Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Fizica

Spectroscopie si Laseri- LUCRARI DE LABORATOR

Profesor Asociat, Dr. Simona Cinta Pinzaru

ANALIZA SPECTROCHIMICA CALITATIVA PE BAZA SPECTRELOR

DE EMISIE

APARATURA: Spectroproiector SP 2.

TEMA LUCRARII: Analiza spectrochimică calitativă a unor nisipuri pe baza spectrelor

de emisie.

TEORIA:

Un sistem atomic este stabil numai în anumite stări staționare, cărora le corespund o
succesiune de valori discrete ale energiei. Orice variație a acestei energii este legată de o tranziție
a sistemului dintr-o stare staționară în alta. Aceste tranziții pot fi tranziții radiative (optice) când
sistemul emite sau absoarbe radiație electromagnetică, sau tranziții neradiative (neoptice) când
are loc un schimb direct de energie între sistemul atomic și sistemele cu care interacționează.
Fiecărei tranziții posibile între nivelele discrete de energie îi corespunde o anumită radiație
caracterizată prin valoarea frecvenței radiației sau prin numărul de undă. Tranzițiile (radiative)
de pe nivelele superioare pe cele inferioare formează spectrul de emisie al sistemului atomic dat.
Acest spectru este caracterizat prin totalitatea valorilor frecvențelor liniilor și prin distribuția
intesităților acestora.

Atomii elementelor în stare de vapori care sunt excitați emit un spectru de linii
caracteristice pentru elementul care le-a emis. Un spectru de emisie discontinuu este bine
determinat dacă se cunosc lungimile de undă corespunzătoare diferitelor linii spectrale.
Cunoașterea pozițiilor liniilor spectrale în emisie permite identificarea elementului care le-a
emis. Această corespondență dintre lungimea de undă a liniilor spectrale și elementul care le-a
emis stă la baza spectrochimiei calitative. Dacă spectrul unei probe conține liniile spectrale ale
unui element rezultă că proba conține elementul respectiv. Se poate determina prezența unei
substanțe în concentrație de 10-5% și chiar mai puțin de ex: sodiul poate fi pus în evidență la o
concentrație de 10-7%. Cantitatea absolută de substanță necesară constatării prezenței
elementului este foarte mică, de ordinul 10-9 – 10-10g.

Sensibilitatea analizei spectrale depinde într-o măsură mare de elementul emițător și de

metoda de cercetare (modul de excitare). Pentru efectuarea analizelor calitative, cea mai
convenabilă metodă de excitare este arcul în curent continuu.

În general un spectru de emisie este format dintr-un număr mare de linii și din cauza
acestei complexități a spectrului este practic imposibil să se identifice toate liniile spectrale și ne
 Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Fizica
Spectroscopie si Laseri- LUCRARI DE LABORATOR
Profesor Asociat, Dr. Simona Cinta Pinzaru

limităm numai la anumite linii numite linii ultime. Liniile ultime sunt acele linii ale elementelor
care dispar ultimele când concentrația elementului tinde spre zero. În ordinea inveră dispariției
lor în spectru, la scăderea concentrației probei, ele se notează cu indici crescători. În spectrul de
arc (al atomilor neutri) se notează cu u1, u2,... , iar în spectrul de scânteie (al ionilor) se notează
cu v1, v2, ... .

Pentru a repera mai ușor poziția liniilor se folosește un spectru de comparație bogat în
linii și anume de obicei spectrul fierului. Pe lângă fiecare spectru de analizat se fotografiază
spectrul fierului folosind o diafragmă Hartmann care permite fotografierea a mai multor spectre
fără a deplasa placa fotografică. Cercetarea spectrului se face în comparație cu spectrul etalon al
fierului, pe atlasul spectrului fierului fiind notate poziția liniilor ultime ale diferitelor elemente.
Cele mai multe linii ultime se găsesc în regiunea ultraviolet a spectrului și pentru aceasta
majoritatea analizelor spectrale chimice calitative se fac în acest domeniu. Analiza
spectrochimică calitativă se evidențiază, în comparație cu alte metode, prin rapiditatea ei.

