Situată în comna Dimitrie Cantemir, satul Grumezoaia, Județul Vaslui, la 20 km de orașul Huși și la 8 km

de drumul european Crasna-Huși-Albița, pe străvechi meleaguri încărcate de istorie și spiritualitate

ortodoxă, cu cele mai vechi așezări răzeși, este una din vetrele monahale ce poartă și întreține firul
istoriei neamului românesc.

Potrivit cercetărilor, locul pe care s-a ridicat mănăstirea s-a dat de către domnitorul Ștefan cel Mare și
Sfânt, unui oștean al său Stan Postanciu, ca răsplată pentru faptele de mare vitejie, care construiește
prima biserică de lemn. În 1692, domnitorul Dimitrie Cantemir construiește o nouă biserică de lemn pe
locul celei vechi, închinată Maicii Domnului cu hramul ”Intrarea în Biserica Maicii Domnului”, devenind
noul ctitor al mănăstirii care-i va purta numele și care va dăinui până astăzi. Săpăturile făcute de către un
fost moșier pe nume Gheorghe Tutoveanu ce avea mișiile în jurul mănăstirii, au scos la iveală o pereche
de râșnițe de piatră și monezi romane, datând din timpul lui Antonius Pius (138-161), care atestă
valoarea istorică a acestor locuri. În această zonă găsim cele mai vechi așezări răzeși în care a existat o
intensă viață boierească ce a dat țării două familii domnitoare: Cantemir și Cuza, așa cum reiese din
lucrarea intitulată ”Surete și izvoade”, Uricul tradus din sârbește de profesorul Gheorghe Ghibănescu și
din Uricul dat de Bogdan Vodă în anul 1507 legat de moșiile satelor Urlați și Silișteni, locul de obârșie al
familiei Cantemir. În pomelnicul ctitorilor de la anul 1668 sunt menționați ctitori ai mănăstirii Berehoi,
Prodana, Tipilatu, Frone,Glicinco, monahia Varvara și alții. Mai târziu, biserica construită de domnitorul
Dimitrie Cantemir este refăcută de frații Vasile și Gheorghiță Armașu, originari din satul Zastanca, din
județul Soroca.