Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ASISTENTA SOCIALA
CONSILIERE IN ASISTENTA SOCIALA
Cuprins
Bibliografie
1
prieteni, cunostinte). Aceste persoane ne ofera niste sfaturi pe baza
experientei lor de viata, adica ne consiliaza. Dar in aceste cazuri nu se
poate vorbi despre o consiliere cu caracter profesional.
2
Consilierea are numeroase asemanari cu psihoterapia, cea
mai importanta asemanare fiind aceea ca ambele reprezinta procese
de influentare interpersonala reciproca (Ivey si Simek Downing, dupa
Holdevici, 1996, p. 204).
3
situatie de criza sau intr-un moment de schimbare ce necesita o
adaptare la conditii de viata cu care persoana nu este familiarizata
(dupa Holdevici, 1996, p. 205; Popescu, M., 2002, p. 195).
Tipuri de consiliere
4
- consilierea de criza (realizata de psiholog, medic psihiatru, asistent
social) consta in asistarea psihologica a persoanelor care se afla in
situatii de criza (au suferit psihotraume grave, au avut tentative de
suicid etc.);
2. Clientul trebuie sa fie tratat asa cum consilierul ar dori sa fie tratat
el insusi, cu respect, blandete, onestitate si atitudine de acceptare.
5
4. Consilierul trebuie sa fie constient de propriile limite. Unii consilieri
incepatori se supraapreciaza, considera ca ei au intotdeauna
dreptate, stiu totul mai bine decat clientul. Ei impun clientului solutii
inacceptabile pentru acestia, invinovatesc clientul pentru nereusita
consilierii, nu reusesc sa-si constientizeze propriile greseli.
6
Tehnica terapeutica este ceea ce face terapeutul in mod
concret. Dintre tehnici amintim: interviul, interpretarea, sfatuirea,
tehnica reflectiei, a confruntarii, relaxarea, hipnoza, tehnica elaborarii
unor produse artistice, tehnica jocului dramatic etc.
7
Sedintele de consiliere se desfasoara in cabinetul de
consiliere sau, in lipsa acestuia, intr-o incapere placuta, linistita, in
care sedinta sa nu fie deranjata de nimeni. Consilierul si clientul
trebuie sa fie asezati in asa fel incat sa fie posibil contactul vizual
direct. Ei pot fi asezati in doua fotolii fata in fata sau la coltul unei
mese (nu fata in fata, deoarece masa dintre cei doi poate fi resimtita
ca o bariera care ingreuneaza colaborarea).
8
Urmatoarele sedinte incep cu discutarea principalelor
evenimente care au avut loc in intervalul dintre sedinte. Daca clientul a
avut de realizat anumite sarcini / teme indicate de terapeut, va explica
cum a reusit sa le indeplineasca. Se precizeaza obiectivul sedintei si
sunt discutate problemele respective. Modul concret in care
procedeaza consilierul depinde de orientarea sa teoretica (analitica,
behaviorista, nondirectiva etc.).
9
Sedintele in general sunt organizate saptamanal. Daca
problemele clientilor sunt grave, urgente, si ei au posibilitatea de a se
intalni mai frecvent, pot fi organizate si 2 – 4 sedinte pe saptamana.
10
Activitatea de grup este cu atat mai eficienta, cu cat se produc mai multe identificari si
transferuri. In acest caz membrii grupului se exprima mai spontan, isi exteriorizeaza
mai intens starile afective si se produce catharzisul afectiv.
11
Psihodrama poate fi utilizata in sedinte de consiliere individuale
sau de grup. In cadrul sedintelor individuale, in timp ce consilierul
discuta cu clientul, poate identifica probleme care pot fi mai bine
analizate si intelese daca sunt jucate. Clientul este rugat sa isi joace
propriul rol, iar consilierul interpreteaza persoana cu care
interactioneaza clientul (ego-ul auxiliar). Uneori se pot realiza si
inversari de rol: consilierul joaca rolul clientului, iar clientul
interpreteaza ego-ul auxiliar.
Terapeutul este cel care decide daca problema unui anumit client
poate fi jucata. Dupa ce a luat decizia de a dramatiza o problema, el
trebuie sa ia alte hotarari importante:
12
sociala: clientul nu doreste sa isi prezinte deschis problemele in fata
unui public, chiar daca acest public este format din alti clienti cu
probleme relativ asemanatoare cu ale sale. Exista si rezistente
inconstiente care tin de mecanismele de aparare ale Eului. Terapeutul
trebuie sa analizeze aceste rezistente si sa incerce sa le inlature.
13
Exista mai multe variante ale jocului de rol:
14
relationare, se dau sugestii pentru imbunatatirea abilitatilor de
relationare.
De ex. cel care nu are curajul sa isi spuna parerea in prezenta anumitor persoane
poate realiza ca se simte si se comporta in mod analog cu modul in care se comporta
in prezenta parintilor sai care erau exagerat de autoritari.
15
Mama care isi neglijeaza copilul poate ca isi da seama ca procedeaza in acest fel
pentru ca si ea a fost neglijata in copilarie.
