –
soția sau toată gașca de amici). Piesa este, după cum Bogdan Dumitrache) şi „Autobiografia lui Nicolae
am menționat și mai sus, puternică... de o putere Ceauşescu” (Cel mai bun montaj şi Cel mai bun film
care reușește să străpungă dincolo de cotidian, documentar). De asemenea, trebuie să menţionez
reușește să atingă ființa umană în esența ei actuală, marii perdanţi ai premiilor: „Morgen” (un film despre
ființă actuală care trebuie analizată atent și criticată trecerea frauduloasă a graniţelor în stil românesc),
riguros. Piesa este, de asemenea, învolburată, „Felicia, înainte de toate” (despre plecarea unei
replicile curg, tensiunile apar, nemulțumirile, re- tinere în străinătate direct din sânul familiei) sau
gretele, suferințele și grijile vieții efemere fiind atent „Nuntă în Basarabia” (o comedie dulce-amară
sancționate. Iar despre jocul actoricesc... cum aș despre ceea ce ne desparte, dar mai ales despre ceea
putea eu să descriu, în doar câteva cuvinte, energia, ce ne apropie de Republica Moldova). Nu pot să închei
puterea imaginativă a doi actori căliți pe scene și prin fără a-mi arăta speranţa
platourile de filmare, doi actori aplaudați la scară că, prin acest scurt
națională, dacă nu internațională... un cuvânt găsesc, şi concentrat articol
sublim! Du-te și vezi această piesă... chiar dacă nu-ți ţi-am deschis apetitul
place teatrul, chiar dacă e prea scump, o astfel de pentru filmul românesc
capodoperă NU POȚI rata! contemporan... vizionări
Pentru informații www.bulandra.ro.  plăcute! 
Pagină realizată de TIBERIU ANGHELINA
Asociația Studenților Teologi Ortodocși 7
Redescoperirea Bucureștilor

Arcul de Triumf mentului, doar scheletul construcției a fost turnat


în beton, frumoasele basoreliefuri exterioare fiind
realizate temporar din ipsos, lucru ce a făcut ca după
Maria-Magdalena MIREANU încheierea serbărilor, în octombrie 1922, monu-
mentul să sufere o degradare severă devenind „o

A
m observat, de foarte multe ori, că numeroa­ pată” pe imaginea „Micului Paris” interbelic. Pentru
se locuri istorice pe care am visat să le văd a scăpa de această „pată”, mulți au sugerat să fie
cu propriii mei ochi, bucurându-mă chiar dărâmat, dar până la urmă a fost renovat. Aceste
de atingerea fizică a vestigiilor, într-un fel lucrări se realizează în perioada 1935-1936 cu mult
anume care te conectează, iluzoriu, cu vremurile de ajutor din partea numeroaselor societăți ale foștilor
altădată, capătă, după ce mă voi fi plimbat îndelung combatanți din Primul Război Mondial și a populației
cu degetele pe hărţi viu colorate sau pe splendide printr-o subscripție organizată de Ministerul Apărării
fotografii, dimensiuni şi semnificaţii aparte. Naționale. O întreagă echipă, dau edificiului o nouă
M-am găsit, pe neașteptate, în fața Arcului de față, în primul rând prin înlocuirea basoreliefurilor din
Triumf, care se ridicase ca o bijuterie în fața mea. ipsos cu unele din marmură de Ruşchiţa și piatră.
M-am apropiat și am început să studiez îndeaproape Fațada sudică este frumos împodobită cu două
frumusețile detalii­ medalioane în bronz,
lor de arhitectură. Arcul de Triumf ce înfățișează chipurile
Impresionată, m-am Regelui Ferdinand și
apucat să citesc despre Reginei Maria, care
el, să mă documentez, le înlocuiesc pe cele
pentru a scrie un articol originale, distruse de
despre un monument regimul comunist, după
dintr-o perioadă în anii ’80. În locul lor au
care mi-ar fi plăcut să fost aplicate două mari
trăiesc. flori de piatră, care au
Arcul de Triumf face fost date jos după 1989,
parte dintr-o galerie iar chipurile regale
onorantă de monumente și-au reluat locul. Pe
care comemorează fațada nordică, alte
participarea României la două medalioane au
Primul Război Mondial. fost sculptate chipurile
Se alătură Catedralei Bărbăția și Credința.
Încoronării de la Alba Bărbăția înfățișează un
Iulia, Mausoleului de războinic cu sabie, iar
la Mărășești, Crucii Eroilor Neamului de pe Muntele Credința pe cea a unui tânăr cu o cruce.
Caraiman și Mormântului Eroului Necunoscut din Astăzi, Arcul de Triumf reprezintă un simbol al
Parcul Carol din București. Bucureștilor, aici desfășurându-se în fiecare an de
În 1921-1922, în contextul încoronării Regelui Fer- Ziua Națională a României (1 decembrie) bine-
dinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României, cunoscuta paradă militară. Înăuntru se află şi un
comisia pentru organizarea serbărilor încoronării mic muzeu, având aceeaşi temă (cea a participării
a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu României la Primul Război Mondial), iar deasupra
pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona există o terasă unde se poate urca și de unde se
nordică a Capitalei, pe Şoseaua Kiseleff. poate admira întregul oraş și se pot face fotografii
Din cauza timpului scurt până la data eveni- inedite. 

8 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


Tradiții

Tradițiile Paștelui! de iarbă verde.


Masa tradițională
EMANUELA PETRE se servește doar
după ce bucatele

C
uvântul „paște” provine din limba latină „pascha”, au fost tămâiate și
formă bizantin-latină „pastihae” a cuvântului de include ciolan de
origine evreiască „pesah” (trecere) moștenit de porc fiert, ouă roșii
evrei de la egipteni. Evreii numeau „paseha” – „paște” și friptură de miel.
- sărbătoarea azimelor, fiind sărbătoarea lor anuală în Tot în Banat, dar și
amintirea trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia în Muntenia, există
Egiptului (Ieș.12,27), prăznuită la 14 Nisan care coincidea obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea
cu luna plină după echinocțiul de primăvară. Paștele este aprinsă în noaptea de Înviere. Lumânarea respectivă este
sărbătoarea creștin-ortodoxă care anunță Învierea Domnului apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc
Iisus Hristos, fiind biruința asupra morții, triumful asupra un eveniment fericit. Cine urmează datina, se spune că are
diavolului și ispășirea de păcate. Tradițiile diferă de la o noroc în viaţa personală și este bine văzut de cei din jur. În
zonă la alta... regiunea Sibiului, există obiceiul ca de Paște să fie împodo-
În Bucovina, în noaptea de Paște, există obiceiul aprin- bit un pom de dimensiuni reduse, un arbust, asemănător
derii „focurilor de veghe”. Pe dealuri și coline sunt aprinse cu cel de Crăciun. Doar că, de data aceasta, în locul
focuri puternice care ard toată noaptea. În jurul lor se adună globurilor se agață ouă vopsite, golite de conținut. Pomul
sătenii care povestesc întâmplări din viaţa lui Iisus, iar băieții poate fi așezat într-o vază și păstrat ca podoabă a casei. În
sar pe deasupra focului, pentru a îndepărta duhurile rele. Maramureş, tradiția spune că în prima zi de Paște e bine ca
Tot în Bucovina, se obişnuieşte ca, în noaptea de Înviere, prima persoană care îţi intră în casă să fie un bărbat. Altfel,
fetele să meargă în clopotnița bisericii din sat și să spele va fi discordie în casă în acel an. Dimineața devreme, copiii
limba clopotului cu „apă neîncepută”. Apa neîncepută merg la prieteni și la vecini să anunțe Învierea Domnului, iar
presupune ca persoana care a scos-o din fântână să nu gazda îi întâmpină cu ouă încondeiate.
vorbească până când apa va fi folosită la spălatul clopotului.
Apoi, în zorii zilei de Paște, fetele se spală cu această apă Iepurașul – o tradiţie de import
ca să fie frumoase și atrăgătoare tot anul. Tot aici, obiceiul Deși nu e autohton, iepurașul de Paște a fost primit cu
străvechi românesc al încondeierii ouălor este ridicat la rang brațele deschise de toți copiii, pentru că e la fel de generos
de artă. Motivele folclorice folosite sunt cele tradiționale ca Moș Crăciun și oamenii uită să mai respecte și să
(spicul, soarele, frunza și crucea), dar măiestria cu care sunt primească în suflete adevăratele sărbători românești, pier-
pictate aici nu se regăsește în nicio altă regiune a țării. În zându-se în cele occidentale. De ce nimeni nu mai spune că
Transilvania, a doua zi de Paște, tinerele fete sunt stropite va Învia Mântuitorul? Toți așteaptă faimosul iepuraș...
cu parfum de către feciorii îmbrăcați în haine tradiționale. Iepurașul de Paște este un personaj de poveste despre
Acestea, la rândul lor, oferă băieților de băut, precum și care se spune că aduce ouă vopsite și dulciuri copiilor în
câteva mici daruri. Se spune că acele fete vor avea noroc Sfânta Zi de Paște. Tradiția iepurașului de Paște este un
tot anul, iar bărbatii care uită de acest obicei, vor fi urmăriți ritual păgân, care nu are nicio legătură cu sărbătoarea
de ghinion. În Ţara Moților, în noaptea de Paște, toaca de Morții și Învierii lui Iisus Hristos. În realitate, iepurașul
la biserică este dusă în cimitir, unde trebuie să fie păzită reprezintă simbolul fertilității și al naturii care se trezește la
de către feciorii din sat. Dacă nu reușesc să o păstreze în viață odată cu venirea primăverii.
siguranță și este furată, paznicii care au dat greș vor oferi, Cu toții am uitat ce înseamnă religiozitate și încercăm
a doua zi, o masă bogată. Dacă aceia care au încercat să să îngropăm sărbătorile noastre din moși-strămoși și să
fure toaca nu au reuşit, ei vor fi gazdele ospățului. În Banat, aducem în prim-plan pe cele păgâne. Este foarte trist
în dimineața zilei de Paște, copiii se spală pe faţă cu apă cum putem lăsa să dispară sărbătorile creştine... originea
proaspătă de la fântână în care s-au pus un ou roșu și fire noastră străbună! 

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 9


Documentar

Mişcarea Studenţească Universitatea din Cernăuţi

în România Mare (VI)


MARIUS-ȘTEFAN CIULU

Bucovina - Cernăuţi
Aşa cum am promis în încheierea episodului anterior,
în numărul acesta ne vom întoarce în istorie, pe vremea
României Mari, mergând în nordul Bucovinei, teritoriu ce biu Popovici (istorice), Vasile Mitrofanovici (Liturgică), Vladi-
face astăzi parte din regiunea Cernăuţi a Ucrainei. Locuit de mir Repta – viitorul mitropolit - (Noul Testament). Această
români din cele mai vechi timpuri, teritoriul Bucovinei a făcut înaltă şcoală teologică, al cărei sediu s-a mutat din 1944
parte din voievodatul Moldovei, fiind apoi anexat de Austria în la Suceava, avea să se unească cu aceea din Bucureşti pe
1775. Devine Ducatul Bucovinei în 1849, unindu-se ulterior data de 1 aprilie 1948, formând un singur centru de studii
cu celelalte provincii româneşti în România Mare la 15/28 teologice superioare.
noiembrie 1918, pentru ca, după cel de-Al Doilea Război
Mondial, partea sa de nord să fie ocupată de U.R.S.S., Viaţa studenţească
ajungând, după destrămarea acesteia, parte a Ucrainei Acest domeniu al vieţii oraşului Cernăuţi este foarte bine
(regiunea Cernăuţi). Această regiune a concentrat într-un compartimentat prin activităţile „societăţilor studenţeşti”
nucleu de cultură - oraşul Cernăuţi -, mari personalităţi ale din cadrul Universităţii din oraş. Dintre acestea, în cele ce
neamului românesc pe care le vom evoca mai jos. Pentru urmează le vom prezenta doar pe cele româneşti, întrucât
un oraş, vârsta de 600 de ani nu este o vârstă prea mare. acestea sunt cele mai importante, iar activitatea lor este
Din acest punct de vedere, Cernăuţiul se înscrie în categoria cea mai reprezentativă. Acestea îşi vor continua activitatea
oraşelor relativ tinere, dar cu o istorie bogată în evenimente începută în perioada Habsburgică, iar studenţii vor relua
sociale şi culturale. Aşadar, străvechiul şi, în acelaşi timp, seria manifestărilor cu caracter muzical-teatral, organi­
tânărul oraş Cernăuţi îşi face intrarea în istorie pe data de zând cu trupe de amatori adevărate turnee prin satele şi
8 octombrie 1408, printr-un Privilegiu emis de domnitorul oraşele Bucovinei. Studenţii români, grupaţi în Societatea
Moldovei, Alexandru cel Bun, intitulat „Alexandru Voievod academică Junimea (1878-1938), constituită pe ruinele
dă neguţătorilor din Liov un privilegiu comercial”. Arboroasei, cea desfiinţată cu atâta brutalitate de autorităţile
Povestea noastră începe să se contureze după 1775, austriece, aveau, în momentul realizării unirii Bucovinei cu
când Bucovina a ajuns sub stăpânirea Imperiului Habsbur- patria-mamă, o activitate culturală bogată. Aceasta a fost
gic. În acest moment, Episcopia Rădăuţilor şi-a mutat sediul în bună măsură subordonată interesului naţional românesc.
la Cernăuţi, sub jurisdicţia Mitropoliei sârbe de Carloviţ; din Din 1908 şi până în preajma izbucnirii războiului, studenţii
rândul episcopilor ce au avut reşedinţa la Cernăuţi, pentru junimişti au colindat oraşele, dar mai ales satele, unde au
studiul nostru este extrem de important Isaia Baloşescu prezentat spectacole şi au susţinut conferinţe. În aceste
(1825 – 1834). El este cel care prin înfiinţarea, în 1827, a turnee se jucau piese uşor de înţeles de către public. Fiecare
unui Institut teologic cu trei ani de studii, în care se primeau spectacol era precedat de o conferinţă pe o temă de interes
doar absolvenţi de liceu şi un internat pentru 50 de bursieri, pentru publicul spectator. Piesa în sine, chiar dacă nu avea
a pus bazele viitoare Facultăţi de Teologie. În anul 1875, un mesaj clar moralizator sau patriotic, prin însuşi faptul că
în locul vechiului Institut teologic s-a înfiinţat o facultate se juca în limba română, contribuia la crearea unei atmos-
de teo­logie în cadrul Universităţii germane din Cernăuţi. fere de încredere şi speranţă pentru viitorul românismului
Cursurile noii facultăţi erau de 4 ani şi se ţineau în limbile din Bucovina. După realizarea Unirii, activitatea culturală a
germană şi română. Corpul profesoral a fost format dintr-o societăţii se intensifică, fiind impulsionată şi de existenţa
serie de teologi de renume, precum Isidor Onciul (VT), Euse- altor societăţi, între ele existând o competiţie stimulativă.

