Academia Forțelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu” Sibiu

Facultatea de Management Militar

Analiza financiara pe baza indicilor

financiari

Coordonator:
Lector Univ. Dr. Pârvuț Valentin

Realizator:
Sd. Cap. DĂRĂBANĂ IULIAN-CĂTĂLIN
 Cuprins

1. Notiuni generale ....................................................................................................................... 3

2. Indicii de lichiditate ................................................................................................................. 4
3. Indicii de gestionare a activelor ............................................................................................... 5
4. Indicii gestionării datoriilor ..................................................................................................... 7
5. Indicii profitabilității ................................................................................................................ 8
6. Indicii valorii de piață (ai acțiunilor și ai dividendelor)........................................................... 9
Rezumat ......................................................................................................................................... 10

2
 1. Notiuni generale
Unul din tipurile de analiză financiară se bazează pe calcularea indicilor financiari, pe baza
documentelor financiar-contabile. Aceștia sunt calculați prin raportarea unui indicator la alt
indicator, adică ei compară diferite variabile financiare furnizate de documentele amintite.
Fiecare indice financiar se focalizează pe un anumit aspect al activității firmei și in mod frecvent
focalizarea este direcționată către segmente ale bilanțului contabil și contului de profit și pierdere
care conțin date despre un aspect sau altul al activității firmei.
Analiza financiară care recurge la indicii financiari este cea mai frecvent folosită de către analiștii
financiari. Dar simpla calculare a indicilor financiari nu este în măsură să furnizeze informații utile
pentru analiză, din aceastp cauză, după calcularea lor, sunt comparați cu anumite mărimi de
referință care pot fi :
- O normă prestabilită, care este un indice utilizat în cadrul firmei pentru panificarea și
controlul realizării planului;
- nivelul indicelui realizat în perioadele precedente, care se folosește pentru a aprecia dacă
realizările prezente sunt mai bune sau mai rele;
- nivelul aceluiași tip de indice realizat în firme similare
- o normă, un standard considerat a fi acceptabil de către experți, bancheri sau analiști sau,
altfel spus, considerat normal.
Analiză financiară din practică internațională grupează indicii financiari în cinci categorii, fără a
exclude folosirea și a altor indici specifici, în vederea caracterizării unor domenii distincte ale
activitățîi economicp-financiare. Cele cinci categorii de indici financiari sunt:
1. Indicii de lichiditate, care indică capacitatea firmei de a plăti, la scadență, obligațiile bănești
pe termen scurt; ei măsoară excesul de active față de datorii.
2. Indicii de gestionare a activelor, care indică cât de eficient utilizează firma activele de care
dispune sau fondurile investite.
3. Indicii de gestionare a datoriilor furnizează informațîi despre importantă relativă a
diferitelor surse de fonduri și despre gradul de siguranță de care dispun creditorii împotriva
unei posibile insolvabilitati a firmei; acești indici arată legătură dintre obligații sau datorii
și strucutra capitalului într-o firma și capacitatea acesteia de a-și plăti obligațiile legale.

3
 4. Indicii de profitabilitate se concentrează pe capacitatea firmei de a genera venituri mai mari
decât costurile aferene acestora; ei leagă profitul net de vînzări, de active sau de capitalul
propriu.
5. Indicii valorii de piață ilustrează poziția firmei în ochii investitorilor în legătură cu
performanță raportată; ei indică cum stă firma în privința prețului de piață, veniturilor și
dividendelor plătite acționarilor.

2. Indicii de lichiditate

Lichiditatea este capacitatea unei firme de a onora obligațiile financiare scadente pe care le are.
Pentru că o firma să poată funcționa are nevoie de lichidități, iar dimensionarea relativă a acestora
este apreciată prin nivelul unor indicatori care se stabilesc pe băă datelor din bilanțul contabil.
Indicii lichiditățîi măsoară capacitatea firmei de a-și îndeplini obligațiile pe termen scurt față de
debitori pe baza activelor sale circulante. Sunt utilizați, în principal trei indici ai lichidității: indicele
lichidității curente, indicele lichidității rapide și indicele numerarului.
2.1.Indicele lichiditățîi curente
este dat de formula:
Indicele lichiditățîi curente = active circulante/obligații pe termen scurt

