Sunteți pe pagina 1din 12

Strategia de dezvoltare a țării

Mexic

Student: Romila Andreea Diana

Iași 2018
Cuprins

Introducere ................................................................................................................................. 3
Creșterea economică și comerțul în Mexic ................................................................................ 4
Politicile Comerciale și evoluția economică cauzată de acestea ............................................... 7
Liberalizarea comerțului ............................................................................................................ 9
Concluzii .................................................................................................................................. 11
Introducere

Industrializarea prin substituirea importurilor a fost inițializată în majoritatea Americii


Latine în anii precedenți Celui de-al Doilea Război Mondial. 1

1
Enrique Dussel Peters, Polarizing Mexico- The impact of liberalization strategy, Lynne Rienner Publisher Inc,
2000, Colorado, p.8
Creșterea economică și comerțul în Mexic

Mexic este ce-a mai mare țară vorbitoare de spaniolă din lume și este singura țară din
lume ce are la graniță atât tări în curs de dezvoltare cât și o super putere. Ea este a doua ce-a
mai populară țară din America Latină.
Mexic ocupă poziția numărul 15 în lume în ceea ce privește produsul intern brut și locul
doi la aceiași categorie daca ne raportăm doar la america latină.

Rata anuală de creștere a PIB


14
12
10
8
6
4
2
0
-2
-4
-6
-8
Figură 1 Rata anuală de creștere a PIB
Sursa:The World Bank

Din graficul numărul 1 se poate observa faptul că deșii în perioada 1964-1975


Mexicanii aveau o politică de substituire a importurilor trendul ratei de creștere economică era
unul descendent. Avântul brusc al economiei în ani ’77-‘81 este datorat reorientării spre
dezvolatrea sectorului petrolier, dar acest avânt este curmat de evenimentele din anul 1982
când prețul petrolului scade iar rata dobânzii crește la nivel mondial. De asemeni în perioada
1985-1986 se poate observa o rata a creșterii economice negativă datorata deciziei de
liberalizare a comerțului decizie ce pe termen scurt a avut un impact negativ dar dacă analizăm
perioada ’85-`94 se pot observa efectele pozitive ale acestei decizii, valoarea negativă din anul
1995 se datorează crizei monetare.
Statul a avut un aport semnificativ în protejarea industriilor infantile în Mexic. Bariere
tarifare si netarifare crescânde, taxele vamale, cotele de schimb multiple, subvențiile directe și
indirecte, stimulentele pentru producerea internă a bunurilor intermediare și de capital cât și
crearea de firme de stat au fost unele dintre dispozitivele tipice utilizate în cadrul creșterii
industriale prin intermediul substiturii importurilor.2

2
Enrique Dussel Peters, Polarizing Mexico- The impact of liberalization strategy, Lynne Rienner Publisher Inc,
2000, Colorado, p.8
Importuri și Exporturi Mexic(milioane de dolari)
300,000

250,000

200,000

150,000

100,000

50,000

export (mil) import(mil)

Figură 2 Comerțul exterior


Sursa:The Observatory of Economic Complexity

Comerțul extern al Mexicului în perioada 1962-1975 cunoaște un trend crescător dar


valoarea exporturilor este mai mică decât ce-a a importurilor. În anul 1981 importurile scad iar
balanța comercială devine excedentară până în anul 1991 când valoarea importurilor depășește
iarăși valoare exporturilor pentru o perioadă de 5 ani. Iar în perioada 1995-2008 balanța
comercială este preponderent deficitară, cu excepții în perioada 2002-2007 când balanța este
excedentară. Tot din grafic se poate observa faptul că în perioada 1981-1991 se înregistrează
ce-a mai mare discrepanță dintre valoare importurilor și ce-a a exporturilor.
În perioada 1962-1975 cele mai exportate produse erau bumbacul, cafeaua, bovinele
crustaceele și moluștele. De la mijlocul anilor ’70 până la mijlocul anilor ’80 perolul a devenit
cel mai exportat produs urmat de cafea o perioadă, după care cafeaua și bumbacul cedează
locul electronicelor și mașinăriilor, astfel la sfârșitul perioadei analizate cele mai exportate
produse provin din domeniul petrolului al electronicelor și al mașinăriilor petronul nereafinat
fiind cel mai exportat produs. Cât despre ce importă Mexic mașinăriile, electronicele și
produsele chimice ocupă pozițiile de top la export pe toată perioada analizată.3
Statele Unite ale Americii reprezintă cel mai important partener comercial al Mexicului
având în vedere că se află atât la export cât și la import în fruntea clasamentului cu peste 50 de
procente. În topul țărilor din care Mexic importă pe lângă SUA se afla și Japonia și Germania
iar în perioada 1995-2008 cei mai importanți parteneri la import ai Mexicului erau SUA, China
și Japonia. Cât despre export aceleași țări se regăsesc și aici cu mici excepții în perioada 1977-
1984 SUA urmată de Spania și Japonia reprezentau țările cele mai preferate de Mexic la export,
iar în perioada 1985-2008 Canada preia locul doi în topul destinațiilor de export.