10 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


După 1930, are loc înfiinţarea Centrului Studenţesc Cer­năuţi, instituţii punând la dispoziţia Conservatorului 5 camere, iar
lucru ce a făcut ca multe dintre activităţile culturale să apoi clădirea Teatrului Naţional, clădire pe care în 1928 a şi
fie realizate în comun. O altă organizaţie este Societatea cumpărat-o. Primul director a fost Zirra, personalitate a vieţii
academică Dacia, înfiinţată în 1905, care înregistrează muzicale româneşti, compozitor şi director al Conservatoru-
abia în perioada interbelică o activitate culturală demnă lui din Iaşi. S-au înscris 214 studenţi, cifră-record pentru un
de a fi semnalată. Actorii amatori ai acesteia vor pune în început de drum. În anul următor, numărul va creşte la 345,
scenă şi vor face turnee atât în satele, cât şi în oraşele sporind astfel şi numărul claselor: 6 clase de pian cu 148
Bucovinei. Cercul studenţesc Arboroasa (1919 – 1983) de elevi, 2 clase de violină cu 63 de elevi, 3 clase de teorie
a fost o societate mai puţin numeroasă, preocupările sale solfegii cu 214 elevi, 2 clase de declamaţiune, 7 clase de
culturale limitându-se mai mult la serbări ocazionale. Cu instrucţionişti cu 34 de elevi şi o clasă de muzică de cameră
toate acestea, membrii acestui cerc vor pune în scenă, între cu 47 de elevi. Chiar din primul an de existenţă, Conser-
anii 1923-1938, o serie de spectacole teatrale. În rândul vatorul s-a prezentat în faţa publicului cu 10 concerte de
societăţilor studenţeşti nu s-au semnalat activităţi teatrale, muzică simfonică şi producţii şcolare, manifestare ce a fost
ci mai degrabă o activitate politică interbelică, lucru ce a dus considerată drept „o revelaţie artistică”. După o perioadă de
la dizolvarea unora dintre acestea. După unirea Bucovinei dezvoltare firească, timp în care Conservatorul a dobândit
cu patria-mamă, cât şi după înfiinţarea Teatrului Naţional monopolul pe piaţă, impunându-se ca o instituţie de bază a
(1922), urma acum lupta pentru înfiinţarea Conservato- învăţământului românesc în Bucovina, însă criza economică
rului de Muzică şi Artă Dramatică, care să pregătească a pus în pericol şi existenţa acesteia. După desfiinţarea
elementele necesare vieţii artistice româneşti (muzicale Teatrului Naţional, resimţită dureros de bucovineni, guvernul
şi teatrale) din Bucovina, ca o contrapondere la influenţa a reuşit să desfiinţeze, în 1934 şi Conservatorul. Cu toate
şi prestigiul şcolii de muzică a Societăţii Filarmonice. Cei acestea, Conservatorul a continuat să îşi ducă existenţa în
care au avut iniţiativa înfiinţării Conservatorului, instituţie baza unei decizii ministeriale. În anul 1935 este desfiinţat
fundamentală pentru viaţa muzicală a Bucovinei, au fost definitiv, dar în anul următor instituţia îşi deschide porţile
membrii Societăţii Armonia. Cernăuţenii meritau o astfel de ca instituţie particulară, sub direcţia lui George Pavel,
instituţie, cu atât mai mult cu cât, după mai bine de un secol ajutat fiind de Alexandu Garabet. Acesta nu a fost decât o
de viaţă muzicală, se formase aici un public despre care soluţie de moment, care a salvat instituţia de la distrugere
George Georgescu avea să spună, în 1922, după efectuarea şi i-a asigurat continuitatea. În anii următori instituţia a fost
unui lung turneu cu Filarmonica din Bucureşti, prin Atena, subvenţionată de Primărie, Prefectură şi Mitropolie.
Constantinopol, Constanţa, Ploieşti, Brăila, Focşani, Galaţi, El va funcţiona până când nordul Bucovinei va fi ocupat
Botoşani, Iaşi, Chişinău şi Cernăuţi că „cernăuţenii, cel de U.R.S.S.
puţin în materie de muzică, constituiesc un public în adevăr Activitatea societăţilor studenţeşti s-a desfăşurat
mai cunoscător din faţa celor în care am cântat.” Mai liber până în 1938, constituind un factor dinamic al vieţii
mult decât atât, în Cronica Muzicală din Flacăra literară, naţional-culturale din Bucovina. Evenimentele ce au avut
artistică, socială din 9 iunie 1922, acelaşi George Georgescu loc în planul vieţii politice din România au atins şi viaţa
menţiona: „Cernăuţi este unica localitate unde ni se face o studenţească. Printr-un act administrativ, regimul instaurat
primire oficială cu discursuri, coruri, reprezentanţii presei de Carol al II-lea a desfiinţat în 1938 toate organizaţiile
etc. Aci am întâlnit o atmosferă într-adevăr occidentală. studenţeşti din România. Aceasta nu a fost altceva decât o
Toată lumea fără deosebire de naţionalitate, a aplaudat decizie politică arbitrară, dovedind teama regimului de a se
cu pricepere. A trebuit şi aci după cerere să cântăm din confrunta cu eventuale mişcări studenţeşti contestatare. La
Strauss...” În ziua de 3 februarie 1924, după mai multe 15 decembrie 1938 s-a emis un Decret-Lege prin care toţi
demersuri, membrii Armoniei, întruniţi în adunarea băieţii între 7 şi 18 ani şi toate fetele între 7 şi 21 de ani de-
generală au hotărât constituirea Societăţii pentru înfiinţarea veneau membri în Straja Ţării, care îl avea drept comandant
Conservatorului din Cernăuţi. După înfiinţarea din acelaşi suprem pe însuşi Carol al II-lea.
an a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică, acesta a
funcţionat iniţial în localul Liceului nr. 3, directorul acestei Pe data viitoare!!! 

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 11


Cronici

Sărbătoarea Sfintelor Paști - ieri și azi


Dragul meu coleg, aibă loc cu o săptămână mai înainte.
Din cauza ciclului pascal în uz și a datei diferite a

C
u greu am putut rezista gândului de a nu-ți echinocțiului de primăvară, în Răsărit, la 21 martie,
adresa și acest articol, ție, student(ă) în cadrul iar la Roma și în Apus, la 18 martie, data sărbătorii
Facultății de Teologie, în special, în această Paștelui a variat și după această hotărâre a Sinodului
perioadă plină de reflecții asupra propriei persoane, I Ecumenic. După ce Biserica Răsăriteană a ales să
de frământări, de formare a unor convingeri care, păstreze calendarul Iulian, iar cea Occidentală pe cel
an de an se vor intensifica (mi-ar plăcea să cred), Gregorian, au apărut unele diferențe în calcularea
urmând drumul împlinirii într-o bună zi. datei Paștelui. Pe la sfârșitul secolului al XVI-lea,
Nu mă îndoiesc de cunoștințele tale legate de întârzierea calendarului iulian ajunsese la 10 zile față
această mare sărbătoare a creștinilor, însă pentru a de anul 325, când avusese loc Sinodul de la Niceea,
avea o deplină siguranță, permite-mi a-ți prezenta o care a oficializat acest calendar. Acesta a fost motivul
scurtă incursiune în istoria celebrării acestor zile. pentru care papa Grigore al XIII-lea a hotărât în anul
Sărbătoarea Învierii Domnului a cunoscut 1582 o nouă reformă a calendarului, introducând
transformări spectaculoase de-a calendarul gregorian, cel care este
lungul secolelor. Inițial, primii folosit și în prezent. Calendarul
creștini n-au serbat Paștele cu toții în gregorian a fost adoptat în Franța
aceeași zi. Cei din Orient, convertiți în anul 1582, în Anglia în 1752. Bi-
de apostolul Ioan, au înțeles a-l sericile Ortodoxe s-au folosit însă
sărbători amintindu-și de Patimile de calendarul iulian (vechi) până
Mântuitorului și deci îl serbau odată după Primul Război Mondial, când,
cu evreii; alți creștini au hotărât ziua în 1923, într-o conferință ținută la
Paștelui în Duminica Învierii, adică Constantinopol, s-a hotărât o nouă
două zile mai târziu; iar în sfârșit, „îndreptare” a calendarului iulian,
alexandrinii și romanii, convertiți de mai desăvârșită față de cea din
apostolii Petru și Pavel, preferau o 1582. Treptat, Bisericile Ortodoxe
altă duminică, pentru a nu coincide au adoptat noul calendar iulian
Paștele creștin cu cel al evreilor. O îndreptat (Biserica noastră l-a
unire a tuturor creștinilor, care să adoptat din 1924).
serbeze în același timp, era astfel Dacă Paștele este sărbătorit
demult dorită. Împlinirea aces- Biserica Sfântului Mormânt încă din antichitate, cum se
teia a avut loc în urma Sinodului I raportau oamenii în timpul
Ecumenic de la Niceea, din anul 325, convocat de persecuțiilor? Deloc greu de închipuit, creștinii serbau
împăratul Constantin cel Mare, la care au participat Învierea Domnului, ascunși în grote, în locuri mai puțin
318 Părinți. Printre hotărârile luate s-a aflat și cea a vizibile, în cimitire. În această perioadă, erau botezați
stabilirii datei Paștelui. Sinodul a decis ca întreaga noii adepți ai credinței, în cadrul unor ceremonii care
creștinătate să serbeze în „Duminica întâia după lună aveau să devină din ce în ce mai fastuoase în timp.
plină, care urmează echinocțiului de primăvară”, iar După o etapă de pregătire, ce presupunea mărturisirea
atunci când această zi de Duminică ar corespunde păcatelor, testarea unor cunoștințe fundamentale
cu ziua Paștilor iudeilor, 14 nisan (aprilie), Paștile legate de religia pe care doreau să o primească,
creștinilor să se amâne în Duminica următoare sau să catehumenii primeau botezul în numele Sfintei Treimi.

12 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


Începând cu secolul al IV-lea, creștinii înstăriți porneau Dacă nu, cum le explici celorlalți acest moment
în pelerinaj la Ierusalim, unde se află Biserica Sfântului măreț, când după ce totul a fost parcă anulat de
Mormânt. Slujbele devin din ce în ce mai complexe, ostilitatea, mândria și mediocritatea oamenilor, se
ceremonialul religios fiind puternic influențat de cel reface, creând o adevărată simbioză, în fiecare an,
de la Curtea împăraților bizantini. Dacă în Evul Mediu între: Dumnezeu și oameni, pământ și cer, sacru și
timpuriu, vasalii sărbătoreau separat Învierea de profan...? Cum le vorbești despre faptul că „Iubirea
feudalii lor, trimițându-le anumite daruri, ce constau desăvârșită alungă frica” (I Ioan 4,18) din fața morții?
în produse alimentare (de cele mai multe ori), în Cum reuşeşti să le trezești măcar atenția/ interesul
secolul al XV-lea, nobilii încearcă o apropiere față de pentru a verifica ei înșiși veridicitatea acestui măreț
supușii lor, întâlnindu-se în biserică, participând la eveniment? Oare vei putea susține că moartea
ceremonialul religios. După aceasta, nobilul participa se transformă în bucurie, în viață, în lumină... că
doar la momentul deschiderii ospățului organizat de moartea își anulează criteriul ireversibilității o dată pe
către vasali, retrăgându-se apoi la propria petrecere, an? Permite-mi să am rezervele mele, în ceea ce te
alături de alți aristocrați. Înainte de anul 1989, această privește, și de ce nu, în ceea ce mă privește, uneori.
sărbătoare nu era recunoscută oficial. Deși neinterzisă Într-o lume a refuzului, a scepticismului, a neîn-
într-un mod explicit, metodele de sabotare nu lipseau: crederii și a alegerii permanente, care există și azi,
erau organizate evenimente sportive, culturale, de Nicolae Steinhardt elaborează o uimitoare comparație
divertisment pentru a atrage tinerii, în special, iar în „Jurnalul Fericirii”: „logic ar fi fost ca moartea lui
majoritatea persoanelor angajate erau chemate la Socrate-omul să poarte pecetea dezordinei, a sân-
serviciu în această duminică. Nu exista vreo referire gelui, a trădării și a turbării; dar nu, a fost cum nu se
în presă legată de acest subiect, Paștele fiind celebrat poate mai senină și demnă. A lui Hristos, dimpotrivă,
de fiecare în propria casă, tacit, nu la vedere. Ca și azi, poartă – întreagă - pecetea tragediei [...].
oamenii păstrau anumite tradiții, deși în acea perioadă, Socrate moare calm, înconjurat de ucenici fideli
procurarea alimentelor necesare era destul de dificilă. și atenți, care-i sorb cuvintele în vreme ce el soarbe
În prezent, sărbătoarea Sfintelor Paști își pierde otrava nedureroasă oferită cu multă deferență
din ce în ce mai mult din sacralitate, ajungând doar de temnicer. Părăsit și trădat de ai Săi, Hristos
câteva zile în plus de odihnă, petreceri și voie bună... Se luptă cu moartea pe Cruce, chinuit de sete și
Azi, omul consideră imposibil faptul ca în imaginea acoperit de batjocuri, Socrate moare ca un senior,
sa superficială asupra lumii, să-și mai găsească Hristos ca un netrebnic, între doi bandiți. Socrate
locul credința. În limbajul său, cuvintele „Hristos a mulțumește zeilor că scapă de vicisitudinile lumii
Înviat!”, aducătoare de bucurie și smerenie, sunt total materiale, Hristos exclamă: „Eli, Eli, lama sabahtani?”
lipsite de sens... Gândirea modernă, manipulată de („Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
raționalismul superficial nu poate percepe minunea. părăsit?”). Acest ultim strigăt însă, nu este unul al
Cum reacționezi, în aceste momente, când cei de deznădăjduirii, ci unul care precede minunea Învierii.
lângă tine au o totală altă percepție? De fapt, curiozi- Știm cu siguranță că nimeni nu L-a văzut pe Iisus
tatea mea, normală de altfel, este: dacă te regăsești înviind, dar persoane numeroase L-au văzut Înviat.
în categoria menționată mai sus? Învierea în sine nu a avut martori, petrecându-se în
Dacă da, poate ar trebui să mai reflectezi puțin... intimitatea mormântului, păstrându-și astfel solemni-
Gândește-te numai la numele acestei sărbători: tatea în fața tuturor oamenilor.”
„Învierea”... acest cuvânt, lipsit de legătura cu viața Așadar, dragul meu coleg, te las pe gânduri (sper,
cotidiană, tainic, solemn, te cheamă spre ceva deose- măcar, în această perioadă), pentru a decide singur,
bit, îți aduce aminte de ceva demult uitat, parcă, dar ca de fiecare dată, având deplina libertate, ce vei
întipărit în structura ta interioară. „Sărbătoarea era alege... 
o privire plină de jind la o frumusețe pierdută, dar
păstrată ca reper, o privire spre un alt mod de viață.” A ta colegă,
(Alexander Schmemann). Vicki Ciobanu

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 13


Manifest

Cuvânt ieftin
unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor;
vorbă” îndeplinind funcţii amintite anterior. Cuvântul
este canal de comunicare, adică de împărtăşire din
celălalt, este parte a firii noastre, a umanului, pecete
Mihai Cezar DascĂlu a divinului din om. Prin cuvânt exprimăm lupte
interioare, flacăra inimii şi frământarea minţii, dăruim
„Cuvânt, după cuvânt, după cuvânt este putere.” iubire şi pace, devenim purtători de lumină; dar tot
(Margaret Atwood) prin cuvânt aflăm cea mai puternică armă, care deşi
poate să clădească cu uşurinţă, îi este totuşi dat să

Î
mpreună suntem nevoitori într-o realitate aflată în şi dărâme, să distrugă şi să culce orice vis. Cuvântul
criză profundă; cădem sub avalanşa informaţiei este o „cale” cu două direcţii: una ce ridică şi alta
care poziţionează existenţa noastră spre aplecări ce coboară. Analizând din perspectivă teologică,
constante către spectrul material. Deşi elementul observăm o adâncime a sensului ce se arată greu de
spiritual, prin definiţie, este supus infinităţii, astăzi cuprins. Dumnezeu creează lumea prin cuvânt, căci
pare că prinde contur şi graniţă ce îl limitează, îl El zice şi se înfăptuieşte, El porunceşte şi se clădeşte
îngustează şi îl desparte iremediabil de ceea ce este totul (Facere 1, 3) doar prin puterea spuselor Sale,
„trupesc”, palpabil. Şi aceasta se întâmplă pentru că atât de uşor pentru Cel ce poate toate. Prin cuvânt
am adus pe Dumnezeu până la pragul „comunului”, dă viaţă făpturilor Sale, ridică din ţărână animale şi
vorbind despre El fără a-L cunoaşte, căutându-L verdeaţă, aşează „raţiune” peste ele, slujesc omului
rareori în creaţia Sa, aşteptând minunea cu ochi ca împreună să aştepte „Pământ nou şi Cer nou”.
nebuni ce nu văd naturalul din ea, împingând uşor Cuvântul nu e doar un mod de adresare
totul către indezirabil. Nu surprindem raţiunea creaţiei a divinităţii către creaţie, ci este chiar Fiul lui
ca Euharistie, aşa cum nu vedem pădurea de copaci: Dumnezeu, pentru că „la început era Cuvântul şi
suntem orbi. Şi criza nu e doar una economică, Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvân-
socială ori a sistemului, ci înaintea lor stă o criză a tul” (Ioan 1,1). Prin Hristos, Tatăl Creator săvârşeşte
sufletului ce nu este capabil să cearnă binele de rău, lucrarea Lui. „Cuvântul” este Adevărul, Calea şi Viaţa
sub inflaţia de cuvinte. (Ioan 14, 6), doar prin El se ajunge la Tatăl, prin El se
„Nebunia lumii” găseşte izvor în cuvântul ieftin, trăieşte Dumnezeu. Cuvântul este putere; Cuvântul
fără preţ, care invadează până la refuz paharul con­ este scump; la Cuvânt ajungem prin osteneală şi
ştiinţei ce zdruncinată pune pe acelaşi plan divinitatea voinţă; Cuvântul nu este doar viaţă, ci izvorul ei.
lângă mizerii banale. Hristos îndeamnă - „nu daţi cele
sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre Ce desemnează termenul de „ieftin”?
înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare Termenul de „ieftin” se referă la un obiect sau
şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.” Matei VII,6 – o stare, înţelese ca uşor de atins, banale, ordinare.
spre a înţelege că gestionarea „cuvântului” impune Pentru o mai lesne pătrundere a sensului, sugerăm
responsabilitate, iar „jocul” ori trimiterea în derizoriu raportarea la antagonistul acestuia: scump. Un obiect
a ceea ce este sacru duce la moarte. devine ieftin atunci când în comparaţie cu un altul
este inferior calitativ, ori îl găsim din abundenţă, ceea
Dar „ce este cuvântul”? ce îl face uşor de procurat. Acelaşi obiect poate fi
Folosind planul ştiinţelor sociale observăm ieftin într-o anumită zonă, iar în alta poate fi scump
„cuvântul” ca fiind parte a unei convenţii, un mod de (intervenind în ecuaţie factori exteriori specificului
a comunica cu o altă persoană ori grup, mijloc de a acelui bun). Ceea ce este ieftin cu uşurinţă va fi
te integra şi convieţui. Dicţionarul Explicativ al Limbii îndepărtat, aruncat, discreditat pentru că oricând
Române îl defineşte ca „unitate de bază a vocabu- poate fi înlocuit cu unul asemenea. Ataşat ca adjectiv
larului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unei stări, noţiunea de „ieftin” desemnează un cadru

14 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


ce se apropie de spectrul unei imagini unde ideile de
„jalnic”, „vrednic de milă” şi „compătimire”, „de-
plorabil” ori „lamentabil” sunt considerate vectori.
Alăturăm noţiunile de „ieftin” şi „cuvânt”
(analizate distinct - în lumina societăţii şi a teologiei)
rezultând conceptul de „cuvânt ieftin”. Pentru socie­
tatea contemporană cuvântul este ieftin, înţeles atât
prin prisma unei cercetări cantitative, cât şi calitative.
Cantitativ, observăm o abundenţă de cuvinte,
de informaţii transmise cu rapiditate prin canale
media, care sufocă pe cel nepregătit să le filtreze
cu înţelepciune. Astfel se caută informaţiile simple,
banale, lascive - pentru că sunt uşor de reţinut şi mai
ales sunt accesibile tuturor. Această atitudine a cau-
zat o pervertire continuă a metodelor de comunicare
şi a mesajului transmis.

