Sunteți pe pagina 1din 29

5.

1 Reprezentarea si cotarea flanşelor

Flanşele sunt plăci, cu o formă geometrică diversă (circulară, pătrată, triunghiulară,


romboidală, ovală, speciale) şi sunt folosite, de regulă, pentru asamblarea conductelor, a tronsoanelor
de conducte, a tuburilor, ţevilor sau a altor piese care intră în componenţa unor instalaţii.
După modul de execuţie există (figura. 5.3):
 flanşe care fac corp comun cu piesa;
 flanşe care se asamblează cu piesa, prin filetare, sudare sau alte procedee.

Reguli generale de reprezentare şi cotare

►Aceste tipuri de plăci au o gaură centrală comună cu cea a piesei din care face parte şi sunt
prevăzute cu găuri de prindere prin intermediul cărora se realizează fixarea pieselor cu ajutorul
şuruburilor sau prezoanelor.
►În general, flanşele se reprezintă în două proiecţii:
a) o secţiune longitudinală, prin care se definesc grosimea flanşei, natura găurilor de prindere
(străpunse sau înfundate, netede sau filetate) şi modul de asamblare cu piesa ;
b) o vedere frontală (laterală) prin care se definesc forma flanşei, numărul şi dispunerea găurilor de
prindere.
►O dimensiune constructivă importantă la flanşele circulare, pătrate şi triunghiulare o reprezintă
diametrul cercului purtător al centrelor găurilor de prindere (centrele găurilor de prindere sunt dispuse
pe acest cerc), cerc cu centrul în centrul geometric al flanşei, care se trasează cu linie punct subţire.
►La flanşele pătrate, triunghiulare, romboidale, dreptunghiulare, raza de rotunjire a colţurilor este
egală cu diametrul găurii de prindere, centrul de racordare fiind comun cu centrul găurii de prindere.
►Din condiţii de rezistenţă, grosimea materialului cuprins între gaura de trecere şi marginea flanşei
trebuie să fie cel puţin egală cu raza găurii de prindere.
►Când planul de secţiune nu trece prin găurile de prindere, acestea se rabat pe planul de secţiune şi
se reprezintă cu linie punct subţire peste haşură.
►Când planul de secţiune nu trece prin găurile de prindere, numai la flanşele triunghiulare şi pătrate,
se rabat pe planul de secţiune atât găurile cât şi colţurile flanşei, şi se reprezintă cu linie punct subţire.
►Dacă în vederea laterală (frontală) există o acoperire a flanşelor de către alte forme geometrice ale
piesei, sau pentru reducerea numărului de proiecţii, atunci ele se pot reprezenta simplificat ca în figura
5.2.

Pentru construcţia grafică a unei flanşe pătrate trebuiesc urmate etapele (figura. 5.1) :
a) trasarea cu linie punct subţire a cercului purtător al centrelor găurilor de prindere ;
b) reprezentarea celor patru găuri de prindere ;
c) trasarea arcelor de cerc corespunzătoare rotunjirii colţurilor;
d) trasarea tangentelor exterioare comune arcelor de cerc, obţinându-se flanşa
pătrată.

Pentru construcţia grafică a unei flanşe triunghiulare se respectă aceleaşi etape ca la construcţia
flanşei pătrate cu precizarea că această flanşă are numai trei găuri de prindere, aşezate la 120 între
ele.
Flanşele romboidale şi cele ovale au două găuri de prindere. La acestea se cotează distanţa
dintre găuri (figurile 5.11, 5.12).

►Pe desenul unei flanşe se înscriu următoarele cote:


 diametrul cercului purtător al centrelor găurilor de prindere;
 diametrul găurilor de prindere;
 diametrul exterior al flanşei;
 diametrul găurii centrale comune cu corpul;
 grosimea flanşei;
 raza de rotunjire a colţurilor flanşei;
 distanţa dintre găuri (la flanşele ovale, romboidale, oarecare);
 raza şi centrul arcului de racordare (la flanşa ovală);
 diametrul de racordare (la flanşa romboidală).

