UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

DEPARTAMETUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
AN III, PROBAȚIUNE ȘI PROTECȚIA VICTIMEI, GRUPA 2

Asistența Socială a
Persoanelor cu Adicții

Studiu de caz

București 2018
 R.M. în vârstă de 36 ani, acesta este Software Engeneering Manager la o firmă IT și de
conduce o firmă de imobiliare.

Acesta provine dintr-o familie dezorganizată, părinții sunt divorțați cand acesta avea doar 3
ani, din cauza infidelității tatălui. Tatăl său s-a recăsătorit imediat după divorț si are o fiică de
19 ani, iar mama sa este medic în New York, America de 15 ani. Din antecedentele personale
patologice ale acestuia reţinem:

- multiple internări în urma supradozelor de cocaină la Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr.
Alexandru Obregia în anul 2006 când a fost diagnosticat cu dependeță de cocaină;

- în 2007, cu diagnosticul de tulburare bipolară de tip II. Utilizarea frecventă de substanțe

opiacee și psihoactive;

-tulburări majore de comportament.

La examinarea psihiatrică, s-a constatat dezvoltarea corpului normală, corespunzătoare

vârstei, pasivitate apatie, dispoziție depresivă, iritabilitate, anxietate.

Relația cu familia sunt destul de peturbate. Deși acesta știe că tatăl său a fost factorul
declanșator al divorțului totuși pe mama sa o urăște cel mai mult pentru că aceasta și-a refăcut
viața în America și nu s-a mai întors. Păstrează legătura cu aceasta telefonic la insistențele ei.
În 2014 tatăl său a murit iar cu sora lui nu dorește să păstreze legătura.

Are o părere bună despre el însuşi, este încântat de starea în care se află, manifestă tendinţe
egofile, se supraestimează. Declara că are o starea proastă datorită sevrajului.

Primul său contact cu drogurile au fost la vârsta de 23 de ani unde mai mulți colegi de
facultate fumau heroină. De atunci acesta a încercat din curiozitate și din dorința de a
experimenta cât mai multe stări și emoții, mai multe tipuri de droguri: marijuana, ecstasy,
opium, cocaină și diferite droguri farmaceutice uneori combinate cu alcool. Acesta a relatat,
că cele mai bune stări i le-a dat cocaina, deoarece îl stimula și îl ajuta să se concentreze la
locul de muncă. De asemenea, acesta frecventează cluburile de noapte și consumă cantități
foarte mari de alcool datorită substanțelor psihoactive și îi oferă o rezistență mai mare.

La nivel social acesta se laudă că are relații cu numeroși oameni cu putere financiară și de
asemenea și cu influență. De altfel, în mare parte socializarea se petrece mai mult în cluburile
de noapte și la muncă decât în zilele sale normale. Acesta nu a fost niciodată căsătorit și din
relatările sale nici nu își dorește acest lucru. De atfel, acesta a povestit că a avut o relație
serioasă cu o femeie pe care a și iubit-o însă relația s-a destrămat din cauza multiplelor
neînțelegeri și din cauza geloziei duse la extrem a lui dar și din cauza adicției sale.

Pe baza acestor elemente concluzionăm că beneficiarul prezintă tulburări emoționale și

bipolare, este dependent de substanțe psihoactive ce îl stimulează în special la locul de muncă,
relația cu familia este una degradată, iar relațiile sale sociale sunt de regulă superficiale, fapt
pentru care acesta își pierde controlul asupra emoțiilor și mărește dozajul cu riscul de a face o
supradoză care la un moment dat poate fi fatală.

Ținând cont de aceste aspecte problema trebuie abordată ca o problemă medicală pentru că
beneficiarul trebuie să înțeleagă că fără tratament problema nu poate fi rezolvată, ca o
problemă morală, legală și ca fenomen social.

Planul de intervenție constă atât în intervenție externă din partea specialiștilor cât si în
interveția familială, dar înainte de asta, asistentul social trebuie să fixeze scopul și obiectivele
în rezolvarea problemei. În acest sens avem ca scop renunțarea consumului de droguri de
către beneficar. Obicetivele pentru îndeplinirea acestui scop sunt în primul rând de a relua și
de a fixa legătura cu membrii familiei. Familia trebuie pregătită, deoarece atitudinile faţă de
individul consumator de droguri este una descuranjantă. Astfel toţi membrii familiei trebuie să
discute despre problemele apărute şi să încerce să găsească soluţii rezonabile. Atitudinea
familiei trebuie să fie una de emaptie şi de înţelegere. Apoi împreună cu un specialist se
gândesc la un program de tratament. Singurul lucru care păstrează narcomanul în afara
tratamentului este negarea. În timpul procesului de intervenţie se încearcă trecerea de faza de
negare. Procesul de intervenţie presupune întalnirea specialistului cu membrii familiei pentru
stabilirea persoanelor care vor face parte din intervenția externă, și pregătirea acestora.
Asistentul social are un rol important în sprijinirea acelor indivizi care consumă băuturi
alcoolice sau droguri, încercând să provoace schimbări pozitive. De altfel, întâlnirile au rolul
de a ajuta persoana dependentă să recunoască impactul dependenţei sale asupra celor din jur şi
o încurajează să ia angajamentul personal de a căuta tratamentul.