Calitativ, cuvântul suferă mutaţii ontologice. Cauza


este dublă: atât de la emiţător, cât şi de la receptor. tate în care cuvântul este ieftin, are în componenţa
Cel ce emite mesajul, mai ales prin televiziune, este sa un factor uman ineficient, ce clădeşte relaţionarea
dornic de a face conversia integrităţii cu beneficiul pe fundamentul falsităţii; un cuvânt ieftin cauzează o
„rating”-ului; puţin sunt cei care stăpânesc la nivel pseudodemocraţie, pentru că procesul reprezentării
conceptual termenii cu care jonglează, amestecând este unul compromis.
în discursul lor sensuri care pot fi devastatoare.
Cel ce primeşte informaţia nu are timp să o verifice Rezum ideea de „ieftin” specifică realităţii coti-
şi o acceptă ca autentică. Este necesară o formă diene prin cuvintele unui prieten ce descria simplu
de prohibiţie a cuvântului, un control care să pună dorinţa noastră de a vorbi fără „putere: „Bulă şi cu
expertiza în mâna cunoscătorilor şi nu în cea a ama- Ştrulă erau într-un copac, dar bicicleta nu-i a lor”.
torilor; nu poţi chema un ziarist să analizeze cauzele Pentru creştin însă, cuvântul ieftin este sinonimic
prăbuşirii unui avion fără ca înainte să fi chemat un cu moartea. Căci printr-un cuvânt spus la întâmplare
specialist în aviaţie ce poate avea o părere avizată. putem ucide în aproapele credinţa lui, îl putem sminti
Cuvântul ieftin reflectă fapte ieftine, dar mai ales şi îi putem compromite lupta pentru gustarea din
o lume ieftină în ansamblul ei. Deşi aflăm atât de dulceaţa veşnică. Dacă Adevărul este Cuvântul, ceea
multe, cunoaştem atât de puţin. Cuvântul nu mai ce este în afara Lui nu mai este „cuvânt”. Cuvântul
are putere, îl aruncăm cu uşurinţă nu doar în spaţiul ieftin pe care îl rostim, sentinţa pe care o adresăm
public, ci şi în viaţa intimă. „Te iubesc” apare scris pe prin injurii îl aduce pe Hristos la stare de „ieftin”. Şi
cutii de bere, de chibrituri, pe ciocolată sau cereale, cum Hristos nu se coboară la asemenea stare, toată
dar pierde din sacralitatea şi intensitatea sa. Dacă îl iniţiativa noastră nu aduce decât osândă.
folosim prea des îl „uzăm”, devine nesincer, fals. Cuvântul trebuie să fie responsabil, puternic şi
Pare că uneori ne dorim doar a spune ceva, deşi scump, nu contingent, slab şi ieftin.
nu cântăreşte nimic. Mai sănătos - „vorbeşte dacă Îndemnăm în perioada aceasta a Postului Mare
sunt cuvintele tale mai convingătoare ca tăcerea, să lucrăm la cuvântul nostru, să nu dărâmăm ceea
dacă nu, taci”, spunea Euripide. Libertatea cuvântului ce alţii cu osteneală au ridicat, ci să exprimăm
s-a înţeles ca libertinaj al cuvântului, într-o nouă o­nest şi cu atenţie ceea ce simţim şi gândim. Astfel,
formă lipsită de consistenţă şi de demnitate. O socie­ înţelegem drept Ortodoxia şi puterea din Cuvânt. 

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 15


Spiritualitatea Ortodoxă

Schitul liturghiilor româneşti


de la Muntele Athos*
AUGUSTIN PĂUNOIU marea, muntele şi pădurea, peisajul este ameţitor. Dar toate
surprind aici, în Athos.

C
ine numără Muntele Athos între marile minuni ale Asprimea locului unde a fost ridicată mănăstirea
lumii nu greşeşte. În puţine locuri de pe pământ, românească a făcut, ca din vechime, să se stabilească aici
marea, cerul şi muntele îşi dau o întâlnire mai fericită. pustnici dornici de o înaltă vieţuire duhovnicească. Mai
Splendoare e cuvântul care ar descrie cel mai potrivit spec- întâi, Petru Athonitul şi-a ales în această parte a peninsulei
tacolul de culori pe care îl poţi admira de la bordul vasului sălăşluirea. După el, Sfântul Atanasie, întemeietorul Lavrei,
plecat din Ouranopoli spre Dafni. Cerul albastru, marea de şi-a săpat peştera în peretele stâncos al muntelui abrupt,
turcoaz şi reflexele galbene, roşii şi cenuşii ale stâncilor care formează un mic golf la intrarea în mare.
completează cu verdele chiparoşilor şi al măslinilor paleta Primii monahi români veniţi pentru nevoinţă în Vigla
cromatică care ţi se iveşte înaintea ochilor. Dumnezeu sunt menţionaţi în jurul anului 1750. Ei pustniceau sub
S-a jucat cu culorile în această parte de lume, iar ceea ce povăţuirea unui ieromonah pe nume Macarie la Paraclisul
a reuşit nu are echivalent în cuvinte. Dar Athosul este o „Sfântul Ioan Botezătorul“, de la care şi-a luat mai târziu
minune mai ales pentru viaţa duhovnicească a monahilor numele şi schitul.
care se roagă aici pentru lumea întreagă. Cine păşeşte Rugăciunile şi privegherile obositoare de noapte au
în Sfântul Munte rămâne fascinat atât de peisajele de o făcut ca monahii de la paraclis să fie recunoscuţi pentru
negrăită frumuseţe care se perindă în faţa ochilor călătorului sfinţenia vieţii lor. Istoria Athosului consemnează o minune
pe drumurile între diferitele mănăstiri athonite, cât şi de care s-a petrecut în jurul anului 1800, când asupra
atmosfera pe care o creează rugăciunea necontenită a celor Mănăstirii greceşti Lavra s-a abătut un nor de lăcuste care
ce se nevoiesc în singurătate. distrugea grădinile şi livezile monahilor. Părinţii greci au
Schitul românesc Prodromu se află la extremitatea făcut rugăciuni şi litanii cu sfintele moaşte pe care le avea
estică a peninsulei Athos, numită Vigla, într-un ţinut pietros, mănăstirea, cu capul Sfântului Mihail, episcopul Sinadelor,
bântuit de teribile furtuni şi vânturi puternice. Locul sălbatic, renumit pentru darul deosebit de alungare a lăcustelor. Dar
dar încântător prin frumuseţea coloristică a împrejurimilor, lăcustele nu au plecat în urma acestor rugăciuni.
este prielnic retragerii isihaste la care te îndeamnă liniştea Tot în acea vreme, la chilia Sfântul Ioan Botezătorul
muntelui înălţat în partea vestică a mănăstirii până la alti- din Vigla se nevoiau trei sihaştri români: bătrânul duhovnic
tudinea de 2.033 de metri. Marea Egee întregeşte varietatea Iustin împreună cu doi ucenici ai săi, Patapie şi Grigorie.
reliefului cu nemărginirea ei albastră. Pentru cineva care Văzând grecii că nu reuşesc nimic, s-au gândit să-l cheme
nu e obişnuit să cuprindă cu ochiul dintr-o singură privire pe Iustin Vlahul, ştiindu-l monah îmbunătăţit. Duhovnicul
român a mers la Lavră, a făcut
Aghiazmă, iar când a început
să stropească cu apă sfinţită şi
să cânte „Mântuieşte Doamne
poporul Tău...“, norul de lăcuste
s-a ridicat şi a plecat.
Renumele marelui duhovnic
român a făcut ca în jurul lui să
se adune mai mulţi fraţi care
s-au gândit să ridice o aşezare
monahicească mai mare, un

16 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


schit. Deşi obţinuseră aprobare din partea Marii Lavre, eve- Patriarhia Română i-a trimis din ţară spre Athos, începând
nimentele petrecute în prima jumătate a secolului al XIX-lea cu anul 1976.
nu au permis împlinirea acestui gând. Între odoarele de preţ pe care monahii le păstrează cu
În 1816, bătrânul Iustin murea, iar la cinci ani după sfinţenie sunt câteva icoane făcătoare de minuni. Cea mai
aceea începea Revoluţia în Grecia. Ucenicii fostului vestită dintre ele este icoana nefăcută de mână a Maicii
conducător al obştii au plecat înapoi în România, ducând Domnului pe care o găsim în biserica mare.
cu ei actele primite de la lavrioţi. Altor monahi le va reveni Istoria Prodromiţei spune că în anul 1863, ctitorul
sarcina de a întemeia schitul dorit. Nifon şi Nectarie, călugări schitului, ieroschimonahul Nifon, a dorit ca şi în schitul
ai Mănăstirii Horaiţa, după ce stau o perioadă la schitul pe care îl conducea să aibă, asemenea tuturor lavrelor
athonit Sfânta Ana, se stabilesc la Kerasia, nu departe de athonite, o icoană cu Maica Domnului. Iordache Nicolau din
Prodromu. Apoi răscumpărară cu mulţi bani chilia dată unor Iaşi a fost pictorul căruia i s-a încredinţat sarcina pictării
greci, iar Nifon pleacă înapoi în Moldova de unde obţine de acestei icoane. Potrivit rânduielilor bisericeşti, iconarul
la mitropolitul Sofronie Miclescu şi domnitorul Moldovei, trebuia să citească zilnic Acatistul Maicii Domnului şi să ia
Grigorie Ghica, suma de 3.000 de galbeni şi aprobarea de masa după încetarea lucrului din acea zi. Evlaviosul zugrav
a strânge alte ajutoare din ţară. Patriarhul ecumenic Chiril s-a apucat cu sârg de muncă şi a reuşit să lucreze icoana
încuviinţa şi el, în 1856, construirea acestui lăcaş românesc în afară de chipurile Maicii Domnului şi al Pruncului Iisus,
de rugăciune, iar un an mai târziu, avea loc punerea pe care nu izbutea deloc să le picteze cum se cuvine. Plin
temeliei bisericii celei mari, lucrare care se va termina în de mâhnire, abătut, meşterul a întrerupt lucrul şi, acoperind
1866. Sfinţirea ei s-a făcut de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi cu o pânză icoana, s-a închis în odaia sa, unde s-a rugat
Constantin şi Elena în acelaşi an, slujba fiind săvârşită de fierbinte Maicii Domnului să-l ajute în osteneala sa. Ziua
arhiereul moldovean Isaia Vicol, egumenul Mănăstirii Golia. următoare, când a intrat în atelier, a aprins candela şi pe
Stăreţia rodnică a ieromonahului Nifon s-a încheiat în când dădea la o parte pânza, minune!, icoana era terminată
anul 1870, când bătrânul s-a retras de la conducerea obştii, şi pictată în chip de negrăit.
alegându-şi ca loc de rugăciune o chilie aproape de peştera În urma acestei întâmplări, icoana a fost dusă cu multă
Sfântului Atanasie, unde a vieţuit până la moartea sa, în cinste la Muntele Athos, iar în timpul călătoriei, ea a săvârşit
1899. Pentru că a fost pildă de viaţă duhovnicească, părinţii mai multe minuni.
de la Prodromu au luat osemintele cuviosului şi le-au Peste 5.000 de volume de carte veche adăposteşte
aşezat în locul pregătit sub altarul bisericii celei mari, unde biblioteca mănăstirii Prodromu, din care majoritatea sunt
le găsim şi astăzi. Testamentul către monahii prodromiţi cărţi de slujbă. Între exemplarele de mare valoare pe care
mărturiseşte ceva din duhul acestui mare nevoitor: „Fraţilor, le poate admira pelerinul venit aici se numără: „Cazania lui
să aveţi grijă de sufletele voastre, ştiind că aicea este vre- Varlaam“ din 1643, „Pravila de la Govora“ din 1652, „Noul
mea nevoinţelor, iar dincolo a plăţilor şi a cununilor. Să aveţi Testament de la Bălgrad“ al lui Simion Ştefan din 1648,
dragoste între voi. Să fiţi smeriţi, buni şi ascultători şi lesne „Biblia lui Şerban Cantacuzino“ de la 1688 sau „Evanghe-
iertători unii altora. Siliţi-vă din toate puterile să păziţi pacea liarul“ lui Antim Ivireanul de la Snagov din 1697.
dintre voi, iar asupra patimilor şi gândurilor celor necurate Pe lângă aceste rarităţi, biblioteca conţine şi aproape
să ne înarmăm cu postul, cu privegherea şi, mai mult decât 200 de manuscrise, unele provenind din ţară, de la
toate, cu aducerea-aminte de moarte...“. alte biblioteci mănăstireşti sau chiar scrise de monahii
Cu timpul, schitul a sporit ca număr de vieţuitori şi i s-au de la Prodromu. Cel mai însemnat loc îl ocupă „Istoria
adăugat alte construcţii: arsanaua de la mare, biblioteca, mănăstirilor athonite“, scrisă de schimonahul Irinarh
spitalul şi farmacia, camerele pentru oaspeţi. Şişman (1845-1920). Alcătuită în zece volume, lucrarea
În 1963, odată cu serbarea unui mileniu de viaţă cuprinde istoria Athosului, a aşezămintelor monahale de
monahală în Athos, la ceremoniile care au avut loc au aici şi consemnează faptele de seamă petrecute la sfârşitul
participat toţi patriarhii ortodocşi. Atunci s-a luat hotărârea secolului al XIX-lea în Athos şi în lume. 
de a se trimite călugări tineri care să continue în duhul
* Continuăm seria marturiilor privind viaţa duhovnicească a
de nevoinţă al bătrânilor. Lucrările de renovare a schitului românilor din Sfântul Munte Athos, părinţi duhovniceşti, monahi şi
au început odată cu venirea mai multor monahi pe care pelerini cu dor de Dumnezeu.

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 17


Dialoguri

Interviu cu Pr. Prof. Dr. Emanoil Băbuş, prodecan al Facultăţii


de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (I)

Î
n numărul acesta al pic mai libere, dar în care persecuția era diferită, căci
revistei noastre şi în deși regimul lui Tito părea a fi unul liberal, condițiile
cel ce va urma, ne-am erau destul de stricte pentru Biserică. Acest lucru l-am
îndreptat cu interes observat când am ajuns preot la o parohie sârbească
atenţia spre profilul unui din Franța, parohie în care mai mult de jumătate dintre
alt om „cu greutate”, din credincioși erau nebotezați. Și proveneau din Iugosla-
facultatea noastră, anume via! Deci, Tito le interzicea conaționalilor săi intrarea în
Părintele Profesor Doctor Ortodoxie! Iar această intrare se face prin Taina Sfântului
Emanoil Băbuş, prodecan Botez. Pe când la noi, botezuri se făceau, uneori cu mai
1 şi cadru didactic la Catedra de Teologie Istorică, specia­ multă grijă și fereală de anumite persoane, dar marea
litatea Istoria şi spiritualitatea Bizanţului. Pe această cale majoritate a populației României era botezată, cununată
îi mulţumim pentru bunăvoinţă şi pentru deschiderea de în Biserică. Era însă, o grijă deosebită asupra cuvântului,
a răspunde întrebărilor noastre. Să-l cunoaştem deci, pe pe care trebuia să-l controlezi.
omul, părintele şi profesorul din spatele catedrei... - Ați pomenit despre părintele Calciu... cum era dânsul
ca îndrumător?
- Cum era învățământul teologic înainte de 1989? Dvs. - Ei bine, eu l-am avut ca îndrumător din anul I până
ați fost și seminarist și student și profesor la Seminarul în anul IV de seminar, când a fost din nou arestat, mai
Teologic. întâi cu interdicția de a părăsi domiciliul, iar mai apoi
- Învățământul era diferit, în primul rând pentru că arestat, dându-i-se o nouă pedeapsă de 5 ani, după care
era o perioadă diferită de cea de astăzi. Acesta nu ținea a plecat în SUA. Însă, în cei patru ani ne-am putut da
de Universitate sau de Ministerul Educației. Condițiile din seama cum e acest om. A fost un om care ne-a marcat,
Seminar și chiar de la Facultate erau bune, normale până în sensul că și orele de dirigenție erau puțin diferite,
la urmă, dar disciplina era mult mai strictă, în sensul în mai ales prin faptul că dânsul lucra mult la formarea
care regimul Seminarului era unul de internat, chiar dacă noastră ca viitori preoți. Venea cu o experiență atât de
erai din București, erai la internat. Acesta presupunea un răvășitoare în ce privește tinerețea dânsului, făcuse 20
program de cazare de luni până duminică, cu alte cuvinte, de ani de închisoare, începuse Facultatea de Medicină,
toată săptămâna, existând zile când puteai merge acasă a fost arestat apoi, a terminat și Facultatea de Filologie
sau în oraș, în principiu, zile de sâmbătă și duminică. specialitatea Limba Franceză, a terminat apoi și Facul-
Sâmbăta de la ora 14 la ora 17, când începea slujba tatea de Teologie, a devenit preot și făcea parte din gru-
Vecerniei, iar Duminica, după Sfânta Liturghie și masa pul acela de oameni foarte exclusiviști, care au cunoscut
de prânz, aproximativ de la ora 13 la ora 19, când aveam și credința în condiții-limită, cum ar fi anii de detenție.
meditația pe seară. În rest, erai obligat să stai în clădirea Era un foarte bun profesor, preda în anii aceia cu tehnici
Seminarului. moderne limba franceză. Am făcut cu dumnealui Noul
- Exista, totuși, acea „strânsoare” comunistă Testament; insista foarte mult pe exegeză și pe noutăți
catalogată drept diabolică? în ceea ce privește arheologia biblică. Amintirile sunt
- Este clar că nu au fost condiții foarte ușoare. Eu foarte bogate. Dar ceea ce este foarte important și aici
am făcut parte dintr-o clasă în care îndrumător de an se vede lucrarea lui Dumnezeu, este faptul că ultima
ne era Pr. Calciu-Dumitreasa. Aveam totuși libertatea Sfântă Liturghie pe care a săvârșit-o a fost în biserica la
de a învăța disciplinele teologice. Bisericile din România care slujesc eu acum împreună cu colegii mei, Pr. profe-
erau deschise în acea perioadă, spre deosebire de sor Vasile Gordon și Pr. profesor Silviu Tudose. Venise
alte țări vecine, cum ar fi Iugoslavia, care păreau un în țară, era bolnav; a slujit și la noi. Ulterior s-a internat