DESCRIEREA APARATURII:
 Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Fizica
Spectroscopie si Laseri- LUCRARI DE LABORATOR
Profesor Asociat, Dr. Simona Cinta Pinzaru

1. bec de proiecție;
2. oglindă sferică
3. sistem de condensare
4. planul plăcii spectrale
5. lentilă suplimentară
6. obiectiv de proiecție
7. prismă
8. lentilă de ajustare
9. oglindă de proiecție
10. oglindă plană
11. filtru de termoprotejare

PUNEREA LA PUNCT A APARATULUI presupune obținerea unei imagini clare a

liniilor spectrale de pe placă (asezata in suport si prinsa cu clame) pe ecranul proiectorului. Se
regleaza claritatea pana la vizualizarea optima.

EFECTUAREA ANALIZEI:
 Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Fizica
Spectroscopie si Laseri- LUCRARI DE LABORATOR
Profesor Asociat, Dr. Simona Cinta Pinzaru

Pe măsuța spectrometrului se așează placa spectrală care conține spectrograma de

analizat. Spectogramele au fost obținute cu ajutorul spectrografului Q 24 Zeiss UV folosind o
diafragmă Hartman cu 9 deschideri, iar deschiderea fantei de 5 µ. În felul acesta la o poziție
determinată a casetei se vor obține 9 spectre dintre care al 2-lea, al 5-lea și al 8-lea sunt ale
fierului, iar celelalte sunt spectrele de analizat. Astfel spectrul fierului va aparea pe lângă fiecare
spectru de analizat.

Pe platforma de proiecție se așează planșele din atlasul spectral (în atlas se găsesc
planșele cu spectrul fierului de arc și de scânteie obținut cu ajutorul spectrografului Q 24). Pe
aceste planșe ale atlasului pe lângă spectrul fierului sunt notate cu liniuțe subțiri locurile unde
trebuie să fie situate liniile ultime celei mai importante ale diferitelor elemente. Aceste liniuțe
sunt trasate atât deasupra spectrului fierului cât și dedesupt, iar elementul corespunzător este
notat numai în poziția inferioară a spectrului. Prin liniuțe groase pe aceste planșe se notează scala
lungimilor de undă.

Pentru determinarea domeniului spectral se folosește scala lungimilor de undă care este
imprimată pe placa spectrală. Această scală de pe placa spectrală este numerotată din 100 în 100
Å.

Deplasând longitudinal respectiv transversal măsuța se suprapune spectrul fierului de pe

lângă spectrul probei de analizat cu spectrul fierului din atlas. Dacă nu se obține o suprapunere
perfectă între spectrul fierului proiectat și spectrul fierului din atlas se poate modifica mărirea
liniară a imaginii în felul următor: dacă trebuie să obținem o mărire mai mare se deșurubează
puțin lentila suplimentară și se pune la punct claritatea imaginii cu ajutorul șurubului sau cu
tamburul. Această operație, dacă este necesar, se repetă de mai multe ori până când se obține
mărirea corespunzătoare, adică toate linniile proiectate ale fierului coincid cu liniile
corespunzătoare de pe planșa respectivă.

Dacă dimpotrivă trebuie să obținem o mărire mică se înșurubează lentila suplimentară și

se pune ca mai sus la punct claritatea imaginii până când avem suprapunerea perfectă a liniilor
din atlas cu cele proiectate. (Această suprapunere a liniilor proiectate cu liniile fierului din atlas
trebuie să se facă foarte precis, pentru că numai în acest caz se pot identifica liniile elementelor).

Spectrul fierului din atlas este făcut cu doi timpi de expunere diferiți. La timpul de
expunere mai scurt care corespunde jumătății inferioare a spectrului fierului din atlas, apar numai
liniile mai intense. Dacă spectrul de analizat este deasupra spectrului pe placa spectrală, se va
folosi jumătatea superioară a spectrului din atlas, iar dacă spectrul de analizat se găsește sub
spectrul fierului de pe placa spectrală se va folosi jumătatea inferioară a spectrului de pe atlas,
astfel ca spectrul de analizat să nu se proiecteze pe spectrul fierului din atlas.