Fig. 5.1 Etapele grafice de construire a unei flanşe pătrate

Fig. 5.2 Reprezentarea simplificată a unei flanşe Fig. 5.3 Posibilităţi de asamblare a flanşei
Fig. 5.4 Flanşă circulară, planul de secţiune trece prin găuri
Fig. 5.5 Flanşă circulară, planul de secţiune nu trece prin găuri
Fig. 5.6 Flanşă pătrată, planul de secţiune trece prin găuri

Fig. 5. 7 Flanşă pătrată, planul de secţiune nu trece prin găuri

Fig. 5.8 Flanşă triunghiulară, planul de secţiune trece printr-o gaură


Fig. 5.9 Flanşă triunghiulară, planul de secţiune trece prin laturi
Fig. 5.10 Flanşă romboidală
Fig. 5. 11 Flanşă ovală
Fig. 5. 11 Flanşă dreptunghiulară
5.2. Reprezentarea si cotarea filetelor

Generalităţi, clasificări
Filetul este o nervură elicoidală (sau un canal elicoidal), realizată printr-un procedeu
tehnologic, pe o suprafaţă cilindrică sau conică, exterioară sau interioară.
Este cel mai des utilizat pentru asamblarea demontabilă a două sau mai multe piese.
Gama foarte variată a organelor de asamblare (piuliţe, şuruburi, prezoane etc.) se bazează pe
folosirea suprafeţelor filetate necesare operaţiei de asamblare.
În schema de mai jos este prezentată clasificarea filetelor după diverse criterii:

 filet cilindric
A. După forma suprafeţei filetate  filet conic

 filet triunghiular
B. După forma profilului  filet pătrat
 filet rotund
 filet trapezoidal
 filet ferăstrău

 filet cu ieşire
C. După modul de trecere la partea  filet cu degajare
nefiletată
 filet dreapta
D. După sensul de înşurubare  filet stânga

 filet simplu (cu un început)


E. După numărul de începuturi  filet multiplu (cu mai multe începuturi)

 filet metric
F. După sistemul de măsurare  filet în ţoli

 filet cu pas normal


G. După mărimea pasului  filet cu pas fin
 filet cu pas mare

 filet exterior
H. După poziţia relativă faţă de piesă  filet interior

 filet executat prin aşchiere


I. După procedeul de execuţie  filet executat prin rulare
 filet executat prin turnare sub presiune

În tabelul 5.1 sunt descrise formele profilului filetului.


Tabelul 5.1
Forma profilului filetului Reprezentare
Tipul filetului (simbol)

Este generat de un profil de


Metric forma unui triunghi echilateral
(M) (unghiul la vârf fiind de 60)

Trapezoidal Este generat de un profil de


(Tr) forma unui trapez isoscel (unghiul
la vârf fiind de 30)

Pătrat Este generat de un profil de


(Pt) forma unui pătrat

Este generat de un profil


compus din arce de cerc,
Rotund racordate de un triunghi isoscel cu
(Rd) baza egală cu pasul (unghiul la
vârf fiind de 30)

Ferăstrău Este generat de un profil de


(S) forma unui trapez oarecare

Whitworth Este generat de un profil de


(W) forma unui triunghi isoscel (unghiul
la vârf fiind de 55)
Este generat de un profil de
Gaz (pentru ţevi) forma unui triunghi isoscel (unghiul
(G) la vârf fiind de 55), vârful şi fundul
filetului fiind rotunjite

Reguli privind reprezentarea, cotarea


şi notarea filetelor

SR ISO 6410 – 1:1995 reglementează reprezentarea, cotarea şi notarea filetelor.


În cele ce urmează se prezintă modul de reprezentare şi cotare a filetelor standardizate.

 Filet exterior cu ieşire în vedere

 În vedere longitudinală se reprezintă cu linie continuă groasă cilindrul vârfurilor filetului şi cu linie
continuă subţire cilindrul fundurilor filetului.
 În vedere frontală se execută un cerc cu linie continuă groasă reprezentând vârful filetului, şi ¾ din
circumferinţa cercului reprezentând fundul filetului cu linie continuă subţire.
 Limita utilă a filetului se reprezintă în vedere cu linie continuă groasă perpendiculară pe axa
filetului.
 Teşitura de început de filet nu se reprezintă în vedere frontală.
 Se cotează diametrul cel mai mare al filetului – diametrul vârfurilor; cota fiind precedată de simbolul
profilului filetului.
 Se cotează lungimea utilă a filetului

 Filet exterior cu ieşire în secţiune


B-B A-A
A B
 În secţiune longitudinală vârful filetului se
reprezintă cu linie continuă groasă iar
fundul filetului cu linie continuă subţire.
 În secţiune transversală se execută un
M30

cerc cu linie continuă groasă


reprezentând vârful filetului, şi ¾ din
circumferinţa cercului reprezentând
fundul filetului cu linie continuă subţire.
A B
30

 Limita utilă a filetului se reprezintă în secţiune cu linie întreruptă subţire perpendiculară pe axa
filetului.
 Teşitura de început de filet nu se reprezintă în vedere frontală.
 Haşurile se trasează întotdeauna până la linia continuă groasă, adică până la vârful filetului.
 Se cotează diametrul cel mai mare al filetului – diametrul vârfurilor; cota fiind precedată de simbolul
profilului filetului.
 Se cotează lungimea utilă a filetului.