18 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


în spital. Își dorea să facă o nouă vizită în Moldova, la era posibilă această soluţie şi mi-a rămas numai varianta
Mânăstirea Petru Vodă, însă n-a mai reușit acest lucru. rămânerii acolo, iar rămânerea a fost posibilă prin numirea
- Revenind la dvs., cum a apărut oportunitatea de a la o parohie situată la 200 km de Strasbourg, anume
pleca în străinătate? Belfort. Parohia era formată în majoritate din sârbi, dar ea
- În 1987 am terminat cursurile de doctorat la aparţinea ruşilor care ţineau jurisdicţional de Patriarhia
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, speciali­ Ecumenică. Aceasta era foarte risipită; existau acolo,
zarea Istoria și spiritualitatea Bizanțului, iar în perioada am aflat ulterior, 7 etnii: ruşi, sârbi, francezi convertiţi,
1987-1990 am fost profesor la Seminarul Teologic din greci, palestinieni, libanezi, români, moldoveni. Biserica
București. Până în 1990 foarte greu se putea pleca propriu-zisă era organizată într-un garaj. Iniţial nu am ştiut.
în străinătate. Pe baza mediilor pe care le aveam, Eram bucuros că puteam sluji într-o parohie ortodoxă, iar
eram chemați periodic la un concurs pentru burse în slujbele se ţineau pe stil vechi, aparţinând de ruşi. Erau
străinătate. La un astfel de concurs am participat și eu oameni, mai ales dintre sârbi, care nu erau botezaţi şi
și l-am câștigat în ianuarie 1989. După acest eveniment nu acceptau să fie botezaţi mai ales din pricina vârstei
mi s-a comunicat că e posibil să plec în străinătate, considerată de ei înaintată (unii dintre aceştia aveau 40 de
precizându-mi-se și destinația probabilă: Facultatea de ani), dar şi din cauza faptului că ei credeau că apartenenţa
Teologie Protestantă din Strasbourg. La vremea aceea, la Biserică se moşteneşte din tată în fiu sau din părinţi în
cetățenii români nu aveau pașapoarte, se făcea o cerere fiică. Pentru ei nu exista perspectiva Tainei Sfântului Botez.
către Serviciul Pașapoarte, problema fiind soluționată de De aceea, a fost o muncă susţinută. Recunosc că nu am
ministerul Cultelor de atunci. N-am plecat până în 1989. reuşit să botez decât 2-3 persoane. Ei erau bucuroşi că pot
A venit Revoluția și imediat după aceea totul a fost mult participa la slujbele Bisericii, chiar dacă nu aveau acces
mai ușor. Am reușit să plec însă abia în ianuarie 1991, la Împărtăşanie. Am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu şi
când anul universitar începuse deja acolo. Am rămas în al sârbilor, care s-au mobilizat în contextul problemelor
Facultatea din Strasbourg până la terminarea cursurilor grave pe care le-au avut în fosta Iugoslavie, să facem o
de master; am urmat și cursurile de doctorat, iar teza nouă biserică. Am realizat aceasta într-un timp foarte scurt:
de doctorat am susținut-o la Facultatea de Teologie în 1992 am început construcţia, iar sfinţirea lăcaşului a
Protestantă din Paris în 1997. avut loc în 1994. A fost posibil acest lucru mai ales prin
- Am dori să ne împărtășiți din experiența dvs. ca purtarea de grijă lui Dumnezeu, mai exact prin jertfa unui
student și ca preot paroh în Occident. copil al unei familii de sârbi. Copilul era nebotezat, familia
- Perioada petrecută în Occident a fost una bogată ne-a cerut să găsim o posibilitate să-l botezăm, copilul
și în trăiri și în ceea ce privește schimbarea de atitudine. fiind în vârstă de 8 ani şi având un cancer la creierul mic,
Veneam dintr-o țară care cunoştea de atâta vreme regimul inoperabil. În cele din urmă, au găsit un preot sârb care
comunist, într-un sistem de învăţământ deja diferit faţă a venit de la Paris şi care a botezat acest copil, iar în final
de cel pe care l-am întâlnit în Occident, aşa încât primul m-au întrebat ce pot face ei pentru biserica noastră de
contact a fost unul de acomodare cu sistemul. Aveam deja acolo, pentru parohie. Le-am spus că vrem să construim o
30 de ani când am plecat în Franţa, iar începutul n-a fost nouă biserică, iar ei s-au mobilizat, iar timp de 2 ani cât au
uşor. Cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut primele exame­ ţinut lucrările, copilul a supravieţuit, iar când lucrarea a fost
ne, am terminat cursurile de master în numai 6 luni. Unii gata, a murit aşa cum se aşteptau medicii de multă vreme.
colegi au primit îngăduinţa de a face aceste cursuri în 2 Între 1994-97 am continuat activitatea pastorală în această
ani, mie însă nu mi s-a dat această posibilitate. Începând parohie, o activitate intensă, bogată, dar care a necesitat
cursurile de doctorat, nu mai primeam bursă, aceasta se şi un efort mare pentru că parohia nu putea să-mi asigure
acorda numai pentru cursurile de 2 ani. Mi s-a spus că aş susţinerea financiară şi atunci a trebuit să lucrez şi am
fi obţinut greu o prelungire şi că ar fi bine să revin în ţară lucrat în cadrul primăriei din Belfort, întâi ca paznic de
de unde să continuu colaborarea cu Strasbourgul şi din noapte la Castelul Belfort din perioada lui Vauban, apoi
când în când să revin în Franţa pentru a-i arăta profesorului la serviciul de comunicaţii al primăriei şi 3 ani la poliţia
meu stadiul cercetărilor. Din punct de vedere financiar nu municipală a oraşului.  

Interviu realizat de Tiberiu Anghelina


Asociația Studenților Teologi Ortodocși 19
Omul de lângă noi

Între şcoala smereniei şi teologia universitară

C
e vă spune numele studentului Jorza mănăstire. Mă simţeam ocrotit în preajma
Nicolae? Probabil, nimic. Aţi putea ei, mai ales când ne certa tata.
spune că e un student ca oricare - Când aţi intrat în mănăstire?
altul, însă pentru studenţii din anul al IV-lea - Trebuie spus că am rămas cântăreţ
care îl cunosc, el este Ierodiaconul Nifon. la strană până am venit la mănăstire, lucru
Un părinte înalt nu doar la propriu, un ce s-a întâmplat când împlinisem 18 ani,
ardelean din Ţara Zarandului sub al cărui imediat ce am terminat profesionala, ce
veşmânt monahal se ascund multă smere- a durat 3 ani. Apoi am intrat la seral şi
nie şi dragoste de Dumnezeu. Să urmărim voiam să merg la Seminar la Caransebeş,
aşadar, povestea părintelui, venit aici de pe dar s-a întâmplat ceva. Într-o seară, prin
plaiuri îndepărtate pentru a învăţa slovele ’97, am văzut la televizor un interviu cu
bisericeşti. Părintele Cleopa ce m-a marcat foarte
mult deoarece nu mai văzusem preoţi cu
- Blagosloviţi, părinte! aşa barbă mare, cuvioşi ca şi sfinţii din
- Domnul (zâmbeşte discret)! icoane, şi-atât de mult mi-a plăcut cum
- Povestiţi-mi puţin despre copilăria a vorbit, că vroiam să-l mai aud, dar nu
dvs. Cum l-aţi aflat pe Dumnezeu? am mai avut ocazia. Un unchi de-al meu a
- În familie nu pot să zic că am cunoscut credinţa cum fost în excursie la mănăstiri în Moldova şi-a adus de-acolo
am cunoscut-o în mănăstire, în viaţa monahală, dar din nişte casete audio cu predici de-ale Părintelui Cleopa. La
familie am prins dragoste de Biserică. Înainte să încep să cânt noi în sat se face clacă, adică atunci când cineva cu mai
la strană la biserica din sat mi-a plăcut foarte mult de preotul mult pământ are de tăiat cocenii sau de cules porumbul,
care slujea acolo... am prins aşa o dragoste de biserică...! mergem şi noi să-l ajutăm, mai ales că nu avem chiar aşa
- Aşadar aţi crescut în Biserică… de mult. Fiind mai mulţi acasă am mers de l-am ajutat şi,
- Da, mare ispită era Duminica cu desenele animate în timp ce stăteam la masă, am făcut o pauză şi ne-a pus
când mai întârziam, iar mama ne spunea: dacă nu vă să ascultăm acele casete. Atât de mult mi-au plăcut acele
grăbiţi, nu mai vedeţi nimic la televizor. Cumva nu ne pilde pe care le-am auzit la Părintele Cleopa acolo încât mi-
obliga, dar am văzut cât de mult contează să mergi la am dorit şi eu să merg la el. Atunci am simţit această che-
biserică. Având voce şi la şcoală participând la fel şi fel mare încât le-am spus părinţilor să-mi dea bani ca să merg
de spectacole, mi-a plăcut şi mie să îngân cu cei de la la Sihăstria. Ei n-au putut şi atât de mult m-am mâhnit că
strană, să cânt cumva după ei. Cântând, m-am apropiat nici n-am mai mâncat în ziua aceea. Într-o zi, când am fost
de strană, şi părintele, care mi-a fost şi profesor de religie, la maistrul meu acasă şi am trecut pe lângă mănăstirea
m-a făcut cântăreţ la strană, m-a primit acolo. Ne spunea Crişan, pe care n-am văzut-o, ci doar indicatorul, şi mi-a
că dacă ne spovedim şi ne împărtăşim ne dă notă mare rămas imprimat în memorie că nu-i departe. Prin aprilie
la religie. Sunt lucruri care pentru copii contează: să îl faci am întrerupt liceul seral însă profesorii m-au chemat să
să vină la biserică şi să simtă bucuria de a fi în biserică la termin anul, dar eu nu am mai vrut. Pe 13 iulie 1999 am
slujbă. Copilăria am petrecut-o în Biserică şi în familie, însă venit la Brad (o localitate la 8 km distanţă de Mănăstirea
tata era cu serviciul, mama cu treburile casei şi n-au avut Crişan), de unde mi-am luat şomajul şi am plecat pe jos
timp să stea lângă noi să ne-nveţe rugăciuni, doar aşa, spre mănăstire. Acolo l-am întâlnit pe Părintele Antonie
ce-am mai prins din biserică şi de la bunica ce se ruga care m-a primit cu drag. Am fost aşezat la masă cu părinţii
foarte mult. Ea mi-a intrat la suflet şi m-a învăţat multe şi apoi am mers la ascultare, cum e la mănăstire. Lucrul ce
lucruri. Era un suflet sensibil, bărbătos şi o vedeam mereu m-a marcat a fost că mi-am dat seama cât de puţin ştiam,
cu cartea de rugăciuni în mână, carte pe care am dus-o la ce înseamnă să fii bun creştin, deşi mergeam la biserică,

20 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


mă spovedeam... Aici am simţit că mi-e locul, parcă îi vrea să mai am timpul ce l-am avut dar nu mai am cum.
cunoşteam pe părinţi dintotdeauna, am simţit că am venit Facultatea mi-a deschis orizonturile şi pot privi lucrurile
acasă. Când m-am întors la casa părintească am adus altfel. Îţi deschide perspective în viaţă şi te ajută să nu fii
nişte iconiţe, nişte lănţişoare şi nişte vederi cu mănăstirea, îngust la minte. Înainte să vin la şcoală cumpăram cărţi,
iar mama când le-a văzut a început să plângă. Eu i-am dar nu ştiam ce să cumpăr, pe când aici ţi le recomandă pe
spus că vreau să merg la mănăstirea Crişan şi să rămân cele de care ai nevoie. O carte îţi dă trimitere la altă carte,
acolo, iar mama mi-a zis să fac seminarul şi după ce-l dar în schimb este şi mult balast. Ai ocazia să stai pe lângă
termin să mă mai gândesc. I-am spus că m-am gândit, oameni ce au şi cultură, oameni umblaţi prin lume, care şi-
iar ea a zis să fac cum cred eu ca e mai bine pentru mine. au dedicat viaţa studiului Sfintei Scripturi şi Sfinţilor Părinţi.
În dimineaţa de 17 iulie am plecat la mănăstire şi m-am Doar stând în preajma lor şi ascultându-i te hrăneşti, te
uitat pe geam la ei părinţii mei cum dormeau gândindu- întăreşti şi te ajută. Pustia te ajută să cunoşti rugăciunea,
mă că poate plec fără a mă mai întoarce, am lăsat totul în dar şi lucrurile astea, măcar cum spunea Părintele Teofil
grija Maicii Domnului. Ajuns la mănăstire, m-a întâmpinat Pârâianu: „să ieşi din facultate cum ai intrat!” De multe ori
părintele stareţ, apoi am mers la diverse ascultări. În 25 ieşi mai necredincios decât intri. Nu pot spune că-mi pare
martie 2000, de Bunavestire, m-a făcut frate, iar în 2002, rău că am făcut şcoală…
de acelaşi praznic, m-a făcut rasofor cu numele Atanasie. - Acum vă simţiţi mai aproape de Dumnezeu?
Apoi am plecat la Seminar şi de-atunci, de 9 ani de zile, - Greu de spus, am îmbătrânit în păcate. Mai aproape
sunt tot prin şcoli. de Dumnezeu, nu, mai neştiutor da. Atunci credeam că ştiu
- Unde aţi mers la seminar? totul şi-mi era de-ajuns, însă acum îmi dau seama că nu
- Am plecat la Seminarul de la Mănăstirea Cernica ştiam nimic şi că nu ştiu nimic.
unde am făcut 3 ani, până ce s-a desfiinţat şi apoi am - Ce sentimente aveţi acum că terminaţi cei 9 ani de
continuat ultimii 2 ani la Mănăstirea Radu Vodă. În 2003 şcoală şi vă întoarceţi în sfârşit acasă, la mănăstire?
pe 28 decembrie m-a făcut monah cu numele de Nifon de - Cât am fost în şcoală când mergeam la mănăstire mă
sărbătoarea celor 14.000 de prunci ucişi de Irod. Părintele simţeam ca un vizitator şi aici, oarecum, acasă. Ca monah
a vrut să fie un nume uşor de pronunţat şi cunoscut e greu, căci ai şi alte îndatoriri, fiecare cu rânduiala lui, şi te
românilor. În 2004 m-a făcut diacon la Mănăstirea Hodoş simţi neîmpăcat cu tine însuţi, căci trebuie să îndeplineşti
Bodrog în Arad. şi cealaltă lucrare, aceea a monahului, căci pe cea a stu-
- V-a marcat seminarul? dentului te străduieşti să o faci, şi cazi aşa într-o lâncezeală
- Ce să zic? Seminarul a fost deosebit, însă m-am răcit duhovnicească când vezi că nu mai poţi; de multe ori nu
într-un fel, acasă citeam mai des Sfânta Scriptură. Într-un eşti înţeles mai ales când ţi se cere doar în partea asta a
timp nu mai vroiam să continui şi dacă nu-l aveam pe studentului. Părintele stareţ mi-a spus: canonul tău e să
părintele meu duhovnic, la care mergeam în fiecare zi, nu înveţi, să cercetezi, să cauţi, să întrebi; ăsta e canonul
aş mai fi continuat. Părintele duhovnic, pe care tot Nifon îl tău de rugăciune, dar dacă îţi mai rămâne timp să faci şi
chema, îmi dădea curajul, mă spovedea, mă chema să îl celelalte. Aici am simţit că Facultatea de Teologie nu este
mai ajut la slujbe, şi mai uitam de griji. uşoară mai ales dacă nu eşti aproape de biserică.
- Cum v-aţi înţeles cu colegii? - În încheiere, ce sfat le daţi colegilor noştri, ca student
- Erau cuminţi în felul lor şi m-am înţeles cu ei neavând şi ca părinte?
probleme sau certuri. Uneori aduceam câte ceva de-acasă - Vai de capul meu... Ei, dragă, aşa mă rog la
şi mai veneau pe la mine de împărţeam cu ei mâncarea. Dumnezeu: să ţină credinţa şi mintea întreagă, cum zicea
- Cum v-aţi adaptat la mediul universitar în comparaţie un părinte care s-a rugat toată viaţa să nu îi ia Dumnezeu
cu cel seminarial? minţile, şi să ne dea răbdare şi putere, precum şi părintele
- În seminar profesorii erau mai îngăduitori ştiind că Paisie Olaru zicea: să nu spui tot ce ştii, să nu faci tot ce
suntem cu ascultările la mănăstire. În afară de cei 3 ani ca poţi..., ascultând de mai-marii noştri.
frate nu am prea stat în mănăstire. Părintele stareţ mi-a - Părinte, vă mulţumim pentru interviu!
zis atunci să citesc că mai târziu n-o să mai am timp. Aş - Iartă-mă dacă am greşit... Doamne ajută! 

Interviu realizat de Silviu-Constantin Nedelcu


Asociația Studenților Teologi Ortodocși 21
Din exterior...