Valoarea optimă a acestui indicator este onsiderata a fi 2, cifra la care se raportează diferite valori
specifice ale acestui indicator înregistrate de diferite firme.
Pentru aducerea indicelui lichiditățîi curente la valoarea optimă conducerea firmei poate acționa
fie prin creșterea sau scăderea activelor circulante totale, fie prin scăderea obligațiilor curente
totale.
2.2.Indicele lichiditățîi rapide
vine să îmbunătățească modul de măsurare a lichidității firmei, prin eliminarea din activele
circulante a stocurilor care, adesea, nu sunt foarte lichide. El măsoară capacitatea firmei de a-și
plăti obligațiile pe termen scurt pe seama numerarului din casierie, numerarului din contul curent
deschis la banca, plasamentelor pe termen scurt și a sumelor de încasat de la clienții firmei.
Indicele lichiditățîi rapide = active circulante – stocuri / datorii pe termen scurt

4
Valoarea optimă a acestui indicator este 1, dar o valoare mai mică decât 1 nu trebuie să creeze
anica, deoarece există rezervă de lichiditate în stocuri. O valoare foarte mare a indicelui arată un
exces de lichiditate, o politică de credit comercial ce trebuie revăzută sau o schimbare necesară în
compoziția activelor.
2.3.Indicele numerarului
exclude din calcul și valoarea clienților neincasati pentru obținerea suportului pentru acoperirea
obligațiilor curente ale firmei.
Astfel, indicele numerarului este dat de relația:
Indicele numerarului = numerar + titluri de plasament / obligațîi pe termen scurt
Acest indice arată dacă firma dispune de suficiente resurse lichide sub formă numerarului în
casierie și în cont și cvasinumerarului că să facă față datoriilor curente.
Valoarea acestui indice este subunitară. O valoare prea mare a indicelui, situată undeva către
valoarea 1, pune în evidență o gestionare discutabilă a numerarului, orientată spre o monetizare
excesivă a activelor și scoaterea fondurilor din circuitul economic real al firmei. Or, numerarul
deținut de firma trebuie să circule în mod continuu pentru a-i aduce acesteia cât mai mult profit.

3. Indicii de gestionare a activelor

Indicii de gestionare a activelor mai sunt denumiți și indicii activitățîi. Eficientă activității unei
firme este apreciată cu ajutorul unor indicatori care au la baza procesul de transformare a activelor
circulante de-a lungul circuitului care începe cu numerarul folosit pentru achiziționarea stocurilor
și se încheie cu întoarcerea acestuia în firma, în urmă vânzării produselor sau serviciilor acesteia.
În analiza financiară sunt folosiți următorii indici de gestionare a activelor: numărul de rotațîi ale
stocurilor, numărul de rotații ale activelor imobilizate, perioada medie de încasare și numărul de
rotații ale activului total.
3.1.Numărul de rotațîi ale stocurilor sau viteză de rotație a stocurilor
arată de câte ori se rotesc într-un an stocurile pe care le deține firma. El se determina pe baza
formulei:
Numărul de rotațîi ale stocurilor = costul vânzărilor/stocuri medii
Stocurile medii se pot calcula utilizând media stocurilor de la începutul și sfârșitul anului.
Prin împărțirea numărului de zile dintr-un an la numărul de rotațîi ale stocurilor se obține numărul
de zile de imobilizare a fondurilor în stocuri, adică viteză de rotație a stocurilor. Un indice ridicat
5
al numărului de rotații ale stocurilor arată că firma rotește de mai multe ori într-un an stocurile
deținute; acest fapt sugerează că firma are imobilizari mai mici de fonduri în stocuri. De asemenea,
un indice ridicat indică o gestionare eficientă a stocurilor, în sensul că ele sunt utilizate
corespunzător politicii firmei.
3.2.Numărul de rotațîi ale imobilizarilor
furnizează indicii cu privire la capacitatea firmei de a genera venituri din vânzări, bazându-se pe
imobilizarile pe care le deține. Formulă de calcul pentru acest indice este:
Numărul de rotațîi ale imobilizarilor = cifra de afaceri/valoarea medie a activelor imobilizate.
Acest indice arată cât de eficient utilizează firma activele sale imobilizate.
3.3.Perioada medie de încasare
estimează câte zile îi sunt necesare firmei să încaseze mărfurile vândute pe credit. Prin împărțirea
cifrei de afaceri la numărul de zile dintr-un an, se obțîn vânzările medii zilnice. Dacă se împarte
suma de încasat la media zilnică a vânzărilor, se obține numărul de zile necesar încasării vânzărilor
pe credit.
Perioada medie de încasare = valoarea medie a clienților neincasati/ cifra de afaceri zilnică
Acest indice furnizează informațîi în legătură cu cât de eficace sunt activitățile de gestionare a
clienților firmei. O perioada foarte mare de încasare poate indică posibilitatea existenței multor
sume de încasat care nu mai pot fi încasate din cauza că firmele debitoare au greutăți financiare
mari, nu mai lucrează pentru că au dat faliment sau chiar au fost radiate de la Registrul comerțului.
De asemenea, firma, înregistrând o valoare mare a acestui indice, se confruntă cu fonduri
imobilizate mari ce poate determina necesitatea apelării la o finanțare externă. O valoare mică a
indicelui sugerează că politică privind creditul comercial este foarte restrictivă, putând afecta
capacitatea firmei de a vinde.
Utilitatea calculării acestui indice constra în faptul că permite firmei să cunoască numărul de zile
în care încasează, în medie, cliențîi, pe care-l poate compară cu numărul de perioade precedente,
cu numărul realizat de firme similare etc.
3.4.Numărul de rotațîi ale activelor totale
arată capacitatea firmei de a genera vânzări folosind întregul sau activ.
Numărul de rotațîi ale activelor totale = cifra de afaceri anuală/ active totale medii