 Filet exterior cu degajare, în vedere

 Se execută întotdeauna degajare atunci când după suprafaţa filetată urmează o suprafaţă de
diametru mai mare decât diametrul filetului (salt de diametru).
 În vedere longitudinală vârful filetului se reprezintă cu linie continuă groasă iar fundul filetului cu
linie continuă subţire.
 În vedere frontală se execută un cerc cu linie continuă groasă reprezentând vârful filetului, şi ¾ din
circumferinţa cercului reprezentând fundul filetului cu linie continuă subţire.
 Teşitura de început de filet nu se reprezintă în vedere frontală.
 În vedere degajarea este reprezentată prin două linii continue groase perpendiculare pe axa
filetului.
 Se cotează diametrul cel mai mare al filetului – diametrul vârfurilor; cota fiind precedată de simbolul
profilului filetului.
 Se cotează lungimea utilă a filetului şi degajarea filetului (fără a se cota diametrul cel mai mic al
degajării).
 Filet exterior cu degajare, în secţiune

B-B B
 În secţiune longitudinală vârful filetului se
reprezintă cu linie continuă groasă iar
fundul filetului cu linie continuă subţire.
 În vedere frontală se execută un cerc cu
linie continuă groasă reprezentând vârful
filetului, şi ¾ din circumferinţa cercului
reprezentând fundul filetului cu linie
4 B continuă subţire.
31

 Teşitura de început de filet nu se reprezintă în vedere frontală.


 În secţiune nu se mai trasează cele două linii groase perpendiculare pe axa filetului
corespunzătoare degajării.
 Se cotează diametrul cel mai mare al filetului – diametrul vârfurilor; cota fiind precedată de simbolul
profilului filetului.
 Se cotează lungimea utilă a filetului şi degajarea filetului (fără a se cota diametrul cel mai mic al
degajării).
 Filet interior cu ieşire

A B
M26

A B
30

 În secţiune longitudinală fundul filetului se reprezintă cu linie continuă subţire, iar vârful filetului cu
linie continuă groasă.
 În secţiune frontală fundul filetului se reprezintă prin ¾ din circumferinţa cercului cu linie continuă
subţire, iar vârful filetului se reprezintă printr-un cerc trasat cu linie continuă groasă.
 Limita utilă a filetului se reprezintă cu linie continuă groasă, perpendiculară pe axa filetului, şi
având ca limite linia continuă subţire a fundului filetului.
 Haşurile se trasează întotdeauna până la linia groasă, adică până la vârful filetului.
 Teşitura de început de filet nu se reprezintă în vedere frontală.
 Se cotează diametrul fundului filetului, cota fiind precedată de simbolul profilului filetului.
 Se coteză lungimea utilă a filetului.

 Filet interior cu degajare


B
B-B

M26
4
30 B

 Se execută filet interior cu degajare atunci când după diametrul filetului urmează un diametru mai
mic (salt de diametru), degajarea permiţând ieşirea sculei aşchietoare.
 În secţiune longitudinală fundul filetului se reprezintă cu linie continuă subţire iar vârful filetului cu
linie continuă groasă.
 În vedere frontală fundul filetului se reprezintă prin ¾ din circumferinţa cercului cu linie continuă
subţire, iar vârful filetului se reprezintă printr-un cerc trasat cu linie continuă groasă.
 Haşurile se trasează întotdeauna până la linia groasă, adică până la vârful filetului.
 Teşitura de început de filet nu se reprezintă în vedere frontală.
 Se cotează diametrul fundului filetului, cota fiind precedată de simbolul profilului filetului.
 Se coteză lungimea utilă a filetului şi degajarea filetului (fără a se cota diametrul cel mai mare al
degajării).

 Gaură filetată înfundată


B
B-B
M26

30 B
40

 Rămân valabile toate regulile pentru trasarea filetului interior cu ieşire.


 Se cotează atât lungimea filetului cât şi adâncimea găurii (numai porţiunea cilindrică, porţiunea
conică fiind o consecinţă a vârfului sculei, şi neavând rol funcţional; de obicei unghiul la vârful
burghiului, şi deci şi unghiul la vârf al conului, este de 120).
 Diametrul găurii nu se cotează, el fiind acelaşi cu diametrul vârfului filetului.

 Filet conic standardizat


 Linia de cotă
se trasează
pentru
KM30x2
aproximativ
la jumătatea
lungimii
filetului.