Poteci în Piatra Mare


CRISTIAN CIOCĂU
Iniţial alesesem să vedem întâi Peştera de Gheaţă şi

D
upă cum deja ştiţi, de dinainte de sesiunea de apoi să înnoptăm la cabană, sus. Totuşi, oprindu-ne în
iarnă, în facultatea noastră s-a închegat un mic faţa hărţii, ne-a făcut cu ochiul Canionul „Şapte Scări”,
grup de colegi, iubitori ai drumeţiilor şi ai mun- aşa că ne-am hotărât să urcăm pe aici şi să amânăm
telui. Întrucât amintirile celei de-a doua plimbări ne sunt pe mai târziu incursiunea spre adâncurile pământului.
încă proaspete, vi le împărtăşim în cele ce urmează. Verificăm ghidul, o cărţulie apărută în colecţia Munţii
Pornim din Gara de Nord, dis-de-dimineaţă, cu Noştri: avem 3-4 ore de urcat. Poteca urmăreşte drumul
rucsacurile în spate, somnoroşi, dar entuziasmaţi. La forestier care urcă pe lângă pârâul Şipoaia. Zăpada
Ploieşti echipa noastră s-a întregit. Suntem cinci acum, care acoperise valea cu puţin timp în urmă s-a topit
fără a socoti chitara. lăsând loc ierbii să crească în voie. După o oră de mers,
Cum trecem de Predeal, înaintând spre nord, ajungem la canion. Numele i se datorează scărilor, nici
părăsim pe neobservate mai multe, nici mai puţine
judeţul Prahova şi intrăm în de şapte, amenajate astfel
hotarele Braşovului. După pentru a facilita accesul
Bucegii pe care îi lăsăm în drumeţilor. Este splendid.
urmă, se ivesc alte culmi, Apa se prăvale de pe
mai puţin golaşe, ale unor trepte înalte de 8 - 35 m,
munţi tineri: Postăvaru şi formând mici cascade pe
Piatra Mare. Aceştia din care privitorii le admiră de
urmă fac parte din Munţii pe podeţe şi trepte metali­
Bârsei, care împreună cu ce. Cei care doresc să îşi
Munţii Baiului, se află la încheie ascensiunea aici,
graniţa dintre Carpaţii Orien- pot coborî fie pe acelaşi
tali şi cei Meridionali. Piatra drum, ocolind canionul
Mare este un munte curios, deoarece aici întâlnim prin dreapta, fie ieşind în Drumul familiar, prin Prăpastia
deopotrivă calcarul şi conglomeratele. Este curios şi Urşilor, la stânga.
pentru fenomenul meteorologic de inversiune termică Noi continuăm să urcăm. Panta se accentuează
ce are loc în anotimpul rece. Iarna se înregistrează simţitor. Nu vedem cerul decât deasupra capului,
adeseori temperaturi mai ridicate la cabană, decât jos, aşa că nu ştim cât de mult am urcat. După mai multe
în Valea Timişului sau în Depresiunea Braşovului. serpentine, pauze şi o porţiune de urcuş pe zăpadă, ne
Coborâm către amiază în staţie la Timişu de Jos. De oprim în dreptul unui indicator. Până la cabană ne-au
aici mergem în şir indian pe marginea şoselei încă 30 mai rămas 30 de minute. Şi totuşi nu o vedem nicăieri,
de minute până la fosta cabană Dâmbul Morii, situată la nu auzim strigăte sau lătrat de câine dintr-acolo. Dar
4 km de marginea Braşovului. Din acest punct pornesc dacă suntem sub ea şi trebuie să trecem printr-o şa?
patru poteci: unul spre cabana Bolnoc (1.000 m), de Nu vă ţinem în suspans şi ne continuăm povestirea. Am
cealaltă parte a muntelui, şi trei spre Cabana Piatra mai făcut câteva sute de paşi şi am ieşit din pădure, la
Mare (1.628 m). Prima potecă îl conduce pe drumeţ gol alpin. Cei care ajunseseră deja scrutau zarea, cărau
la Peştera de Gheaţă. Cel de-al doilea, numit Drumul apă, se ţineau de giumbuşlucuri. După alţi doi paşi
familiar, este cel mai uşor. În fine, cel de-al treilea şi cel cabana ne răsare înainte, micuţă şi primitoare. Ruinele
mai spectaculos, după aprecierea mea, este cel care de la cea care a ars se pot vedea în dreapta.
străbate Canionul „Şapte Scări”. La intrare ne aşteaptă unul din dulăii cabanierului,

22 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


un canin superb, alb, cu blana cârlionţi. Seamănă cu o
oaie! Este somnoros şi nu ne răspunde la drăgălăşenii.
Cabana este foarte călduroasă şi curată. Jos este
sala de mese, iar sus, la mansardă, este dormitorul.
Cabanierul ne indică paturile noastre. Suntem lângă
fereastra dinspre vale, de unde se zăreşte Braşovul. Dar
nu numai atât! Ne îmbie să lăsăm bocancii deoparte şi
să folosim papucii pe care îi ţine sub scară. Desfacem
bagajul şi coborâm. Ne hotărâm ca după masă să
cercetăm împrejurimile.
Spre seară, ne îmbrăcăm şi ieşim pe zăpadă. Pauza
durase ceva mai mult, dar nu ne grăbeam. Erau mai
bine de două ore de lumină şi frig nu era. Pornim spre stele. De jos, Braşovul îşi trimite luminiţele până la noi.
vârf. Aproape de cabană găsim o stâncă de pe care Dimineaţa e mai răcoroasă. Ne luăm rucsacurile în
se văd Munţii Gârbovei şi alţi munţi înzăpeziţi, mult spate şi coborâm. Poteca ne poartă prin pădure spre
mai departe, despre care am aflat apoi că sunt cei ai Piatra Mică. Lăsăm Drumul familiar la stânga, iar noi
Ciucaşului. În partea opusă zărim Postăvarul. Ca să continuăm să înaintăm pe poteca spre Cabana Bolnoc.
avem o privire de ansamblu asupra împrejurimilor, ar fi După vreo oră de mers întâlnim un indicator care ne
trebuit să urcăm pe vârf, la 1.844 m. Norii îl învăluiau îndrumă spre peşteră. Coborâm încet o porţiune cu
de dimineaţă şi nu se arătau că s-ar împrăştia, aşa zăpadă, apoi urcăm un pic şi ne oprim în dreptul unui
că nu speram să vedem mare lucru de acolo. Zăpada perete înalt. Intrarea se face printr-o fisură înaltă. Arată
e alunecoasă, lustruită de cei care au coborât ca pe altfel decât ne-o imaginam. Ne aşteptam să găsim un
derdeluş. Urcăm jumătate de oră şi ieşim iarăşi din tunel care să coboare în munte, şi nu canionul pe care
pădure. În faţă stâncile ne dau impresia că intrăm într- îl parcurgeam căţărându-ne. Aducea mai degrabă cu
un castel. Mai sus norul ne învăluie. Trebuie să stăm Vâlcelul secundar al Gălbinelelor. Pe jos gheaţa încă
mai apropiaţi ca să ne vedem. Renunţăm să ajungem netopită, ne obligă să păşim cu grijă. La un moment
până în vârf, chiar dacă ne rămăsese puţin de mers, dat, drumul nu mai urcă, ci coboară. Găsim un cablu
căci nu am fi vrut să coborâm porţiunile cu zăpadă pe despre care am dedus că e fixat ca să-i ajute pe cei
întuneric. Poate data viitoare... care urcă din groapa care se căsca înaintea noastră.
După ce s-a întunecat de-a binelea, intrăm în Lanterna rămăsese în rucsac. Până aici avusesem
cabană. Florin ne cântă la chitară, apoi cinăm şi destulă lumină, căci muntele nu se închidea ca un
hotărâm ca în ziua următoare să coborâm pe la peşteră. tavan deasupra noastră. Reuşim să vedem capătul
Norii se împrăştie şi ne lasă să vedem cerul plin de coborâşului. Nu părea să fie abrupt, dar fără surse de
lumină nu puteam să-l cercetăm îndeaproape, aşa că
am făcut cale întoarsă. Vroiam ajungem la Dâmbul
Morii nu mai târziu de prânz.
Ne întoarcem unde întâlniserăm indicatorul.
Poteca coboară abrupt şi ne duce pe sub un perete
boltit, loc numit Şirul Stâncilor. Se continuă apoi o
bună bucată prin pădure, în serpentine, sau de-a
coasta, pe culme sau abrupt către vale. După trei ore
socotite de la cabană, ajungem pe pajişte la Dâmbul
Morii. Privim cu jind spre crestele care strălucesc în
soare. Nu am ajuns până sus, sus..., dar cu siguranţă
vom reveni curând! 

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 23


Corespondent

Facultatea de Teologie din Salonic -


la porţile creştinismului grecesc
CĂTĂLIN DOBRI parcurge această perioadă de studii şi în limba engleză,
franceză sau germană, profesorii fiind pregătiţi în acest

P
e parcursul anului universitar 2010-2011 am avut sens. Cursurile se ţin de luni până vineri şi pot dura de
ocazia să studiez un semestru (Studii Licenţă) la la o oră până la trei ore cu o pauză de zece minute după
Facultatea de Teologie din Salonic (Thessaloniki, fiecare oră. Aş dori să remarc aici faptul că profesorii
Θεσσαλονίκη) din cadrul Universităţii Aristotel, sunt foarte bine pregătiţi, iar dacă este vorba de un
Grecia. Acest lucru a fost posibil datorită programu- text patristic, liturgic sau biblic, întotdeauna vor aduce
lui Erasmus care oferă burse studenţilor dornici să varianta în original, în limba greacă veche. Sunt foarte
experieze alt stil de invăţământ, să acumuleze informaţii deschişi cu studenţii, mai ales cu cei străini şi întotdeau-
despre cultura şi civilizaţia altei ţări şi, nu în ultimul rând, na ţin cont de părerile tinerilor. La facultate nu se fac
să-şi însuşească o nouă limbă. Universitatea Aristotel seminare speciale pentru un anumit domeniu de studiu,
din Salonic oferă gratis studenţilor Erasmus cursuri însă profesorul, la sfârşitul cursului, oferă studenţilor
intensive de limbă greacă (E.I.L.C.) înaintea începerii teme de cercetare care trebuiesc pregătite în maximum
anului universitar, atât pentru începători (A1, A2), cât şi o lună. În fiecare joi între orele 8.00-10.00 se săvârşeşte
pentru intermediari sau avansaţi (B1, B2, C1, C2), de luni Sfânta Liturghie în capela Facultăţii, la sfârşitul căreia
până vineri, 20 de ore pe săptămână, la care se adaugă profesorul de Liturgică explică anumite aspecte mai
şi orele de cultură importante. Orice
şi civilizaţie greacă Şcoala de Teologie din Salonic problemă legată
din fiecare luni de curs o poţi
seara. Cursurile în- discuta direct cu
cep în luna August profesorul în biroul
şi se termină la lui. Aproximativ
finele lunii Septem- o dată la două
brie cu susţinerea săptămâni erau
examenului specific chemaţi să ţină
în urma căruia poţi obţine certificatul de limbă. Predarea câte o conferinţă atât călugări de la Muntele Athos, cât şi
se efectuează în limba greacă, respectiv engleză. Înscri- preoţi sau profesori din ţară sau de peste hotare.
erea pentru programul intensiv de limba se realizează cu Ca student al Universităţii Aristotel, beneficiezi gratis
câteva luni înainte, prin intermediul Biroului Erasmus de de toate cărţile necesare pregătirii pentru examinare
la Facultatea de Drept din Bucureşti. sau pentru lectura suplimentară şi ai acces la toate
Semestrul întâi la Facultatea de Teologie începe la bibliotecile fără să plăteşti vreo taxă. De asemenea,
data de 1 octombrie, iar perioada de predare durează nu există locuri cu taxă la facultate, iar dacă doreşti să
până la vacanţa de iarnă (vacanţa de iarnă durează două urmezi două facultăţi simultan sau consecutiv, nu vei
săptămâni), după care începe perioada de exa­minare plăti nicio taxă de şcolarizare. Tuturor studenţilor din
care timp de 4 săptămâni. Pe data de 26 Octombrie, cadrul Universităţii li se oferă două mese pe zi gratis la
când este celebrat Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, nu Restaurantul Stundeţesc Euxinos Leschi.
se fac cursuri, pentru că este sărbătoarea spirituală a La final, aş dori să vă aduc la cunoştinţa faptul că
oraşului. Fiind student Erasmus, îţi poţi alege tu cursurile Grecia are un bogat tezaur ortodox care merită exploatat
pe care doreşti să le urmezi, cu condiţia ca la sfârşitul pentru formarea unei trăiri şi culturi teologice. Orice
semestrului să acumulezi minimum 30 de credite pentru teolog nu ar trebui să treacă cu vederea acest lucru dacă
promovare. Dacă nu eşti vorbitor de limbă greacă, poţi tinde să-şi lărgească orizontul ortodox. 

24 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


Tehnici artistice

Pictura icoanelor pe lemn (I)


MIRUNA DUMITRESCU Desenul icoanei
Se desenează chipul sfântului sau scena

I
coana pe lemn este complet diferită faţă de icoana pe religioasă cu creionul sau se poate face decalcarea.
sticlă, atât din punct de vedere al materialului folosit După ce desenul este gata, este nevoie să fie incizat,
- lemnul -, cât şi al cromaticii abordate. Este mult mai pentru ca după acoperirea lui cu stratul de culoare, să
veche, fiind menţionată în Biblie, când Iisus dorind să-l fie vizibile liniile desenului.
ajute pe regele Abgar din Edessa, îi trimite un ştergar pe
care îşi şterge faţa rămânând imprimat pe acesta chipul Aurirea
Său. Istoria demonstrează că au existat perioade de Pe locul unde dorim să aplicăm aur sau slagmetal
evoluţie, dar şi de involuţie cum a fost cea din sec. VIII, (aureole, fonduri sau veşminte), aplicăm mai întâi
când au fost interzise reprezentările sfinţilor şi ale Mân- câteva straturi de şerlac dizolvat în alcool tehnic (14%
tuitorului şi a Maicii Sale, perioadă numită iconoclasm. – 140 g fulgi de şerlac pentru 860 ml. alcool tehnic).
Acest strat de şerlac va împiedica absorbţia excesivă
Pregătirea lemnului a mixtionului de către grund (mixtionul = soluţie care
pentru icoana bizantină după uscare are calitatea de a lipi foiţa de aur). Se
1. Lemnul. Sunt aplică un strat de mixtion (există mai multe tipuri de
de preferat esenţele mixtion, cu uscarea la 15 minute, la 30 minute, la 3
nerăşinoase (tei, stejar), ore şi la 12 ore) în locul unde vrem să punem foiţa, se
întrucât ele permit mai întinde bine şi se lasă la uscat în funcţie de timpul de
uşor lipirea pânzei. uscare al mixtionului folosit. Se aplică foiţa de aur sau
Lemnul trebuie să fie bine şlagmetalul, se lasă un pic, şi apoi se pune o coală
uscat pentru a nu lucra de hârtie şi se presează cu o bucată de bumbac. Se
în timp. Pentru a evita mai lasă la uscat,
îndoirea lemnului se aplică iar după se curăţă
traverse. Suprafaţa pe cu o pensulă moale,
care dorim să pictăm nu trebuie să fie netedă. Lemnul astfel încât să rămână
trebuie incizat cu o reţea de diagonale, acest lucru suprafaţa netedă.
permite aderarea mai bună a pânzei la lemn. Pentru a nu oxida se
2. Cleiul. Cleiul de oase se dizolvă în apă pe baie izolează cu şerlac.
de aburi, apoi se ia tifonul sau pânza fină se înmoaie în În final contururile
clei, după care se întinde pe lemn dinspre centru spre se curăţă cu o lamă
margini, netezind bine suprafaţa. Se folosesc ţesături ascuţită.
fine, deoarece o pânză groasă aderă mai puţin bine la
lemn. Cele mai bune sunt pânza de in, de cânepă şi de Tempera cu ou
bumbac. După ce s-a uscat pânza, cu un şmirghel fin se Pentru culorile de tempera se foloseşte emulsia
îndepărtează marginile. de ou, ea are rol de liant şi în plus conferă culorilor
3. Grundul. Este obţinut din clei cald amestecat cu prospeţime şi rezistenţă în timp. Emulsia de ou se
praf de cretă şi un pigment. Grundul se dă într-un strat prepară folosind un gălbenuş de ou, amestecat cu
subţire. Nu trebuie să încărcăm cu foarte multe straturi puţină apă, câteva picături de oţet. Toate amestecate
de grund (maximum 4 straturi). Lemnul se prepară în foarte bine până se obţine o spumă. Emulsia se ţine la
poziţie orizontală. După fiecare strat de grund se ia o rece după ce s-a pictat, dacă vreţi să o mai refolosiţi.
bucată de smirghel şi se nivelează suprafaţa. Ultimul Rezultatul este un colorit intens şi după uscare un strat
strat se lustruieşte. uniform, care se fixează bine de grund.  