6
Acest indice arată cât de eficient utilizează firma activele sale totale. Rațiunea calculării acestui
indice este aceea că întreg activul firmei participa la realizarea unei anumite cufre de afaceri într-
un exercițiu financiar.
Un număr mai mare de rotațîi ale activelor totale, în mod normal, reflectă o bună gestionare a
patrimoniului, în timp ce un număr mai mic sugerează că este nevoie să se regândească complet
strategia firmei, marketingul și programul cheltuielilor de investiții.

4. Indicii gestionării datoriilor

Principalii indici folosiți pentru a reflectă modul de gestionare a datoriilor sunt: indicele datoriei,
proporția datoriilor în capitalul propriu, gradul de acoperire a dobânzilor și gradul de acoperire a
obligațiilor fixe.
4.1.Indicele datoriei
se obține cu formula:
Indicele datoriei = datorii totale/active totale
Acest indice mai este cunoscut sub denumirea de grad de îndatorare și el încearcă să măsoare cât
din fondurile totale sunt furnizate de creditori.
4.2.Proporția datoriilor față de capitalul propriu al firmei
se obține cu formula:
Proporția datoriilor față de capitalul propriu = datorii totale/capital propriu
Acest indice face legătură între suma finanțării prin datorii a firmei și suma finanțării proprii,
arătând analistului raportul dintre finanțarea prin datorii și finanțarea pe baza capitalurilor proprii.
Indicii financiari de mai sus sunt folosiți, alături de alții, la determinarea structurii financiare a
întreprinderii, altfel spus proporțiilor diferitelor tipuri de finanțare în finanțarea totală a acesteia.
4.3.Gradul de aoperire a dobânzilor
furnizează informațîi asupra capacității firmei de a suportă dobânzile pentru datoriile contractate
din profitul din exploatare obținut.
Grad de acoperire a dobânzilor = profit din exploatare/ dobânzi de plătit
Un indice ridicat indică „o situație sigură” în ceea ce-i privește pe creditori, în timp de unul scăzut
necesită măsuri imediate care să asigure, în final, firmei capacitatea de a-și achita obligațiile
financiare legale. Valoare critică a gradului de acoperire a dobânzilor este 1, această indicând faptul
că întreg profitul din exploatare va fi folosit de cheltuielile financiare cu dobânzile.
7
 4.4.Gradul de acoperire a obligațiilor fixe
furnizează o imagine mai cuprinzătoare a capacității firmei de a-și plăti obligațiile financiare legale,
deoarece ia în considerare, pe lângă valoarea dobânzilor de plătit, și valoarea cheltuielilor de
leasing.
Gradul de acoperire a obligațiilor fixe = Profit din exploatare + chirii leasing/ dobânzi de plătit +
cirii leasing
Și pentru acest indice valoarea critică este 1, sub această valoare firma neputând fi în măsură să-și
onoreze obligațiile financiare fixe.
4.5.Costul mediu al datoriilor
arată cât reprezintă dobânzile plătite în totalul datoriilor contractate de firma de la creditori. El se
obține pe baza formulei :
Costul mediu al datoriilor = cheltuieli cu dobânzile/ datorii totale