 Filete nestandardizate

 Se cotează toate elementele


profilului filetului, reprezentate la
scară mărită.

Notarea filetelor se face utilizând simboluri literale sau cifrice, în următoarea ordine:
1. profilul filetului (prin simbol);
2. diametrul nominal al filetului (în milimetri sau în ţoli);
3. pasul filetului (în milimetri sau în ţoli, numai dacă este cazul);
4. numărul de începuturi (numai dacă este cazul);
5. precizia filetului: clasa fină (f), clasa grosolană (g);
6. sensul filetului: prin simbol stg. (stânga) sau dr. (dreapta).

Valorile principalelor dimensiuni de execuţie a filetului metric


Diametrele filetului Pasul Diametrele filetului Pasul
Diametrul Diametrul filetului Diametrul Diametrul filetului
exterior interior exterior interior
4 3,242 0,70 20 17,294 2,50
5 4,134 0,80 24 20,752 3,00
6 4,917 1,00 30 26,211 3,50
8 6,647 1,25 36 31,670 4,00
10 8,376 1,50 42 37,129 4,50
12 10,106 1,75 48 42,587 5,00
16 13,835 2,00 56 50,046 5,50
Valorile principalelor dimensiuni de execuţie a filetului pentru ţevi (Gaz)
Simbolul Diametrul Diametrul filetului Pasul filetului Raza de
filetului nominal exterior interior racordare

G 1/4 8 13,157 11, 445 1,337 0,18


G 3/8 10 16,662 14,950 1,337 0,18
G 1/2 15 20,955 18,631 1,814 0,25
G 3/4 20 26,441 24,117 1,814 0,25
G1 25 33,249 30,291 2,309 0,32

G 1 1/4 32 41,910 38,952 2,309 0,32


G 1 1/2 40 47,803 44,845 2,309 0,32
G2 50 59,614 56,656 2,309 0,32
G 2 1/2 65 75,184 72,226 2,309 0,32
G3 80 87,884 81,926 2,309 0,32

5.3 Crearea poliliniilor şi a curbelor spline

O polilinie este o secvenţa de segmente de linii ori arce tratate ca un singur obiect. Se
foloseşte pentru editarea tuturor segmentelor deodată sau individual.
După crearea unei polilinii ea poate fi editata cu comanda PEDIT sau prin comanda
EXPLODE pentru a o converti la linii individuale şi segmente de arc.

PLINE - crearea poliliniilor bidimensionale


Procedură: - lansarea comenzii PLINE
- alegerea butonului din bara cu instrumente Draw
- alegerea comenzii din meniul Draw > Polyline
Opţiuni: - Specify start point: -se specifică un punct
Current line-width is <cwent>
Specify next poinr or [Arc/Close/Halfwidth/ Length/Undo/ Width]: -se specifică un
punct sau o opţiune

- Arc - modifică trasarea paliliniei în modul Arc cu opţiunile:


Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Secondpt./Undo/Vidt
h/ <Endpoint of arc>: -se selectează una din opţiuni;
- Close - închide polilinia cu o linie de la capătul curent până la începutul
poliliniei, formând o polilinie închisă;
- Halfwidth - se specifică jumătate din laţimea poliliniei;
- Length -se introduce lungimea segmentutui care va fi desenat in aceeaşi
direcţie cu ultimul segment trasat;
- Undo - anuleaza ultima acţiune în cadrul comenzii;
- Width - se atribuie laţimea dorită pentru toate segmentele poliliniei.

Controlul aspectului poliliniei se poate face cu ajutorul comenzii FILL care


controleaza valoarea variabilei sistem FILLMODE.
Figura 5.13 Exemplificarea comenzii Pline

SPLINE -crează o curbă quadratică sau o curbă cubică spline (NURBS). SPLINE
ajustează o curba la o secvenţă de puncte într-o toleranţă specificată.
Procedură: - lansarea comenzii SPLINE
- alegerea comenzii din meniul Draw: > Spline
- alegerea butonului din bara cu instrumente Draw
Opţiuni: - Specify first point or [Object] -se specifică un punct sau o
- First Point -crează o spline folosind punctele specificate,
- Specify next point: -se specifică un punct
Se introduc puncte pană se defineşte curba spline. După ce se introduc două
puncte AutoCAD afisează promptul:
- Specify next point or [Close/Fit Tolerance]<Enter point>: -se specifică un
punct, se introduce o opţiune sau ENTER
- Next Point -se continuă introducerea punctelor pană se apasa ENTER, apoi
AutoCAD cere specificarea Start Tangent pentru curba spline;
- Close -închide curba definind ultimaul punct coincident cu primul;
- Fit Tolerance -modifică toleranţa pentru ajustarea curbei;
- Object - converteşte poliliniile spline (editate cu PEDIT) la curbe de tip spline
echivalente şi şterge poliliniile;
- Select objects to convert to splines...
- Select objects: -se selectează polilinii 2D sau 3D;
Dacă se apasă ENTER, AutoCAD calculează tangenţele implicite.
- Enter point:
- Specify start tangent: -cere primul punct de tangenţă 1.
- Specify end tangent: -cere ultimul punct de tangenţă 2.
- Enter fit tolerance <curent>: - controlează precizia ajustării curbei