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 25


Vasiliade

poate un om cu o poziție socială de invidiat, cu o familie


Asistența socială – frumoasă și o viață lipsită de griji până atunci. Cum să
fii suficient de inteligent pentru a-ți deschide sufletul și
«modus vivendi»? mintea pentru a-l ajuta, dar nu atât de mult pentru a nu fi
manipulat emoțional, psihic, pentru a păstra acel echilibru
atât de necesar în orice activitate? Cum poți depăși acele
VICKY CIOBANU prejudecăți care te împiedică să vezi dincolo de aparențe
și să îl judeci după prima privire? Acele prejudecăți care

C
ât de des te-ai întrebat ce înseamnă „asistența te fac să te ferești de el pe stradă, în locurile publice, în
socială”, cu adevărat? Dincolo de toate definițiile mijloacele de transport în comun? Cum procedezi atunci
și conceptele de care ne lovim aproape zilnic și când cei pe care vrei să îi ajuți cu adevărat, nu te lasă?
care ne sunt inserate într-un mod oficial și poate uneori Oare de ce?! Și mai ales, ce faci atunci când, majoritatea
involuntar? Unii vor spune că asta nu face parte din din jurul tău desconsideră această profesie doar pentru
sfera lor de interes, alții vor răspunde poate superficial, că structura lor interioară nu le-ar permite să realizeze
formulând o oarecare frază, iar o mică parte va afirma că niciodată nimic în acest domeniu și pentru că nu știu
nu ai cum să înțelegi această profesie și tot ce ține de ea, cu adevărat ce înseamnă? Într-o discuție recentă cu o
dacă nu încerci să te desprinzi de tot ceea ce înseamnă persoană care lucrează în acest domeniu, aceasta mi-a
teorie și să înclini spre practică, adevărata experiență (ca mărturisit că asistenții sociali (cei care își fac realmente
în cazul majorității profesiilor). Îmi asum subiectivitatea meseria) sunt „oamenii buni la toate”, că trebuie să aibă
în ceea ce privește modul de abordare al acestui articol, minimele cunoștințe din aproape orice domeniu. De ce
subiectivitate care-i va face pe unii să considere că nu am menționa pe lângă acestea și salariul «exorbitant»
exagerez, iar pe alţii, poate să-mi aprecieze ideile. Fiecare obținut în urma prestației lor? Deși oarecum paradoxal,
are o perspectivă diferită asupra acestei activități, ceea subiectivismul meu se împletește cu un realism bine
ce este absolut normal. Acest articol este înrădăcinat, realism care nu mă
scris pentru ambele categorii de oameni, lasă indiferentă față de acei oameni
(dar, în special, pentru aceia care cred implicați, care mă determină să
cu adevărat în ceea ce fac și vor face), manifest o profundă considerație
având dorința de a împărtăși din puţina față de ei și eforturile lor. Și pentru a
mea experiență (trei ani și jumătate ca răspunde la eterna întrebare „De ce
voluntar în cadrul Clubului Voltin-Brăila Asistență socială în cadrul Facultății
și boboc în cadrul practicii anul acesta). de Teologie?”, afirm: deoarece,
Cu toții am auzit, și nu de puține ori, că aici, în pofida celor afirmate de
„munca te înnobilează”... Ei bine, da, unii dintre voi, dragi studenți, aveți
cred în această sintagmă, permițându-mi riscul de a o ce învăța, chiar dacă de multe ori, acesta este rezultatul
completa oarecum, spunând că, mai ales acea muncă, pe unor acțiuni mai puțin plăcute, și da, îndrăznesc să afirm
care o duci până la capăt cu succes, în care te implici în- că și noi, viitorii asistenți sociali vom avea un rol măcar
tr-o foarte mare măsură, are această influență asupra ta. secundar pe lângă viitorii preoți și profesori, care vor
Asistența socială îți oferă un plus de noblețe, un strop de înmulți și vor răspândi (cel puțin în teorie, de preferat în
motivație și mult exercițiu, un exercițiu de cunoaștere, mai practică) ceea ce au acumulat în cadrul acestei facultăți.
întâi în ceea ce te privește, și apoi în ceea ce îi pri­vește pe Și pentru a nu rămâne vreo întrebare din cele de mai
beneficiarii cu care vei „lucra”. Pentru a-i putea înțe­lege sus fără răspuns, consider că nu poți depăși toate acele
pe acei oameni, trebuie să dai dovadă de empatie, să știi dificultăți, dacă ești adeptul superficialității, al comodității,
să te pui în locul lor, să încerci să le înțelegi necesitățile, al mediocrității. Nu ai altceva de făcut decât să distrugi
deoarece fiecare om are nevoie de altceva, să-i respecți acea barieră de prejudecăți, să încerci să dai tot ce e mai
indiferent de poziția lor socială, de diferențele dintre tine și bun din tine, oricât de clișeic ar suna asta, să te implici
ei, să ai un comportament adecvat, să poți să îi ajuți într-o cu adevărat, să îți pese de cel din fața ta, pe care trebuie
oarecare măsură, tu fiind doar un pion în lungul drum să îl tratezi de pe o poziție egală, nu superioară, să faci
birocratic la capătul căruia vor obține ceea ce au nevoie, tot ce poți pentru a-i descoperi adevăratele necesități și
sau nu, din păcate. Nu voi exagera spunând că este pentru a-l ajuta pe drumul satisfacerii lor, să dai dovadă
ușor sau că nu vor exista dificultăți, mai ales când ești la de tărie pentru a nu fi învins de emoții, gânduri, speranțe
început și nu știi cum să reacționezi având, de exemplu, demult apuse, nu-ți rămâne nimic mai mult decât să fii un
un om în fața ta, complet deposedat de tot ce obținuse, profesionist în adevăratul sens al cuvântului! 

26 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


Didactică

O altfel de oră stabilește coordonatele și oferă principiile generale după


care să se ghideze oricând. Ora de religie nu-și propune a
fi o oră în care ordinea și disciplina sau acumularea de cât
CLARA ANDREEA SANDU mai multe informații să primeze, ea lucrează cu suflete pe
care se străduiește să le păstreze curate; nu noțiunile lipsite

O
oră mai specială, controversată... o singură oră de fond constituie scopul acestei discipline, ci lucrurile inte-
printre multele de română, matematică, limbi rioare care nu pot fi evaluate conform unui tipar bine stabilit.
străine... Atât de puțin pentru atât de mult, 50 de Monotonia, plictiseala, tristețea nu-și au locul aici, unde cu-
minute pe săptămână în care să formezi, să informezi, să riozitatea copiilor e la nivel înalt și profesionalismul profeso-
trezești, să transformi, să oferi bucurie, să fii om printre rului nu trebuie să dezamăgească. Elevul nu mai are nevoie
oameni, nu doar profesor în mijlocul unor elevi gata să te de încă un profesor care să-l agaseze cu sarcini istovitoare,
„devoreze” din momentul în care ai pășit în clasă. are nevoie de un om care să colaboreze cu el, să-l ajute să
În cadrul orei de religie verbul predominant este a se deschidă, să privească în jurul lui împăcat și mulțumit.
cunoaște. Până aici, nimic ieșit din comun, totul pare la Bucuria profesorului care vine în fața clasei cu plăcere este
fel ca în cadrul celorlalte discipline – teorie, monotonie, receptată de copii, iar feed-backul este pe măsură. Un om
lipsă de interes, numai că lucrurile se schimbă atunci când pregătit, care crede în ceea ce spune determină o atenție
vine vorba de subiectul cunoașterii – te cunoști pe tine, îi sporită, un interes crescând și discuții interesante. Sintagma
cunoști pe cei de lângă tine, cunoști Adevărul, Îl cunoști devenită clișeu „profesorul ca model” are alte conotații.
pe Dumnezeu. Toate capătă un sens, sunt ancorate în Profesorul de religie nu este un model doar prin activitatea
realitate, teoria e urmată de o practică vie, care se continuă de predare şi evaluare pe care o desfășoară, ci prin întregul
dincolo de limitele spațiale și temporale ale instituției său comportament. Valorile despre care vorbește în cadrul
de învățământ. Religia oferă răspunsuri la întrebările orei nu trebuie să rămână la acel nivel, nu-i poate convinge
existențiale ale omului de orice vârstă, îl determină să caute pe elevi de necesitatea lor dacă în viața lui nu se regăsesc,
singur direct la sursă, îl scoate din cotidian și îl transpune în nu poate pretinde altora ceea ce lui îi lipsește în mod voit.
sensibilul care hrănește. Profesorul de religie nu face doar Deși doar o oră, importanța ei e primordială. Transformă
muncă de catedră, ci are o activitate intensă şi complexă, omul în creștin, tristețea în bucurie, disperarea în nădejde,
își pune amprenta în viața fiecărui copil pe care îl întâlnește, întrebarea în răspuns. Aparent o materie în plus, ea
activând în el tot ceea ce are bun, cultivând valori morale, demonstrează prin efectele pe termen lung că reprezintă o
aptitudini, atitudini. Formează un om capabil să facă necesitate a timpurilor noastre, care își propune deplasarea
față zbuciumului interior și exterior la care este supus în accentului de la efemer la veșnic. 
fiecare zi, dar în același timp îi întărește încrederea în sine
și îi alimentează nevoia de a cunoaște și de a fi înțeles.
Comunicarea autentică profesor - elev presupune empatie,
învățare permanentă în ambele direcții, încredere, stabili-
tate, emoții, sentimente și o paletă de reacții umane care-i
conferă copilului certitudinea că nu reprezintă un obiect,
o ciudățenie, ci o ființă unică. Dialogul face posibilă apro­
pierea profesor-elev, elev-elev, reușind să creeze cadrul în
care copiii se exprimă liber cu privire la dorințele, nevoile,
frământările individuale sau colective. Faptul că profesorul
este receptiv la comportamentul elevilor asigură o mai
bună desfășurare a orelor, cu o atmosferă destinsă, în care
toți pot avea certitudinea că sunt ascultați și că primesc
răspuns solicitărilor lor. Profesorul devine un alt părinte care
îl ajută să urce treaptă cu treaptă pe drumul numit viață, îi

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 27


Atitudini

Omul: o libertate refuzată


TRAIAN IVĂNESCU

P
ierdut în tumultul vieţii cotidiene, găsesc puţin uita la noi, ne-ar apuca plânsul. Trăim prea puţin
timp să mă regăsesc şi să-mi dau seama ce se alături de Dumnezeu și ne aducem aminte de El tot
întâmplă cu mine. Constat că trăiesc într-o lume mai rar. Ne întrebăm de ce ne merge prost și suntem
care nu are direcţii şi merge de-a valma, fără să ştie nefericiţi? Răspunsul, pe cât este de simplu, pe atât de
ce se-ntâmplă cu ea. Apoi mă întreb, de unde vin toate ignorat este: oare la ce ne-am fi așteptat să realizăm
acestea? Ceea ce descopăr, pe cât mă surprinde, pe când omul l-a înlocuit pe Dumnezeu și și-a luat viaţa
atât mi se pare de firesc. Trăim într-o lume în care noi în propriile lui mâini, trăind după propriile reguli,
suntem legea şi-n care noi suntem cei care ne creăm nesocotind cuvântul și învăţătura Lui? Nu știm cum
imaginile şi concepţiile despre cum trebuie să fie să ne facem mai plăcuţi celor din jur, cum să fim mai
omul în societate. Fără să ne dăm seama, ne spunem admiraţi de către ceilalţi, dar nu ne interesează cum
cum trebuie să fim ca persoane, cum trebuie să ne suntem în faţa lui Dumnezeu. Ne comportăm și vorbim
comportăm cu ceilalţi în diversele medii și anturaje, după cum se poartă la modă, imităm și prindem tot
cum trebuie să ne imbrăcăm, ce și cum trebuie să ce-i prost, vânzându-ne pe noi înșine și bătându-ne
mâncăm. Practic, omul este în centrul universului și joc de darul lui Dumnezeu, pierzându-ne toată auten-
totul se învârte în jurul lui. Bazându-se pe propriile ticitatea cu care ne-a înzestrat. E ironic cum ascultăm
sale puteri, el s-a îndepărtat de Dumnezeu, uitând că la ce spun ceilalţi şi credem cu uşurinţă la ce spun
nu este stăpân nici măcar pe propria-i viaţă. Însă i-a ziarele și ce apare la televizor, dar ne îndoim de ce
dat omului ceva fără de care viaţa n-ar fi avut nicio spune Sf. Scriptură și nu luăm aminte de învăţăturile
valoare, anume, libertatea lui. Singurul lucru peste scrise acolo. Petrecem cu ușurinţă nopţi prin cluburi
care suntem stăpâni. Nimeni de pe lumea asta şi nici de noapte, dar ne e greu să venim duminica la Sfânta
Dumnezeu nu ne va lua libertatea. Evident că acest Liturghie și atunci când o facem, murim de plictiseală.
lucru este bun, însă dacă ne uităm ce-am făcut cu Iar când mă gândesc la poporul român ca la unul
ea, vom constata că am transformat libertatea într-o creștin, cu tristeţe reali­zez că este doar cu numele
închisoare. Deşi putem avea o viaţă minunată, alegem creștin. E trist cum am uitat să mai dăm pe-acasă,
să trăim o corvoadă continuă. Punem prea mult ac- să-I mulţumim Părintelui pentru viaţa noastră. Cel
centul pe numărul anilor mai preţios lucru pe care-l
vieţii noastre şi ne chinuim avem în viaţa aceasta, noi
să-i adunăm cât mai mult, îl refuzăm fără să ne dăm
încât uităm să-i mai trăim. seama, libertatea de a fi noi
Judecăm prea mult şi înșine şi de a alege.
iubim prea puţin. Cerem de În încheiere, vreau să
la Dumnezeu tot ce vrem, transmit un gând de pace
mai puţin să ne lumineze. și iubire: deschideţi-vă
Vorbim atât de mult despre inimile şi daţi-vă voie să
ceilalţi, dar uităm să mai trăiţi. Zâmbiţi mai mult
vorbim cu noi înşine. şi veţi aduce un strop de
Ştim multe cancanuri, dar culoare lumii. Iubiţi-l pe
cuvântul lui Dumnezeu ne cel de lângă voi căci pe
e străin. Râdem într-una Dumnezeu îl iubiţi.
de alţii căci, dacă ne-am Pace vouă! 

28 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


Sfinţi români

Sfântul Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului


ANDREI SOLOMON

S
fântul Pahomie s-a născut în preajma anului bună chivernisire între 1702-1704. Apoi, voind și mai
1647, în satul Gledin din ținutul Bistriței arde- mult să tindă spre desăvârșire plecă la Kiev, unde
lene, din părinți credincioși: tatăl său, preotul devine ucenicul Sfântului Dimitrie al Rostovului. De la
Eftimie din Gledin și mama sa prezvitera Ana. La el părintele Pahomie a primit răspuns la frământarea
botez a primit numele de Petru. Nu se cunosc foarte sufletului său: de a petrece viaţa cu tăcere în pustie,
multe date despre copilăria sa, presupunând că a primind pentru aceasta binecuvântarea Sfântului
urmat cursurile şcolii lângă casă, mergând apoi mai Ierarh: „Domnul să fie cu tine şi să umple dorul tău”.
departe și din tinerețe intrând în obștea mânăstirilor Dumnezeu a rânduit pentru el ceva mai bun; va fi
din Moldova. Nu se ştie cum a ajuns în Moldova, fost aflat de niște boieri aflați la vânătoare, care mai
singura informație se găsește într-un pomelnic la pe urmă la sfat cu mitropolitul, episcopii și egumenii
schitul Pocrov unde se spune: „Sfântul Pahomie, încă țării, l-au ales episcop al Romanului, în locul vred-
din tinereţile lui, era iubitor de Hristos, doritor de viaţă nicului de pomenire Lavrentie al Romanului, trecut
pustnicească, având o fierbinte la Domnul. Astfel „liniştitorul
dragoste către Dumnezeu. Drept de sub muntele Chiriacului”,
aceea, ascultând de porunca cea așa cum era numit de boieri și
sfântă a Mântuitorului, cel ce popor laolaltă, a ajuns păstor
voieşte să vină după Mine să se al Romanului începând cu luna
lepede de sine să-şi ia crucea sa ianuarie 1707.
şi să urmeze Mie, a lăsat casă, Nevoinţa pustnicească nu l-a
părinţi, fraţi, rude şi prieteni, şi L-a împiedicat să se arate un bun
urmat pe Hristos în viaţa smerită chivernisitor şi drept judecător
călugărească, intrând ca frate la în pricinile episcopiei, păstorind,
Mânăstirea Neamţ. cu cuvântul şi cu puterea
Fiind frate tânăr a trecut prin duhului, şapte ani şi trei luni
toate etapele ascultării și toate turma încredinţată de Mântuitorul
sarcinile date de egumen sau Hristos. În tot acest timp, în care
de ceilalți părinți şi frați ai obștii. a fost înconjurat cu evlavie de
Având calități deosebite şi fiind un credincioşii săi, Sfântul Ierarh a
© Iosub Gabriel Florian (An III, Artă Sacră)
exemplu pentru ceilalți, la vârsta învăţat poporul tainele credinţei,
de 25 de ani a primit tunderea în monahism de la i-a sfătuit pe monahi pe calea nevoinţelor, l-a uns
egumenul Ioan. Fiind o vreme tulbure pentru credința domn pe Nicolae Mavrocordat, a zidit biserici şi a
Ortodoxă, nu de puține ori a trebuit să fugă de purtat de grijă celor săraci şi lipsiţi de ajutor. Dar toate
năvălirea barbarilor, împreună cu obștea și odoarele bucuriile şi necazurile vieţii pastorale nu l-au făcut
mânăstirii. Adâncindu-se și mai mult în rugăciune să uite de viaţa pustnicească şi, la 1 martie 1714,
și fapte bune, episcopul de atunci l-a hirotonit întru Ierarhul Pahomie părăseşte de bună voie scaunul
preot, și de aici încolo ascensiunea lui a fost fără arhieresc, retrăgându-se la Pocrov. A plecat în pribegie
oprire. A fost ales ecleziarh al marii Biserici, iar în Transil­vania, pentru ca apoi să se oprească la Lavra
când egumenul Ioan a trecut la Domnul, a fost pus Pe­cerska, unde a primit marea schimă, numindu-
Pahomie în locul lui. Toate aceste înălțări lumești se Pimen. A trecut la cele veşnice în anul 1724, la
nu au făcut altceva decât a-l smeri și mai mult pe 14 aprilie, zi în care şi Biserica Ortodoxă Română îl
tânărul Pahomie. A condus Mânăstirea Neamț cu cinstește după cuviinţă. 