3
The observatory of Economic Ecomplexity, accesat la data de 23.01.2018 https://atlas.media.mit.edu/en/
Din graficul din stânga
se poate observa faptul
că politicile abordate pe
Mexic de-a lungul
timpului au facut să
crească importanța
industriei în cadrul
exporturilor. Se poate
observa faptul că în
anul 2015 exporturile
de natură industrială
reprezentau
aproximativ 82% din
totalul exporturilor.

Sursa: Antonie Bouet, The Expected Benefits of Trade Liberalization for World
Income and development

Următorul grafic prezintă evoluția compoziției exporturilor în perioada 1980-2004, se poate


observa faptul că strategia de
dezvoltare a sectorului petrolier
a dat roade având în vedere că
petrolul era cel mai exportat
produs înainte de liberalizarea
comerțului, acesta scăzând
importanță după adoptarea
deciziei de liberalizare. Am
putea afirma faptul că
liberalizarea comerțului
exterior a fost cauza dezvoltării
sectorului industrial de
prelucrare având în vedere
evoluția exporturilor
manufacturiere de după
liberalizare. Sursa: Juan Carlos Moreno-Bird, Mexico: Economic growth
exports and industrial performance
Politicile Comerciale și evoluția economică cauzată de
acestea

În anul 1945 o data cu sfarșirea Celui de-al Doilea Război Mondial administrația
Mexicană a încercat să promoveze industrializarea și creșterea economică prin lansarea unui
amplu program de îmbunătățirea infrastructurii, ce va urma să creeze un mediu propice
dezvoltării industriei grele și a turismului. Pentru a promova creșterea fără a genera o inflație
ridicată, guvernul a acționat suprimând salariile reale și implementând industrializarea prin
substituirea importurilor.4
Procesul de substituire a importurilor a cunoscut trei etape. Prima etapă a durat până în
anii 50 perioadă în care majoritatea importurilor de bunuri de consum non-durabile au fost
înlocuite. A doua etapă durează până în anii 60 și presupune substituirea bunurilor durabile și
a bunurilor intermediare simple. Bunurile intermediare mai tehnologizate și bunurile de capital
au fost inlocuite în anii 70. Dar au fost dărâmate de schimbările politice survenite în mijlocul
acelui deceniu.5
Din anii 80 descoperirile cu privire la resursele mari de petrol au împins guvernul
mexican să opteze pentru o politică de creștere a producției petrolului, pentru a putea preveni
gradual o spirală inflaționistă. Astfel până în anul 1981 Mexic a devenit a patra ce-a mai mare
producătoare de petrol la nivel mondial, producția acesteia triplându-se între anii 1976-1982.
Ca în multe alte țări în curs de dezvoltare, petrolul nu a rezolvat problemele Mexicului,
cu toate acestea industria petrolieră a crescut rapid, dar în acest domeniu nu se putea angaja
mulțimea de oameni necalificați ce era în creștere. Petrolul a făcut Mexicul o țară bogată în
care majoritatea cetățenilor au continuat să trăiască în sărăcie.
Băncile straine și agențiile internaționale de împrumut, văzând Mexicul ca o țară
abundentă în resurse energetice, au inundat statul cu împrumuturi ce au supraevluat moneda
națională. Dar în anul 1982 Mexicul intră în criză iar guvernul dorind să remedieze situația
economică naționalizează băncile.
Economia continuă să crească cu ajutorul guvernului. Guvernul a devalorizat peso-ul o
mișcare care a ajutat la încurajarea investitorilor din străinătate.
Industrializarea prin substituirea importurilor a generat o creștere rapidă în zonele
urbane, în timp ce reformele agrare au fost reduse pentru a crea un cadru propice agriculturii
individuale private.
Ponderea importurilor care fac obiectul cerințelor de licențiere a crescut de la 28% în
1956 la o medie de peste 60% în anii 60 și 70% în anii 70. Industria a reprezentat 22% din
producția totală în 1950, 24% în 1960 și 29% în 1970. Ponderea producției rezultate din
agricultură și alte activități primare a scăzut în aceiași perioadă de timp, în timp ce serviciile