Figura 5. 14 Curbe spline

-dacă toleranţa este 0, curba spline trece prin punctele de ajustare. O valoare pozitivă
determină trecerea curbei prin punctele de ajustare în toleranţa specificată.

5.4 Editarea poliliniilor

AutoCAD recunoaşte atât poliliniile ajustate cât şi poliliniile spline ajustate (similare cu B-
spline). Există două tipuri de asemenea polilinii quadratice şi cubice, controlate de
variabila sistem SPLINETYPE. Poliliniile se pot edita prin închidere/deschidere, prin
mutare, adăugare/ştergere de "vertice" individuale. Se pot adăuga puncte de control sau
ajustare ale curbei, se poate modifica ponderea punctelor de control şi toleranţa curbei
spline. Se poate uniformiza laţimea liniei sau controla laţimea fiecărui segment.
Aproximarea liniară a curbei spline se poate obţine prin opţiunile Fit si Spline şi reveni la
polilinia originală prin Decurve. Se pot alătura (join) o linie, un arc sau altă polilinie la o
polilinie deschisă, daca extremităţile lor sunt în contact.

PEDIT - editarea poliliniilor 2D sau 3D


Procedura: - lansarea comenzii PEDIT
- alegerea butonului din bara cu instruraente Modify II:
-alegerea comenzii din meniul Modify: > Object > Polyline
Opţiuni: - Select polyline or [Multiple]: -se selectează obiectul sau se apasă m;
- Multiple -permite selectarea mai multor obiecte;
- dacă obiectul selectat este o linie sau un arc, AutoCAD cere:
- Object selected is not a polyline.
- Do you want it to turn into one? <Y>: -se răspunde y ori n, sau ENTER
- dacă obiectul selectat este o polilinie 2D determină cererea AutoCAD:
- Enter an option [Close/Join/Width/Edit vertex/Fit/SpIine/Decurve/Ltype
gen/Undo]: -se introduce o opţiune sau ENTER;
- Close -dacă polilinia selectata este închisă, Open înlocuieşte opţiunea Close;
- Join - ataşează polilinii, linii şi arce formând o singură polilinie;
-Width -setează lăţimea uniformă a întregii polilinii;
- Edit vertex -editarea individuală a segmentelor cu opţiunile pentru editarea
vertex:
Next/Previous/Break/Insert/Move/Regen/Straighten/TangentAVidth/eXit<current>
- Fit -modifică aspectul poliliniei prin trasarea unei curbe peste poliline;
- Spline - modifică aspectul poliliniei prin trasarea celei mai potrivite curbe spline
peste polilinie;
- Decurve - îndepărtează curbele trasate peste polilinia ajustată;
- Ltype gen - generează tipuri de linie pentru poliliniile 2D;
- Undo - anulează cea mai recentă acţiune a comenzii;
- eXit <X>: - închide comanda PEDIT.
Figura 5.15 Exemplificarea Pedit

SPLINEDIT - editează obiectele spline sau poliliniile ajustate cu opţiunea fit


Procedura: - lansarea comenzii SPLINEDIT
- alegerea butonului din bara cu instrumente Modify II
- alegerea comenzii din meniul Modify: >Object > Spline
Opţiuni: - Select spline:
- Enter an option [Fit Data/Close/Move Vertex/Refine/rEverse/Undo]:
Dacă se selectează o curbă spline creată cu comanda SPLINE, punctele de ajustare sunt
afişate în culoarea grip. Dacă se selectează o spline care a fost creata cu comanda
PLINE, punctele de control sunt afişate în culoarea grip.
- Fit Data -editează datele de ajustare cu următoarele opţiuni:
[Add/Close/Delete/Move/Purge/Tangents/toLerance/eXit]: - o opţiune sau ENTER;
- Close/Open -închide/deschide o curbă spline;
- Move Vertex -mută punctele de control de pe curbă
- Refine -permite creşterea acurateţei definiţiei curbei prin numarul de puncte
pe o porţiune dată sau pe întreaga curbă, sau manipulează disianţa între punctele de
control şi curbă;
- rEverse -inversează direcţia curbei;
- Undo - anulează ultima editare a curbei;
5.5 Crearea şi utilizarea blocurilor şi atributelor