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 29


Poezie

Tulburătoare Sunt de nicăieri Ultima cunună


OLARIU TIBERIU Nicoleta ENCULESCU Alexandru Păduraru
(Anul IV, Teologie Pastorală) (Anul II, Teologie Didactică) (Anul IV, Teologie Pastorală)

Tulburătoare-i zarea-n asfințit Sunt gândul răzleţ Nu găsesc cuvânt să spună


Când fulgi cerniți de sus coboară ce naşte stingher Și în taină al meu dor
Să-mi bată iar la geamuri ca ș-aseară din praf şi din scrum, Sunt doar eu si trista lună
Iscoade dac-am adormit. din praf şi din fum... Și ușor spre ea cobor...

Dar eu adorm târziu la răsărit Sunt şoapta de seară, Și din gând rostesc spre ea
Ca un sihastru care-ntreaga noapte taină de ceară, Dulce visul neîmplinit
Cere Preabunului iertare de păcate taină, mister... Cu o fată ca o stea...
Și să-l numească ucenic iubit. Ce în viaţă am iubit!
Și clipe trec și alte clipe vin Sunt strigătul din noaptea aurită,
Dar nu-nțeleg cum poate-așa să doară Sunt zbor alb, de pasăre vrăjită, Dar și ea suspină rece
Vifornița cumplită de afară SUNT EU!... Mă privește încetișor
S-apleacă brazii de atâta chin. Parcă din durere îi trece
Sunt aripă şi vis, Văzând dragostea de muritor!
Și nu găsesc pe nimeni prin cămin Sunt dorul ce-a aprins
Se-ntâmplă pentru-a nu-știu-câta oară SCÂNTEI..., Ca un fluture în noapte
Să-mi fie frig și trupul să mă doară Încerc să o îmbrățișez ușor,
Pastile n-am durerea s-o alin. Sunt aripă şi vis, Căci lumina ei nu poate
Sunt dorul ce-a cuprins Să mă facă ca să zbor...
doar mângâieri...
Sunt mângâierea Harului de Sus, Îți citesc iubită lună
Sunt Rugăciunea ce n-a apus Inima ce la toți o dai
Tot ce îmi doresc… de IERI... – Ca-ntr-o carte ce adună
Nistor Alexandru Valentin
Lumină sfântă din Rai...
SUNT DE NICĂIERI...
Suflet sălbatic ce arde de dor, Și rămân, rămân în noapte
Purta-voi în mine până ce-am să mor... Ca un călător grăbit
În lume eu când am păşit, Neștiind unde se poate
ATÂT cerut-am de la soarte: Găsi omul fericit...
Iubire fără de sfârşit,
Şi dragoste fără de moarte,
Nu-mi păsa glorie de am,
Dar nu am teamă de duşman,
Nu-mi păsa dacă mor sau pier,
Căci totu-n lume-i efemer
Nu cer putere nici renume,
Nu-mi pasă de-ale vieţii glume
Să fiu bogat nu îmi doresc,
Vreau doar să am cât să trăiesc
NUMAI ATÂT pe lume îmi doresc:
SĂ FIU IUBIT şi SĂ IUBESC.

30 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


De vorbă cu doliul Stai lângă mine şi nu mă lăsa,
TRAIAN IVĂNESCU Ţine-mă de mână şi nu-mi da drumul.
(Anul I, Teologie Didactică) Azi vreau să te simt în profunzime,
Să te cunosc mai bine.
În sublima liniște a gândurilor vorbesc cu sufletul
Îmbătat de falnice himere a visului de amorez Am strâns atâtea drumuri în mine că pe-un ghem,
Și-n genune se-afundă cugetul Dar tot mi-i dor de ducă.
Să învăț să mai visez. Acum mă las purtat de focul aprins
Al vremurilor de altădată
Mi-am luat pereche un doliu amabil Ca norii dirijaţi de vijelii
Depănăm aforismele morbid atrofiate Şi dornici să cunoască,
Și răcnetul latent volatil Atingerea cu munţii.
Se stinge în amintirea speranțelor încercănate.
Spre seară stau şi sorb prin pupile lumea,
Şi-n taină cu auzul
În dorul malign de ea demult uitat
Mă las purtat de valurile gândurilor mele.
Se promulgă „A fi sau a nu fi” Gându-mi zboară departe,
În cenaclul sentimentelor chemat La tot ce-am putut să privesc,
Referendumul a decis: Nu vei ști cât vei trăi. Să ating, să simt, să construiesc.
Amintirea-mi dă o palmă că de ea îmi amintesc De ce am crezut de atâtea ori
Ce lașitate să-mi caut sentința în trecut Că-mi place doar o floare,
Iar din obscurul viitor să privesc Dintre atâtea mii de flori?
Cinic tot ce m-a durut. De ce-am crezut că o iubesc şi-apoi
Găseam o altă floare cu frunzele mai moi?
Drama unui amor îndoliat
E în a lui moartă speranță Oh,cât de largă-i lumea: iubind şi răspunzând
Căci așa s-a condamnat O caut neîncetat, s-o mângâi fir cu fir,
Lipsindu-se de orice doleanță. Fără să-ntreb măcar de s-a ivit doar mie
Gingaşă crizantemă, întreagă ei trăire.
Femeia, o nimfă perfidă
Ambrozia bărbatului Am băut cu nesaţ din paharul vieţii
Mereu părând lucidă Şi m-am gândit ce doruri adânci
Îl trimite-n deșertăciunea păcatului. Mă cuprindeau la lăsatul serii.
Acum, sub zenit
O să fiu fericit,
Doliul, văduv pecetluit pentru eternitatea
Când cineva,nu ştiu cine şi când
Infinitului cuprins de necuprins Îmi va descifra litera şi inima,
Nu-și va găsi jumătatea Mă va privi şi va vedea
Mocnind solitar nestins. O parte din viaţa mea.
Amândoi, râzând, ori rânjind,
Temător de profunzime Ori plângând.
În inimă mea ultimul gând s-a stins:
Potocea Emilia-Cosmina Vei fi oare alături de mine? Până când?
(Anul II, Teologie Socială)

Mângâie-mi părul. Astăzi e aspru şi sărat. Coordonatorul paginilor de poezie Tiberiu Anghelina.
Pară-mi-se că aşa a fost mereu. E-mail: anghelina.tiberiu@yahoo.com, Tel: 0745.480.360
De atâta amar de vreme nins,cu vânturi şi ploi multe, Pentru ca poeziile tale să apară în paginile acestei reviste
Scăldat în apa mării şi-n freamătul apusului. trimite-le (cu diacritice) la adresa de e-mail de mai sus.

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 31


Schiță

70 km şi ceva de Bucureşti
TIBERIU ANGHELINA oftă Ionela dar, spre surprinderea lui Matei, soţia
începu să râdă. Mai multe certuri porniseră de la
3. Mobilu’ şi ursuleţu’ variaţiuni pe aceeaşi sintagmă aşa că popii îi stătu
inima-n loc pentru câteva secunde. „Preotul cu care
(Părintele Matei mergea spre casa lui nea’ Vasile. vorbesc acum poate să stea şi la noapte îmbrăcat
Pe drum fu oprit de maica Victorița care discută cu cu anteriu...” ameninţă preoteasa, făcând referire la
părintele despre parastasul soțului răposat și despre patul conjugal. „Văd că eşti veselă azi. S-a întâmplat
problemele din căsnicia părintelui.) ceva? Iar ţi-au dat colegele să fumezi prostii?” Matei
se îngrijoră de tonul mult prea vesel al Ionelei, mai
Matei nu se îndepărtă mai mult de zece pași de ales că era mijlocul unei zi de luni, moment în care un
poarta maicii Victorița când telefonul începu să-i angajat e foarte mizerabil. „Am rezolvat cazul de la
sune. Până la hirotonie Matei avea mereu ca ringtone Gross&Shroder. Diseară sărbătorim, aşa că aştept să
replici dure de prin filme. Și le prelucra singur cu te văd în faţa biroului la 7.” Aici intervenea autori-
niște progrămele de editare, iar telefonul său, odată tatea ei. „Felicitări…” Matei nu mai apucă să spună
la câteva luni, își schimba sunătoarea, de fiecare altceva că Ionela vorbi scurt, chiar dacă pe acelaşi
dată însă fiind dură și nesimțită. Odată cu hirotonia ton vesel „Dacă nu vii divorţez. Să văd dup-aia cum
fu obligat să schimbe inclusiv acest obicei aşa că ajungi tu protopop.”
telefonul îi suna comun. Soneria se diminuă şi soft. Matei se încruntă. Glumele de genul acela nu-i
ul telefonului încercă să pronunţe numele apelantu- plăceau deloc şi Ionela o ştia. „Foarte caraghios…”
lui. „Ion-la” se auzi, după care soneria continuă la rosti el pe un ton îmbufnat. “Hai, nu lăsa botic. Am
intensitate maximă. glumit. Deci... vii?” Tonul Ionelei, vesel, plin de viaţă,
Părintele îşi dădu parte din sutană la o parte zglobiu cum prea rar îl mai auzea Matei făcu parcă
printr-o mişcare învăţată cu greu şi-şi băgă mâna în soarele să strălucească mai puternic, iar căldura pe
buzunarul pantalonului pentru a-şi scoate tele- care Matei o simţea, îmbrăcat în negru, cu reverendă
fonul. Mobilul încercă din nou să rostească numele peste costum, să pară mult mai răcoroasă. „Cum
apelantului. „Ion-la” se auzi din nou. Matei ştia că să nu...” spuse Matei zâmbind. „Da’ te rog eu…”
telefonul îşi doreşte să spună „Ionela”, dar niciodată continuă Ionela „... vino fără maşină să ne întoarcem
nu reuşeşte, deşi preotul a încercat să dubleze e-ul împreună acasă. Ştiu că e greu cu maxi-ul...” „Aşa
pentru a ajuta programul. fac, promit...” răspunse Matei „... mă bucur mult
„Da...” răspunse Matei cu o voce popească care-l că s-a rezolvat cazul, să ştii. Eşti cea mai tare.” „Te
şocă pentru câteva secunde. „Matei... ce faci?”. iubesc rău, să ştii... părinţelu’ meu...”, spuse Ionela
Vocea zglobie, aparent veselă a soţiei răsună de pe acelaşi ton vesel „... auzi...” continuă ea „... dar la
partea cealaltă a undelor GSM. „Uite... m-a invitat articolul ăla ai mai lucrat?”
nea’ Vasile pe la el că i s-a născut nepotul. Nu Matei ştia că urma să vină şi acea întrebare.
puteam să-l refuz.” „Să înţeleg că eşti pe jos...” Lucra de aproape două săptămâni la un articol pentru
constată Ionela fără probe concrete, tonul vocii „Studii Teologice” deoarece vroia să se înscrie la
schimbându-i-se. „Păi iau maşina pentru trei uliţi?” doctorat în Bucureşti şi dorea să-şi îmbunătăţească
aprobă spăşit Matei. „Şi în anteriu...” Ionelei îi plăcea mâna la scris. Scrisese jumătate din el cu o energie
să folosească termenul „anteriu” pe care-l găsise, debordantă fiind gata în vreo două zile, dar apoi se
din greşeală, într-un dicţionar de sinonime. „Ionela... opri şi actualmente nu făcea decât să scrie câteva
canoanele cer ca preotul să fie îmbrăcat în reverendă rânduri după care să le şteargă şi să le scrie din nou.
tot timpul.” „Canoanele astea mă omoară pe mine.” „Puţin...” rosti el, pe un ton apologetic. „Lasă că te

32 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


apuci de mâine şi-o să fie bombă!” Aşa făcea Ionela diseară.”
când avea o zi foarte bună la servici. Toate prob- Convorbirea se
lemele lui, toate problemele ei şi toate problemele încheie. Părintele îşi
lor deveneau uşor de rezolvat, se transformau chiar, puse telefonul înapoi
uneori, în elemente pozitive ale existenţei lor. Dege- în buzunarul panta-
aba încercase să-i explice Matei că pentru a termina lonului şi dori să-şi
articolul îi lipsea o perspectivă clară asupra propriului continue călătoria
său parcurs, o dorinţă care să-l covârşască, aşa cum când, lângă el, se opri
se întâmplase în primele două zile. Nu înţelegea... într-un nor de praf, un
probabil că nici n-avea cum să înţeleagă. BMW vechi, boteazat
„Aşa e...” aprobă Matei spăşit. Adevărul era că, în terminologia
deşi terminase licenţa şi masterul, deşi avea o paro- românească „ursuleţ”.
hie ai cărei membrii îl respectau, deşi activa într-o Tabla bătrânei, dar
comunitate în care putea să-şi exercite toate cele puternicei maşini,
învăţate în anii de facultate, se simţea neîmplinit. Se duduia a manele.
simţea un ratat din punct de vedere profesional. Asta Sutana părintelui se
deoarece, în primul rând, îşi crease nişte aşteptări umplu de praf şi-şi luă
foarte mari în timpul seminarului şi facultăţii, adio de la imag-
aşteptări bazate pe prieteniile sale din mediul popesc. inea sa, până în acel
Degeaba îşi spunea de fiecare dată că Dumnezeu le moment, cât de cât
rânduieşte pe toate, degeaba îşi dorea să se lase pe neprăfuită. Când colbul se mai linişti, geamul maşinii
mâna Creatorului, el ocupându-se doar de mântuirea se lăsă iar părintele văzu chipul acoperit cu ochelari
lui şi a turmei pe care o avea de păstorit, degeaba chicioşi de soare, al lui Petre Oişteanu. „Padre...
teologia care-o învăţase îi spunea că acest sentiment mergi la nea’ Vasile?” Petre îi spunea mereu „padre”.
al lui de neîmplinire este în parte şi un sentiment de Matei fu iniţial surprins, apoi revoltat, după care, după
vină, deoarece încercase prin metode necreştine să mai multe nereuşite încercări de a-l corecta, acceptă
ajungă undeva, iar acum Domnul dorea să-l îndrepte apelativul ca arătând totuşi un oarecare respect pen-
din lumea aceasta, degeaba... dar probabil acest tru haina clericală. „Da, Petre…” răspunse părintele.
sentiment care-i bloca creativitatea era suferinţa „Pierre părinte… Pierre…” Tot satul îi spunea lui
pe care trebuia s-o îndure pentru a învăţa şi a se Petre Pierre chiar dacă fusese născut, crescut acolo,
îndrepta, implicit. iar acum era tot consătean. Părintele îi spunea Petre
„Iar ai căzu pe gânduri...” rosti Ionela, curmând în primul rând pentru că era totuși român și Pierre se
momentul de tăcere „... lasă c-o rezolvi tu, am numeau francezii, românii se numesc Petre, dar și
încredere în tine.” Şi asta-l deranja, toată lumea pentru că Petre îi spunea lui Matei padre. Totuşi, în
avea încredere în el. Toţi ştiau că poate, ca este în timp ce părintele se oprise din a-l corecta pe Petre în
stare, iar presiunea acelei ştiinţe sociale îl covârşea privinţa apelativului, Petre nu încetase şi Matei ştia că
adesea. „Da iubita...” „Diseară sărbătorium, preoţelu’ nu avea să înceteze vreodată.
meu.” Vocea ei drăgăstoasă rupse, cel puţin pentru Petre se auto-numise Pierre cu un motiv totuşi.
moment, îndoiala şi molcomeala ce venea odată cu Acesta plecase o vreme în Franţa, făcuse nimeni nu
ea. Ionela mereu reuşea să-l surprindă plăcut. Mereu ştia exact ce şi se întorsese acasă cu nişte bani din
reuşea să-l învioreze, în ciuda faptului că trebuia, în care-şi construise o casă viloasă de un lux greţos
mijlocul Utreniei de Duminică s-o sune până când se şi-şi pornise un mic magazinaş cu de toate, primul
trezea pentru a veni la Liturghie, chiar dacă se certau din sat, pe care-l botezase „Boutiq”, denumire asupra
datorită poziţiei şi stricteţii lui în cele teologice. „Te căruia atrăgea mereu atenţia. „Băi, nu e magazin, e
iubesc...” rosti el. „Şi eu te iubesc...” îi răspunse BoutiQ...” spunea, punând accent nenatural pe ultima
ea „...mă întorc la muncă...” continuă, „ ...te aştept literă “ ...cu Q.” 