5. Indicii profitabilității

Capacitatea firmei de a genera profit este relevată în intermediul a trei rate ale rentabilității calculate
în mod diferit, respectiv, în funcție de veniturile din vânzări, de active totale și de capital propriu:
marja profitului net, profit net la total activ și rată rentabilității financiare.
5.1.Marja Profitului net se obține cu formulă:
Marja profitului net = profit net/ cifra de afaceri
O marja a profitului net mică indică una din următoarele posibilități: cheltuielile sunt
disproporționat de mari față de veniturile din vânzări, sau cheltuielile sunt scăpate de sub control .
5.2.Profit net la active totale
arată capacitatea firmei de a obține un profit net satisfăcător prin utilizarea activelor sale totale.
Profit net la active totale = profit net/ active totale
Și acest indice este o unitate de măsură a eficienței managementului firmei. Cu cât acest indice este
mai mare cu atât perspectivele de creștere ale firmei în viitor sunt mai bune.
5.3.Rată rentabilității finaciare
arată cât de eficient este utilizat capitalul propriu al firmei
Rată rentabilității financiare = profit net/capital propriu

8
Acest indice arată cât de eficient a fost managementul prin prisma intereselor acționarilor care sunt
proprietarii capitalului propriu al firmei.

6. Indicii valorii de piață (ai acțiunilor și ai dividendelor)

Acești indici prezintă importantă mai ales pentru acționari. Cei mai utilizați sunt: indicele
preț/profit, randamentul dividendului pe o acțiune, rată de plata a dividendelor, valoarea de piață a
unei acțiuni la valoarea să contabila și indicele Q al lui Tobin.
6.1.Indicele preț/profit
arată cât de mult sunt dispuși investitorii să plătească pentru profitul curent al firmei pe o acțiune.
Indicele preț/profit = prețul de piață al unei acțiuni/ profit pe o acțiune
Dacă de exemplu, valoarea indicelui este 10, această indică faptul că investitorii care cumpără
acțiuni cu această valoare a indicelui sunt dispuși să plătească pentru o acțiune de 10 ori mai mult
decât profitul pe care îl aduce anual o acțiune.
6.2.Randamentul dividendului
arată cât din prețul de piață al unei acțiuni reprezintă dividendele pe o acțiune repartizate de firma.
Randamentul dividendului = valoarea dividendelor ce revin unei acțiuni/ prețul de piață al
acțiunii
6.3.Rată de plata a dividendelor
furnizează informațîi despre modul cum împarte firma profiturile nete între dividende plătite și
profit reinvestit pentru autofinanțare.
Rată de plata a dividendelor = valoarea dividendului pe o acțiune/ profit net pe o acțiune
Firmele cu o creștere mare a activitățîi lor se caracterizează prin reinvestirea majorității profitului
lor în loc de a plăti mai mult sub formă de dividende, rezultând o rată de plata a dividendelor mică.
Firmele cu o creștere slabă se caracterizează prin plata către acționari a unei proporții mai mari din
profitul net realizat.
6.4.Indicele valoarea de piață la valoarea contabila sau m/b
Acest indice compară valoarea pe care o acordă investitorii acțiunilor emise de o firma care este
cotată/listată la bursă cu valoarea contabila a acțiunilor acelei firme. Altfel spus se compară
valoarea atribuită de piață firmei cu valoarea contabila a firmei.
6.5.Indicele Q al lui tobin
9
este un indice foarte asemănător indicelui m/b. el se obține prin împărțirea valorii de piață a valorii
totale a datoriilor plus cea a capitalului propriu la valoarea de înlocuire a activului firmei. Dacă o
firma are un indice q>1 ea este stimulată mai mult să investească decât una care are un indice Q<1
.

Rezumat

 Analiza financiară pe baza indicilor financiari se concentrează, în principal, pe cinci grupe

de indici : indicii lichiditățîi, indicii gestionării activelor, indicii gestionării datoriilor,
indicii profitabilității și indicii valorii de piață.
 Situațiile financiare și indicii finaciari trebuie analizăți în timp și prin compararea lor cu cei
ai ramurii de activitate din care face parte firma sau cu alte standarde. Ei trebuie să formeze
elementele de baza pentr formularea de judecați de valoare despre firma.
 Cu ajutorul indicilor financiari se pot construi funcții ce pot fi utilizate la
anticiparea/prezicerea stării de insolvență a unor firme
 Analiza financiară pe baza indicilor financiari nu este infailibilă în special datorită faptului
că ea prelucrează date contabile istorice și nu surprinde situații și conjunctură actuală în
care își desfășoară activitatea firma și de aceea acestui tip de analiză trebuie să i se alăture
și analiză pe baza fluxurilor de numerar.

10
 Bibliografie

Gestiunea financiara a întreprinderii, Nicolaeie Hoantă, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2011

11