Un bloc (sau un simbol) este un ansamblu de obiecte individuale (linti, arce, cercuri etc.)
regrupate într-un obiect complex şi identificat printr-un nume specific. Toate obiectele
blocului sunt tratate ca un obiect unic. Blocul permite conceperea de simboluri care vor
putea fi inserate în acelaşi desen sau in alte desene prin numele lor. O colecţie de blocuri
(sau simboluri) se numeste biblioteci de simboluri.
În funcţie de tipul aplicaţiei există: blocuri in plan -salvate şi utilizate doar in desenul
curent; blocuri pe disc -salvate pe disc şi disponibile oricarui desen.
Fiecare bloc poate fi constituit din obiecte având proprietăţi diferite: culoare, tip de linie,
layer. În funcţie de valoarea acestor proprietaţi (specifică, bylayer, byblock) fiecare bloc
va păstra sau nu aceste proprietăţi la inserarea în desenul curent. Fiecare definiţie bloc
include un nume, unul sau mai multe obiecte asociate pentru a forma o definiţie bloc (un
singur obiect), valorile coordonatelor punctului de bază ce va fi folosit pentru inserarea
blocului şi oricate atribute.
Un bloc poate fi explodat în obiectele componente, prin comanda EXPLODE, care pot fi
astfel modificate permiţând redefinirea blocului.

5.5.1 Detinirea blocurilor se poate face:


- folosind comanda BLOCK pentru a grupa obiectele de utilizat doar în desenul curent;
- folosind comanda WBLOCK pentru a grupa obiectele într-un fişier desen separat, ce
poate fi apoi utilizat ca definiţie bloc pentru alte desene.
- realizand orice fişier desen în AutoCAD cu scopul de a fi folosit ca o definiţie bloc în alte
desene.

BLOCK

Crează o definite bloc din obiectele selectate in desenul current.

Comanda tastată: Prin selectarea icon-ului: Urmând calea din menu-ul


pull-down:

BLOCK sau tasta B urmată Draw > Block>Make


de tasta ENTER
BLOCK din toolbar-
ul DRAW prin opţiunea
Make Block

Opţiuni: - la linia de comanda:


- Enter block name [or ?]: - se introduce un nume sau ?
- Block "NAME" already exists. Redefine it? [Yes/No]: - dacă numele introdus exisia
AutoCAD cere redefinirea lui;
- Specify insertion base point: -se specifică un punct;
- Select objects: -se selectează obiectul;
- ? -listeazft numele blocurilor definite anterior;
Opţiunile din caseta de dialog Block Definition:
Name - denumeşte blocul;
Base Point - specifică un punct de bază de inserare pentru bloc;
Objects - se specifică obiectele ce vorfi incluse în noul bloc şi daca vor fi reţinute,
şterse sau convertite în bloc după crearea acestuia;
Preview Icon -determină dacă să salveze sau nu o icoana de previzualizare cu
definiţia bloc şi specifică sursa icoanei;
Insert Units - se specifică unităţile în care sunt scalate blocurile la ,,tragerea" din
AutoCAD DesignCenter;
Description - se specifică descrierea textuala asociata blocului daca este cazul;
Hyperlink -deschide caseta de dialog Insert Hyperlink care poate fi folosită pentru
asocierea hyperlink cu definiţia bloc.
Csaeta de dialog Block Definition(AutoCAD 2007)

WBLOCK (Write Block)

Salveaza obiectele sau le converteste intr-un fişier desen pe disc.

Comanda tastată:
WBLOCK sau tasta W
urmată de tasta ENTER

Optiuni: - la linia de comanda:


- Enter name of output file:
- Enter name of existing lock or [=(block=output file)/*(whole drawing)]: -permite
numele unui bloc existent în desenul current sau o opţiune;
- Specify insertion base point: - se specifică un punct;
- Select objects: - se selectează un obiect sau ENTER.
Opţiunile din caseta de dialog Write Block (dacă variabila FILEDIA = 1), în care se
introduce numele fişierului desen ce se pune la dispoziţia oricărui desen în AutoCAD.
►Source - se specifică blocurile şi obiectele,
se salveaza ca fişiere şi se specifică punctele
de inserare;
►Block - se specifică un bloc existent în listă
ca să fie salvat;
►Entire Drawing - se selectează desenul
curent ca bloc;
►Objects -se specifică obiectele ce se
salvează ca fişier;
►Base Point - se specifică un punct de bază
pentru bloc; ►Objects - setează efectul
creării blocului asupra obiectelor folosite
pentru crearea blocului;
►Destination -se specifică numele şi locaţia
fişierului şi
unitaţile de măsură folosite la inserarea
blocului;
Caseta de dialog Write Block

5.5.2 Inserarea blocurilor se face prin comenzile de inserare DDINSERT şi INSERT


care plasează un desen, un bloc sau un obiect specificat într-un fişier, în desenul curent.
La inserare se specifică punctul de inserare, scara şi unghiul de rotaţie.

