EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

de LUCIAN BLAGA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii face parte din seria artelor poetice moderne din perioada
interbelica alaturi de Testament de T. Arghezi si Joc secund de I. Barbu. Poezia e aezata in fruntea primului
volum de poezii al lui Blaga, Poemele luminii, avand rol de manifest literar realizat cu mijloace poetice.
Poezia face parte din seria artelor poetice deoarece autorul isi exprima propriile idei despre poezie
si despre rolul poetului in lume, iar devierea interesului poetului de la tehnica poetica, la relatia poet-poezie
si poet-lume o incadreaza in categoria artelor poetice moderne. Relatia dintre viziunea poetului si
expresionism se concentreaza in jurul exacerbarii eului creator ca factor decisiv in raportul interrelational
stabilit cu cosmosul, tensiunea lirica si sentimentul absolutului. Ideile poetice vor fi regasite ulterior in alte
volume si vor fi formulate in plan teoretic-filozofic in lucrarea Cunoasterea luciferica, dar poezia nu este un
text conceptual, nu contine un sir de rationamente, ci este un text poetic care are un plan filozofic secundar.
Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata ptin termenii pe care ulterior Blaga ii
constituie; el imparte cunoasterea in paradisiaca, cunoasterea cu ajutorul stiintei care dezvaluie o parte din
misterele lumii, dar niciodata pe de-a-ntregul si cea luciferica, bazata pe amplificarea misterelor cu ajutorul
imaginatiei si a trairii interioare. Blaga opteaza pentru al doilea tip de cunoastere prin care explica rolul
poetului si al poeziei in opera poetica. Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta
prin trairea intensa si rolul poeziei este sa patrunda in tainele Universului prin mit si simbol. Creatia este
un mijloc intre constiinta si lume, iar sentimentul poetica principal este acela de contopire cu misterele
lumii. Actul poetic converteste misterul, nu il reduce.
Tema poeziei este reprezentata atitudinea poetica in fata misterelor lumii, cunoasterea lumii putand
fi posibila doar prin intermediul iubirii. Lirismul subiectiv este accentuat, fiind o poezie de tip confesiune,
si este exprimat prin marcile subiectivitatii(pronume la persoana I, adjective posesive, verbe la persoana I),
topica afectiva si pauza afectiva. Titlul este o metafora revelatorie care seminfica ideea cunoasterii luciferice
fiind formata din viziuea eului poetic asupra lumii. Pronumele persoanl ,,eu” corespunde elementelor
expresioniste ale poeziei, exacerbarea eului, dar exprima si atitudinea eului liric de a proteha misterele lumii.
Verbul la negativ ,,nu strivesc” exprima refuzul poetului de a apela la cunoasterea paradisiaca si
metafora ,,corola de minuni a lumii” este o imagine a perfectiunii sugerand ideea de intreg, metaforele lumii
fiind protejate de peot, iar adancirea lor vine dintr-o vointa de mister specific blagiana. Titlul este reluat in
primul vers, fiind urmat de o serie de antiteze care ii amplifica sensul si se intregeste cu versurile finale ,,caci
eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte” Elementele enumerate reprezinta teme majore ale poeziei
blagiene imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterele lumii: flori-frumusete, ochi-
cunoastere, buze-iubire, morminte-eternitatea.
Compozitional poezia este structurata in 3 secvente marcate prin inceperea versului cu majuscula.
Prima secventa exprima atitudinea poetica fata de tainele lumii cu ajutorul verbelor la forma negativa. A
doua secventa este mai ampla si este construita pe baza unor relatii de opozitie (eu-altii). Metafora luminii
inclusa si in titlul volumului, sugereaza cunoasterea. Dedublarea luminii este redata de opozitia
dintre ,,lumina mea” (cunoasterea poetica) si ,,lumina altora” (cunoasterea de tip rational) sintagmele poetice
fiind asociate unor serii verbale simetric antitetice lumina celorlalti sugrumand vraja lumii, iar lumina
poetului sporind-o. Verbele la prezent sunt dispuse in serii antonimice la forme afirmative si negative ,
plasand eul poetic intr-o relatie ferma cu lumea care sta sub semnul misterului. Antiteza este marcata si
grafic, versul liber redand fluxul ideatic si afectiv, median fiind plasate cel mai scurt si cel mai lung vers care
sunt explicate in comparatia poetului dintre el si lume. Plasticizarea ideii este realizata cu ajutorul
elementelor imaginarului poetic tipic blagian(noapte, luna, zare). A treia secventa este redata sub forma de
concluzie, cunoasterea poetica este un act de contemplatie si de iubire. Elementele de recurenta sunt misterul
si lumina, implicand principiul contrar, intunericul, discursul liric fiind asezat in jurul acestor elemente.
La nivel morfosintactic, plasarea pronumelui ,,eu” in pozitie initiala si repetarea lui pe parcursul
poeziei sustine caracterul confesiv si definirea realiti eu-lume. Conjunctia ,,si” confera cursivitate si
accentueaza ideile, iar topica afectiva evidentiaza optiunea poetica pentru forma de cunoastere a iubirii. La
nivel lexico-semantic, este prezenta terminologia abstracta fiind prezenti termeni din sfera cosmosului si al
misterului(luna, zare, taine, sfant mister). Opozitia lumina-intuneric revela simbolic relatia dintre cunoasterea
poetica si cea rationala. Limbajul plastic este pus in relatie cu planul filozofic, ideilde fiind organizate in
jurul unei imagini realziate prin comparatia ampla a elementului abstract.
Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere al caror ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia
sentimentelor, eufonia versurilor sugerand amplificarea misterului. Forma moderna a poeziei este o eliberare
de rigorile clasice, o cale de trasmitere directa a ideilor si sentimentelor.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii face parte din artele poetice moderne prin interesul autorului
pentru relatia poet-lume si poet-poezie si prin folosirea tehnicilor specifie modernismului interbelic.