Dacă o linie din spectrul probei de analizat coincide cu liniuța subțire care indică o linie
ultimă a unui element se notează elementul corespunzător și lungimea de undă.
 Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Fizica
Spectroscopie si Laseri- LUCRARI DE LABORATOR
Profesor Asociat, Dr. Simona Cinta Pinzaru

Fig. 2. Comparatia intre liniile de emisie ale fierului (referinta si ale probei de analizat.

Pozitia in spectru a liniilor ultime ale elementelor sunt indicate prin simboluri in Fig. 2..

Spectrul de emisie al fierului este dat in detaliu mai jos.

 Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Fizica
Spectroscopie si Laseri- LUCRARI DE LABORATOR
Profesor Asociat, Dr. Simona Cinta Pinzaru

4000

3000
Intensity

2000

1000

4000 4500 5000 5500 6000 6500 7000

0
wavelength/A

Fig. 3. Spectrul de emisie al fierului in domeniu vizibil (400-650 nm).

Cu ajutorul scalei din atlas se poate determina aproximativ lungimea de undă a liniei spectrale
obținute ex.: pentru linia mercurului 4350 < λ < 4360 și din catalogul anexat (care cuprinde
liniile analitice a 62 elemente) se citește precis lungimea de undă (cu precizia de 1/100Å) (Hg
λ=4358,35Å). Dacă se parcurge întreaga spectrogramă se determină toate elementele care se
găsesc în proba de analizat. Odată cu notarea lungimii de undă și a elementului se mai fac și
aprecieri asupra intensității liniilor spectrale și anume „slabă”, „intensă” și „foarte intensă”.

Rezultatele se trec în tabelul 1.1 si apoi se intocmeste buletinul de analiza spectrala.

Tabel 1.1.
 Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Fizica
Spectroscopie si Laseri- LUCRARI DE LABORATOR
Profesor Asociat, Dr. Simona Cinta Pinzaru

Nr. crt. Å Element Intensitate Obs.

Pe baza acestui tabel se întocmește buletinul de analiză al probei.

Buletin de analiză

Nr. crt. Element Cantitate Obs.

Un element se înscrie o singură dată în buletinul de analiză. În funcție de numărul și

intensitatea liniilor elementului care au apărut în spectrul de analizat ( liniile din tabelul 1.1) se
poate face o apreciere a cantității elementului din probă.

În cazul în care apar 2-3 linii slabe ale elementului, acel element se găsește în urme în
probă și va fi notat cu ”u” (urme) în coloana cantitate (din buletinul de analiză). Dacă apar mai
multe linii intense pe spectrogramă elementul corespunzător este conținut în cantități de ordinul
procentelor în probă și în coloana cantitate se va nota cu ”+”. Când apar și linii foarte intense pe
lângă cele intense proba conține o cantitate mare din elementul respectiv (zeci de procente) și în
buletinul de analiză se va nota cu ”++”.

Dacă se cunoaște elementul de bază al probei se notează în bulerinul de analiză prin

specificația ”E.B.” (cazul fierului din oțeluri aliate).

Observație. Dacă un element prezintă numai o singură linie în spectrul analizat, trebuie să
se facă măsurători precise de lungime de undă cu ajutorul comparatorului Abbe și numai dacă se
confirmă identificarea liniei se va trece în buletinul de analiză.

Uneori se poate întâmpla ca elementele principale să perturbe spectrul elementelor care

se găsesc în urme, adică liniile să fie în coincidență, în cazul acesta se folosesc și alte linii ale
elementului respectiv, dacă nu apar e nevoie să se facă măsurători precise de lungime de undă
(sau se studiază tabelele spectrale corespunzătoare). De ex.: dacă apare o linie ultimă cu un
număr mai mare decât una cu un număr de ordine mai mic, rezultă că a apărut o linie
perturbatoare și este un semn pentru recunoașterea perturbației.