Disonanta cognitiva reprezinta starea de tensiune pe care o simtim atunci cand avem
doua cognitii (ganduri, atitudini, opinii) contradictorii. (de ex. gandul “Eu sunt
fumator” este in contradictie cu informatia: “fumatul produce cancer”). Disonanta
cognitiva poate fi redusa sau eliminata in mai multe moduri: una sau ambele cognitii
pot fi modificate pentru a deveni mai consonante, pot fi adaugate noi cognitii intre ele,
pentru a micsora distanta dintre ele, poate fi redusa importanta cognitiei, poate fi
negata legatura dintre cele doua cognitii.
16
Disonanta cognitiva se poate afla la baza schimbarii unor atitudini,
comportamente.
17
comportamentul, cat si modul in care intelegem si interpretam lumea
(daca o persoana se considera foarte inteligenta, se comporta altfel
decat daca s-ar considera mai putin inteligenta). Sinele nu reflecta in
mod necesar realitatea. Cineva se poate considera mai putin
inteligenta si poate avea esecuri din cauza aceasta, desi in realitate
poate ca este foarte inteligenta, dar abordeaza problemele fara
incredere in sine.
18
- Trebuinta innascuta de autoactualizare (autorealizare), adica de a-
si valorifica potentialitatile si de a se dezvolta. Fiecare individ are
tendinta innascuta de a-si dezvolta capacitatile la nivel optim, daca
este plasat in conditii optime. Toate experientele de viata sunt
evaluate prin prisma nevoii de autoactualizare. Experientele de
viata care ajuta dezvoltarea sunt percepute ca pozitive sau utile,
cele care ingreuneaza sau impiedica autoactualizarea sunt
percepute ca negative sau neplacute.
19
etapa a dezvoltarii teoriei sale, Rogers foloseste expresia terapie
centrata pe persoana si recomanda o mai mare implicare terapeutului
in procesul de consiliere.
20
pe sine si isi formeaza o imagine de sine pozitiva, el va reusi sa isi
actualizeze posibilitatile si se va dezvolta.
Congruenta.
Empatia.
21
vedere si sa returneze clientului experientele astfel receptate
Returnarea experientelor se realizeaza prin reformularea cuvintelor
clientului si reflectarea sentimentelor sale (tehnici care vor fi descrise
in urmatorul subcapitol).
Comportamentul participativ
22
Pozitia spatiala poate influenta comunicarea. Pozitia fata in fata
poate sugera unora o relatie de opozitie. Unii considera ca in timpul
unei sedinte de consiliere este preferabila asezarea intr-un unghi de 45
– 90 de grade. Aceasta asezare ofera mai mult confort, deoarece
contactul vizual se poate realiza optional.
23
In general cel care asculta isi priveste mai mult interlocutorul decat
cel care vorbeste.
Ascultarea activa
24
Prin tehnicile ascultarii active consilierul semnalizeaza clientului
faptul ca a fost atent si a inteles mesajele sale care au fost emise
verbal si / sau nonverbal. Ascultarea activa poate fi
exprimata prin reformularea celor spuse de client si prin reflectarea
sentimentelor sale. Reformularea ofera clientului un feedback privind
semnificatia mesajului, iar reflectarea sentimentelor ofera un feedback
privind continutul afectiv explicit sau implicit al acestuia.
a. Reformularea
25
vedere (de ex. un elev afirma: sunt cel mai slab din clasa.
Consilierul reformuleaza: vrei sa spui ca toti colegii tai sunt mai
buni decat tine. In prima afirmatie accentul cade pe elev, in a doua
pe colegii de clasa). Aplicarea acestui procedeu poate ajuta clientul
sa constientizeze anumite aspecte ale problemei sale pe care pana
atunci nu le-a inteles prea bine. Acest procedeu poate determina
aparitia unor stari afective intense, din aceasta cauza metoda
trebuie utilizata cu prudenta.
b. Reflectarea sentimentelor
26
a trait acele evenimente. Consilierul va verbaliza aceste stari
afective, dar sub forma ipotetica (cred ca in aceasta situatie te-ai
simtit…), deoarece nu poate fi sigur de faptul ca clientul a
reactionat afectiv asa cum presupune el. Clientul poate accepta sau
nega aceasta presupunere.
27
clientul le intelege mai bine, le constientizeaza, le accepta, si
aceasta reprezinta un pas important spre dezvoltarea capacitatii de
a le controla. In acelasi timp clientul isi da seama de faptul ca a trai
un sentiment intr-o anumita situatie este ceva normal, nu trebuie
sa isi faca griji sau sa se simta vinovat pentru ca are acele
sentimente.
28
1. Clientul vine si cere ajutor. Clientul ia in mod independent decizia
de a apela la consilier, el este deci responsabil de aceasta decizie si,
in acelasi timp, el isi asuma si responsabilitatea de a se ocupa de
problemele sale.
29
accentuam dezechilibrul psihologic, ceea ce determina cresterea
probabilitatii manifestarii unor tendinte contrare, datorita nevoii de
echilibru. Clientul va simti nevoia de a se schimba.
30
de ani, al celor care au dificultati de verbalizare, al personalitatilor
dependente si in cazul psihoticilor.
31
De regula primele sedinte sunt dominate de sentimente
negative, si de descurajare. La sedintele ulterioare participantii incep
sa manifeste o mai buna autoacceptare si incep sa apara sentimentele
de speranta, cautarea relatiilor interpersonale, faurirea unor planuri de
viitor.
32