DDINSERT

Insereaza un bloc sau un alt desen in desenul curent

Comanda tastată:
DDINSERT urmat de tasta
ENTER

Opţiuni: - ale casetei de dialog Insert:


Name - se specifică numele unui bloc sau fişier de inserat;
Insertion Point - se specifică punctul de inserare pentru bloc;
Scale - se specifică factorii de scara pe X, Y, Z pentru blocul inserat;
Rotation - se indica un unghi de rotaţie pentru blocul inserat în UCS-ul curent;
Explode - inserează parţile individuale ale blocului.

INSERT

Inserează un bloc sau un alt desen în desenul curent.

Comanda tastată: Prin selectarea icon-ului: Urmând calea din menu-ul


pull-down:

INSERT sau tasta I urmată Insert > Block


de tasta ENTER
INSERT BLOCK din
toolbar-ul DRAW

Opfiuni:
- Enter block name (or ?) <curent>: - se introduce un nume de bloc existent, sau ?
pentru lista btocurilor din desenul curent, ~, sau se apasa ENTER;
- Specify insertion point or [Scale/X/Y/Z/Rotate/PScale/PX/PY/PZ/ PRotate]: -se specifică
un punct ce speclftcă locaţia blocului în desen sau se introduce o opţiune.

Caseta de dialog Insert


5.5.3 Nofiunea de atribut

Atributul este o etichetă ataşată unui bloc ce conţine text în scopul imbogăţirii şi
caracterizării blocurilor şi permite completarea cu informaţii ce se referă la preţ, model,
codul produsului, culoare, material etc. Atributul face parte integrantă din bloc, deci
poate fi editat în acelaşi timp cu acesta.
Pentru a folosi un atribut trebuie mai intai creată o "definiţie atribut" prin
comanda ATTDEF sau DDATTDEF, care descrie caracteristicile atributului şi apare ca un
şir text denumit "Attribute Tag" (un nume ce identifică atributul). Se pot extrage
informaţii atribut din desen prin comanda ATTEXT într-un fişier salvat pe disc ce poate fi
apoi procesat sau transferat către o bază de date.

DDATTDEF

Crează o definiţie atribut.


Comanda tastată: Urmând calea din menu-ul
pull-down:

DDATTDEF sau tasta ATT Drau > Block > Define


urmată de tasta ENTER Attributes

Opţiuni: -ale casetei de dialog:


Mode -setează în patru moduri valorile atributelor asociate cu blocul. Variabila
sistem AFLAGS stochează setarile curente şi poate seta modurile implicite:
Invisible - valorile atributului nu vor fi afişate la inserarea blocului;
Constant - atributele au o valoare fixată pentru inserările blocului;
Verify - cere veriflcarea valorii atributului la inserarea blocului;
Preset - setează atributul la valoarea implicită când se inserează blocul ce
conţine un atribut presetat.
Attribute - setează datele atribut. Se pot introduce pâna la 256 de caractere;
Tag - specifică eticheta atribut;
Prompt - specifică cererea pe care dorim ca sistemul sa ne-o adreseze la
inserarea blocului în desen;
Value - specifică valoarea implicită a atributului;
Insertion Point - specifică locaţia atributului;
Text Options -setează locul, stilul, înalţimea şi rotaţia textului atribut;
Align below Previous Attribute -plasează eticheta atribut direct sub atributul
defmit anterior.
Figura 8.7. Caseta de dialog Attribute Definition

ATTDEF (ATTribute DEFinition)

Crează o definiţe atribut.