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 33


Activităţi ASTO

Verba volant, scripta manent...*


JUSTINIAN CONSTANTINESCU

T
e invităm să te alături proiectului nostru pe care ni-l redacţional:
dorim cât mai lung şi mai prolific din punct de vedere 1. Verifică deadline-ul, iar subiectul, limbajul şi forma
cultural, teologic şi universitar. Suntem o echipă tânără şi trebuie adecvate publicului.
serioasă, de aceea credem că ne poţi ajuta în acest deziderat 2. Scrie articolul tău neapărat cu diacritice.
al nostru. Ce trebuie să faci? Să scrii un articol şi să îl trimiţi la 3. Încearcă pe cât posibil să respecţi numărul de semne
revista.asto@gmail.com. Echipa noastră editorială va alege cel (2.500 – 3.000 de semne in general pentru orice fel de articol)
mai bun articol tematic şi îl va publica în Revista ASTO. 4. Nu uita să îi pui un titlu sugestiv şi să te semnezi imediat
sub titlul articolului, menţionând şi rubrica în care ai dori să intre
Mai jos îţi prezentăm rubricile în care îţi poţi aduce plusul de acesta.
inspiraţie şi creativitate: 5. Salvează în format Word (nume fisier.doc sau .docx)
Părerea mea • Redescoperirea Bucureştilor • Tradiţii • 6. Alege poze ilustrative pentru articol (făcute de tine
Sfinţi români • Corespondent • Tehnici artistice • Vasiliade • sau de pe internet – caută site-uri care nu cer drepturi de
Didactică • Atitudini • Poezie • Schiţă • Manifest • Diverse • autor) şi neapărat precizează link-ul de unde le-ai luat sau
Muzică psaltică numele fotografului (chiar dacă tu eşti) ) – îţi sugerăm să
cauţi după cuvinte-cheie relevante, pe www.sxc.hu, pe www.
Nu contează experienţa în scris, ci voinţa! youthmedia.org.ro sau pe www.images.google.ro (selectând,
Deşi avem echipă redacţională, aşteptăm în continuare articole la „căutare avansată”, imagini cu drept de reutilizare)
de la tine! Tu scrie şi noi îţi răspundem pentru a-ţi îmbunătăţi 7. Scrie în mail cine eşti şi, eventual, de la ce facultate!
aptitudinile de scriitor sau de jurnalist. Noi îţi dăm câteva idei, tu 8. Verifică-ţi mailul periodic pentru răspunsul editorului!
poţi veni cu altele. Revista ASTO e deschisă propunerilor tale, iar
dacă ai şi alte idei în afară de cele sugerate de noi, nu ezita să ni le Motive să scrii în Revista ASTO:
comunici! Aşteptăm articolele şi ideile tale, indiferent de moment. - Îţi îmbunătăţeşti calităţile de scriitor/ jurnalist/ blogger
Chiar dacă trimiţi târziu un articol, dacă este selectat, el poate intra - Primeşti feedback competent
în următorul număr. Termen de predare al materialelor: fiecare zi - Te promovezi
de 15 ale lunii anterioare apariţiei numărului următor. - Poţi anexa la CV articolele scrise de tine
- Te faci auzit
Este spaţiul tău! - Îţi faci prieteni
Îmbrăţişăm originalitatea şi iniţiativa, aşa că dacă ai orice - Ai libertate să scrii ce vrei
fel de idei, nu ezita sa ne trimiti! Redacţia are dreptul de a re- - Poţi câştiga simpatia profesorilor, arătându-le
fuza un articol dacă acesta nu corespunde intereselor publicului articolele tale
ţintă, este împotriva intereselor revistei sau dacă articolul nu - Ai cu ce să te lauzi la prieteni, părinţi şi bunici
este scris corespunzător. - Îţi ocupi timpul liber cu ceva productiv
Revista ASTO e bazată pe voluntariat. Dorim să dăm o - E distractiv
şansă tuturor studenţilor de a se face cunoscuţi şi auziţi şi ... şi un ultim motiv...
îi ajutăm ca mesajul lor să ajungă la aproximativ 1.000 de De ce nu să nu scrii?
studenţi şi la actorii sociali din viaţă studenţească.
Aşteptăm articolele tale ORICÂND, pe adresa
CE TREBUIE SĂ FACI: revista.asto@gmail.com! Tot pe această adresă răspundem
Pentru că toţi suntem studenţi doritori de a învăţa cum se eventualelor nelămuriri privind redactarea materialelor.
face treaba profesionist, te rugăm ca atunci când ne trimiţi
articolele tale, să parcurgi următorii paşi, întâlniţi în orice proces *Cuvântul zboară, scrisul rămâne

34 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


Revista ASTO este şi a ta!
Te aşteptăm să scrii alături de noi, pentru
că suntem convinşi că ai şi tu ceva de spus!

Urmăreşte rubricile revistei şi vezi unde crezi


că poţi să scrii. Gândurile, cunoştinţele, părerile
tale vor ajunge nu numai la colegii şi oamenii din
Bucureşti, ci şi din ţară!

Cine poate scrie în paginile revistei?


Studenţi de la orice specializare, licenţă sau mas-
terat, români şi străini.

De la cuvânt la gând e doar un pas, iar de la gând


la creaţia scriitoricească e jumătate de pas.
Deci, curaj! Scrisul n-a omorât pe nimeni!

Scrie în Revista ASTO!

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 35


Filmul săptămânii

Preotul Quo Vadis


Pentru a „Quo Vadis” (2001) - una dintre numeroasele
respecta oarecum ecranizări ale celebrului roman istoric cu acelaşi
tematica abordată nume scris de Henryk Sienkievicz, roman pentru care
cu „Secretele în- i-a şi fost decernat Premiul Nobel în anul 1905. Deşi
gropate ale Bibliei” cea mai reuşită încercare de a transpune pe peliculă
şi aflându-ne în a acestei cărţi, este considerată bineînţeles cea din
perioada Postului 1951 (realizată de către SUA), noi vă propunem cea
Mare, vom continua mai recentă astfel de încercare şi poate cea mai
proiecţiile din cadrul apropiată de sufletul autorului, cea realizată în anul
Filmului săptămânii 2001 în Polonia. Regizorul Jerzy Kawalerovicz a
cu subiecte sau vrut să combine valoarea spectacolului cu filozofia
teme convergente profundă, să facă nu numai o poveste epică, ci şi o
domeniului religios. pictură frumoasă, arătând Roma antică aşa cum era
„Preotul” în realitate.
(„Pop”), realizat Acţiunea are loc în apropierea anului 50 d.Hr.,
în 2009, este cel mai recent film al lui Vladimir sub domnia lui Nero şi evocă persecuţiile suferite de
Khotinenko şi reprezintă o nouă dovadă că cin- creştini în această perioadă, fiind construită în jurul
ematografia rusească nu s-a oprit la Andrei Tarkovski poveştii de dragoste dintre patricianul roman Marcus
şi că în Rusia apar în ultima perioadă tot mai multe Vinicius şi o tânără creştină numită Ligia. Astfel
filme de excepţie. Filmul a câştigat câteva premii Vinicius, după ce recurge la cele mai diverse strategii
naţionale cât şi un omagiu din partea Bisericii Ruse; pentru a o cuceri pe Ligia fără niciun rezultat, alege
a fost, de asemenea, apreciată munca de cercetare să devină creştin. Lucrurile capătă proporţii dramatice
depusă de către regizor pentru realizarea peliculei. în momentul în care creştinii (printre care şi Ligia),
Acţiunea are loc în Rusia în timpul celui de-al acuzaţi de arderea Romei vor fi prinşi şi condamnaţi
Doilea Război Mondial şi are la bază o poveste reală. la moarte. „O poveste cutremurătoare despre puterea
În iunie 1941, într-un sătuc numit Tikhoe, situat care este învinsă de credinţă, despre credinţa care
la graniţa cu Lituania, lucrurile ies din normalitatea aduce drag-
cotidiană şi devin dramatice sub presiunea armatei ostea şi despre
germane. Singurul care luptă pentru păstrarea dragostea care a
credinţei în inimile enoriaşilor, este părintele Alex- schimbat Roma
andru care, la rându-i, se află prins între misiunea din timpul lui
sa, ascultarea faţă de episcop şi supunerea faţă de Nero.”
autorităţi. Distribuţia
„Filmul - prin prezentarea forţei extraordinare a este formată
credinţei ortodoxe, a profunzimii şi desăvârşirii ei în din Pawel Delag
contextul celor mai grele încercări, încălzeşte sufletul; (Marcus Vinicius),
este cutremurător şi aduce aminte de jertfa celor care Magdalena
au suportat ororile războiului, ale bolilor şi nu au uitat Mierclaz (Ligia),
nici o clipă să-i aducă slavă lui Dumnezeu (...)” Michal Bajor
Distribuţia: Sergey Makovestkiy (Pr. Aleksandr), (Nero), Franciszek
Nina Usatova (Matushka Alevtina), Liza Arzamasova Pieczka (Apostolul
(Eva) etc.  Petru) etc. 
Pagină realizată de Andreea Melania

36 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


Diverse

Norii în previziunile meteorologice - sfaturi


pentru amatorii de drumeţii
DANIEL CONSTANTIN ȘOVĂIALĂ şi furtuni, prevestesc şi norii albicioşi, dezlânaţi, vizibili de
regulă spre dimineaţă. Aceştia prevestesc o înrăutăţire a

I
ată că ne aflăm deja la sfârşitul lunii martie, ceea ce vremii spre amiază. Uneori observăm pe cer formaţiuni
înseamnă din punct de vedere meteorologic, o vreme mai noroase, subţiri, cu forme ciudate de virgule, de gheară sau
călduroasă, perfectă pentru organizarea de drumeţii şi asemănătoare cu scheletul unui peşte şi având o structură
plimbări în mijlocul naturii. De acum şi până la tempera- fibroasă. Ştim că acestea sunt varietăţi ale norilor Cirrus,
turile ridicate din timpul verii ne mai rămâne doar un pas. care, mai ales toamna şi iarna, duc la o schimbare a vremii
Împătimiţii traseelor montane dar şi cei dornici de relaxare în decursul a 48 de ore, deci nu prezintă un pericol de
în aer liber, planifică, chiar de pe acum, ieşiri cu prietenii precipitaţii imediat. Mai există şi alte mijloace de prognozare
sau colegii, bucurându-se astfel de vremea numai bună a vremii, chiar de cu seara. De pildă, dacă în depărtare,
pentru astfel de lucruri. Totuşi, după cum ştim, vremea pe crestele munţilor, observăm presărat pe bolta albastră
poate fi înşelătoare şi ne poate surprinde prin schimbări a cerului nori luminoşi, pe care ultimele raze ale Soarelui
bruşte de temperatură, prin vânturi sau precipitaţii. Aseme- îi fac şi mai strălucitori, având o culoare auriu-portocalie,
nea situaţii pot fi însă evitate prin însuşirea unor cunoştinţe putem fi siguri că a doua zi vom avea parte de o vreme
simple de interpretare a elementelor înconjurătoare din frumoasă. Dar dacă Soarele apune cuprins de o puternică
natură, urmărind traseul şi evoluţia norilor, comportamentul vâlvătaie, de culoare sângerie, printre fâşii de nori coloraţi în
anumitor vieţuitoare, plante etc. Cum majoritatea drumeţiilor roşu-vineţiu, trebuie să fim prudenţi deoarece vremea s-ar
îşi au începutul în zorii zilei, haideţi să începem călătoria putea înrăutăţi. Un alt semn de vreme ploioasă îl reprezintă
cu observarea cerului, mai precis a norilor şi a mişcărilor aglomerarea de nori, după apusul Soarelui, care în loc să se
acestora. Urmărind bolta cerului putem vedea pâlcuri de risipească, devin tot mai deşi şi mai ameninţători. În cazul
nori albi, rotunjiti la vârf şi cu baza orizontală. Aceştia sunt acesta, putem fi convinşi că vremea se va înrăutăţi, iar
nori de tip Cumulus, cu dezvoltare verticală, care nu trebuie ploaia măruntă şi deasă poate începe chiar din timpul nopţii,
să ne îngrijoreze, deoarece spre după-amiază, de regulă, continuându-se uneori şi pe parcursul zilei următoare. La
dispar lăsând cerul senin. Se poate întâmpla ca din aceşti fel, când discul Lunii răsare de după culmi, parcă mai mare
nori să cadă picături mari de ploaie dar rareori precipitaţiile şi mai puţin strălucitor, cuprins de nori aşezaţi în benzi
durează mai mult de câteva minute. orizontale, ce se lăţesc treptat, ne putem iarăşi aştepta ca
Cu totul altfel va evolua vremea, dacă de la orizont se vremea să devină ploioasă. Iată doar câteva dintre metodele
vor ridica nori întunecoşi, care se prezintă sub forma unor prin care ne putem da seama ce fel de vreme ne va însoţi
turnuri înalte şi care se dezvoltă rapid pe verticală – se în expediţiile sau drumeţiile noastre, urmând ca în numărul
numesc Cumulonimbus. În cazul acesta înseamnă că în viitor să vedem şi alte tipuri de „previzi­uni” meteorologice,
maximum o oră-două, furtuna se va dezlănţui. Este bine să de acest gen. Trebuie însă precizat că o astfel de predicţie
căutaţi, într-o astfel de situaţie, cel mai apropiat adăpost asupra vremii nu este garantată în proporţie de sută la sută,
pentru că fulgerele şi trăsnetele generate de aceşti nori aşa că şi urmărirea unei prognoze meteo ar fi de preferat
sunt extrem de periculoase. Tot precipitaţii, vreme instabilă pentru o mai multă siguranţă. 

Cumulus Cirrus

Cumulonimbus

Asociația Studenților Teologi Ortodocși 37


Muzică psaltică

Oare muzica psaltică bizantină este grecească?


Joseph Shattahi vedea cum muzica populară în Orient se cântă folosind
aceleaşi glasuri psaltice, îndeosebi dacă eşti creştin orto-

M
ereu ascultăm comentariul acesta: muzica psaltică dox, catolic sau chiar musulman.
este grecească. Dar nu ne-am gândit niciodată De ce este numită Bizantină? Este foarte uşor de
cât de corect este lucrul acesta. Dacă o luăm cu înţeles, deoarece Damasc făcea parte din Imperiul Bizantin,
începutul, este unanim recunoscut că cel ce a pus regulile şi ştim foarte bine cum orice cultură spirituală bisericească
muzicii psaltice este Sf. Ioan Damaschin (informaţiile aparţinea în acea vreme culturii bizantine. De ce spunem
destul de bogate, manuscrisele rămase în Constantinopol, atunci greşit că muzica psaltică este grecească? Fiindcă
Lavra Sfântului Sava din Palestina, Facultatea de Teologie zona Siriei (Siria, Liban, Iordan, Palestina) a suferit tot felul
Ortodoxă din Balamand... toate susţin acest fapt). Oare, de persecuţii împotriva bisericii (persecuţii islamice, turcii,
Sf. Ioan Damaschin a fost grec? Supranumele său de „Da- mamelucii), şi fiindcă atmosfera relativ liniştită la Sfântul
maschin” arată locul de provenienţă al Sfântului, Damasc Munte i-a ajutat pe călugări să păstreze tradiţia acolo şi s-o
fiind capitala Siriei de astăzi; în vremea lui, Siria cuprindea devolte îmbogăţind-o cu semne şi o parte teoretică nouă.
toată zona Siriei de astăzi, Libanul, Iordania şi Palestina. Acum Biserica grecească a păstrat muzica psaltică, şi
Unii spun că Sfântul Ioan Damaschin avea o educaţie a influenţat-o combinând-o cu cultura zonei, generându-şi
înaltă elenistică... Oare, Muzica se învaţă la fel ca unele schimbări ce se observă mai clar dacă mergem mai
matematica, astronomia sau fizica unde, întotdeauna mult spre Occident (spre România). Diferenţa se observă
1+1=2? Muzica este mai mult o cultură locală, este legată mai clar la glasurile diatonice, unde putem exemplifica:
de zona culturii şi a experienţei personale. • în timp ce Sfertul de ton se mai cântă privitor la Vu şi
Atunci, ce a făcut Sf. Ioan Damascin? Este bine să Zo la scara diatonică, putem observa că acesta dispare în
amintim faptul că el n-a inventat regulile muzicii psaltice, cultura grecească, urmând să dispară, de asemenea, şi în
ci le-a cules şi le-a organizat sistematic într-o metodă cultura românească.
care se potriveşte duhului Bisericii, alungând toate câte • Pa-ul care se cântă la glasul 8 puţin mai sus, este
erau străine scopului final al muzicii: susţinerea cuvântului o influenţă total occidentală, în timp ce în Orient se cântă
pentru a intra cât mai uşor înăuntrul fiecăruia, înălţând în natural.
chip duhovnicesc mintea şi inima. Damasc fiind oraşul cel • În timp ce toate glasurile, numite Diatonice, se cântă
mai reprezentativ din zona aceasta, era un fel de expoziţie în Orient folosind aceeaşi scară, în România şi Grecia s-au
a culturilor diferite din zona Orientului Mijlociu (persană, supus unor modificări (spre exemplu, glasul 5 care se
siriacă, armeană, coptă), iar întâlnirea acestor culturi a cântă cu Vu de sus faţă de Vu-ul diatonic original) şi aşa
îmbogăţit din punct de vedere artistic cultura muzicală mai departe...
în mod deosebit. A îmbogăţit-o, dar n-a schimbat-o. De Nu este un lucru mare să cântăm respectând într-
pildă, dacă ne uităm la sursele muzicale ale zonei, încă adevăr aceleaşi reguli în care a scris Sf. Ioan Damaschin
dinainte de Hristos, putem vedea continuitatea dezvoltării şi care se păstrează în Răsărit; unele sunt improbabile
muzicale încă din secolul 3 î.Hr.: prima partitură muzicală pentru cultura noastră (sfert de ton). Dar cred că ar trebui,
descoperită până acum în Ugarit de la începutul secolului 3 mai degrabă, să respectăm duhul muzicii psaltice aşa
î.Hr., compusă în glasul 5 din zilele noastre sau Nahawand, cum s-a dezvoltat el potrivit culturii româneşti şi celei
cum este numit în Orient, sau altă partitură, aproape de greceşti. Toate cântările sunt rugăciuni, şi nu cred că vom
mijlocul aceluiaşi secol, scrisă în glasul întâi Bayat. Toate fi judecaţi de Dumnezeu dacă am cântat după regulile
acestea ne arată dezvoltarea continuă a muzicii şi faptul originale sau nu; însă vom fi judecaţi dacă uităm faptul că
că a supravieţuit până în zilele Sf. Ioan Damaschin, care scopul cântării este ridicarea omului la nivelul duhovnicesc
n-a făcut altceva decât să le organizeze pentru folosirea al bisericii şi nu la nivelul artistic, păstrând cât se poate
cât mai potrivită în Biserică. Şi până în zilele noastre putem cultura Bisericii.  

38 Asociația Studenților Teologi Ortodocși Ediția a II-a, Nr. 5/2011


ASOCIAȚIA STUDENȚILOR TEOLOGI ORTODOCȘI
Ne puteţi scrie şi trimite materiale pe următoarea adresa:
revista.asto@gmail.com

ISSN 2069 – 9190

ASOCIAȚIA STUDENȚILOR TEOLOGI ORTODOCȘI


Date contact:
Marius-Ștefan CIULU - Președinte: Tel. 0722 604 561, marius.ciulu@yahoo.com
Tiberiu ANGHELINA - Vicepreședinte: Tel. 0745 480 360, anghelina.tiberiu@yahoo.com
http://astobucuresti.wordpress.com