4
Tim L. Merrill și Ramón Miró, redactori. Mexic: Un studiu de țară. Washington: GPO pentru Biblioteca
Congresului, 1996.
5
Adriaan Ten Kate, Industrial Development and the Enviroment in Mexico, Policy Research Department, The
World Bank, Aprilie 1993, WPS 1125, pp. 14-15
au rămas constante. Guvernul a promovat o expansiune industrială prin investiții publice în
infrastructura agricolă, energetică și de transport.
Performanțele economice puternice ale mexicului au continuat și în anii 1960, cand rata
de creștere a PIB era în medie 7% iar PIB pe cap de locuitor 3%.
Sectorul industrial de prelucrare a rămas cel mai dominant în ceea ce privește creșterea,
extinzânduse cu 7% anual și atăgând investiții străine considerabile. Mineritul a crescut cu 4%,
comerțul cu 6%, iar agricultura cu 3%. Până în 1970 Mexicul și-a diversificat baza exporturilor,
deși importurile acesteia au rămas la un nivel ridicat, cele mai multe dintre ele erau reprezentate
de bunurile de capital utilizate pentru extinderea producției interne.
La începutul anilor 50 sectorul industrial a eclipsat agricultura și a devenit cel mai mare
contribuitor al PIB. Datorită implementării strategiei de dezvoltare prin substituirea
importurilor industria de prelucrare s-a extins rapid în perioada 1950-1970 reușind să satisfacă
cererea internă aflată în creștere. Valoarea industriei de prelucrare în PIB a crescut de la 20%
în anul 1060 la 24% în 1970 și până la 25% din PIB în 1980.
Baza exporturilor mexicane în ceea ce privește produsele industriale este îngustă, cu
trei subsectoare (vehicule, chimicale, mașinarii și echipamente) reprezentând mai mult de două
treimi din câștigurile externe non-maquiladora. Valoarea importurilor din industria de
prelucrare a crescut după liberalizarea comerțului exterior, de la 11 miliarde de dolari în 1987
la 48$ miliarde în 1992.
În anul 1983 guvernul a incurajat industria automobilă să se reorieneteze de la
substituirea importurilor la producția destinată exportului. În 1990 guvernul a eliminat
restricțiile privind numărul de linii de producție pe care producătorii de automobile aveau voie
să le mențină și le-a permis producătorilor să importe automobile finite cu condiția ca acestea
să câștige 2,5$ în exportul de automobile pentru fiecare 1$ cheltuit pe import.
Liberalizarea comerțului