Comanda tastată:
ATTDEF urmat de tasta
ENTER

Opţiuni: - Current Attribute modes: Invisible:N Constant:N Verify:N Preset:N


Enter an option to change [Invisible/Constant/Verify/Preset]:
- Enter Attribute tag name: -se pot introduce orice caractere cu excepţia
spaţiului sau puncte de exclamare;
- Enter Attribute prompt: - se introduce textul pentru cererea sistemului sau
ENTER;
- Enter Default attribute value: -se introduce textul potrivit sau ENTER;
- Enter Attribute value: -se introduce textul potrivit sau ENTER;

ATTEDIT sau EATTEDIT

ATTEDIT - Modificarea informaţiei atribut, independent de blocurile cărora le sunt


asociate.
EATTEDIT - Editarea atributelor într-o referinţă bloc.
Comanda tastată: Urmând calea din menu-ul
pull-down:

ATTEDIT sau tasta ATE Modify > Object > Attribute >
urmată de tasta ENTER Single
EATTEDIT urmată de tasta Modify > Object > Attribute >
ENTER Single

Opţiuni: la linia de comandă:


- Select block reference - se selectează un bloc cu atribute;
- Edit attributes one at a time? [Yes/No]: - se introduce y sau se apasă ENTER pentru
editarea individuală sau n pentru editarea globală;
Caseta Enhanced Attribute Editor conţine etichetele:
Attribute – afisşează pentru fiecare atribut eticheta, promptul, valoarea asociată;
Text Options - setează proprietăţile ce definesc modul de afişare a textului
atributului în desen;
Properties - defineşte stratul pe care este atributul, laţimea liniei, tipul de linie,
culoarea textului atributului.

Caseta de dialog de editare atributelor Enhaced Attribute Editor

a) Modificare individuală (raspuns Y). Atributele trebuie să fie vizibile pentru a putea fl
editate.
Block name specification <*>: -se apasă ENTER sau un nume de bloc sau un
nume parţial de bloc pentru reducerea selecţiei la blocurile specifice;
Attribute tag specification <*>; -se apasă ENTER sau o etichetă sau un nume
parţial de etichetă pentru reducerea selecţiei la atribulele specifice;
Attribute value specification <*>: -se apasa ENTER, o valoare sau un nume
parţial de valoare pentru reducerea selecţiei atributelor specifice;
Select Attributes: -se selectează doar atributele paralele cu UCS-ul; AutoCAD
marchează primul atribut în setul selectat cu un X.
Enter an option [Value/Poshion/Height/Angle/Style/Layer/ Color/Next ]<N>: - se
introduce proprietatea ce se modifică sau ENTER pentru a trece la urmatorul atribut
marcat cu X;
b) Modificare globală (raspuns N). Atributele nu trebuie să fie vizibile pentru a putea fi
editate.
Performing global editing of attribute values.
Edit only attributes visible on screen? [Yes/No]<Y>: - se introduce y sou ENTER
pentru editarea doar a atributelor vizibile, sau n pentru editarea tuturor atributelor;
Block name specification <*>:
Attribute tag specification <*>:
Attribute value specification <*>:
Select Attributes:
Enter string to change: - se introduce şirul text sau ENTER;
Enter new string: - se introduce şirul text înlocuitor sau ENTER;

BATTMAN

Editarea proprietăţilor unei definiţii bloc.


Comanda tastată: Prin selectarea icon-ului: Urmând calea din menu-ul
pull-down:

BATTMAN urmat de tasta Block Attribut Manager Modifay > Object >
ENTER Attribute >Block Attribute
din toolbar-ul MODIFY Manager
II
Opţiuni: deschide caseta de dialog Block Attribute Manager:
Select Block - selectarea blocului ale carui atribute vor fi modificate;
Block - listează definiţiile bloc din desenul curent ce au atribute;
Sync - actualizează instanţele blocului selectat cu proprietăţile atributelor definite
în mod curent;
Move Up/Move Down -mută eticheta atribut selectată mai sus sau mai jos în
secvenţa cererilor sistemului;
Edit -deschide caseta de dialog Edit Attribute în care se pot modifica proprietaţile
atributelor;
Remove - şterge atributul selectat din definiţia bloc;
Settings -deschide caseta de dialog Settings în care se personalizează modul de
listare a informaţiilor atributelor în Block Attribute Manager;
Apply -actualizează desenul cu modificările atributelor şi lasă Block Attribute
Manager deschisă.

Casete de dialog de editare a atributelor

O altă modalitate de utilizare a unui grup de obiecte deja desenate foloseşte


tehnica referinţelor externe. O referinţă externă este un fişier desenat al cărui conţinut
este inclus temporar (pe durata editării desenului) în desenul current. Spre deosebire de
inserarea blocurilor, entităţile referinţei externe nu fac parte din baza de date a
desenului current, deşi, la încărcarea desenului, se încarcă automat şi referinţele
externe. Dacă desenul ales ca referinţă externă este modifivat, această modificare va fi
vizibilă automat şi în desenul care îl apelează.

Insert>External Reference – ataşează o referinţă externă;


Xref – permite organizarea referinţelor externe;
Xbind – permite inserarea permanent în desenul current a unei părţi din referinţa
externă.