În perioada 1977-1982 adminstrația Mexicană decide abandonarea modelului de


substituire a importurilor, datorită descoperirii resurselor de petrol. Tot în această perioadă
politicile comerciale externe au fost ușor liberalizate dar cu toate acestea prețurile interne nu
au reușit să se apropie de cele internaționale, iar economia Mexicană a devenit controlată de
guvern.6
În iulie 1985 s-a optat pentru liberalizarea comerțului în incercarea de a combate inflația
și de a face economia mexicană mai competitivă.7
În anul 1985 Mexic semnează Acordul General pentru Tarife și Comerț. Acest lucru a
reprezentat un pas important spre construirea unei economii orientate către export, de atunci
fiecare guvern a susținut continuitatea politicii de liberalizare a comerțului. În 1991 procesul
de liberalizare a fost adâncit prin semnarea Acordului Nord-American de Comerț Liber, de
asemeni piețele financiare au fost liberalizate iar după anul 1995 investițiile străine directe au
devenit dominante în sistemul bancar.8
Mexicul a început redeschiderea economiei în 1985 prin eliminarea unei părți
substanțiale a licențelor la import. Dar perioada inițială de liberalizare a importurilor nu a reușit
să crească valoarea importurilor din pricina a mai multor motive. Bunurile care au rămas sub
control erau acelea care se confruntau cu o concurență acerbă pe plan internațional, înlăturarea
licențelor a fost compensată de o creștere a tarifurilor de la 23,5 la 28,5%, și nu în ultimul rând
deprecierea nominală a ratelor de schimb era ținută peste rata inflației acest lucru făcând
bunurile domestice mai ieftine.9
În perioada ascensiuni către GATT s-au înregistrat reduceri tarifare, dar în ciuda a toate
acestea anumite sectoare au rămas strâns protejate.
O altă etapă a procesului de liberalizare mexicană se identifică cu începerea negocierilor
de aderare la NAFTA. În această perioadă tariful mediu ponderat la import a scăzut până la
aproximativ 9%, deși restricțiile au fost menținute în anumite sectoare în mare parte de natură
agricolă. Aceasta a fost o perioadă de creștere economică rapidă și creșteri substanțiale în
comerț. NAFTA reduce tarifele vamale gradual de la 9% până la 4% în 2000 și încurajează o
relațe mai profundă cu SUA prin dereglementarea sectoarelor cheie, armonizarea standardelor
și facilitarea fluxurilor de capital.10
Sub NAFTA liberalizarea tarifară a mexicului s-a produs gradual, până în anul 2000 80% din
liniile tarifare s-au liberalizat în timp ce 20% dintre ele se vor elimina treptat până în anul 2008.

6
Adriaan Ten Kate, Industrial Development and the Enviroment in Mexico, Policy Research Department, The
World Bank, Aprilie 1993, WPS 1125, pp. 17-18
7
Ibidem, p. 21
8
Laura Randall, Changing Structure of Mexico: Political, Social and Economic Prospects-Second Edition,
Routledge, 2015, New York, p. 41
9
Alessandro Nicita, Who Benefited fron Trade Liberalization in Mexico? Measuring the Effects on Household
Welfare, World Bank Policy Research Working Paper 3265, Aprilie 2004, Washington DC, p.4
10
Ibidem, p. 5
Cu toate acestea produsele de zi cu zi, carnea și întro oarecare măsură cerealele nu au resimțit
liberalizarea în anii 90.11
Din anul 1982 când vizual toate importurile faceau subiectul barierelor comerciale
netarifare, licențele la import au fost eliminate și 80% din importuri au devenit libere din punct
de vedere al restricțiilor cantitative. În timp ce exporturile au fost încurajate, majoritatea
ajutoarelor de export ale statului și subvențiile au fost eliminate. Dar aceste reforme au avut
evident și costul lor, iar implementarea lor nu a fost tocmai perfectă. O politică prelungită de
credit restrâns ( concepută pentru a atrage fluxuri de investiții străine), combinată cu o
concurență din partea importurilor, a falimentat multe întreprinderi mici și a înrăutățit situația
altora. Cea mai mare parte a investițiilor pe care le-a primit Mexicul au fost pe termen scurt și
prin urmare erau vulnerabile la retragere. Cu toate acestea schimbările de politică instituite
începând din 1988 au generat o reabilitare pe sară largă a economiei Mexicane, îmbunătățind
calitatea și disponibilitatea bunurilor și plasând-o pe o bază competitivă la nivel internațional,
punând astfel temelia creșterii economice pe termen lung.12

11
Ibidem, p.5
12
R. Sean Randolph, Economic Reform And Private Sector Development In Russia And Mexico Cato Journal,
Vol 14, No. 1, Cato Institute, 1994
Concluzii
Bibliografie

Antonie Bouet, The Expected Benefits of Trade Liberalization for World Income and
development-Opening the ”Black Box” of Global Trade Modeling, International Food Policy
Research Institute, 2008, NY
Juan Carlos Moreno-Brid Juan Carlos Rivas Valdivia Jesús Santamaría, Mexico: Economic
growth exports and industrial performance after NAFTA, United Nations, December 2005,
Mexico